„Nimeni nu vă poate spune ce să faceți cu corpul vostru, fie că e vorba de a tranziționa către o persoană trans, fie că e vorba de avort”, i-a învățat pe copiii din Focșani „transgenderul” Patricia Brăila, cu sprijinul Ambasadei SUA

activenews.ro: „Women Talk”, conferința ce a stârnit opoziția societății civile la Focșani, s-a prezentat ca pe un eveniment care prezintă problemele legate de „drepturile și discriminarea femeii”. Așa anunța în titlu publicația Ziarul de Vrancea. Câteva rânduri mai jos, obiectivul conferinței era definit drept „educarea tinerilor despre rolurile de gen, drepturile femeii și combaterea discriminării”.

Conform publicației focșănene, VranceaMedia, violența asupra femeilor sau drepturile acestora s-au strecurat printre pledoarii generoase în favoarea ideologiei genului, cea care postulează că fiecare persoană poate să-și aleagă genul, indiferent de sexul biologic.

O astfel de persoană, Patricia Brăila (care se consideră mai nou, bărbat), a vorbit tinerilor focșăneni despre deconstrucția omului și „reconstrucția” acestuia „conform calapodului vostru, oricare ar fi el”.

„Eu stabilesc ce fac cu corpul meu, nu terți!

Pentru că, atâta timp cât suntem Trans, depindem de niste gate-keeperi, de niste oameni care să valideze identitatea noastră.

Nimeni nu poate spune – si nici vouă! – ce să faceti cu corpul vostru fie ca e vorba de a tranzitiona către o persoană Trans, fie că e vorba, cine știe, de altceva, avort, sau orice altfel de a vă raporta la voi!”, a spus Patricia Brăila.

„Viata nu înseamnă să te găsești, ci înseamnă să te creezi. […] Fără să ne dăm seama, absorbim de la naștere o grămadă de tipare sociale si cred că este foarte încurajator să faceti exercițiul de a le identifica in primul rând si, încet – incet, de a le deconstrui, de a le dezorganiza, ca să vă cunoașteți si să vă construiți pe voi conform calapodului vostru oricare ar fi el”, a mai spus ea.

Afirmațiile făcute la conferința „Women Talk” confirmă ceea ce spunea filozoful francez Betrand Vergely, și anume că impunerea „căsătoriei pentru toți” are ca scop promovarea ideii „a că totul se poate inventa, totul se poate construi, totul se poate decreta”.

„Cred că este important să spun că există și date ale existenței, și că omul nu a inventat tot. De ce? Pentru că un anumit număr de persoane din lobby-ul economic și un anumit număr din lobby-ul științific sunt extrem de interesate de ideea de căsătorie nu din perspectiva homosexualității, ci din perspectiva a ceea ce putem numi „constructivism”. Miza metafizică a ”căsătoriei pentru toți” este de a promova ideea că totul se poate inventa, totul se poate construi, totul se poate decreta. Așadar este vorba de ideea de a înlocui noțiunea de dat natural prin triumful în primul rând al legii, și, în al doilea rând, al tehnicii. Așadar avem aici o miză metafizică de fond, de a ști dacă omul se bazează pe un dat sau doar pe o construcție. Cei care sunt pentru ”căsătoria pentru toți” doresc să impună ideea că totul se poate construi, se poate decreta, se poate inventa.
Trebuie să înțelegem că problema căsătoriei pentru toți depășește complet simpla problemă a homosexualității, ea pune în joc noțiunea de realitate. Merleau – Ponty spunea că omul este atât natural, cât și istoric. Astăzi dorim să ștergem noțiunea de natură și să facem din om o ființă pur istorică, pe care o vom putea fabrica în laborator, practicând experiențe noi. Eu spun că regăsim astăzi aceleași simptome care existau la apariția nazimului în jurul anilor ’35-’36, numai că astăzi, neo-fascismul care ne amenință,nu se va realiza prin motoare de extrema dreaptă sau extrema stângă, ci va fi legat de democrație și tehnologie. Platon ne-a spus: „Atenție la constructivismul democratic”. Și asta cu 2006 ani înainte de Hristos”, a declarat el, atunci.

Un clip cu discursul integral al lui Bertrand Vergely pe acest subiect este disponibil aici.

Biserica Sfântului Mormânt își va redeschide porțile miercuri dimineața

agerpres.ro: Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim își va redeschide porțile după ce Israelul a renunțat marți la un plan de impozitare și la o propunere legislativă privind proprietatea, acțiuni ce au dus la declanșarea unui protest de trei zile, transmite Reuters. Într-o declarație a liderilor creștini din Ierusalim se anunță că biserica va fi redeschisă miercuri dimineața. „Biserica Sfântului Mormânt va fi redeschisă pentru pelerini mâine, la ora 04,00 (02,00 GMT)”, au indicat bisericile creștine, potrivit AFP.

Biserica Sfântului Mormânt, cel mai sfânt loc al creștinătății și destinație turistică importantă din Ierusalim, a rămas închisă și marți, pentru a treia zi consecutiv, în semn de protest împotriva unor măsuri fiscale israeliene, informase anterior AFP. Liderii bisericilor ortodoxe greacă, armeană și papstasă, biserici care împart administrarea locului sfânt, au luat duminică hotărârea fără precedent de a închide porțile Bisericii Sfântului Mormânt, construită pe locul în care, potrivit tradiției creștine, a fost crucificat și înmormântat Iisus Hristos.
De atunci, mii de pelerini și de turiști din lumea întreagă au găsit masivele porți din lemn închise. Deciziile anterioare de închidere au fost foarte rare în cursul ultimului sfert de secol și au vizat perioade limitate de timp.

Știrea inițială

Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a fost închisă pe perioadă nedeterminată la ordinul principalelor biserici creștine.

Sfântul Mormânt din Ierusalim, locul în care conform tradiției creștine a murit și a reînviat Iisus Hristos, a fost închis pe perioadă nedeterminată la ordinul principalelor biserici creștine, în semn de protest față de impunerea de către Israel a taxelor imobilare de care sunt scutite de secole.

Este pentru prima dată când bisericile creștine iau o astfel de decizie radicală, după momentul 1990, când Sfântul Mormânt din Ierusalim a fost închis în semn de protest față de coloniștii israelieni care preluau o clădire creștină, scrie The Telegraph.

„Noi, capii Bisericilor care administrează Sfântul Mormânt și statu-quoul lăcașurilor sfinte din Iersualim – Patriarhatul greco-ortodox, Sfântul Scaun și Patriarhatul Armean – urmărim cu mare preocupare campania sistematică împotriva bisericilor și comunităților creștine pe Pământul Sfânt”, au subliniat liderii religioși.

Bisericile creștine din Israel dețin un număr semnificativ de terenuri, iar primarul Ierusalimului afirmă că nu este corect ca acestea să nu plătească impozite. În acest sens, conturile unor biserici au fost blocate deoarece funcționarii încearcă să recupereze ceea ce ei consideră a fi „datorii neplătite”.

Mai mult, miniștrii israelieni iau în considerare și un proiect de lege care ar împiedica bisericile să vândă terenuri în Ierusalim dezvoltatorilor de proprietăți.

Israelul se mândrește cu faptul că este un apărător al creștinismului în contextul în care creștinii din Orientul Mijlociu se confruntă cu persecuții și violențe din ce în ce mai mari în ultimii ani.

Biserica Sfântului Mormânt, supranumită și Biserica Sfintei Învieri de către creștinii răsăriteni, este o biserică creștină care acum se află în interiorul fortificațiilor Orașului Vechi al Ierusalimului. Pământul pe care este construită biserica este cinstit de mulți creștini ca fiind Golgota, unde Iisus Hristos a fost răstignit, după cum atestă Noul Testament.

De asemenea, include locul unde Iisus a fost înmormântat. Încă din secolul al IV-lea, biserica a fost un important loc de pelerinaj, iar partea care este administrată de ortodocși este în grija Bisericii Ortodoxe din Ierusalim.

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 9-A A POSTULUI!

ispitireamonreale

 

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 9-A A POSTULUI!

SEDELNE
Oprind patimile cu frâul curatului post, să ne sârguim toţi să ne înălţăm mintea spre cinstite vederi dumnezeieşti, cu desăvârşită credinţă. Ca să dispreţuim desfătarea vieţii celei pământeşti şi să dobândim viaţă cerească şi strălucire dumnezeiască.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
În noianul cel cumplit al întristării căzând, pentru mulţimea faptelor mele celor rele şi fără de lege, am ajuns la nepricepere şi acum sunt cuprins de deznădăjduire; Stăpână Născătoare de Dumnezeu, tu mă mântuieşte, tu-mi ajută. Că tu eşti milostivire păcătoşilor şi curăţie mântuitoare.
Punându-ne înainte postul masă de taină, ne cheamă pe noi să ne săturăm din destul. Deci să mâncăm ca pe nişte bucate darurile Duhului cele de-a pururea vii; să bem ca o băutură izvoarele lacrimilor cele ce dumnezeieşte izvorăsc, şi veselindu-ne să aducem laudă lui Dumnezeu neîncetat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
De toată groaza şi răutatea oamenilor scapă-ne pe noi, Preasfântă Fecioară; că pe tine te avem acoperământ şi ocrotitoare, cei ce scăpăm la tine, Maica lui Dumnezeu, şi la Cel ce s-a născut din tine, Dumnezeul nostru. Pe Care roagă-L să ne izbăvească pe noi de primejdii şi de necazuri.
T R I C Â N T A R E A
Cântarea a -2-a, glasul al 8-lea
Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeul vostru, Care M-am născut mai înainte de veci din Tatăl. Şi din Fecioară mai pe urmă, fără de bărbat M-am născut, şi am dezlegat păcatul strămoşului Adam, ca un iubitor de oameni.
Suspină, lăcrimează, suflete, întoarce-te, căieşte-te; s-a apropiat ziua; lângă uşi este Judecătorul; găteşte-te spre răspuns şi strigă: Greşit-am Ţie, îndurate, milostive, bunule, Tu mă miluieşte.
Saţiul păcatului cel pierzător urăşte-l, suflete al meu, desfătează-te întru saţiul postului cu cuviinţă; fă-ţi mâncare mântuitoarele porunci, care îţi mijlocesc îndulcirea bunătăţilor celor veşnice prin credinţă.
Îngeri, Puteri, Căpetenii, Arhangheli, Domnii, Scaune, voi Stăpânii, Heruvimi şi Serafimi, rugaţi pe dătătorul de bine şi Dumnezeu, ca să ne dăruiască nouă iertare de greşeale şi scăpare de patimi.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce singură ai născut pe Cuvântul cel fără de început, fiind cu totul fără prihană, întrupându-Se din tine, iar nu schimbându-Se din ceea ce a fost, rămânând fecioară după naştere tu, care nu ştii de mire; roagă-te pentru toţi, să se izbăvească viaţa noastră din stricăciune.
Altă tricântare, glasul al 8-lea
Văzut-am, cunoscut-am că bună este nouă spre pocăinţă vremea ce ai hotărât. Deci întru aceasta, Dumnezeule, primeşte rugăciunile noastre, şi le îndreptează înaintea Ta, ca nişte tămâie bună, ca o jertfă bineprimită.
Mă înfricoşez şi mă tem cugetând câte am greşit. Cum Te voi întâmpina? Cum mă voi arăta Ţie celui înfricoşător şi cum voi sta înaintea nefăţarnicei Tale judecăţi? Pentru aceasta milostiveşte-Te spre mine, Îndurate, în ceasul când vei avea să judeci tot pământul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Unime mai presus de desăvârşire, Dumnezeire preaînaltă în trei Feţe, Părinte, Cel ce eşti nenăscut, şi Fiule Unule-Născut, Duhule, Cel ce purcezi din Tatăl şi prin Fiul Te arăţi; o fiinţă şi o fire, o Domnie, o Împărăţie, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Negrăită este minunea naşterii tale, Maică Fecioară; că în ce chip, oare, ai şi născut şi petreci curată precum ai fost? Cum ai născut prunc şi nu ştii nicicum ispita de bărbat? Precum ştie Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce S-a născut din tine mai presus de fire, cu cuvenită înnoire.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Tu ai scos din mânia cea îngrozitoare pe ninivitenii care s-au pocăit şi au postit. Iar pe sodomeii cei mult desfrânaţi cu foc i-ai ars; izbăveşte-mă, Hristoase, de ameninţarea acestora.
Irmosul: Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeul vostru, Care am sfinţit vouă pârgă, zeciuială zilelor a tot anul; şi aceasta am dat-o poporului Meu, spre omorârea patimilor şi spre început al mântuirii.
Cântarea a 8-a
Cel ce ai îndreptat pe vameşul ce a suspinat, şi Te-ai milostivit spre păcătoasa, care a lăcrimat din inimă, mântuieşte, miluieşte, Mântuitorule, sufletele celor ce Te laudă pe Tine.
Să aducem Domnului roade de fapte bune prin post, şi să ne ferim de gândurile cele vătămătoare, ca să aflăm desăvârşit dumnezeiasca desfătare.
Cetele îngereşti se roagă Ţie, adunarea apostolilor şi ceata mucenicilor: Iisuse, dăruieşte iertare poporului Tău.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Pe Fecioara, care este munte netăiat, sfeşnic purtător de lumină, scară lesne de suit şi locaş al lui Dumnezeu, credincioşii să o fericim.
Altă tricântare
Veniţi toţi să trâmbiţăm cu laude, întru această zi binevestită a postului, şi ospătându-ne cu dumnezeieştile cântări, ca şi cu un ospăţ, să lăudăm şi să preaînălţăm pe Hristos în veci.
Cine a mâncat pe omul lui Dumnezeu odinioară? Fiara, leul, că neascultând a primit mâncările de la profetul cel mincinos. Păzeşte-te dar, suflete al meu, să nu te înşele şarpele lăcomiei pântecelui.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Ca pe o Unime în fiinţă Te laud, ca pe o Treime în Feţe Te cinstesc, Părinte şi Fiule şi Preasfinte Duhule. Stăpânia cea fără de început a împărăţiei Tale o slăvesc în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Tu te-ai arătat munte al lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, întru care Hristos sălăşluindu-Se a făcut locaşuri dumenzeieşti pe cei ce cântă: Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cinstind postul ca pe un păzitor al curăţiei şi ca pe o maică a nepătimirii, veniţi, popoarelor, să-l îmbrăţişăm cu dragoste; pe Domnul lăudându-L şi preaînălţându-L întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Domnul, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi în rug prin foc a arătat lui Moise taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Postul cel bun hrănind inima, odrăsleşte dumnezeieşte spic copt de virtuţi; pe care să-l dorim întru aceste sfinte zile, primind sfinţenie.
Văzându-mă întinat de multe păcate, rănit şi osândit, Milostive, mântuieşte-mă cu mila Ta, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.
Vai mie, preaticălosule suflete! Cum vei răspunde? Ce frică va să te cuprindă, când va şedea Judecătorul, milioane de îngeri stându-I înainte! Sârguieşte-te dar mai înainte de sfârşit de te pocăieşte.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Pe tine, căruţa cea împărătească, norul cel luminos, muntele cel prea gras, muntele cel închegat, neispitită de nuntă Fecioară, te rugăm: Tămăduieşte patimile sufletelor noastre.
Altă tricântare
Post adevărat să postim Domnului, precum prin înfrânare de mâncări, aşa şi de limbă, de mânie, de minciună şi prin înstrăinarea de toată altă patimă; pentru ca să vedem Paştile curaţi.
Postule, tu ai înflorit rodul lui Samuel, tu ai crescut pe Samson,viteazul cel mare, tu săvârşeşti preoţi şi profeţi. Tu ne sfinţeşti pe noi toţi, cinstitule post.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Întreită lumina stăpâniei Tale celei una, Doamne, străluceşte-o în mintea noastră cu străluciri de taină; ca să ne întoarcem noi de la înşelăciunea cea de multe feluri la unirea Dumnezeirii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, arma noastră şi zidul, tu eşti ajutătoarea celor ce aleargă la tine. Pe tine şi acum spre rugăciune te îndemnăm, ca să ne mântuim de vrăjmaşii noştri.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Având pe Duhul Sfânt în post ospătător bogat, să ne săturăm de darurile Lui şi din destul să ne ospătăm, lăudându-L pe Dumnezeul nostru.
Irmosul:Naşterea pururea-Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai înainte puitorul de lege în munte, prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, noi toţi cu cântări neîncetat o slăvim.
LA STIHOAVNĂ
Pentru ce lenevindu-te, suflete al meu, slujeşti păcatului? Şi pentru ce, bolnav fiind, nu alergi la doctor? Iată vreme bine-primită; iată acum ziua mântuirii cea adevărată. Scoală-te, spală-ţi faţa ta cu lacrimile pocăinţei, şi cu untdelemnul facerii de bine luminează-ţi candela; ca să afli îndurare de la Hristos Dumnezeu şi mare milă.
Mucenicii Tăi, Doamne, cetelor îngereşti urmând, că fără trupuri au răbdat chinurile, având numai singura nădejde desfătarea bunătăţilor celor făgăduite. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, pace dăruieşte lumii Tale şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Fericimu-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi te slăvim credincioşii după datorie, pe tine cetatea cea neclintită şi zidul cel nesurpat, ocrotirea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.
Troparul proorociei
Nu putem să Te lăudăm pe Tine după vrednicie, ci cerem, rugându-ne, să nu ne pierzi pe noi cu fărădelegile noastre, lesne iertătorule, Doamne.

Sursa

Gastrimarghia (patima îmbuibării)

Gastrimarghia (gastrimargia) poate fi definită ca o căutare a plăcerii de a mânca, dorinţa de a mânca de dragul plăcerii, prin raportarea la virtutea pe care o neagă, ca neînfrânarea gurii şi a pântecelui.

„Cei care, în chip nesănătos, îşi hrănesc peste măsură carnea… să se judece pe ei înşişi, nu carnea (sarxs ) pe care o hrănesc” Evagrie Ponticul.
„A mânca şi a bea din toate cele puse înainte, mulţumind lui Dumnezeu, nu este ceva care se împotriveşte canonului cunoştinţei, căci toate, zice, erau bune foarte (Facere 1, 31)” Sfântul Diadoh a Foticeei.
„Păcatul nu stă în hrană, ci în felul în cum o primeşti. De aceea se poste să mănânci feluri gustoase şi gătite cu grijă fără să păcătuieşti în vreun fel şi să înghiţi mâncăruri de rând şi să te întinezi cu ele” Sfântul Grigorie cel Mare.
„Atunci când primeşti hrană, tot aşa mănânci şi dacă o iei pentru nevoia trupului, şi dacă o iei pentru desfătare, ci, de ne vătămăm, din starea noastră ne vătămăm.” Avva Dorotei.
„Mâncările s-au făcut pentru două pricini: pentru hrană şi tămăduire. Prin urmare, cei ce se împărtăşesc de ele în afară de aceste pricini se vor osândi ca unii, ce s-au dedat desfătărilor, folosind rău cele date de Dumnezeu spre trebuinţă.” Sfântul Maxim Mărturisitorul.
„Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti. (Filipeni 3, 19)”
„…pentru robii stomacului pântecele este dumnezeu sensibil” Sfântul Grigorie Pamama.
„Margainein înseamnă, la autorii păgâni, a fi ieşit din sine, iar cel nebun este numit margos. Iar această boală (nosos) şi nebunie (mania) da a voi să-şi umple cineva pântecele peste măsură o numesc gastrimargie ( gastrimarghia), adică nebunia pântecelui. Iar când e vorba doar de desfătarea gurii îi spun laimarghie (laimarghia), adică negunia gurii.” Avva Dorotei.
„Trupul îngreunat de mulţimea mâncărilor face mintea (nous) molâie (deilos= cuvânt care mai înseamnă şi: laş, lipsit de îndrăzneală) şi leşă (dyskinitos= greu de urnit, înceată)” Sfântul Diadoh al Foticeei. O asemenea stare a sufletului îi îngreunează zborul spre realitățile duhovnicesti ,îl împiedică sa ducă asa cum se cuvine lupta ascetică ,duce la trândăvie în rugăciune, naste în el negrija ,într-un cuvânt îl slăbeste pe om cu totul. Sfântul Isaac Sirul spune că
„atunci jumătate din puterea lui se face neputincioasă, încât se poate spune că (…)încă înainte de a intra în luptă, se află învins fără să fie luptat. Şi fără nici o osteneală a vrăşmaşilor săi s-a supus voii trupului său neputincios.”Ca urmare a unei asemenea stări ,toate puterile sufletului sunt folosite în chip josnic,îndreptându-şi dorințele mai ales spre cele trupeşti. Toate patimile ,ne spune Sfântul Maxim- şi dintre ele mai ales aceasta,-„…leagă mintea de lucrurile materiale şi o ţin la pământ, stând cu toate deasupra ei, asmenea unui bolovan foarte greu, ea fiind prin fire mai uşoară şi mai sprintenă ca focul.”
„Omul a cărei cugetare îngroşată îl face să privească cele de jos, şi care, trăind numai pentru pântece şi cele care vin după pântece este depărtat cu totul de vieţuirea după Dumnezeu.” Sfântul Grigore de Nyssa.

În această situație ,mintea înăbuşită de greutatea mâncărurilor ,ori îsi pierde cu totul dreapta chibzuință ,ori aceasta este alterată şi împuținată. Îmbuibarea si toropeala care îi urmează îl împiedică pe om să ia seama la lucrurile cele mai simple pe care i le cere credința, arată Avva Pimen; cugetările îsi pierd ascuțimea ; gândirea nu-i mai este pătrunzătoare si ageră ;mintea,spune Sfântul Ioan Cassian,i se clatină şi se poticneşte”ca amețită de vin. Multa mâncare şi băutură multă, spun Sfintii Părinti, duc la ,,tulburarea mintii”, care întinează sufletul. O multime de gânduri pătimaşe i se iscă în suflet aducând ,,valuri de intinăciuni şi adânc de necurătii nestiute si negrăite”.

Sfântul Isaac Sirul arată si el efectele lăcomie,,neruşinate a pântecelui”,spunând ca ea face ,,mintea nestăpânită şi împrăstiată peste tot pământul” si aduce ,,închipuiri necurate în timpul nopții, pricinuite de năluciri spurcată şi de chipuri necuvenite care stârnesc o poftă ce trece în suflet şi-şi împlineşte în suflet voi le ei în chip necurat”. Stomacul plin şi sătul face din inimă ,,un loc al vedeniilor si un balcon al nălucirilor necuvenite,,.De aceea spune el :,,sa nu îti îngreuiezi pântecele, ca sa nu se zăpăcească cugetul tău şi sa fi tulburat de împrăstiere (…)ba si sufletul sa-ți fie întunecat şi gândurile tulburi”.La rândul sau ,Grigorie de Nyssa arată că
„pofta de mâcăruri şi băutură, care duce la îmbuibare, naşte în trup, prin lipsa de măsură, rele pe care voinţa noastră nu le mai poate stăpâni, căci mai ales săturarea îl face pe om rob patimilor ruşinose. Dacă vrem ca trupul să ne rămână liniştit şi netulburat de mişcările pătimaşe pe care le aduce umplerea pântecelui trebuie să vegem ca nu dorinţa de plăcere, ci nevoia trupului să fie măsura purtării noastre cumpătate.”

Gastrimarghia lasă cale liberă unei mulțimi de patimi pe care le si sporeste,de aceea Sfintii Parinți o privesc ca pe maica tuturor patimilor şi pricină a tuturor răutăților. Sfântul Ioan Scărarul ne dă o listă a patimilor odrăslite de ea, punând-o,prin personificare, chiar pe ea să le arate:
„fiul meu cel întâi născut (din gastrimagie) este slujitorul curviei; al doilea după el este cel al învârtoşării inimii; al treilea este somnul. Apoi din ei porneşte o mare de gânduri: valuri de întinăciuni, adânc de necurăţii neştiute şi negrăite. Fiicele mele (ale gastrimarghiei): lenea, vorba multă, îndrăzneala, născocirea râsului, glumele, împotrivirea în cuvânt, grumazul ţeapăn, neauzirea, nesimţirea, robia, fala, cutezanţa, ibirea de podoabe, cărorea le urmează rugăciunea întinată şi gândurile împrăştiate, dar adeseori şi nenorociri deznădăjduite şi neaşteptate, cărora le urmează iarăşi deznădejdea, cea mai cumplită dintre toate.”

Tot el spune în altă parte că această patimă secătuieşte izvorul lacrimilor de pocăintă , a căror importanță o vom vedea mai jos. Dar patima gastrimarghiei aduce mai ales şi de îndata desfrânarea , cum s-a putut vedea din textele citate.

Sursa: din cartea TERAPEUTICA BOLILOR SPIRITUALE DE JEAN-CLAUDE LARCHET

Directorul Ateneului din Focșani a dat de pământ cu Ambasada SUA și activiștii LGBT, care veniseră să promoveze ideologia gender unor elevi: „Eu nu admit în Ateneu să se discute despre homosexualitate, despre lesbianism, despre transgender”


activenews.ro: Evenimentul a fost anulat, după Inspectoratul Școlar Județean a fost sesizat de APORVrancea, Arhiepiscopia Buzăului și Vranceiși consilierul județean (PNL) Cristi Irimia.

Mai mult, ISJ Vrancea a trimis o sesizare tuturor liceelor din județ, avertizându-i pe elevi asupra „discuțiilor” pe care doreau să le modereze activiștii LGBT. În cadrul discuției, o femeie care între timp a decis că este bărbat, Patricia Brăila, urma să le vorbească elevilor despre discriminare.

„Noi suntem o instituție serioasă, o instituție publică, eu nu admit în ateneu să se discute despre homosexualitate, despre lesbianism, despre transgeender. Mi se par subiecte nelalocul lor”, a spus directorul Ateneului Popular „Gh.Pastia” din Focșani, Valentin Gheorghiță, citat de Casa Jurnalistului.

Știrea inițială

Un grup de activiști ai ideologiei de gen, susținuți de ambasada SUA la București, au căutat, sub pretextul unor sesiuni dedicate egalității de gen, să își promoveze agenda în școli din județul Vrancea, implicând elevi și instituții publice.

Acțiunea, denumită „Women Talk Conference”, este finanțată de Departamentul de Stat al SUA.
Evenimentul se adresa explicit „liceenilor de clasele 9-12 din Vrancea”, dar dacă și un minor sub 14 ani era interesat de subiect, organizatorii nu aveau nicio problemă, așa cum se menționează pe pagina de facebook a acțiunii.

Printre participanți se numără Oana Băluță, conferențiar universitar la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București, și președinta Centrului FILIA, un ONG de extrema stângă, violent pro avort.

Organizatorul formal al evenimentului este o tânără, pe nume Irina Novac, absolventă a programului „cultural” finanțat de Departamentul de Stat al SUA, prin care s-a finanțat acțiunea eșuată de la Focșani.

Inițial, această activitate a fost anunțată fără nicio menționare că ar fi necesar acordul părintilor. Ulterior, după ce Asociația Părinți pentru Ora de Religie (APOR) din Vrancea, organizație cu 26.000 de membri, a solicitat explicații Inspectoratului Școlar, acesta a recunoscut că nu si-a dat avizul pentru acest gen de activități.

Roluri de gen înseamnă roluri care nu sunt determinate de sex. Mai concret, înseamnă că o persoană nu este genul în care s-a născut funcție de sexul ei, ci este genul în care se identifică. Potrivit acestei teorii ce face obiectul activităților la care sunt invitați copii, un băiat este băiat doar pentru că părinții lui i-au dat jucării de băiat, i-au pus nume de băiat și l-au tratat ca pe un baiat, îngrădindu-i astfel libertatea de a alege. Activiștii teroriei spun că el trebuie să fie lăsat să aleagă dacă este băiat sau fată, sau ambele, sau niciunul dintre aceste roluri.

„Potrivit art. 26 din Constituția României, părinții au dreptul constituțional să iși educe copiii potrivit propriilor convingeri, iar potrivit art. 487 din Codul civil, tot părinții au îndatorirea de a se îngriji de dezvoltarea psihică a copiilor potrivit propriilor lor convingeri.

România a ratificat în 2016 Convenția de la Istanbul potrivit căreia genul nu este un dat biologic, ci un rol asumat, iar statul român se obligă la articolele 12 și 14 din Convenție sa ia „măsurile necesare:

– pentru a promova schimbările în modelele sociale și culturale de comportament al femeilor și bărbaților, în vederea eradicării prejudecăților, obiceiurilor, tradițiilor și a altor practici, care sunt bazate pe… roluri stereotipe pentru femei și bărbați precum și

– pentru a include material didactic pe probleme cum ar fi egalitatea între femei și bărbați, rolurile de gen ne-stereotipe (adică nu cele determinate de sex ca dat biologic, ci de rolul asumat).

Aceste norme nu elimină insă dreptul părintilor de a-si educa potrivit propriilor convingeri copiii si deci, de a-si da acordul in deplină cunoștință de cauza fiind asupra a ceea ce vor învăța copiii lor.

Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Lituania, Letonia și Croația au refuzat ratificarea Convenției.

Ne exprimăm convingerea că valori precum educația și familia sunt cu adevărat respectate în România, după cum sunt respectate și în Statele Unite ale Americii, potrivit discursului Șefului Administrației SUA, Președintele Donald Trump care a afirmat în mod expres că „Protejăm sacralitatea vieții și familia ca fundament al societății”, se arată în comunicatul APOR Vrancea.

La jumătatea lunii ianuarie, mai mulți elevi ai unor licee din București au fost duși cu liste de către profesori la o dezbatere cu activiști LGBT pe tema educației sexuale, cu vizionarea filmului 120 BPM, film cu scene de sex între doi bărbați, dintre care unul este bolnav de SIDA, si cu prezentarea actului sexual homosexual cu potențial de infectare cu SIDA drept o dovadă de iubire între cei doi.

Părinții copiilor nu au fost întrebați dacă le dau acordul copiilor minori să vizioneze acest film, iar unii dintre copii nici nu au știut despre ce este vorba în respectiva peliculă, a menționat o profesoară prezentă la întâlnire.

Biserica Mormântului Sfânt din Ierusalim, închisă pe termen nelimitat


libertatea.ro: Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a fost închisă, incepand de azi, pe termen nelimitat. Aceasta a fost închisă, duminică, indefinitiv, ca formă de protest față de noua politică fiscală implementată de guvernul Israelului. Anuntul a fost facut duminică de bisericile care se ocupă de grija bisericii: Biserica Ortodoxă Grecească, „Biserica” Romno-Catolică și „Biserica” Apostolică Armeană.

Conducătorii bisericilor creștine din Ierusalim au anunțat mișcarea, după ce Comitentul Ministerial pentru Legislație din Israel a discutat actul care va da voie Irsaelului să expropieze terenul vândut de Bisericile Ortodoxă și Romano-Catolică din 2010 până în prezent. Bisericile mai protestează pentru noua politică fiscală a municipalității Ierusalimului, care cere bisericilor să plătească taxe pe proprietate, transmite Haaretz.
Liderii bisericilor menționate mai sus au semnat o scrisoare deschisă prin care atacă legislația și mișcările recente făcute de autorități, pe care le cataloghează drept „un atac sistematic asupra minorității creștine de pe Pământul Sfânt”.
Planul Ministerului pentru Legislație din Israel este de a opri vânzările uriașe de teren făcute de biserici către companiile de imobiliare în cartierele Rehavia, Talbieh și Nayot. Mai mulți rezidenți au protestat împotriva vânzării, ceea ce i-ar forța să-și părăsească casele.
Actul va autoriza ministrul Finanțelor, cu aprobarea Constituției, Legii și Comitetului pe Justiție, să expropieze terenurile vândute de la începutul acestui decenului, drept compensație pentru companiile care au cumpărat terenul.

Liderii bisericilor au spus clar că aceasta este o încălcare asupra drepturilor de proprietate. Liderii au anunțat, totodată, că vor ataca legea legal și diplomatic.

Între timp, reprezentanții bisericii l-au acuzat pe Nir Barkat, Primarul Ierusalimului, că a încălcat tratatele internaționale, după ce municipalitatea a plănuit să colecteze 186 de milioane de dolari, taxe datorate de biserici pentru proprietățile din oraș.

Duminica Ortodoxiei

Praznicul Ortodoxiei nu este o sarbatoare fixa transferata in ciclul mobil, ci ea a fost nemijlocit instituita, pentru a fi serbata in prima duminica din Postul Mare, de catre patriarhul Metodie al Constantinopolului cu prilejul celei de-a doua restaurari definitive a sfintelor icoane, pe 11 martie 843. Aceasta sarbatoare solemna, cea mai importanta dintre comemorarile dogmatice repartizate in cursul anului liturgic, nu s-a generalizat insa imediat, impunerea ei definitiva fiind atestata abia in secolul XI. La Constantinopol, dupa o Panihida tinuta la biserica din Vlaherne si dupa privegherea de seara se facea o lunga procesiune pana la Sfanta Sofia, unde se celebra Liturghia, la sfarsitul careia patriarhul oferea la patriarhie un mare banchet oficialitatilor Bisericii si Imperiului. Aceste festivitati erau un prilej de adunare a unui mare numar de „monahi si de laici veniti din provincii, marcand astfel puternic sfarsitul primei saptamani a postului.

Praznicul Ortodoxei s-a suprapus peste vechea comemorare a profetilor Moise, Aaron si Samuel, pe care Typikon-ul Marii Biserici o indica drept singura praznuire a primei duminici din Postul Mare55, atestata cel putin in epoca patriarhului Gherman al Constantinopolului (+ 740), fiindca sub numele sau gasim in unele manuscrise un canon imnografic in cinstea profetilor. Potrivit Kontakarion-ului de la Patmos 213 (secolul XI), Postul Mare era plin odinioara de comemorari biblice: in Saptamana a II-a era comemorat Noe, in Saptamana a IV-a jertfa lui Isaac si Isaac insusi in vinerea Saptamanii a V-a, astfel ca aceste praznuiri corespundeau lecturilor din cartea Facerii. Typikon-ul Marii Biserici nu face insa decat aceasta singura aluzie la Vechiul Testament in timpul Postului Mare, a carei origine, dupa Karabinov, ar fi mai putin lectura cartii Facerii, cai o amplificare a pericopei evanghelice citite la Liturghia acestei duminici (In 1, 44-52), unde se face limpede aluzie la profeti. Aceasta ar apartine unui vechi sistem de lecturi biblice, potrivit caruia Evanghelia dupa Ioan se citea in timpul Postului Mare, iar nu in timpul perioadei Penticostalului. Oricare ar fi motivele instituirii ei, aceasta sarbatoare a prorocilor se potrivea perfect cu prima saptamana din Postul Mare si cu atmosfera vechi-testamentara a sistemului lecturilor. In chip fericit ea n-a fost cu totul suprimata de sarbatoarea Ortodoxiei, ramanand in imno-logie legata de aceasta intr-un mod armonios si pertinent din punct de vedere teologic, intrucat profetii figurau anticipat intruparea pe care o manifesta icoanele:

„Stralucit-a harul adevarului si cele ce de demult s-au preinchipuit umbros, acum s-au savarsit aratat. Caci iata Biserica, pe care o insemna mai inainte chipul cortului marturiei si care tine credinta dreapta [ortodoxa], se imbraca ca si cu o podoaba mai presus de lume cu icoana dupa trup al lui Hristos; ca tinand icoana Celui pe care-L cinstim, sa nu ratacim …”

Sfantul Ioan Damaschinul semnala deja, in discursurile sale despre icoane, analogia ce exista intre acestea si vedeniile prorocilor; acestia n-au privit vedeniile care le-au fost date cu ochii sensibili, ci cu „ochi duhovnicesti”, ca si apostolii pe Tabor, si au vazut „icoane” ale lui Dumnezeu, nu fiinta Sa. Ca intreaga Lege si prescriptiile sale, aceste vedenii care anuntau tipologic bunurile viitoare erau „imagini” a ceea ce avea sa fie dezvaluit pe deplin prin intrupare. Dupa sfasierea perdelei templului, prefigurarile s-au destramat si vedeniile profetilor au fost inlocuite de icoane: reprezentari analogice si actualizare efectiva a prezentei ipostatice a Cuvantului intrupat si a sfintilor. Vedeniile profetilor, ca si cele ale lui Moise, Isaia sau Iezechiel, erau prefigurari ale intruparii „Icoanei naturale a Tatalui”, pe care o reproduce imaginea sacra crestina; astfel, ele pot fi privite drept icoane ale acestor icoane, iar prorocii pot fi celebrati impreuna cu sfintele icoane in Duminica I a Postului Mare. Praznicul restabilirii icoanelor a fost intitulat Triumful Ortodoxiei, caci marca sfarsitul a 120 de ani de lupte si dispute de mai multe ori reluate si cu importante consecinte pentru definirea identitatii Bisericii Ortodoxe si a statului bizantin; dar si, pe un plan mai general dogmatic, pentru ca iconoclasmul reprezenta punctul final si consecinta tuturor ereziilor hristologice. De aceea, cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787) a fost privit drept pecetea celor sapte mari Sinoade Ecumenice. Desigur, ulterior vor aparea multe alte erezii, dar ele toate vor putea fi respinse de definitiile dogmatice ale celor sapte Sinoade Ecumenice si de teologia ortodoxa a venerarii icoanelor. Asa cum se exprima foarte vechiul tropar al praznicului Ortodoxiei, venerarea icoanei lui Hristos e o marturisire a intregii Iconomii dumnezeiesti si semnul supunerii credinciosului fata de integralitatea invataturii Bisericii:

„Preacuratei Tale icoane inchinandu-ne, Bunule, cerem iertare greselilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Caci de bunavoie ai voit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca sa izbavesti din robia vrajmasului pe cei pe care i-ai plasmuit. Pentru aceasta cu multumire strigam Tie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mantuitorul nostru, Cel ce ai venit sa mantuiesti lumea!”

Icoanele restaurate sunt privite de imnografii nostri drept „podoaba Bisericii” si pecetea Ortodoxiei. De aceea, de la celebrarea particulara a icoanelor s-a trecut rapid la o sarbatoare a Ortodoxiei in general, instituita definitiv o data cu a doua jumatate a secolului XI.

Synodikon-vl Ortodoxiei, al carui strat initial privitor la icoane trebuie atribuit patriarhului Metodie insusi, s-a imbogatit incepand din secolul XI cu numeroase anatematisme formulate impotriva noilor erezii de sinoade cohstantinopolitane reunite sub imparatii Comneni. Au inserate si decizii ale unor sinoade locale, iar in secolul XIV anateme impotriva , lui Varlaam, Achindin si adversarii isihasmului, astfel incat acum Synodikon-ul apare marturia fidela a traditiei dogmatice bizantine si a continuitatii ei in timp si in spatiu. Lectura sa solemna devenise un adevarat oficiu liturgic in sine. Initial (in secolele IX-X), aceasta avea loc la Liturghie intre „Sfinte Dumnezeule” si lectura din Apostol. Apoi, dezvoltandu-se in lungime si in importanta, se facea dupa concedierea de la Utrenie si procesiunea in timpul careia se canta un canon al Sfantului Metodie despre restaurarea sfintelor icoane (redactat probabil in 843 si atribuit pe nedrept Sfantului Teodor Studitul80). Odinioara, Synodikon-ul era declamat din amvon cu aceleasi formule de introducere ca si Evanghelia. Triodul grec nu mai are aceasta rubrica, prezentandu-l drept lectura unei omilii. El indica totusi raspunsurile poporului care trebuie sa puncteze lectura sa cu exclamatii „Anatema sa fie!” sau „Vesnica pomenire!” dupa cum sunt mentionati ereticii sau aparatorii adevaratei credinte Aceasta participare a comunitatii la proclamarea Ortodoxiei poate fi legata de invatatura ortodoxa, potrivit careia, in ultima instanta, poporul insusi e garantul unitatii traditiei si validitatii Sinoadelor Ecumenice.
Proclamarea Synodikon-ului in manastiri si in catedrale are in constiinta ortodoxa o valoare cu adevarat „sacramentala”; asa cum scria un episcop rus, el este „Taina innoirii duhovnicesti, Sfanta Taina a intaririi in adevar”. Triumful Ortodoxiei asupra ereziei e o eliberare, o innoire, o primavara duhovniceasca. Biserica straluceste atunci cu „stralucirea dogmelor” in bucuria si lumina harului. Aceasta proclamare poate fi supusa si unei transpuneri duhovnicesti, putand fi privita ca un adevarat exorcism al ereziilor ce incoltesc in fiecare din cei ce inca nu si-au curatit cu totul patimile, caci in definitiv erezia nu e decat varianta intelectuala a acestor patimi. Prin definitie, erezia divizeaza si separa, in timp ce credinta ortodoxa strange in unitate si sobornicitate membrii Trupului lui Hristos86. Ea este semnul impacarii cosmice a tuturor fapturilor trupesti si netrupesti in participarea lor armonioasa la unitatea divino-umana si la plinatatea cunoasterii Adevarului pe care-l are Biserica.

„Pustie si pamantule, bucurati-va, munti picurati si dealuri saltati, caci Hristos, Cuvantul, a dat pace celor de pe pamant si sfintelor biserici unitatea credintei”.

Semnificatia acestei sarbatori, ca si cea a Sfantul Grigorie Palama, in iconomia duhovniceasca a Triodului sta tocmai in aceasta conceptie despre unitatea in credinta. Armonia crestinilor uniti in credinta lor in acelasi Hristos e conditia necesara pentru celebrarea duhovniceasca a praznicului Ortodoxiei si pentru a duce un post folositor.
Ortodoxia apare din plin in cateheza Triodului, caci, potrivit Sfantului Vasile cel Mare, ea face parte din virtutile monahului si ale adevaratului crestin. Marturisirea dreptei credinte e, potrivit Sfantului Grigorie din Nazianz, o „sfintire a limbii” si, prin urmare, curatirea mintii rationale. In timp ce erezia decurge in fond din mandria mintii nerastignite si netransfigurate, Parintii leaga Ortodoxia de smerenie si de infranare, adica de orice virtute care aduna fiinta pentru a o face sa urce spre Dumnezeu. „O credinta tare este maica lepadarii”, spunea Sfantul Ioan Scararul. Nu ne-am putea astfel angaja in viata duhovniceasca rezumata in Postul Mare, fara sa fi fost intariti inca de la inceputul acestuia in credinta ortodoxa.

„Pe acestea [arhetipurile lucrurilor stricacioase] le vom vedea, daca vom duce o viata dreapta si ne vom ingriji de credinta dreapta, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul”.

Fiindca este cu neputinta sa gasim pe Hristos, plinatatea virtutilor, fara marturisirea exacta a „ceea ce este El” si alipirea totala de Trupul Sau tainic, pentru ca numai credinta ortodoxa afirma realitatea indumne-zeirii si a participarii trupului si sufletului omului la viata dumnezeiasca, fara sa existe contopire a firilor. Faptele ascezei practicate in timpul Postului Mare reprezinta, asadar, manifestarea si stralucirea adevaratei credinte confirmate de lectura Synodikon-ului.

„… credinta fara fapte e moarta si lipsita de consistenta, iar faptele fara credinta sunt desarte si nefolositoare. Harul Duhului a reunit astazi, in acest timp de post si nevointa pentru virtute, vestirea celor ce au impartasit cu credinta cuvantul dreptei credintei si lepadarea celor care n-au vrut sa-l impartaseasca cu credinta, ca noi insine sa ne grabim, cum se cuvine, atat spre una, cat si spre cealalta: aratand adica credinta prin fapte si dobandind folosul ostenelilor noastre prin credinta”.

Duminica Ortodoxiei si lectura Synodikon-ului pot fi, asadar, privite ca o transpunere in Triod a recitarii Simbolului de credinta niceo-constantinopolitan la Liturghie, inaintea anaforalei”. Desigur, Synodi-kon-ul e mai dezvoltat decat Crezul, vizand cazuri de erezie si persoane precise, in marea lor majoritate dintr-o epoca posterioara iconoclasmului. Pe de alta parte, el se inscrie intr-o scara temporala mai vasta, fiindca pentru a ne cumineca trebuie sa asteptam 40 de zile, in timp ce Crezul precede doar cu putin Euharistia; in ambele cazuri insa scopul ramane acelasi: exprimarea unitatii adunarii crestine in credinta in Acelasi Hristos, pe care o pecetluieste Cuminecarea euharistica. In dimensiunea pregatirii in vederea Pastelui si a catehezei baptismale a Triodului, praznicul Ortodoxiei reprezinta, asadar, un element fundamental si prima etapa a incorporarii in Hristos si Patima Sa.

„Crestin este – spune Sfantul Ioan Scararul – cel ce imita pe Hristos pe cat e cu putinta oamenilor prin cuvinte si fapte si crede” cu o cugetare dreapta si neprihanita in Sfanta Treime”.

Ieromonahul Makarios Simonopetritul, Triodul explicat : mistagogia timpului liturgic – Makarios Simonopetritul, Editura Deisis