Cum dobândim bucuria care nu se ia de la noi niciodată?

Aducându-L pe Dumnezeu în viaţa mea. Dumnezeu îmi dă mie o putere. Zice Evanghelia: „şi celor care L-au primit şi cred în Numele Lui, le-a dat putere să se facă fiii lui Dumnezeu”. Aşa dobândim Bucuria: primind şi învăţând să trăim şi să lucrăm împreună cu această Putere!
Da, să învăţăm. Suntem în stare să învăţăm la 60 de ani, la 70 de ani, să folosim un computer, să mânuim aparate casnice foarte sofisticate, dar refuzăm să învăţăm ce dă Dumnezeu, unde se dă, cum se păstrează ce ne dă, şi cum se lucrează cu harul, cu Dumnezeu.
Cum? Lucrând poruncile Lui: iartă, să nu apună soarele peste mânia ta, – nu zice „nu te mânia”, slavă Domnului! Zice: „să n-apună soarele peste mânia ta” – şi tot ce ne-nvaţă Sfânta Biserică. Toate poruncile sunt „instrucţiuni” de dobândire a bucuriei şi de păstrare a ei. La început pare greu de tot, da! Dar să pornim de la ce ne doare cel mai mult.
Să învăţăm de la ce facem ca să ne menţinem viaţa: mâncăm, respirăm, bem apă. Acelaşi lucru trebuie să-l facem şi pentru viaţa duhovnicească. Trebuie să ne spălăm în primul rând sufletul. Facem baie, facem duş, ne parfumăm trupul, bine facem – da’ să nu daţi cu parfumuri din alea puternice că mor maicile la mănăstire intoxicate! Acelaşi lucru să-l facem şi cu sufletul. Ne spălăm prin Sfânta Spovedanie, ne parfumăm prin rugăciune, ne coafăm prin fapte bune, nu? Când faci o faptă bună uite-aşa se face părul duhovnicesc, creţ, frumos aşa! Să mâncăm, să-L mâncăm pe Domnul, cu Trupul şi cu Sângele Lui din Euharistie, dar şi cuvântul Lui, şi Numele Lui!
Să-L şi respirăm. Rugăciunea de toată ziua: „Doamne miluieşte! Maica Domnului ajută-mă!”, să ne fie ca respiraţia. Zice Apostolul: „Rugaţi-vă neîncetat!” „Da’ ce să fac mă’, să stau în genunchi să mă rog?” Stai liniştit! De multe ori, când stai în genunchi nici nu te rogi. Poţi să stai în genunchi să citeşti din carte şi să fii cu gândul în altă parte. Ci, neîncetat înseamnă aşa cum respirăm, aşa să zicem: „Doamne, mulţumesc, uite, beau apă. Doamne, mulţumesc că…, Doamne, ajută-mă să…, Doamne, ia uite ce face cutare…” şi se-nvaţă omul cu Doamne în gură şi devine una cu El.
Noi nu-ndrăznim să luăm lucrurile în serios! Vă rog, îndrăzniţi! Puneţi-L la încercare!
Monahia Siluana Vlad
Extras din Meșteșugul bucuriei, vol. 2, Ed. Doxologia, 2009, pag.

Gânduri din Ierusalim

Papa Francisc, la UN PAS de MOARTE. Ce s-a întâmplat cu avionul în care era din cauza URAGANULUI Irma

Viața Papei Francisc a fost în pericol din cauza uraganului Irma, în timpul călătoriei sale către Columbia, țară pe care o va vizita în următoarele zile. Avionul suveranului pontif a fost nevoit să îşi modifice ruta din cauza uraganului Irma, care traversează partea nordică a Mării Caraibilor, informează Reuters şi AFP, citate de Agerpres.  Avionul Papei Francisc o aeronavă a companiei Alitalia, a plecat miercuri dimineaţă, din Italia către Columbia și ar fi trebuit să zboare pe deasupra teritoriului american Puerto Rico. Din cauza uraganului, piloții au modificat traseul de zbor spre sud pentru a trece pe lângă Barbados, Grenada şi Trinidad, a anunţat un oficial de la Vatican.  Previziunile meteorologice recente arătau că Irma, una dintre cele mai puternice furtuni produse în Oceanul Atlantic în ultimul secol, va lovi Puerto Rico în a doua jumătate a zilei de miercuri.  Papa Francisc efectuează a 20-a vizită în străinătate în calitate de suveran pontif şi cea de-a cincea într-o ţară din America Latină. El va petrece cinci zile în Columbia, pentru a încuraja procesul de pace care a pus capăt unei jumătăţi de secol de război între autorităţile columbiene şi gruparea de gherilă FARC.  „Pacea este ceea ce Columbia caută de atât de mult timp şi pentru care depune eforturi. O pace stabilă, durabilă, cu scopul ca oamenii să se poată vedea între ei şi să se trateze ca fraţi, niciodată din nou ca duşmani”, a declarat papa într-un mesaj video difuzat cu două zile înainte de plecarea în această ţară sud-americană. 
Francisc, primul papă latino-american din istoria Bisericii Catolice, a fost de trei ori în Columbia pe când era preot şi arhiepiscop de Buenos Aires. Vizita lui intervine de această dată într-un moment crucial, după acordul de pace încheiat în 2016 între Guvernul de la Bogota şi gruparea marxistă de gherilă FARC şi după acordul de încetare temporară a ostilităţilor anunţată luni de o altă gherilă, ELN, care nu a semnat acordul de anul trecut.  Războiul civil care a devastat Columbia timp de 52 de ani a făcut 260.000 de morţi, 45.000 de dispăruţi, iar alte 6,9 milioane de persoane au fost strămutate. „Pacea ne reaminteşte că suntem cu toţii fiii aceluiaşi tată, care ne iubeşte şi ne consolează”, a afirmat suveranul pontif. Papa Francisc va rămâne cinci zile în Columbia, unde va vizita patru oraşe diferite şi se va întâlni cu victime şi actorii principali ai războiului civil.  Războiul continuă să îi divizeze profund pe columbieni, care, printr-o majoritate infimă au respins acordul de pace, încheiat în iunie la Havana, într-un referendum din 2016. Acordul, modificat, a fost semnat totuşi în noiembrie anul trecut. Promovând tema „să facem primul pas”, papa Francisc, care a insistat întotdeauna asupra importanţei pe care o au negocierile pentru pace, speră să convingă poporul columbian să renunţe la trecutul său marcat de violenţă şi să se angajeze într-o manieră activă pentru a construi pacea.  Papa Francisc, în vârstă de 80 de an, care a anunţat de curând o nouă vizită delicată pentru sfârşitul anului, în Birmania şi Bangladesh, se prezintă în Columbia ca un mediator, dispus să asculte toate părţile, după ce a eşuat în reconcilierea sa din decembrie a preşedintelui columbian Juan Manuel Santos şi predecesorul acestuia, Alvaro Uribe, un opozant înfocat al acordurilor de pace.  Papa i-a primit mai întâi pe cei doi politicieni separat la Vatican, apoi a organizat o audienţă comună de 25 de minute, fără să aplaneze însă diferendele dintre ei.  „Voi merge în Columbia ca un pelerin al păcii şi al speranţei, pentru a celebra alături de voi credinţa în Domnul nostru şi pentru a învăţa astfel despre caritatea voastră şi determinarea voastră de a căuta pacea şi armonia”, a declarat papa Francisc în acelaşi mesaj video, adresat poporului columbian.  Papa se va întâlni cu preşedintele Juan Manuel Santos, laureat al premiului Nobel pentru pace, şi cu alţi oficiali columbieni, dar şi cu reprezentanţi ai Bisericii catolice locale.  El însuşi iezuit, papa Francisc va aduce un omagiu, la Cartagena de India, unui mare apărător al sclavilor, sfântul iezuit Pedro Claver, o personalitate emblematică a creştinismului din secolul al XVII-lea. Papa Francisc este cel de-al treilea suveran pontif care vizitează Columbia, după Paul al VI-lea, în 1968, şi Ioan Paul al II-lea, în 1986.

Sursa

Stareţul Tadei de la Vitovniţa, „Cum ne sunt gândurile, aşa ne este şi viaţa” [6 părți]

Sursa Serbia Ortodoxa


Părintele Tadei s’a născut în anul 1914 în satul Vitovniţa, din părinţi evlavioşi, ţărani, de praznicul Sfântului Apostol Toma şi a primit numele de Toma. După ce a terminat şcoala primară, tânărul Toma a urmat şi absolvit Şcoala de Comerţ şi Meserii din Petrovaţ pe Mlava. Deoarece s’a îmbolnăvit grav, a hotărât ca ultimii ani din viaţă să îi închine slujirii lui Dumnezeu.Începuturile vieţii sale călugăreşti sânt legate de mănăstirea Milkovo de lângă Svilainţa şi de Părintele Ambrosie de la Milkovo, ucenic al Cuviosului Ambrosie de la Optina, care, după cuvintele Stareţului Tadei, avea “nemărginită dragoste şi iertare”.

S’a închinoviat în 1935 la Mănăstirea Gorniak, pe 10 Martie (toate datele sânt pe stil vechi, potrivit calendarului Bisericii Ortodoxe Sârbe), spre a fi tuns în cinul monahicesc la 14 Iulie, acelaşi an, ca frate în obştea Mănăstirii Gorniak.

Îndată după închinoviere, în 1935, a fost îndrumat spre Şcoala de Iconografie de la Mănăstirea Rakoviţa. La dorinţa Patriarhului Bisericii Ortodoxe Sârbe de la acea vreme, Varnava, Episcopul Veniamin i-a dat monahului Tadei dezlegare canonică să meargă în eparhia Belgradului şi Karloviţului, iar acesta a intrat în obştea mănăstirii de la Rakoviţa.

A fost hirotonit în cinul de ieromonah la 3 Februarie 1938, la Mănăstirea Rakoviţa, de către Episcopul Mitrofan al Harkovului (arhiereu al Bisericii Ortodoxe Ruse de peste Graniţe.). A fost ridicat la treapta de egumen în 1949, în catedrala din Belgrad, de către vicarul patriarhal Visarion, fost episcop al Banatului. În Octombrie 1938, ieromonahul Tadei a fost mutat, pentru nevoile slujirii, la Patriarhia din Peci. După încheierea celui de al Doilea Război Mondial, ieromonahul Tadei a părăsit Peciul şi s’a întors la Mănăstirea Rakoviţa. În Aprilie 1947, ieromonahul Tadei s’a reîntors în eparhia Branicevo cu dezlegare canonică şi a intrat în obştea mănăstirii Gorniak. La dorinţa Patriarhului Gavriil, ieromonahul Tadei se reîntoarce la Patriarhia din Peci, în anul 1949, şi devine vicar al acesteia. În 1955, din motive de sănătate, egumenul Tadei, având dezlegarea Patriarhului Vichentie, se întoarce pentru a doua oară în eparhia Branicevo. În această eparhie a fost o vreme preot paroh în satele Peci şi Klenovaţ şi în parohia Şapinska, iar apoi, din 1957, stareţ al Mănăstirii Gorniak. La începutul lui Noiembrie 1959, egumenul Tadei a primit dezlegare canonică pentru a pleca în Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte, aflată sub jurisdicţia Patriarhului Ecumenic de la Constantinopole. După patru luni încheiate, egumenul Tadei, cu acordul autorităţilor greceşti, a părăsit Hilandarul şi Sfântul Munte, întorcându-se în patrie. Aici a fost, o vreme, paroh în satul Bistriţa, apoi stareţ al Mănăstirii Tuman. La dorinţa părintelui, în 1962, a fost rânduit la stăreţia Mănăstirii Vitovniţa. A petrecut în această slujire vreme de zece ani, pentru ca, în cele din urmă, slujind ca paroh în Vlaşki Dol, să fie pensionat, apoi aşezat la stăreţia Mănăstirii Pokainiţa de lângă Velike Plane şi ca duhovnic al Mănăstirii Tuman, iar apoi, pentru a doua oară, la stăreţia Mănăstirii Vitovniţa.

Arhimandritul Tadei, stareţul Mănăstirii Vitovniţa, a trecut la Domnul pe 13 Aprilie 2003, în satul Bacika Palanka din Voievodina, în casa credincioşilor ce s’au îngrijit de stareţ în ultimi ani ai vieţii sale pe pământ printre noi, păcătoşii.

Belgrad, la Praznicul Sfintei Cruci

Anul Domnului 2003

Sinaxar 6 Septembrie

sursa

În aceasta luna, în ziua a sasea, pomenirea minunii celei mari ce s-a facut în Colose (Frigia) de Arhistrategul Mihail.

line10
Mihail Colose Când a trecut prin Frigia ca să propovăduiască Evenghelia, Sfântul Apostol Ioan a prorocit o apropiată vizită providenţială a prinţului arhanghelilor, Mihail, în locul numit Heretopa. Şi într-adevăr, la puţin timp, în acel loc în mod minunat a izbucnit din pământ un izvor vindecător de toată boala. Unul din multii credincioşi care s-au perindat pe la acest izvor, a cărui fiică s-a vindecat prin această apa, a contruit pe acel loc, în semn de recunoştiinţa, o mica biserică închinată Arhanghelului Mihail.
Nouăzeci de ani mai târziu, în această biserică s-a aşezat, spre a practica asceza şi a servi la altar, un tânăr numit Arhip, originar din Hierapolis. Pentru zelul şi dragostea acestui tânăr atlet al lui Hristos, Dumnezeu i-a dat harul de a face minuni şi vindecări. Dar oarecare elini, aprinşi de zavistie din pricina minunilor preamărite ce se făceau în biserica Arhistrategului Mihail, au vrut să abată râul care curgea acolo aproape şi să-l pornească asupra Bisericii, că să înece şi Biserică şi să piardă şi pe Arhip. Dar dumnezeiescul Arhistrateg, însuşi arătându-se şi poruncind lui Arhip să se îmbărbăteze, a lovit cu un toiag piatră, şi făcând cale apei printr-însă, de atunci până în ziua de astăzi, se vede cum acolo este înghiţită apa şi se mistuieşte.

Tot în această zi, pomenirea pătimirii Sfinţilor Mucenici Eudoxie, Zinon, Romil şi Macarie.

Acestui Sfânt Romil i s-a tăiat capul în zilele lui Traian, care a trimis la oarecare cetăţi în izgonire unsprezece mii de creştini, şi cu amară moarte i-au omorât. Iar în zilele lui Diocleţian, Eudoxie primind pe slujitorii care îl căutau, le-a spus că el este Eudoxie, şi aceia îl sfătuiau să fugă. Iar el uitând de femeie, de copii, de rude, de casă şi de celelalte, s-a dus înaintea domnitorului din Melitin, şi întâi scoţându-şi brâul de la sine, care era semn de dregătoria comitiei, l-a aruncat în obrazul domnitorului; şi împreună cu dânsul multimea ce sta împrejur, toată ceata lui, 1104 ostaşi, asemenea au făcut. După aceea pe dumnezeiescul Eudoxie l-au întins patru slujitori şi l-au bătut pe coaste, l-au schingiuit şi l-au condamnat a primi moarte prin sabie. Însă când a sosit la locul execuţiei, întorcându-se înapoi şi-a văzut soţia, şi aducându-i aminte de cele ce o învăţase mai înainte şi poruncindu-i să pună sfârşit bun la toate, i-a dat cea de pe urmă învăţătură: să nu plângă pentru moartea lui, ci să-i facă în sat un mormânt fără de semn şi să-i bage trupul acolo şi să cinstească mai mult ziua aceea cu luminată bucurie. Apoi mucenicul ridicându-şi ochii şi mâinile la cer, i s-a tăiat cinstitul cap, împreună cu iubitul său Zinon şi cu ceilalţi sfinţi mucenici. Trecând şapte zile, s-a arătat Sfântul Eudoxie în vis soţiei sale, şi i-a poruncit ei ca să spună Sfântului Macarie să meargă la divan, unde mergând si nevrând să aducă jertfă la idoli, i s-a tăiat şi lui fericitul cap.

Tot în această zi, pomenirea celor 1104 ostaşi, şi a Sfintei Calodoti, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Faust prezbiterul, Macarie, Andrei şi Viv monahul, Chiriac, Dionisie, Andronic, şi sfintele: Andropelaghia şi Tecla, şi Teoctist corabierul, şi alt Chiriac, Dimotul, ţăranul, care de sabie s-au săvârşit.

Aceşti sfinţi au fost pârâţi că sunt creştini, în zilele împăratului Deciu, către Valerie domnitorul Alexandriei. Fiind aduşi sfinţii, si cutremurându-se Valerie de întărirea şi nespăimântarea lor, i-a osândit la moarte prin sabie. Şi luându-şi ei sfârşitul aşa, iubitorii de Hristos ce erau în Alexandria le-au luat trupurile şi le-au băgat în cetate, întru mărirea lui Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sarapavon senatorul, care de sabie s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Pomenirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose ( 6 septembrie)

wp-image-1417428919



Condac la Sărbătoarea pomenirii minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose

Glasul 2

Arhanghele al lui Dumnezeu şi Slujitorule al Dumnezeieştii Măriri, apărătorul oamenilor şi mai marele celor fără de trup, cere pentru noi ce este de folos şi mare milă, cel ce eşti Voievod mai mare al celor fără de trup.

*

Tropar la Sărbătoarea pomenirii minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose

Glasul 4

Mai mare Voievodule al Oştilor Cereşti, Mihaile, rugămu-te pe tine noi, nevrednicii, ca să ne acoperi pe noi cu rugăciunile tale şi cu acoperământul aripilor măririi tale celei netrupeşti. Păzeşte-ne pe noi cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: mântuieşte-ne din nevoi, ca un mai mare peste Cetele Puterilor celor de sus.

1

In Colose din Frigia, aproape de Ierapole, era o biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, deasupra izvorului cu apă făcătoare de minuni, din care bolnavii primeau multe tămăduiri, mai multe decât din scăldătoarea Siloamului, pentru că acolo, o dată pe an, se pogora îngerul Domnului şi tulbura apa, iar aici, totdeauna era darul Începătorului de cete îngereşti. Acolo, cel ce intra întâi, după tulburarea apei, în scăldătoare, se făcea sănătos; aici, toţi, şi cei dintâi şi cei de pe urmă primeau sănătate. Acolo era trebuinţă de pridvoare spre petrecerea bolnavilor pentru a-şi căpăta sănătatea pe care nu o luau şi cineva în treizeci şi opt de ani a câştigat-o; aici într-o zi sau într-un ceas bolnavul câştiga sănătatea.
Despre începutul acelui izvor se pomeneşte aşa: Când toată lumea era umbrită cu întunericul neîndumnezeitei mulţimi de idoli şi oamenii se închinau făpturii, nu făcătorului, în acea vreme în Ierapole, cei necredincioşi cinsteau o viperă mare şi înfricoşată, căreia i se închinau toată noaptea, orbindu-se cu diavolească înşelăciune. Pe ea o ţinea poporul sălbatic încuiată într-o casă zidită în cinstea ei şi aducând multe feluri de jertfe, hrănea acea viperă plină de otravă, care vătăma pe mulţi. Singurul Dumnezeu adevărat, vrând ca lumina cunoştinţei Sale să lumineze lumea şi să-i povăţuiască pe oamenii cei rătăciţi de la calea adevărată, a trimis pe sfinţii Săi ucenici şi Apostoli în tot pământul ca să propovă-duiască Evanghelia la toată făptura. Dintre aceştia, doi: Sfântul Ioan Teologul şi Sfântul Filip, ajungând unul în Efes, iar altul în Ierapole, se osteneau întru bună vestire a lui Hristos. Atunci era în Efes o capişte minunată şi un frumos idol al neslăvitei zeiţe pagine Artemida, faţă de ai cărei slujitori şi închinători Sfântul Ioan s-a arătat biruitor, luptându-se cu sabia cea duhovnicească a cuvântului lui Dumnezeu, căci, cu puterea numelui lui Hristos, a făcut să cadă şi capiştea şi idolul şi ca praful să se risipească şi toată cetatea a adus-o la sfânta credinţă întru Hristos.
După risipirea idolului Artemidei, Sfântul Ioan a venit de la Efes în Ierapole ca să ajute împreună slujitorului său, Sfântul Apostol Filip, întâmplându-se atunci acolo şi Sfântul Apostol Bartolomeu şi sora lui Filip, Mariami. Cu dânşii împreună, slujea la mântuirea oamenilor şi Sfântul Ioan Teologul. Mai întâi, ei s-au ridicat asupra viperei căreia oamenii cei necredincioşi îi aduceau jertfe, având-o pe ea în loc de Dumnezeu, şi au ucis-o cu rugăciunea. Apoi au arătat popoarelor pe unul adevăratul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pământul. Apoi, stând la un loc care se numea Herotop, proorociră că darul lui Dumnezeu va străluci peste dânsul şi sfântul Arhanghel Mihail, voievodul puterilor cereşti, va cerceta locul acela şi multe minuni se vor săvîrşi acolo.
Acest lucru s-a şi împlinit curînd. Pentru că, ducându-se Sfântul Ioan în alte cetăţi la propovăduire, iar Sfântul Filip pătimind de la păgâni, asemenea şi Bartolomeu şi Mariami ducându-se în alte ţări, a izvorât din locul acela apă făcătoare de minuni, după proorocia Sfinţilor Apostoli, şi s-a împlinit scriptura, care zice: „S-a vărsat apa în pustie şi vale în pământul cel însetat şi cele fără de apă vor fi bălţi şi pe pământul cel însetat va fi izvor de apă. Acolo va fi veselia păsărilor şi sălaş de trestie şi baltă. Şi acolo va fi cale curată şi cale sfântă se va numi”.
Deci începură a veni la izvorul acela mulţi, nu numai credincioşii, ci şi necredincioşii, pentru că minunile cele ce se făceau îi chemau ca nişte trâmbite cu glas mare şi toţi cei ce beau şi se spălau din izvorul acela se tămăduiau de neputinţele lor, şi, primind sănătate, se botezau mulţi în numele Sfintei Treimi.
Deci a fost oarecare elin din Laodichia, a cărui fiică, una născută, era mută din naştere. De acest lucru era foarte supărat tatăl ei şi sîrguindu-se mult pentru dezlegarea limbii ei şi nesporind nimic, a rămas în mâhnire. Într-o noapte a adormit pe pat şi a văzut în vedenie pe îngerul lui Dumnezeu stând înaintea lui, strălucind ca soarele. Nu pentru că era vrednic să-l vadă pe el, ci ca prin acea vedenie să vie la cunoştinţa adevărului, iar pe alţii să-i aducă cu sine la Dumnezeu. De aceea, văzând pe înger s-a cutremurat şi l-a auzit pe el grăind către dânsul: „De voieşti ca să se dezlege limba fiicei tale, să o duci pe ea la izvorul acela al meu, care este aproape de Ierapole, în Herotop, şi să-i dai să bea din apa aceea şi vei vedea slava lui Dumnezeu”.
Sculându-se din somn omul acela se miră de ceea ce văzuse şi, crezând în cuvintele ce i s-au zis, îndată, luându-şi fiica, a mers degrabă la apa cea făcătoare de minuni la care, ajungând, a aflat mulţime de oameni scoţând din ea şi botezându-se într-însa, şi primind tămăduiri de bolile lor. Deci i-a întrebat pe ei: „Cui vă rugaţi, spălându-vă cu apa aceasta?” Iar ei ziseră: „Chemăm numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi mai chemăm în ajutor şi pe Sfântul Arhanghel Mihail”. Atunci omul acela, ridicându-şi ochii în sus şi înălţându-şi mâinile, a zis: „Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, Dumnezeule cel creştinesc, miluieşte-ne pe noi. Sfinte Mihaile, sluga lui Dumnezeu, ajută-ne şi tămăduieşte pe fiica mea!” Şi scoţând din apă a dat să bea fiicei sale cu credinţă, şi îndată limba ei cea legată cu muţenie s-a dezlegat spre preamărirea lui Dumnezeu şi a grăit luminos, strigând: „Dumnezeule cel creştinesc, miluieşte-mă pe mine; Sfinte Mihaile, ajută-mi mie!”

Toţi cei ce se întâmplaseră acolo se minunau de puterea lui Dumnezeu şi slăveau pe Sfânta Treime şi preamăreau ajutorul Sfântului Arhanghel Mihail. Iar elinul acela, văzând tămăduirea fiicei sale s-a bucurat foarte şi, nepregetînd deloc, s-a botezat îndată cu fiica şi cu toţi casnicii săi, care veniseră cu dânsul. Iar ca semn de mulţumire a zidit deasupra izvorului aceluia o biserică frumoasă, afierosindu-o întru numele Sfântului Arhanghel Mihail, voievodul, mai marele puterilor cereşti şi înfrumuseţîndu-o cu toată buna podoabă şi rugându-se în ea destul, s-a întors la locul său.
În anul al nouăzecilea de la zidirea bisericii aceleia, a venit la Ierapole un copil mic, având zece ani de la naşterea sa, cu numele Arhip, născut din părinţi creştini şi crescut în bunăcredinţă şi a început a vieţui lângă acea biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, făcând slujba de aprinzător de lumânări. Aşa a pus început vieţii sale, că de când se nevoia lângă biserica aceea, slujind lui Dumnezeu, n-a gustat nimic din mâncărurile şi băuturile mireneşti, nici carne, nici vin, nici pâine nu mânca, ci numai verdeţuri de pustie pe care, adunându-le şi fierbându-le, le mânca o dată pe săptămână, fără sare, iar băutura lui era o măsură mică de apă.
Cu o răbdare ca aceasta şi-a înfrânat trupul prin acest fel de fapte bune, îndreptându-se pe sine din tinereţe şi până la bătrâneţe, petrecând neschimbat în ele, unindu-se cu totul cu Dumnezeu şi asemănându-se vieţii celor fără de trup, deşi se afla în trup. Hainele lui nu erau de mult preţ. Avea numai două rase. Cu una se îm-brăca, iar cu cealaltă îşi acoperea patul care era aşternut cu pietre ascuţite şi-l acoperea cu rasa pentru ca cei ce intrau în casa lui să nu vadă asprimea pietrelor. Iar căpătâiul lui era un sac umplut cu mărăcini.
Aşa era aşternutul acestui fericit nevoitor şi aceasta era odihna lui. Iar când avea trebuinţă de somnul firesc îşi punea mult ostenitul trup pe acele aspre pietre şi pe spini, somnul lui fiind trezire mai mult decât somn şi odihna lui chin mai mult decât odihnă. Că, ce uşurare poate fi trupului să se culce pe pietre vârtoase şi ce fel de somn este acela ca să-şi odihnească cineva capul pe spini? El îşi schimba haina o dată pe an. Cu rasă pe care o avea pe trup, îşi acoperea patul, iar cu cealaltă, care era pe pat, se îmbrăca. După un an îşi schimba rasele tot la fel. Şi nu avea odihnă, ziua şi noaptea obosindu-şi trupul şi păzindu-şi sufletul de cursele vrăjmaşului.

Trecând calea cea strâmtă şi cu necazuri, se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Nu mă lăsa pe mine, Doamne, ca de bucuria cea deşartă să mă bucur pe pământ, nici să biruiască bunătăţile lumii acesteia înaintea ochilor mei. Să nu-mi fie mie a mă veseli de vreun lucru vremelnic în această viaţă ci, umple-mi, Doamne, ochii mei de lacrimi duhovniceşti şi umileşte inima mea. Îndreaptă căile mele şi-mi dă mie ca până în sfârşit să mă zdrobesc pe sine-mi şi să robesc trupul meu duhului. Că ce-mi foloseşte mie trupul acesta care acum este şi pe urmă va putrezi ca o floare, care dimineaţa înfloreşte, iar spre seară se usucă? Deci dă-mi mie, Doamne, să mă nevoiesc la cele care folosesc sufletului şi mijlocesc viaţa cea veşnică”.

Întru acestea învăţându-se fericitul Arhip şi vorbind cu Dumnezeu prin rugăciunea cea cu osârdie, s-a făcut un înger al Lui pe pământ, petrecând viaţă cerească. Şi se îngrijea nu numai de mântuirea sa, ci şi de a multora, căci boteza pe cei necredincioşi, întorcându-i la Hristos. Văzând acest lucru, elinii cei fără de Dumnezeu s-au pornit spre zavistie, nesuferind să vadă minunile slăvite care se făceau prin sfânta apă. Pe sfântul bărbat ce petrecea acolo îl urau, năvălind asupra lui, adeseori îl ocărau, trăgându-l de păr şi de barbă şi trântindu-l la pământ, îl târau, călcându-l cu picioarele şi batjocorindu-l în multe feluri, îl izgoneau să plece de acolo. Iar fericitul Arhip cel cu sufletul tare ca un diamant, pe toate acestea le suferea cu vitejie de la închinătorii de idoli şi nu s-a depărtat de la sfânta biserică, slujind lui Dumnezeu cu cuvioşie şi în nerăutatea inimii sale, îngrijindu-se de mântuirea sufletelor omeneşti.
Odată, adunându-se necuraţii, se sfătuiră: „De nu vom astupa cu pământ apa aceea şi pe omul acela de nu-l vom ucide, toţi zeii noştri vor fi defăimaţi cu desăvârşire de către cei ce se tămăduiesc acolo”. Şi s-au dus mulţi elini adunaţi să astupe cu pământ apa ceea făcătoare de minuni şi pe acel om nevinovat, pe fericitul Arhip să-l ucidă. Dar, ajungând la acel loc sfânt, se depărţiră în două. Unii s-au repezit la biserică şi la izvor, iar alţii s-au sârguit spre casa robului lui Dumnezeu, ca să-l ucidă. Însă Domnul, Cel ce nu lasă toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor, a păzit pe robul său de acei ucigaşi, căci de năpraznă le-a amorţit lor mâinile şi n-au putut să le ridice asupra cuviosului. Iar din apă a arătat o necu-noscută minune că, atunci când necuraţii se apropiaseră de izvor, îndată a ieşit din el o pară de foc şi, repezindu-se la ei, i-a alungat departe. Şi aşa acei elini fărădelege s-au îndepărtat tot cu ruşine de la izvorul acela făcător de minuni şi de la cuviosul Arhip, însă nu încetau scrâşnind cu dinţii şi lăudându-se că o să piardă izvorul acela, biserica şi pe slujitorul ei.
Era la locul acela un râu curgând la stânga bisericii al cărui nume era Hristos. Pe acesta au cugetat nelegiuiţii să-l îndrepte asupra acelui loc sfânt, că izvorul, amestecându-se cu apa râului, să-şi piardă puterea făcătoare de minuni. Când începură să-şi pună în lucrare acel gând rău, oprind curgerea râului ca să schimbe apa, acoperind izvorul, îndată râul, cu porunca lui Dumnezeu şi-a făcut altă cale apelor sale şi a curs pe la dreapta bisericii. Iar ei, umplându-se ia-răşi de ruşine, s-au întors la locurile lor.

Erau acolo alte două râuri curgând despre răsărit şi apropiindu-se de locul cel sfânt la o depărtare ca la trei stadii; numele unui râu, Licocaper, iar al altuia, Kufos. Aceste două râuri izbindu-se de marginea unui munte mare, s-au împreunat amândouă într-unul şi abătându-se în dreapta, curgea spre partea Likiei. Atotvicleanul diavol a băgat în inimile acelor oameni răi acest sfat: ca pe amândouă aceste râuri să le îndrume asupra locului făcător de minuni, ca astfel curgerea lor să strice biserica Sfântului Arhanghel Mihail şi să acopere cu apele acelea sfântul izvor, înecând pe Cuviosul Arhip. Locul era potrivit spre pornirea apei într-acolo, pentru că râurile acelea se pogorau de la înălţime mare în jos, iar biserică era la un loc tot mai jos.

Sfătuindu-se necuraţii, se adunară din toate cetăţile mulţime fără de număr şi întâlnindu-se în satul Laodichiei, s-au dus la biserică. Aproape de altarul bisericii era o piatră, având lăţimea şi înălţimea fără de măsură, iar adâncimea în pământ nesfârşită. Deci, au săpat un şanţ adânc şi larg începând de la acea piatră la muntele acela sub care râurile se împreunaseră. Săpând cu mare osteneală şi terminând albia pe care trebuia să îndrume apele asupra bisericii, au ieşit pâraiele acelea, ca să se adune apă multă şi s-au ostenit în acea deşertăciune a lor vreme de zece zile. Iar cuviosul Arhip, văzând lucrul acela al lor, a căzut la pământ în biserică, rugându-se lui Dumnezeu cu lacrimi şi chemând în ajutor pe cel cald folositor, pe Sfântul Arhanghel Mihail, ca să-şi păzească locul de înecarea apei şi să nu se bucure vrăjmaşii cei ce voiau să piardă sfinţenia Domnului şi zicea: „Nu voi fugi de la locul acesta sfânt nici nu voi ieşi din biserică, ci aici să mor şi eu, de va voi Domnul să fie înecat locaşul acesta”.

Când s-au sfârşit acele zece zile şi apele s-au înmulţit foarte mult, au săpat necuraţii elini acel loc singur pe unde era să se pornească apele spre calea cea pregătită şi îndrumară apele asupra sfintei biserici îngereşti în ceasul întâi al nopţii. Iar ei alergând, au stat sus din partea stângă, vrând să vadă înecarea locului sfânt. Şi au sunat apele ca un tunet, rostogolindu-se cu freamăt mare. Iar Cuviosul Arhip, fiind în biserică la rugăciune şi auzind vuietul apei, a strigat mai cu dinadinsul către Dumnezeu şi către Sfântul Arhanghel Mihail, cerând milă şi ajutor, ca să nu fie înecat sfântul loc şi să nu se veselească vrăjmaşii, ci să se ruşineze necuraţii, să se preamărească numele Domnului şi să se laude puterea şi sprijinirea cea îngerească. Şi a cântat psalmul lui David, zicând: „Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor, ridica-vor râurile valurile lor de glasuri de ape multe. Minunate sunt înălţările mării, minunat este întru cele înalte Domnul. Casei tale se cuvine sfin-ţenie, Doamne, întru lungime de zile”.
Când grăia acestea Sfântul Arhip, a auzit un glas poruncindu-i să iasă din biserică. Deci, ieşind sfântul din biserică, a văzut pe păzitorul neamului creştinesc, pe cel cald folositor, pe Sfântul Arhanghel Mihail, în chip omenesc, prea minunat şi prea luminat, precum s-a arătat oarecând proorocului Daniil, şi neputând să caute spre el a căzut de frică la pământ. Iar el a zis către dânsul: „Îndrăzneşte şi nu te teme! Scoală-te şi vino la mine aici şi vei vedea puterea lui Dumnezeu în apele acelea”. Şi sculându-se fericitul Arhip s-a apropiat cu frică de arhanghelul puterilor cereşti şi a stat de-a stânga după porunca lui şi a văzut un stâlp de foc de la pământ până la cer. Iar când s-au apropiat apele, şi-a ridicat arhanghelul dreapta sa şi a însemnat cu semnul crucii peste faţa apelor, zicând: „Să staţi acolo!” Şi îndată s-au oprit apele şi s-a împlinit cuvântul cel proorocesc: „Văzutu-te-au apele şi s-au temut”; au stat râurile ca un zid de piatră şi s-au înălţat în sus ca un munte înalt. Şi întorcându-se arhanghelul la piatra aceea mare, care era aproape de altar, a lovit într-însa cu toiagul pe care îl avea în mâini, însemnând spre dânsa semnul Crucii şi îndată s-a făcut un tunet mare şi s-a cutremurat pământul şi piatra aceea s-a despicat în două şi s-a făcut în piatră o prăpastie mare. Şi a zis Sfântul Mihail: „Aici să se sfă-rîme toată puterea cea protivnică şi să fie izbăvire de toate răută-ţile tuturor celor ce vor alerga cu credinţă!”
Acestea zicând, a poruncit fericitului Arhip să treacă de partea dreaptă, şi stând cuviosul în partea dreaptă, Sfântul Mihail a zis cu mare glas către ape: „Să intraţi în strâmtoarea aceasta!” Şi îndată au curs apele în ruptura pietrei, huind. De atunci totdeauna s-a făcut cale pâraielor acelora piatra aceea, iar vrăjmaşii, stând de partea stângă, vrând a vedea înecarea sfintei biserici, au încremenit de frică. Sfântul Arhanghel Mihail, păzind aşa biserica şi pe Cuviosul Arhip de înecarea apei, s-a suit la cer, iar fericitul a înălţat mulţumire lui Dumnezeu pentru minunea aceea prea slăvită şi a preamărit ajutorul păzitorului celui mare.
Deci se umplură de ruşine toţi protivnicii şi s-a făcut bucurie mare credincioşilor care alergară la biserica cea îngerească şi la izvorul cel minunat, dând laudă lui Dumnezeu împreună cu Cuviosul Arhip. Din acea vreme au aşezat ca să se prăznuiască acea zi în care s-a făcut acea prea sfinţită minune prin arătarea îngerească. Iar Cuviosul Arhip a petrecut de aici înainte în acel loc, mai cu dăruire, slujind lui Dumnezeu ani îndestulaţi şi s-a mutat la Dumnezeu cu pace, având şaptezeci de ani de la naşterea sa. A fost îngropat de credincioşi în acelaşi loc sfânt care de la minunea pomenită mai înainte s-a numit Hones, adică mistuire, pentru că acolo s-au mistuit apele în piatră.

Deci se cade ca în această zi să pomenim şi alte minuni ale Sfântului Arhanghel Mihail pe care le-a săvârşit, făcând bine neamului creştin.

Între marea Adrianului şi între muntele care se numeşte Gargan, este cetatea Sipont, aflându-se departe de munte ca la două-sprezece mii de paşi. În cetatea aceasta era un om bogat, a cărui cireadă păştea pe sub munte şi s-a întâmplat de a rătăcit un bou, despărţindu-se de cireadă; căutând stăpânul mult împreună cu slugile sale, l-a aflat în vârful muntelui aceluia stând lângă uşa unei peşteri. Umplându-se de mânie că s-a ostenit căutându-l a luat arcul şi o săgeată adăpată cu otravă şi a îndreptat-o spre boul său, vrând să-l ucidă. Dar deodată săgeata, întorcându-se înapoi, a rănit pe săgetător, iar cel ce era cu dânsul, văzând aceea, s-a temut şi nu îndrăznea să se apropie de peştera aceea, ci, întorcându-se în cetate, a spus tuturor ce se făcuse.
Deci, înştiinţându-se episcopul cetăţii aceleia, s-a rugat lui Dumnezeu să-i arate lui taina aceasta. Şi i s-a arătat lui în vedenie Sfântul Arhanghel Mihail spunându-i că el şi-a ales locul acela şi-l păzeşte şi voieşte ca acolo adeseori să cerceteze şi să ajute oamenilor celor ce vor alerga cu rugăciune. Iar episcopul a spus vedenia aceea cetăţenilor şi, după postul de trei zile pe care l-a poruncit la toată cetatea, s-a dus cu clerul său şi cu tot poporul la muntele acela şi, suindu-se deasupra, a aflat într-o piatră o peşteră în care era intrarea strâmtă; şi nu a îndrăznit să intre înăuntru, ci şi-a săvârşit rugăciunile înaintea uşii.
De atunci adeseori mergeau acolo cei ce doreau, făcându-şi rugăciunile lor către Dumnezeu şi către Sfântul Arhanghel Mihail. Iar mai demult napolitanii, fiind necredincioşi, şi-au adunat ostaşii şi au mers fără de veste la cetatea Sipontului, vrând să o ia şi să o dărâme. Cetăţenii erau cuprinşi de frică mare iar episcopul a poruncit post la popor, ca trei zile să nu guste hrană şi să se roage cu stăruinţă, ca să se izbăvească ei de vrăjmaşii cei ce i-au înconjurat. Mai înainte de ziua aceea în care vrăjmaşii voiau cu toate puterile lor să cucerească cetatea, s-a arătat arhanghelul puterilor cereşti episcopului, în vedenie, zicându-i: „Mâine, în ceasul al patrulea din zi, să porunceşti tuturor cetăţenilor să se înarmeze şi să iasă din cetate împotriva vrăjmaşilor şi eu voi veni să vă ajut vouă”. Episcopul, sculându-se din somn, a spus vedenia la toţi şi s-a bucurat foarte mult de biruinţa cea făgăduită asupra vrăjmaşilor şi s-au întărit cu nădejde bună. Apoi, venind al patrulea ceas din zi, s-a făcut un tunet mare şi, ridicându-şi credincioşii ochii, au văzut la muntele Gargan un nor mare pogorându-se şi s-a făcut, ca odi-nioară la muntele Sinai, foc şi fum, fulgere şi tunete, încât tot muntele acela s-a cutremurat şi s-a acoperit cu nor.
Văzând aceea protivnicii, s-au temut şi au început a fugi, iar cetăţenii, cunoscând că bunul păzitor şi grabnicul folositor a venit cu oştile sale cereşti să le ajute, au deschis porţile cetăţii şi au alergat pe urma vrăjmaşilor lor, secerându-i ca pe nişte paie. Ei îi tăiau dinapoi, iar Sfântul Arhanghel Mihail, din înălţime, cu tunete şi cu fulgere îi ucidea, încât se făcuse numărul celor morţi şase sute de bărbaţi căzuţi de tunete şi de fulgere. Gonindu-i deci, până în depărtare şi biruindu-i desăvârşit pe vrăjmaşii lor, s-au întors veselindu-se în cetatea lor. Din acea vreme napolitanii, cunoscând mâna cea tare a lui Dumnezeu Celui Atotputernic, au primit sfânta credinţă, iar cetăţenii Sipontului adunându-se toţi, cu episcopul şi cu clerul, s-au dus la muntele acela la care a fost acea arătare înfricoşată, vrând să aducă acolo mulţumire lui Dumnezeu şi ajutăto-rului lor, Sfântului Arhanghel Mihail, şi tuturor puterilor cereşti.
Când s-au apropiat la uşa peşterii aceleia, au aflat pe marmură urme de paşi omeneşti bine însemnate, ca pe pământ moale, şi ziceau unii către alţii: „Iată, cu adevărat Sfântul Arhanghel Mihail a lăsat aici semnul ajutorării sale, că singur a fost aici, mântuindu-ne pe noi de vrăjmaşii noştri. Şi închinându-se, au sărutat urmele acelea şi, săvârşind cântarea cea de rugăciune se veseleau pentru păzitorul şi folositorul lor, mulţumind lui Dumnezeu. Au hotărât, deci, să zidească la locul acela o biserică în numele Sfântului Mihail. Când se găteau spre lucrul acela, iarăşi s-a arătat Sfântul Arhanghel episcopului, zicându-i: „Nu vi se cade vouă să vă îngrijiţi de zidirea bisericii, pentru că eu fără osteneala voastră mi-am gătit acolo biserică, numai să intraţi în ea. Iar tu mâine să faci în ea Sfânta Liturghie şi să împărtăşeşti pe credincioşi cu Dumnezeieştile Taine”.
După vedenia aceasta, episcopul a poruncit ca toţi credincioşii să fie gata spre împărtăşirea cu Sfintele Taine şi a mers cu dânşii cântând şi rugându-se. Iar când au sosit la acel loc sfânt, unde erau închipuite sfintele urme pe marmură, au aflat cioplită în piatră o biserică mică, făcută nu după obiceiul lucrului mâinilor omeneşti, ci ca o peşteră, neavând pereţii netezi, iar vârful era împodobit cu diferite înălţimi, aşa că pe câte o parte puteai să ajungi cu capul, iar pe alta nu puteai nici cu mâna. Astfel arătă oamenilor că Dumnezeu nu voieşte pietrele cele împodobite în biserică, ci inimile cele curate; iar sfânta masă era acoperită cu acoperământ roşu şi a săvârşit pe dânsa episcopul Sfânta Liturghie şi a împărtăşit pe credincioşi cu Prea Curatele Taine, iar în altar, despre partea de miază noapte, de la vârf picura apă curată, dulce, foarte luminoasă şi făcătoare de minuni, din care, bând, bolnavii câştigau sănătate. Şi beau credincioşii din apa aceea după împărtăşirea Sfintelor Taine şi se făceau minuni fără de număr în biserica aceea şi se tămăduiau toate neputinţele cu rugăciunile Sfântului Arhanghel Mihail. Deci a zidit episcopul chilii lângă biserică şi a rânduit să fie acolo preoţi şi diaconi şi cântăreţi şi citeţi, ca în toate zilele să se săvârşească pravila bisericească, în slava lui Dumnezeu şi în cinstea Sfântului Arhanghel Mihail.
Credem că este bine să pomenim şi această minune care s-a făcut în muntele Athos. În zilele dreptcredincioşilor împăraţi bulgari era un om vestit, bogat şi cu mare vază, care se numea Dohiar, om al palatelor împărăteşti. Acesta, venind în frica lui Dumnezeu, a dorit să fie călugăr şi, luând mulţime de aur din vistieriile sale, s-a dus la Sfântul Munte ca să cerceteze mânăstirile şi să-şi caute lui un loc în care să-i placă a se sălăşlui. Înconjurând multe mânăstiri şi dând multă milostenie, a mers din lavra Fericitului Atanasie, pe malul mării cel dinspre Salonic, şi a aflat loc foarte frumos, având ape dulci şi poame foarte multe, dar nelocuit de nimeni. Placându-i locul acela, a gândit să se aşeze într-însul şi să zidească o mânăstire şi, adăugind sârguinţă, degrabă şi-a săvârşit dorinţa. Mai întâi a ridi-cat o biserică foarte frumoasă în numele Sfântului Ierarh Nicolae, apoi a împrejmuit mânăstirea cu ziduri de piatră şi rânduindu-le pe toate după cerinţă, precum se cuvine singur s-a îmbrăcat într-însa în chip călugăresc. Cheltuindu-şi toată averea lui pentru zidirile cele multe, nu i-a ajuns aur ca să înfrumuseţeze şi biserica cu podoabă cuviincioasă şi bună. Însă avea nădejde la Dumnezeu, zi-cînd: „De va voi Dumnezeu ca să proslăvească locul acesta, apoi cu judecăţile care ştie va purta grijă pentru înfrumuseţarea bisericii. Fie voia Lui”.
În dreptul Sfântului Munte, este un ostrov care se numeşte Lug, spre care, peste mare până la el, este cale de o zi. Acolo păstorii stăteau cu dobitoacele, că locul acela este plin de verdeaţă şi este păşune bună pentru dobitoace. Era în ostrovul acela un stâlp de piatră foarte înalt, la un loc pustiu, iar în vârful stâlpului un idol şi o scriere elinească în acest fel: „Oricine mă va lovi pe mine în creştet, va afla mulţime de aur”. Pentru aceea mulţi se ispiteau să ştie de este adevărat lucrul acela şi loveau în cap idolul, dar nu aflau nimic. S-a întâmplat în acea vreme de păştea un copil boii aproape de stâlpul acela şi copilul era înţelept şi ştia a citi şi, citind cuvintele cele scrise pe stâlp, lovi pe idol în cap ca şi ceilalţi ca să afle aurul, însă n-a aflat nimic. Apoi a gândit că este ascunsă în pământ comoara şi, apunând soarele, privea unde se sfârşea umbra stâlpului aceluia şi acolo, la vârful capului idolului celui desemnat de umbră, a săpat pământul căutând comoara, dar n-a aflat-o.
Apoi răsărind soarele, iarăşi a privit unde se sfârşea umbra stâlpului aceluia şi acolo a început a săpa. Săpând el, s-a auzit un sunet la locul acela, şi cunoscând că acolo este comoară, a început mai cu dinadinsul a săpa şi a aflat o piatră de moară mare, cât nu putea el să o mişte, dar întinzând mâna prin gaura pietrei a aflat aur mult; şi nu se pricepea ce să facă cu el, că zicea întru sine: „De voi spune cuiva de comoară aceasta, apoi mă tem că să nu mă ucidă pentru aur”. Iar Dumnezeu, ascultând rugăciunile bătrânului celui pomenit mai înainte şi purtând grijă de înfrumuseţarea sfintei bise-rici, a pus în mintea copilului să se ducă în Sfântul Munte la una din mânăstiri şi să spună egumenului de comoară aceea aflată, lucru pe care l-a şi făcut. Luând câţiva bani de aur spre încredinţarea co-morii celei aflate, a mers într-un sat care este aproape de mare şi a găsit un om ca să-l treacă pe el la Sfântul Munte. Iar după purtarea de grijă a lui Dumnezeu s-a oprit în limanul mânăstirii celei nou zidită. Mânăstirea aceea se numeşte pe numele întemeietorului său: Dochiaru. Deci omul cel ce a trecut pe copil s-a întors în satul său, iar copilul s-a dus la mânăstire şi, văzând pe egumen, i-a spus lui toate cu de-amănuntul despre comoara ce a aflat.

Egumenul, cunoscând că lucrul acesta este al lui Dumnezeu, a chemat pe trei călugări şi, făcându-le cunoscut lor lucrul cel spus de copil, i-a trimis cu dânsul ca să aducă la mânăstire aurul ce se afla-se. Iar ei mergând degrabă au luat un caiac şi, sosind la ostrovul acela, au ajuns la stâlp şi la comoară şi prăvălind piatra aceea de moară, au aflat un cazan plin de aur; şi s-au bucurat de dânsul foarte tare. Iar vrăjmaşul cel ce urăşte binele a semănat un gând rău în inima unuia din călugării aceia şi a zis acela către alt călugăr: „Frate, de ce este nevoie să ducem egumenului aurul acesta pe care l-am găsit? Dumnezeu ni l-a trimis nouă că singuri noi să ne facem nouă locaş şi să ridicăm mânăstire”. Iar el a zis: „Dar cum vom putea tăinui aurul acesta?” Răspuns-a acela: „Aceasta este, că putem să-l aruncăm pe copil în mare şi nimenea nu va fi să mărturisească această faptă asupra noastră”. Şi aşa, sfătuindu-se, au spus sfatul lor celui de al treilea călugăr. Iar acela, având întru sine frica lui Dumnezeu, a zis către dânşii: „Nu, fraţilor, să nu îndrăzniţi a face aceasta, să nu pierdeţi pe copil pentru aur şi îm-preună cu el şi sufletele voastre”. Iar ei, neascultîndu-l pe el, au stăruit pe lângă dânsul ca să se învoiască la sfatul lor. La sfârşit îi ziseră: „De nu vei fi una cu noi, apoi să ştii că şi pe tine şi pe copil vă vom pierde”. Apoi văzând fratele gândul cel rău al lor neschimbat, s-a temut că nu cumva să-l piardă şi pe el; pentru aceea le-a zis lor: „Dacă voi aţi voit aşa, faceţi ce ştiţi, voi veţi vedea; iar eu mă jur cu numele lui Dumnezeu că nu voi spune la nimenea de aceasta şi nici nu am trebuinţa de aur”.

Aşa, întărindu-şi cuvântul cu jurământ, a tăcut. Iar ei luând aurul şi piatra aceea cu care aurul a fost acoperit le-au dus în caiac, apoi şezând cu copilul, au început a pluti spre mânăstire. Iar când era în mijlocul noianului mării, au năvălit asupra copilului şi începură a-i lega piatra de grumaz. Iar el văzând ceea ce era să-i facă a început să plângă şi cu tânguire amarnică se ruga lor să nu-l piardă. Dar nimic nu a folosit că ticăloşii aceia de călugări, având inimă împietrită şi suflet iubitor de aur, nu s-au temut de Dumnezeu, nici nu s-au umilit văzând lacrimile copilului şi nu i-au ascultat rugămintea lui cea din adâncul inimii, ci, luându-l pe el, cu pia-tra l-au aruncat în mare şi îndată s-a cufundat în valuri. Era noapte când săvârşeau fapta cea rea acei oameni fără de Dumnezeu.
Dar milostivul Dumnezeu, privind de sus spre tânguirea cea amară a copilului şi văzând înecarea lui cea nevinovată, a trimis pe păzitorul neamului omenesc, pe Sfântul Arhanghel Mihail, ca, luând pe cel înecat din fundul mării, să-l aducă pe el viu în biserică. Şi aşa a fost. Pentru că fără de veste s-a aflat copilul în biserică, aproape de Sfânta Masă, cu piatra spânzurată de grumaji. Sosind ceasul Utreniei, cel rânduit a intrat în biserică, ca să aprindă lumânările şi să toace la cântarea cea de dimineaţă şi a auzit un glas în altar ca glasul omului ce geme şi i-a fost frică şi, alergând, a spus egumenului. Iar egumenul, numindu-l împuţinat la suflet, l-a trimis iarăşi în biserică. Iar el, intrând a doua oară, a auzit acelaşi glas şi iarăşi a alergat la egumen.
Atunci egumenul a mers cu dânsul în biserică, după care, amândoi auzind glas de copil şi intrând în altar, au văzut pe copil stând aproape de Sfânta Masă, cu piatra la grumaji şi apa de mare curgând încă din hainele lui. Şi, cunoscându-l pe el, l-a întrebat: „Ce ţi s-a întâmplat ţie, fiule, şi cum ai venit aici?” Iar el, deşteptându-se ca din somn, a zis: „Viclenii aceia de călugări pe care i-ai trimis cu mine după aurul ce s-a aflat, aceia, legându-mi piatra aceasta de grumaji m-au aruncat în mare şi afundându-mă eu întru adâncul mării, am văzut doi oameni luminoşi ca soarele şi i-am auzit pe ei vorbind între dânşii şi a zis unul către altul: Arhanghele Mihaile, să duci pe acest copil în mânăstirea care se chiamă Dochiaru. Auzind eu acestea, îndată am început a nu mă simţi pe mine şi nu ştiu cum m-am aflat aici”. Iar egumenul, auzind cele spuse de copil, se minuna foarte şi lăuda pe Dumnezeu cel ce face minunate şi prea slăvite minuni ca aceasta. Apoi a zis către copil: „Să rămâi, fiule, la locul acesta până mâine, până ce răutatea aceasta va fi vădită”. Şi, ieşind, a încuiat biserica şi a rânduit ca paracliserul să nu spună nimănui ceva, iar Utrenia a poruncit să o cânte în tindă. Şi a zis paracliserului: „De te va întreba cineva ce este acest lucru nou, de ce nu se cântă Utrenia în biserică, ci în tindă, să-i răspunzi că părintele egumen a poruncit aşa”.
Egumenul poruncind eclesiarhului, singur s-a suit pe un stâlp deasupra porţii ca să păzească venirea spurcaţilor acelora de uci-gaşi; apoi făcându-se ziuă, iată veneau spre mânăstire ucenicii aceia, iar aurul îl ascunseseră într-alt loc oarecare.
Văzându-i pe ei egumenul, a ieşit cu ceilalţi fraţi în întîmpinarea lor şi i-a întrebat pe dânşii, zicând: „Ce este aceasta? Patru v-aţi dus, iar acum trei v-aţi întors! Unde este cel de al patrulea?” Iar ei, ca mâniindu-se, ziseră: „Părinte, şi pe tine şi pe noi ne-a amăgit copilul spunând că a aflat comoară, dar nu ne-a arătat nouă nimic şi singur nu ştie nimic. Pentru aceea, ruşinîndu-se de noi, s-a ascuns, şi noi, căutându-l pe el, nu l-am găsit, de aceea singuri ne-am întors la tine”. Iar egumenul a zis: „Voia lui Dumnezeu să fie!” Şi aşa intrară în mânăstire. Apoi i-au dus pe ei în biserică unde tânărul acela se afla, curgând încă apa din hainele lui şi l-a arătat pe el zicându-le: „Cine este acesta?” Iar ei, spăimântându-se, stăteau ca nişte ieşiţi din minte, neputând să răspundă nimic timp îndelungat. Iar mai pe urmă au mărturisit fapta lor cea rea şi au arătat unde au ascuns aurul cel aflat.
Egumenul, trimiţând fraţi mai credincioşi, au adus aurul în mânăstire. Şi s-a auzit de această prea slăvită minune în tot Sfântul Munte şi s-au adunat toţi călugării de la toate mânăstirile, la vede-rea minunii acesteia şi au adunat sobor şi au numit biserica aceea cu numele Sfântului Arhanghel Mihail, iar în numele Sfântului de minuni făcătorul Nicolae au zidit altă biserică. Pe acei doi ucigaşi vicleni i-au blestemat şi, însemnându-le feţele, i-au gonit din mînăs-tire, pe al treilea, fiindcă nu s-a învoit la înecarea copilului şi s-a întors despre fapta cea rea l-au declarat nevinovat, iar pe copilul acela izbăvit din mare, îmbrăcându-l în chip călugăresc, s-a făcut bun nevoitor şi călugăr iscusit. Egumenul cu aurul acela ce s-a aflat, a reînnoit toată biserica cu bună podoabă şi a înfrumuseţat-o cu toate bunătăţile. A ridicat şi un foişor foarte frumos din temelie şi piatra aceea cu care tânărul a fost aruncat în mare a pus-o în zid, spre cunoştinţa tuturor.
Mutându-se către Domnul egumenul acela, în locul lui a fost pus acela izbăvit din mare şi cu dumnezeiască plăcere vieţuind şi acela, a trecut la Domnul purtat de mâinile Sfântului Arhanghel Mihail, prin care din mare în biserică a fost adus.

Pentru toate acestea slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh şi pe Sfântul Arhanghel Mihail îl mărim în veci. Amin.

1

Canon de rugăciune la Sărbătoarea pomenirii minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose (1)

Tropar la Sărbătoarea pomenirii minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose, glasul al 4-lea:

Mai mare Voievodule al Oştilor Cereşti, Mihaile, rugămu-te pe tine noi, nevrednicii, ca să ne acoperi pe noi cu rugăciunile tale şi cu acoperământul aripilor măririi tale celei netrupeşti. Păzeşte-ne pe noi cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: mântuieşte-ne din nevoi, ca un mai mare peste Cetele Puterilor celor de sus.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul: Deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul; şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce eşti luminat totdeauna cu Dumnezeieştile străluciri, luminează gândul meu, ca să te laud pe tine, Arhistrategule al Oştilor celor de sus, cel ce eşti întărirea tuturor celor ce aleargă către tine.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gândul cel mai înainte fără de început te-a arătat pe tine începător cetei celei mai presus de lume, Arhistrategule, lumină celor din întuneric şi Dumnezeiască strălucire Bisericii Lui, pururea pomenite.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind povăţuitor minţilor celor îngereşti întru Duhul, Preabunule Mihaile, te-ai dat celor de jos ocrotire, tărie şi sabie, înjunghiind şi pierzând pe vrăjmaşi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară fără prihană, Podoaba îngerilor, Ajutătoarea oamenilor, tu îmi ajută mie celui ce sunt primejduit în marea vieţii şi pururea cad în viforul păcatului.

Cântarea a 3-a.

Irmosul: Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Putere Dumnezeiască, prealăudate Voievodule al Oştilor, înconjori tot pământul, scoţându-ne din răutăţi pe noi, care chemăm Dumnezeiesc numele tău.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai oglindă curată Dumnezeieştii Lumini, primind luminat arătările cinstitului Duh, Mihaile întâiule Înger, vrednicule de minuni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce a alcătuit minţile cele fără de materie, S-a sălăşluit în pântecele tău cel de materie, de bunăvoie, Preacurată, Cel Nevăzut arătându-Se cu Trup.

Cântarea a 4-a.

Irmosul: Cel Ce şade întru mărire pe Scaunul Dumnezeirii pe Nor Uşor a venit, Iisus Cel mai presus de toate prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase Puterii Tale.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gândul cel fără de început, cu voire alcătuind gândurile Dumnezeieşti, a pus în mijlocul lor mai mare pe Arhanghelul Mihail, fiind luminat cu împărtăşirile, preafericitul şi strălucit cu înţelegeri de la Dumnezeiasca Stăpânire.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dimpreună cu Scaunele şi cu Căpeteniile, cu Puterile, cu Stăpânirile şi cu Sfinţitele Domnii, glăsuieşti Treimii cântarea cea sfântă, pururea pomenite Mihaile, mântuindu-ne pe noi cei ce te lăudăm pe tine.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slăvind pe Domnul, Făcătorul tuturor, Care pentru milostivire ne-a dat nouă pază mare şi zid şi întărire nesurpată pe Mihail Arhanghelul cel luminos.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Minunea naşterii tale Fecioară, se învăţa cu Duhul odinioară grăitorul de cele sfinte, aievea văzându-te Munte Umbros pe tine, din care a venit Sfântul, Dumnezeu Întrupându-Se.

Cântarea a 5-a.

Irmosul: Necredincioşii nu vor vedea mărirea Ta, Hristoase, dar noi pe Tine, Unul Născut, Strălucirea Măririi Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând, Te lăudăm Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mihaile cel fără de trup, Arhanghel al Oştirilor Îngereşti, arătatu-te-ai povăţuitor lui Israel cel de demult, cu porunca Celui Ce a odrăslit din Iacov şi S-a arătat oamenilor trupeşte.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndumnezeindu-te pururea cu strălucirile cele fără de materie prin împărtăşirea Dumnezeirii şi nouă ne dai strălucirea cea dătătoare de lumină, mai marele Îngerilor.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfrumuseţatu-s-a Dumnezeiască biserica ta cu darul, că, pogorându-te într-însa, o arăţi noian de tămăduiri şi izbăvitoare patimilor, Mihaile întâiule Înger.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Arătatu-te-a pe tine Dumnezeu mai Aleasă decât gândurile îngerilor, intrând în pântecele tău Cel fără prihană, Preacurată. Pe Acela roagă-L totdeauna să Se milostivească spre cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 6-a.

Irmosul: Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea ta cea de trei zile, proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune mă izbăveşte Iisuse, Împărate al Puterilor.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mulţimea credincioşilor se veseleşte, lăudându-te pe tine, Mihaile şi măreşte pe Preasfântul Cuvânt, Care din a Sa bunătate a împreunat pe oameni cu îngerii.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Taberele lui Israel le-ai mântuit arătându-te şi dând Dumnezeieşti porunci, Arhanghele şi ai surpat pe vrăjmaşi şi de tot i-ai pierdut pe ei.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă te-a văzut Isus al lui Navi, fiind cuprins de frică şi de cucernicie, ţi s-a închinat, întrebând cinstitul şi sfântul tău nume, cel ce eşti mai marele Îngerilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fericit este poporul care te fericeşte pe tine, Ceea ce eşti pururea Fericită, care ai născut pe Dumnezeu. Acela pentru milostivirea Sa cu negrăită unire pe oameni i-a îndumnezeit.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Arhanghele al lui Dumnezeu şi Slujitorule al Dumnezeieştii Măriri, apărătorul oamenilor şi mai marele celor fără de trup, cere pentru noi ce este de folos şi mare milă, cel ce eşti Voievod mai mare al celor fără de trup.

Cântarea a 7-a.

Irmosul: Cel Ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe caldeii, care fără dreptate vânau pe cei drepţi, Prealăudate Doamne, binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe căpeteniile Îngerilor, pe cei cu chipul Dumnezeiesc şi purtători de lumină, pe Mihail şi pe Gavriil, pe Mângâietorii noştri cei buni, părtinitori şi păzitori, cu mare glas prin credinţă să-i lăudăm.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind frumos, cu bună cuviinţă şi cu chip Dumnezeiesc, te-ai făcut căpetenie celor fără de materie, Mihaile Prealuminate; deci rugaţi-vă împreună pentru noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Văzând Gavriil Arhanghelul că s-a sălăşluit întru tine, Fecioară, Cuvântul Cel Veşnic al Tatălui, a strigat: Bucură-te, Scaunul Celui Preaînalt, Binecuvântată.

Cântarea a 8-a.

Irmosul: Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Voievod al Cetelor celor fără de materie, solitor de mântuire al oamenilor, Dumnezeiesc Slu jitor al lui Dumnezeu te-ai arătat, Mihaile, cântând neîncetat: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Doi luminători prealuminaţi, Mihaile şi Gavriile, Arhanghelilor, care luminaţi lumea cu lumina Dumnezeirii celei cu Trei Lumini, goniţi de la noi negura răutăţii.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte ocârmuitori buni, Arhanghelilor, îndreptaţi luntrea sufletului meu către limanul Voirii celei Dumnezeieşti; căci a căzut în viforul păcatelor şi este în primejdie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fiind Dumnezeiescul Arhanghel împodobitor de mire, striga ţie: Bucură-te, Mireasă a lui Dumnezeu Nenuntită, Mărirea Îngerilor, Mântuirea şi Apăra­rea oamenilor.

Cântarea a 9-a.

Irmosul: Eva aşadar prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta, toţi te mărim.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată bună podoaba Dumnezeieştii tale case străluceşte, Arhanghele, cu venirea ta cea luminată şi varsă fulgere de minuni, iar cu Dumnezeiescul dar, goneşte totdeauna mulţimea bolilor.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o însoţire frumoasă şi veselă fiind, Arhanghelilor, împliniţi poruncile Stăpânului la cei de pe pământ, scoţându-i din nevoi şi trimiţând tuturor lumină de mântuire cu Dumnezeiescul Duh.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi se bucură împreună cu noi Cetele celor fără de trup, văzând că de toţi este lăudat acest mare şi luminat Arhistrateg, care cere pentru noi luminare şi iertare de păcate.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiască şi Luminată doime a Arhanghelilor, Mihaile Preacinstite şi Gavriile Preamărite, stând înaintea Cinstitei Treimi, mântuiţi-ne pe noi de vina greşelilor şi de chinul cel veşnic.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prin glasul Îngerului Gavriil ai zămislit pe Dumnezeu Cuvântul, Preacurată, Care cu cuvântul a alcătuit Oştile cele de sus şi ne-a dat nouă cuvânt a lăuda Sfânta Lui Pogorâre, cea mai presus de cuvânt şi de gând.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea…

Povăţuitor cetelor cereşti, slujitorul Măririi Dumnezeieşti după vrednicie făcându-te, cu porunca Ziditorului tău eşti mijlocitor de mântuirea creştinilor, cercetând pe oameni cu mărirea ta cea fără de materie. Pentru aceea, după datorie, toţi te lăudăm, mărindu-ţi astăzi Dumnezeiasca ta prăznuire, Mihaile Arhanghele. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască lăsare greşelilor celor ce cu credinţă preamăresc Dumnezeieştile tale minuni.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină…

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind, fără ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te măresc, ca să mă izbăvesc eu de greşeli. Când voi sta înaintea Feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti; că poţi câte le voieşti.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină…

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, dacă L-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând şi cu amar striga: lumea se bucură luând mântuire, iar pântecele meu se aprinde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule Doamne, Adâncul milei. Milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce laudă cu credinţă Dumnezeieştile Tale Patimi.

1

Canon de rugăciune la Sărbătoarea pomenirii minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose (2)

Tropar la Sărbătoarea pomenirii minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose, glasul al 4-lea:

Mai mare Voievodule al Oştilor Cereşti, Mihaile, rugămu-te pe tine noi, nevrednicii, ca să ne acoperi pe noi cu rugăciunile tale şi cu acoperământul aripilor măririi tale celei netrupeşti. Păzeşte-ne pe noi cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: mântuieşte-ne din nevoi, ca un mai mare peste Cetele Puterilor celor de sus.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmos: Cel Ce a povăţuit…

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe mai marele Îngerilor, pe soarele cel strălucit, care luminează pământul cu strălucirile minunilor şi goneşte negura supărărilor întotdeauna, cu bucurie să-l lăudăm.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Doamne, Cel Ce ai făcut pe îngeri văpaie de foc, care împlinesc Voirea Ta cea Preasfântă, în mijlocul lor ai arătat strălucind ca o stea pe Mihail, mai marele Voievod.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să lăudăm toţi pe Domnul Cel Bun, Care ne-a dăruit nouă zid nebiruit de vrăjmaşi şi întărire neclintită, întotdeauna mântuindu-ne pe noi de primejdii, pe Mihail Arhistrategul.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeieştile tale folosiri, totdeauna faci Dumnezeiască casa ta aievea curăţitoare păcătoşilor, scăpare celor năpăstuiţi, izgonitoare tuturor bolilor, cel ce eşti mai marele Îngerilor lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Zdrobeşte pe cei necredincioşi totdeauna mărite, care se ridică asupra noastră şi ne izbăveşte pe noi de năvălirea şi de necazul lor, ca să te cinstim pe tine pururea, ca pe un bun părtinitor al nostru.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Minune Neînţeleasă! Cum Dumnezeu Cel Necuprins S-a unit cu oamenii, cu Trup după Ipostas? Ceea ce eşti Neispitită de nuntă, miluieşte-mă pe mine cel supus stricăciunii, din înşelăciunea şarpelui.

Cântarea a 3-a.

Irmos: Cel Ce întăreşti…

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce stai înaintea Scaunului Treimii şi eşti îndumnezeit după împărtăşire şi te luminezi cu razele care strălucesc de acolo, luminează pe cei ce te laudă pe tine, Arhistrategule al lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă te-a văzut Isus al lui Navi oarecând pe tine ţinând în mână sabie, înspăimântându-se de înfricoşătoarea ta vedere, striga: ce porunceşti acum, Doamne, mie slugii Tale, să fac?

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai fost pus odinioară de Dumnezeu mai mare neamului iudeilor; iar acum ajutor şi izbăvitor creştinilor, Arhanghele, izbăvindu-i pe ei de nevoi şi de necazuri.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să dăm mărire Domnului, Celui Ce ne-a dat nouă înainte apărător şi întru necazuri ajutor pe marele Arhanghel; prin care totdeauna ne izbăvim de cei fără de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe cei ce sunt duşi cu sila la limbi de alt neam şi robiţi ticăloşeşte, întoarce-i degrabă rugând pe Dumnezeu Cel Preaînalt, Arhanghele.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Munte Mare te-a scris Daniel, Preacurată; iar Avacum, Munte Umbrit cu bunătăţile; şi David, Munte Închegat. Din tine Dumnezeu S-a Întrupat, mântuind lumea.

Irmosul: Cel Ce întăreşti tunetul şi zideşti duhul, întăreşte-mă, Doamne, ca să Te laud pe Tine cu adevărat şi să fac voia Ta, că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.

Irmos: Auzit-a proorocul…

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum odinioară ai surpat multa oaste a lui Sanherib din Dumnezeiască poruncă, în acelaşi chip sfărâmă pe cei ce ne dau război şi asupresc poporul cel credincios, Arhanghele Mihail.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Foarte înfricoşător este chipul tău şi frumuseţea cu adevărat foarte minunată şi prealuminată este mărirea ta, pe care o arăţi tuturor celor ce te doresc pe tine, Sfinte Arhanghele Mihaile, cel ce săvârşeşti minuni nenumărate.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înconjurând cele de sus, cercetezi neîncetat şi cele de jos, scăpând din multe primejdii, din necazuri şi din nevoi pe toţi cei ce te cheamă pe tine, slujitorule al lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată locul cel Dumnezeiesc, iată scăparea celor mâhniţi, iată casa cea preasfântă, pe care cu adevărat o arată liman spre mântuirea multora, Marele Arhanghel.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stâlp de foc te-ai arătat lui Arhip celui cinstitor de Dumnezeu, când mulţimea poporului celui fărădelege se nevoia să înece cu apă biserica ta, povăţuitorule al puterilor celor de sus.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Gavriil a venit aducându-ţi ţie, Preacurată, din înălţime bucurie; cu acela împreună strigăm: Bucură-te, Uşa prin care a trecut Însuşi Hristos Dumnezeu, mântuind neamul omenesc.

Cântarea a 5-a.

Irmos: Răsari mie, Doamne, lumina…

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduitorii Cuvântului, cunoscând minunile pe care voiai să le faci la biserica ta, întâiule Înger, tuturor le-au vestit mai înainte, a căror săvârşire noi acum o vedem lămurit.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce odinioară hulea darurile tale, văzând tămăduirea fiicei sale cu povăţuirea ta, Arhanghele, a ridicat casă de rugăciune în locul apei, care a izvorât darul tămăduirii.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Apropiaţi-vă de luaţi dar şi milă, căci izvorul tămăduirilor cel neîmpuţinat stă de faţă înaintea tuturor, pe care Arhanghelul ni l-a arătat nouă, din voirea cea Dumnezeiască.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Orbilor se dă vedere, surzilor auzire, tuturor ologilor bună umblare, muţilor bună glăsuire la Dumnezeiască casa ta, Mihaile, cel ce eşti mai marele Îngerilor, dătătorule de cele bune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Zdrobeşte trufia vrăjmaşilor celor ce caută să prăpădească turma ta, Arhanghele şi pe cei ce i-au prins aceia robi mântuieşte-i, ca totdeauna să te laude împreună cu noi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară, Ceea ce întreci Puterile cele Îngereşti şi ai născut pe Dumnezeu, Împăratul tuturor, roagă-te împreună cu ei, Preasfântă Stăpână, să ne mântuim noi.

Cântarea a 6-a.

Irmos: Viforul gândurilor apucându-mă…

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cei ce odinioară au îndrăznit să piardă cu abaterea apa binecuvântării, pe care ai dat-o credincioşilor, Arhanghele, i-ai arătat nelucrători, înspâimântându-i cu starea ta de faţă cea înfricoşătoare.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lovit-a odinioară Moise piatra şi au curs ape; iar tu acum spărgând piatra, au fost înghiţite râurile. Minune care şi până acum se mărturiseşte, Dumnezeiescule Arhanghele.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce odinioară erau cu prinşi de întunericul necredinţei, din tulburarea închinării la idoli, venind la Dumnezeiasca ta casă, au primit luminat cunoştinţa credinţei cu rugăciunile tale.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Chipul şi firea ta de foc pe cei credincioşi îi luminează, iar pe cei necredincioşi îi arde, Arhistrategule al Dumnezeieştilor Slujitori, părtinitorule al celor ce cu credinţă curată te laudă pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Urmând întru toate Dumnezeieştii îndurări a Stăpânului, dai celor umiliţi mână de ajutor, vindeci zdrobirile sufletelor şi încetezi durerile celor ce năzuiesc la tine, sfinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Carte te-a văzut pe tine mai înainte proorocul, în care era scris Cuvântul cu Degetul Tatălui, Fecioară. Pe Acela roagă-L să ne scrie în cartea vieţii pe noi, cei ce, cu bună credinţă, te mărim.

Irmosul: Viforul gândurilor apucându-mă, în adâncul greşelilor celor nemăsurate mă trage; ci Tu, Ocârmuitorule Bun, mai înainte apucând, ocârmuieşte-mă, ca pe proorocul şi mă mântuieşte.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Arhanghele al lui Dumnezeu şi Slujitorule al Dumnezeieştii Măriri, apărătorul oamenilor şi mai marele celor fără de trup, cere pentru noi ce este de folos şi mare milă, cel ce eşti Voievod mai mare al celor fără de trup.

Cântarea a 7-a.

Irmos: Neînchinându-se chipului…

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă te-a văzut Daniel stând împreună cu dânsul odinioară, cuprinzându-se cu totul de frică, s-a înspăimântat; şi căzând la picioarele tale, se învăţa luminat descoperirea tainelor celor nevăzute, grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cei duşi legaţi din năpădirea limbilor în locuri îndepărtate, chemându-te pe tine într-ajutor, Arhistrategule al lui Dumnezeu, i-ai întors înapoi cu bucurie grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cetele Îngerilor înţelegând că te laudă cu dragoste mulţimile oamenilor pe tine, Arhanghele Mihaile, se umplu de bucurie necontenită şi măresc pe Dumnezeu, Care pentru milostivirea îndurărilor, tăinuit a unit pe cei de jos cu cele cereşti.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Care loc nu se împărtăşeşte de minunile tale cele nemărginite? Care cetate nu te are pe tine părtinitor? Care suflet al celor asupriţi nu te cheamă întru ajutor pe tine, Arhanghele al lui Dumnezeu? Cu bucurie grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Celor rătăciţi povăţuitor, celor năpăstuiţi ocrotitor, celor întristaţi mângâiere, celor înviforaţi de vânturi liman foarte lin, păcătoşilor chezaş, bolnavilor purtător de grijă, celor întunecaţi luminător tu eşti, Arhanghele al lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată Stăpână, Ceea ce cu Trup ai născut pe Mântuitorul şi Dumnezeu, pe Ziditorul şi Stăpânul, pe Dânsul pururea roagă-L, Preacurată, ca, dobândind noi dezlegare şi iertare de cumplitele şi multele păcate să lăudăm milostivirile Lui cele mai presus de gând.

Cântarea a 8-a.

Irmos: Pământul şi toate…

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pământul îl străbaţi ca fulgerul, împlinind Voia cea Dumnezeiască şi înconjori cerurile înaintea Îngerilor. Iar lauda ta este mare şi minunile tale cele necuprinse, pe care le săvârşeşti înfricoşător în toată lumea, sunt mai presus de gând.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Însuşi văzătorii Celui Ce pentru noi S-a arătat cu Trup pe pământ, Prealăudatul Filip şi marele cuvântător de Dumnezeu, cu învăţături Dumnezeieşti, înţelepţeşte spun mai înainte de darul cel pururea curgător al tămăduirilor tale, cel ce eşti mai marele Îngerilor.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu toiagul a tăiat Moise odinioară marea şi acum Arhistrategul lui Dumnezeu cu putere nevăzută, arătându-se ca şi cu un toiag, trimite în piatră ca într-o pâlnie apele care se purtau fără de rânduială.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un cer foarte mare se arată casa cea cinstită a mai marelui Îngerilor, întru care cu minunile, ca şi cu nişte stele, se luminează toate inimile credincioşilor, mărind pe Dătătorul de bine Dumnezeu, în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Precum de demult ai oprit pornirea cea fără de socoteală a lui Valaam, cu oprirea cea înfricoşată a dobitocului prin cuvânt, Voievodule al Îngerilor şi acum cu rugăciunile tale opreşte pe vrăjmaşii, care întotdeauna se pornesc asupra noastră cu năvălire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Foc ai născut, Fecioară, nearzându-ţi-se nicidecum pântecele, Născând pe Cuvântul Tatălui, Care a scos din necuvântare pe cei ce au ascultat cuvintele înşelătorului şi au călcat porunca Iubitorului de oameni Dumnezeu, Care i-a zidit.

Irmosul: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pământul şi toate cele ce sunt pe dânsul, mările şi toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina şi întunericul, gerul şi arşiţa, fiii oamenilor şi preoţii, binecuvântaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmos: Făcut-a tărie cu braţul Său…

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă Te-ai arătat oamenilor pentru milostivirea îndurărilor, le-ai pus lor îngeri păzitori, cu care dimpreună ai orânduit şi pe Mihail cel minunat, ca să ferească de stricăciunea vicleanului. Pentru aceea, Te rugăm, prin rugăciunile îngerilor, dăruieşte-ne nouă tuturor curăţire de păcate.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Avându-te dreptcredincioşii, putere şi tărie, pe tine, mai marele Îngerilor şi împreună luptător împotriva asemuirilor vrăjmaşe şi cumplite, totdeauna surpă mândria lor şi prin tine trimite cântări de mulţumire Ziditorului.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot credinciosul pururea glăsuieşte cântare ţie, celui ce neîncetat cânţi întru înălţime împreună cu multe milioane, cântarea cea întreit sfântă. Şi te roagă ca să ne scapi pe noi pe toţi din primejdii şi din dureri, mai marele Îngerilor.

Stih: Sfinte Arhanghele Mihail, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să salte zidirea lăudând tăinuit pe marele Arhanghel al Domnului; că este liman oamenilor celor rătăciţi, care pururea sunt înviforaţi de multe primejdii, de supărări totdeauna şi bolnavilor doctor şi izvor de minuni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinţit-ai această cinstită biserică şi ai făcut-o izvor de minuni, în care stând, împreună cu credinţă strigăm: cere pentru noi dezlegare de păcate, izbăvire din primejdii şi multă linişte, Arhanghele.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Aratându-te, Fecioară, mai Desfătată decât cerurile, în chip de negrăit ai născut pe Dumnezeu, pe Care tăinuit Îl laudă Cetele cele fără de trup; pe Dânsul roagă-L Preacurată, să ne mântuim toţi cei ce te fericim fără încetare.

Irmosul: Făcut-a tărie cu braţul Său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, Dumnezeul lui Israel, în Care ne-a cercetat pe noi Răsăritul Cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pe calea păcii.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea…

Povăţuitor cetelor cereşti, slujitorul Măririi Dumnezeieşti după vrednicie făcându-te, cu porunca Ziditorului tău eşti mijlocitor de mântuirea creştinilor, cercetând pe oameni cu mărirea ta cea fără de materie. Pentru aceea, după datorie, toţi te lăudăm, mărindu-ţi astăzi Dumnezeiasca ta prăznuire, Mihaile Arhanghele. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască lăsare greşelilor celor ce cu credinţă preamăresc Dumnezeieştile tale minuni.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină…

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind, fără ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te măresc, ca să mă izbăvesc eu de greşeli. Când voi sta înaintea Feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti; că poţi câte le voieşti.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină…

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, dacă L-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând şi cu amar striga: lumea se bucură luând mântuire, iar pântecele meu se aprinde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule Doamne, Adâncul milei. Milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce laudă cu credinţă Dumnezeieştile Tale Patimi.

line10

Ceremonie bizara oficializata in Mexic: un pescar s-a casatorit cu un crocodil. De ce a recurs la un asemenea gest. VIDEO 

 

SURSĂ

Primarul orasului San Pedro Huamelula, Victor Aguitar a oficializat casatoria unui crocodil.

Ceremonia a devenit o traditie in zona si simbolizeaza norocul adus pescarilor locali.

Pentru ca ceremonia sa aiba loc, primarul a ales o femela crocodil pe care a botezat-o in prealabil. Dupa care reptila a fost imbracata intr-o rochie alba din dantela.

Traditia spune ca primarul orasului trebuie sa oficializeze in fiecare an casatoria unui crocodil cu un localnic. Astfel, le va aduce noroc pescarilor si capturi bogate.

„Prin intermediul acestui ritual noi cerem sa avem recolte in mare si din lagune pentru ca ele sa ne ofere tot ceea ce avem nevoie si ne rugam ca toata lumea de aici sa fie bine”, sustine primarul orasului San Pedro Huamelula.

Dansul pe care ei il fac este o ofranda adusa zeului, multumindu-i pentru pamant, recolta si pentru peste”, marturiseste unul dintre participantii la nunta.

Mitropolitul de Mavrovouni Amphilochios vorbește despre unitatea credinței ortodocșilor, a papiștilor și a musulmanilor!

Cu ocazia inaugurării unui templu papal în Bar (Muntenegru), Mitropolitul Mavrovouni Amphilochios a declarat următoarele, oferind cardinalului crucea (3: 41-4: 40):
„Această ceremonie prezentă este continuarea unității credinței prin acest templu dedicat apostolului Petru. Apostolul Petru este un apostol lider, pe care îl recunoaște atât în Est cât și în Occident. Numai mărturisirea despre credința în Hristos este recunoscută în mod specific ca Fiul lui Dumnezeu. Barul a fost întotdeauna locul de desfășurare al Occidentului și al Răsăritului, dar recent există și acest Orient – Islam.”

Sursa