INTERPRETAREA APOCALIPSEI – “CARTEA VREMURILOR NOASTRE”. Parintele Serafim Rose despre conditiile pentru citirea cartii Apocalipsei in duh ortodox

Parintele Serafim Rose:



Vremurile noastre, mai mult ca oricare alte vremuri anterioare, sunt „apocaliptice”. In plan politic a devenit un lucru comun sa se vorbeasca despre posibilitatea distrugerii unei tari intregi sau chiar a lumii intregi, indiferent daca s-ar realiza prin arme nucleare sau prin consecintele dezastruoase ale modernitatii: poluarea, experimentele chimice si biologice si altele asemenea.
Asadar, nu este deloc surprinzator faptul ca Apocalipsa este cartea catre care astazi, mai mult decat oricand, multi isi indreapta atentia. Totusi, interesul fata de ea este unul superficial, cum este si cazul cartii lui Hal Lindsay, The Late Great Planet Earth, foarte raspandita in prezent (peste 10 milioane de exemplare au fost vandute in Statele Unite). Cineva interesat de starea politica a lumii, care este si credincios adevarului biblic, citind aceasta carte, ramane, la o prima vedere adanc impresionat de modul in care toate „se potrivesc”, iar profetiile Apocalipsei par sa fie aplicabile perfect zilelor noastre. Asocierile se fac pe baza personajelor si simbolurilor scripturistice: „imparatul de la miazazi”, „imparatul de la miazanoapte”, „Gog”, „Magog” si multe altele, iar intamplarile din Scriptura legate de aceste nume sunt atribuite istoriei contemporane si proiectiilor ei in viitor privind situatia Rusiei, Chinei, Europei, Israelului si a tarilor arabe etc. In astfel de carti gasim expresii precum: „fii atent la ce va face Rusia”, „priveste Iranul”, „a zecea natiune se alatura Pietei Comune” din Europa etc. Toate acestea pot fi incitante, chiar ametitoare in acea agonie a suspansului creat de urmatorul eveniment apocaliptic care se va implini.
Insa cartea Apocalipsei nu trebuie citita in acest fel. S-ar putea ca unele interpretari sa fie corecte, iar altele sa fie rodul imaginatiei infierbantate, dar aceasta atitudine este una de suprafata, care nu ajuta la mantuirea sufletului. Trebuie sa abordam intr-un mod cu totul diferit profetia biblica si mai cu seama cartea Apocalipsei.

 

Sprijin pentru interpretarea Apocalipsei



Reprezentarile si simbolurile dificile ale Apocalipsei sunt foarte bine analizate in comentariul demn de in­credere al Arhiepiscopului Averchie, care a considerat ca prim izvor al studiului sau un comentariu din secolul al V-lea al Sfantului Andrei de Cezareea, care la randul lui cuprinde primele comentarii patristice despre aceasta carte (unele dintre acestea nu se mai pastreaza). De asemenea in abordarea acestei carti ne vor fi de folos si cateva reguli de baza care se utilizeaza in interpretarea Sfintei Scripturi.

  • 1. In unele cazuri, Scriptura insasi ne talcuieste re­prezentarile dificile. Spre exemplu, in Apocalipsa, cand Domnul nostru Iisus Hristos s-a aratat in prima vedenie in mijlocul a sapte sfesnice de aur, avand in mana sa dreapta sapte stele, El Insusi ii lamureste Sfantului Ioan intelesul acestor doua imagini simbolice. In mod asemanator, ingerii care i s-au aratat profetului Daniel i-au talcuit unele simboluri din viziunea sa (Daniel 7, 16-27; 8, 16-26 etc); aceste simboluri sunt legate si de continutul Apocalipsei.
  • 2. Textele paralele din alte carti ale Scripturii fac lu­mina asupra reprezentarilor dificile ale Apocalipsei sau chiar le talcuiesc. In aceasta privinta ne sunt de folos mai ales cartea lui Daniel si cartile altor profeti din Vechiul Testament; la fel si cartile Noului Testament in care este descrisa venirea lui Antihrist. Faptul ca exista o multime de comentarii ortodoxe la aceste carti suplineste putinatatea celor referitoare la Apocalipsa.
  • 3. Cunoasterea intregii invataturi ortodoxe si in spe­cial a eshatologiei (dogma despre sfarsitul lumii acesteia) este absolut necesara pentru studierea Apocalip­sei. Neavand-o, talcuitorii protestanti au ajuns la o multime de interpretari cu totul fanteziste despre Apocalipsa (de exemplu: conceptele de „mileniu” si „rapire” etc.) care indeparteaza cititorii de la intelegerea corecta si, de cele mai multe ori, ii pregatesc de fapt pen­tru primirea lui Antihrist in locul lui Hristos. Relatarea generala a evenimentelor anterioare si simultane sfarsitului lumii, descrise in celelalte carti ale Noului Testa­ment (Matei, cap. 24-25; Marcu, cap. 13; Luca, cap. 21; II Petru, cap. 3; II Timotei, cap. 4; I Tesaloniceni, cap. 4-5; II Tesaloniceni, cap. 2; Romani, cap. 1; I Corinteni, cap. 15 – toate intelese in conformitate cu talcuirile Sfintilor Parinti ai Bisericii) contureaza liniile generale ale invataturii eshatologice crestine, care aseaza in contextul lor firesc din punct de vedere dogmatic si istoric evenimentele din Apocalipsa.
  • 4. De ajutor este si studiul cartii in sine: autorul, timpul si locul scrierii si mai cu seama scopul ei – toate acestea insa in contextul traditiei si al credintei ortodoxe, nu in spiritul criticii rationaliste specifice vremurilor noastre, care deformeaza sensul cartii de dragul de a se conforma tinutei academice. Introducerea Arhiepiscopului Averchie ofera cititorilor ortodocsi posibilitatea acestui studiu.
  • 5. Cunoasterea limbilor vechi, a geografiei, a istori­ei, a arheologiei etc. poate uneori sa faca lumina asupra diferitelor pasaje ale Scripturii.
  • 6. Mai de seama insa decat cunoasterea stiintifica de orice profil este perspectiva de ansamblu asupra istoriei si culturii si filosofia acestora. Pentra intelegerea unora dintre viziunile Apocalipsei (si ale cartii lui Daniel din Vechiul Testament, de care este strans legata) este necesara o perspectiva asupra modului in care se succed stapanirile lumesti cat si asupra imparatiei nepieritoare a lui Hristos, care se va instaura in locul acestora. Persoana Antihristului poate fi mai bine inteleasa prin studierea tiranilor Antichitatii (precum Antioh Epifanie) si a stapanitorilor modernitatii (adevaratii premergatori ai Antihristului) care au incercat sa cucereasca lumea: Napoleon, Hitler si comunismul.

Avand aceste indrumari, continutul Apocalipsei, desi uneori dificil, poate fi inteles destul de bine. Totusi, fìindca are multe simboluri si sensuri figurate, vom face re­ferire la diferitele niveluri de intelegere a Sfintei Scripturi.

Intelesurile literale in opozitie cu cele simbolice sau mistice



Pornind de la acest aspect, multi comentatori ai Bi­bliei se ratacesc, indiferent daca aceasta se intampla prin intelegerea prea literala (cum este cazul protestantilor fundamentalisti, care cred ca totul in Biblie trebuie considerat „literal”) sau printr-o prea libera talmacire (cum este cazul celor cu vederi liberale, care indeparteaza toate intelesurile dificile, considerandu-le „simbolice” sau „alegorice”). In traditia ortodoxa a talmacirii Bibliei, cele doua niveluri de intelegere, literala si simbolica, sunt adeseori imbinate.
Exista multe fragmente care trebuie intelese doar literal, cum sunt partile exclusiv istorice ale Scripturii (de exemplu: „Eu, Ioan,… fost-am in insula ce se cheama Patmos, de dragul cuvantului lui Dumnezeu si al marturiei lui Iisus. Am fost in duh in zi de duminica” – Apocalipsa 1, 9-10). Teoretic, fiecare aspect al unor asemenea relatari istorice poate fi verificat cu ajutorul unor mijloace precum: documente istorice timpurii, istoricii Bisericii primare, martori oculari etc. Reprezentarile metaforice, ca cele de tipul lucrurilor firesti redate in imagini poetizate („soarele si-a cunoscut apusul sau” – Psalmi 103, 20) pot fi, de asemenea, consi­derate ca facand parte din intelesurile literale ale Bibliei; la fel si in situatiile in care actiuni si insusiri ale lui Dumnezeu sunt redate in termeni pamantesti sau I se atribuie membre trupesti si sentimente omenesti (Dumnezeu s-a maniat sau s-a cait sau s-a plimbat prin Rai). Astfel de intelesuri pot fi considerate tot literale (chiar daca nu sunt strict literale) intrucat prin ele se incearca sa se descrie realitatea asa cum este (pamanteasca sau dumnezeiasca) si nu sa se redea un cu totul alt inteles.
Pe de alta parte, intelesurile simbolice pot fi de mai multe feluri. De exemplu: prefigurante care utilizeaza persoane sau intamplari istorice drept asemanari sau imagini din umbra ale unor intamplari din viata lui Hristos (cele trei zile ale profetului Iona in pantecele chitului prefigureaza sederea de trei zile a lui Hristos in mormant – Matei 12, 40); simbolurile in care se ara­ta voia sau descoperirea lui Dumnezeu prin lucrari in­spirate de El (de exemplu, legaturile si jugul pe care si le-a pus Ieremia semnifica robia babiloniana – Ieremia 27, 1; sau braul apostolului Pavel cu care Agab pro­fetul si-a legat mainile si picioarele semnifica arestarea lui in Ierusalim – Faptele Apostolilor 21, 11). In aceste doua feluri de intelegere simbolica a textului este valabila si intelegerea literal-istorica.
In ceea ce priveste reprezentarile tainice care ascund un sens duhovnicesc mai adanc sub chipul anumitor persoane umane, lucruri sau intamplari, ramane valabil si sensul literal – cum este, de exemplu, cazul pomului cunostintei binelui si raului din rai, pe care Sfàntul Grigorie Teologul il talcuieste drept treapta a contem­platiei, fara a nega faptul ca era si un pom real; sau pomul vietii care, pe langa faptul ca este o prefigurare a crucii lui Hristos, este si o inchipuire a vietii viitoare, fara a-si pierde intelesul de pom real intr-o gradina reala, asa cum arata destul de clar traditia patristica.
Alegoria utilizeaza o povestire imaginara pentru a reda simbolic o realitate superioara. In Biblie, aceasta este rar intalnita si se limiteaza indeosebi la parabole si apologii – povestiri si fabule moralizatoare, in care relatarea insasi nu trebuie sa fie reala (desi in unele para­bole poate fi reala). Chiar si Cantarea Cantarilor, care este un fel de alegorie a iubirii dintre Hristos si Biserica, are un suport istoric – iubirea dintre Solomon si mireasa lui din Egipt.
Viziunile din Apocalipsa contin totusi simboluri care difera oarecum de cele mentionate. Uneori sunt infatisate realitati ceresti pe masura intelegerii unui profet (vedenia lui Hristos in capitolul 1, a Imparatiei cerurilor in capitolul 7, a veacului viitor in capitolele 21-22); alteori sunt infatisate imagini alegorice ale Bisericii si vietii acesteia („femeia invesmantata cu soarele”, in capitolul 12, „mia de ani” a existentei Bisericii in capitolul 21) sau ale anumitor fiinte care poarta razboi impotriva Bisericii (balaurul in capitolul 12, cele doua bestii din capitolul 13) sau ale unor intamplari viitoare in general (cei patru calareti din capitolul 6) sau in special (cele sapte plagi din capitolul 15).

Talcuirea tuturor acestor reprezentari simbolice – intr-un mod accesibil in prezent, inainte ca toate profetiile sa se implineasca – ne este oferita de textul comentariului. Vom face acum ultimele recomandari pentru pregatirea si prevenirea cititorului.



  • 1. Nu trebuie sa fim prea categorici sau peste masu­ra de limitati in interpretarea data de noi a acestor re­prezentari simbolice si viziuni. Multe dintre simboluri­le Apocalipsei sunt atat de cuprinzatoare in aplicarea lor practica, incat nici o formulare literara obisnuita nu le poate reda. Cel cu o experienta si o cunoastere mai bogata va vedea mai mult decat cel lipsit de ele. De asemenea, pe masura ce istoria se va apropia de sfàrsit, semnificatia unor simboluri se va limpezi. Arhiepiscopul Averchie insusi remarca faptul ca unor simboluri inca nu li se poate da o interpretare, in timp ce altora (cum ar fi „lacustele”si „caii” din capitolul 9) se hazardeaza, pe baza experientei razboaielor secolului XX, sa le dea o talcuire.

  • 2. Trebuie sa fim atenti la deosebirea fragmentelor care fac referire la realitatile lumii pamantesti cazute si a celor care fac referire la cea cereasca. Talcuirile gresite ale Apocalipsei confunda invariabil aceste doua realitati, incercand sa aplice viziunile profetice legate de lumea cereasca (unde boala si intristarea vor inceta, unde moartea nu exista si „leopardul se va odihni impreun cu iedul” – Isaia 11, 6) lumii acesteia pamantesti. Aceasta este gresala cea mai grava a interpretarii hiliaste [milenariste], predominanta in randul protestantilor, care considera „mia de ani” din capitolul 20 drept o perioada istorica „cereasca” si aplica profetiile Vechiului Testament Ierusalimului pamantesc si nu Ierusalimului ceresc, al veacului viitor.Uneori, chiar comentatorii ortodocsi au interpretari diferite ale vedeniilor si reprezentarilor lor simbolice. Nu trebuie totusi sa ne grabim sa observam „contradictiile”, intrucat in limbajul simbolic se intampla adeseori ca reprezentarile sa aiba sensuri si niveluri de interpretare multiple. Astfel, creaturile stranii din capitolul 9 pot reprezenta infricosatoarele arme moderne, insa ele pot deopotriva simboliza demoni si actiuni ale patimilor umane; „steaua cea mare” din capitolul 8 poate fi un meteorit sau un proiectil sau un alt corp fizic capabil sa cauzeze distrugere, dar il poate simboliza si pe diavol.
  • 3. Interpretarea hiliasta a Apocalipsei porneste si de la o alta greseala fundamentala pe care o fac majoritatea comentatorilor protestanti: sa considere continutul cartii intr-o ordine strict cronologica. Textul trebuie inteles asa cum este de fapt, adica o insiruire de vedenii distincte una de alta prin continut: unele se refera la cer, altele la pamant; unele sunt foarte generale si cu sens simbolic, altele foarte precise si cu sens literal; unele sunt despre trecut, altele despre viitor, iar altele despre prezent. Pentru lamurirea acestor vedenii este necesar un comentariu ortodox amanuntit, si nu o simpla citire de text care ar fi accesibila intelegerii noastre moderne. Cartea de fata incearca sa fie un astfel de comentariu ortodox atat de necesar.
  • 4. Citirea Apocalipsei nu trebuie sa fie intemeiata pe cautarea starilor de suspans, ci pe seriozitate si atentie sporita. Prima noastra grija trebuie sa fie dobandirea unei intelegeri a dogmelor si a perspectivei ortodoxe asupra lumii intrucat acestea stau la baza continutului cartii. In privinta aplicarii anumitor profetii la evenimentele contemporane trebuie sa fim precauti in formularea unor concluzii si sa nu ne lasam influentati de propriile noastre opinii sau inchipuiri.
  • 5. Este foarte important ca lectura cartii sa fie insotita de o hranire spirituala constanta: slujbele si tainele Bisericii, citirea regulata a Bibliei si a textelor duhovnicesti. Daca sunt implinite aceste conditii si credinta noastra ortodoxa este o nevointa constienta si constanta, atunci nu vom mai fi coplesiti de vreo noua „catastrofa” sau vreo noua „implinire” a vreunei profetii apocaliptice.
  • 6. Luand in considerare toate acestea, intelegem ca Apocalipsa este o carte a tainelor, a intelesurilor adanci legate de inceputul si sfarsitul tuturor lucrurilor, de scopul suprem al lumii si al omului si de inceputul vesnicei Imparatii a cerurilor. De aceea ea trebuie citita cu frica de Dumnezeu si cu smerenie si cu neincredere in propria noastra capacitate de intelegere.


Apocalipsa – cartea vremurilor noastre


Apocalipsa este o descriere mistica a viitorului Bisericii lui Hristos si a lumii intregi; ea descrie lupta Bisericii impotriva tuturor dusmanilor sai si biruinta finala asupra lor. Astfel, lectura acestei carti este o mare mangaiere, mai cu seama in vremuri de persecutie si descurajare pentru crestini, asa cum sunt si vremurile noastre. Evenimentele istorice pe care le vedem petrecandu-se in jurul nostru [textul a fost scris in perioada de persecutie comunista asupra multor popoare ortodoxe, n.n.] fac parte din intregul context al luptei Bisericii impotriva puterilor raului, al biruintei finale a ei si al inceputului vesnicei Imparatii a cerurilor.
Membrii Bisericii de catacomba din Rusia de astazi se considera a fi in postura femeii alungate in pustie (Apocalipsa, cap. 12) si astfel dobandesc putere de la Dumnezeu in incercarile lor cele mai dificile. Atunci cand puterile raului ajung sa ia o forma atat de puternica, precum este aceea a unei guvernari ateiste totalitare, este foarte usor sa renunti la lupta daca nu ai perspectiva sensului acestei aparente biruinte a raului si cunoasterea faptului ca  biruinta finala apartine binelui si Bisericii lui Hristos.
Biserica din primele veacuri crestine a manifestat un mare interes pentru aceasta carte, intrucat se parea ca evenimentele descrise in ea sunt pe cale sa se implineasca. Cu toate acestea, tentatia hiliasmului, in care au cazut chiar si unii dintre parintii timpurii ai Bisericii (Sfantul Irineu de Lyon, Sfantul Iustin Martirul si Filosoful), impreuna cu starea de pace si stabilitate din timpul lui Constantin, cand intreg imperiul devenise crestin, au dus la o diminuare a gandirii apocaliptice in Biserica si la o neglijare generala a cartii. Chiar si situarea ei in canonul Noului Testament era incerta pana in secolul IV, iar unii dintre marii Parinti ai Bisericii abia o mentioneaza. Asa cum afirma Arhiepiscopul Averchie, aceasta este singura carte din Noul Testament care nu este cuprinsa in canonul citirilor scripturistice din timpul slujbelor bisericesti, chiar daca Tipicul bisericesc o asaza intr-o slujba rareori sau deloc savarsita in zilele noastre (la slujba Miezonopticii de sambata noaptea sunt randuite sa fie citite in ordine toate epistolele Noului Testament si Apocalipsa, intre Vecernie si Utrenie, incepand cu Duminica Tuturor Sfintilor).
Unii dintre marii Parinti ai Bisericii s-au folosit to­tusi de textul Apocalipsei. Printre Parintii secolelor al III-lea si al IV-lea putem mentiona pe: Sfantul Ipolit al Romei, Sfantul Ciprian al Cartaginei, Sfantul Grigorie Teologul, Sfantul Ambrozie al Milanului, Sfantul Atanasie cel Mare, Sfantul Chiril al Ierusalimului si Fericitul Augustin. Unele talcuiri la Apocalipsa ale acestora vor fi redate in notele de subsol.
Unul dintre cele mai de seama comentarii patristice ale cartii este cel al Sfantului Andrei al Cezareei din secolul al V-lea, care indeparteaza interpretarile eronate ale primelor secole si infatiseaza viziunea ortodoxa in aceste privinte, cum ar fi „mia de ani” a stapanirii lui Hristos si a sfintilor Lui (cap. 20). In lucrarea de fata, pe langa comentariul Sfantului Andrei, Arhiepiscopul Averchie s-a folosit si de invatatura ortodoxa rusa despre Apocalipsa din secolele al XIX-lea si al XX-lea, precum si de propriile sale reflectii despre evenimentele apocaliptice din timpurile noastre.
Se pare ca traim intr-adevar ultimele veacuri ale acestei lumi, cand profetiile Apocalipsei despre sfarsitul ei incep sa se implineasca. Fara indoiala, este timpul potrivit – mai ales din perspectiva multitudinii interpretarilor eronate despre aceasta carte raspandita in mentalitatea contemporana – pentru un comentariu ortodox complet al acesteia.
Fie ca crestinii ortodocsi sa dobandeasca prin citirea acestui comentariu o constiinta treaza a semnelor acestor vremuri si sa invete sa se pregateasca pentru a rabda pana la capat incercarile grele si necazurile care vor veni asupra noastra!
[…]
Comentariul Arhiepiscopului Averchie nu cuprinde textul integral al Apocalipsei pe care l-a talcuit. Insa in traducerea de fata este prezentat intregul text, astfel incat comentariul se desfasoara verset cu verset. In unele situatii, materialul explicativ din comentariul Sfantului Andrei, pe care Arhiepiscopul Averchie nu l-a citat, a fost adaugat pentru a oferi o interpretare a fiecarui ver­set. Totusi, scopul autorului si al traducatorului nu a fost acela de a realiza o interpretare exhaustiva a Apo­calipsei (care ar necesita un volum mult mai mare de pagini), ci mai degraba de a pune la dispozitia crestinilor ortodocsi ai acestor vremuri un ghid practic al ei. […]”.
(introducere la: “Arhiepiscop Averchie Tausev, Apocalipsa Sfantului Ioan: un comentariu ortodox”, Editura Sophia, 2005)

Sursa Cuvântul Ortodox

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s