Hula împotriva Duhului Sfânt.  Chiar de ai împlini toate poruncile, dar una o calci, te numești călcător de poruncă.”Nu vă amăgiți: Dumnezeu nu se lasă batjocorit; ceea ce va semăna omul aceea va și secera.”

Fraților, bun lucru și mântuitor este mărturisirea, dar vă rog să vă lăsați călăuziți doar de înțelepciunea dumnezeiască, știind bine că înțelepciunea omenească ne umple de trufie și de dispreț, și este nebunie înaintea lui Dumnezeu. Înțelepciunea dumnezeiască ne învață că nu doar ecumenismul este o prăpastie în calea mântuirii, ci, așa cum spun Sfinții Părinți, chiar de ai împlini toate poruncile, dar una o calci, te numești călcător de poruncă. Așadar, nu doar ecumenismul este un rău cumplit; ci și împărtășirea iresponsabilă cu Sfintele Taine, cand creștinii noștri se împărtășesc foarte des fără pocăința absolut necesară; apoi, tot un rău cumplit este și faptul că, creștinii se cramponează efectiv de „sfinții” contemporani, și asta pentru că le convine de minune învățătura lor mincinoasă, și încă un alt lucru, de fapt cel mai grav, este hula împotriva Duhului Sfânt! Ce vreau să spun? Ei bine, cei ce hulesc pe Dumnezeu nu sunt doar ereticii, ci și cei dreptslăvitori, care din pricina grozavei neștiințe, declară fără nici o reținere, sfinți, pe toți acei povățuitori pe care lumea i-a încununat cu laude răsunătoare! Ce-i asta? E amăgire de sine, e înșelare. E de dorit ca toți să fim sfinți, după poruncă sfântului Apostol Petru: „Fiți sfinți, pentru că Eu sunt sfânt”, (1 Petru 1-16), dar a afirma, a aclama că cutare părinte e sfânt, este cea mai cumplită trufie din partea noastră, este hulă împotriva Duhului Sfânt!

„Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.” (Mt 7,31)

Sfințenia este un atribut doar a lui Dumnezeu, e de competența doar a lui Dumnezeu, o dă doar Dumnezeu. Noi judecăm după fața omului, Dumnezeu judecă după adâncurile inimii. Se cuvine ca noi, cei dreptslăvitori, să fim cu adevărat binecredincioși până la capăt, arătând un gram de smerenie față de Domnul Dumnezeu, și cu fruntea plecată am putea spune fiecare dintre noi: Tu Doamne, care știi adâncurile inimii, și cele nepătrunse de mintea noastră foarte limitată, Tu Doamne știi dacă cineva e bineplăcut înaintea Ta.

Până la urmă e vorba de un gram de bun simț! Nu poți să-L dai deoparte pur și simplu pe Domnul Dumnezeu și să strigi tu sus și tare că, cutare părinte e sfânt! Aceasta-i hulă împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă nici în veacul acesta nici în cel ce va să fie. Un eretic dacă se întoarce la credință, și face pocăință adevărată, are șanse de mântuire; dar ce te faci cu creștinii dreptslăvitori care știu ei, sigur și precis, că cutare părinte este sfânt!!! Ar trebui să cunoaștem care ne este locul, și ce ține de judecata noastră foarte limitată! A ne cunoaște nimicnicia noastră este deja un început de smerenie. Vedeți fraților, noi, de fapt, nu ne cunoaștem bine nici pe noi înșine, dar cum atunci putem afirma că, cutare bătrân este sfânt?!!! Știm noi adâncurile inimii altor oameni? Adevărul e, că nici pe noi înșine nu ne cunoaștem îndeajuns, dar a afirma că, cutare părinte vestit este un maaare sfânt, arată din partea noastră cea mai cumplită trufie, cea mai amară înșelare!!! Aceasta doar Dumnezeu o știe. Haideți să nu ne batem joc de Dumnezeu dându-L deoparte într-o decizie pe care numai El o poate da. Judecățile oamenilor nu se potrivesc niciodată cu judecățile lui Dumnezeu.

„Nu vă amăgiți: Dumnezeu nu se lasă batjocorit; ceea ce va semăna omul aceea va și secera.” Sf Apostol Pavel ~ Galateni 6,7
Sfântul Ignatie Briancianinov:
„ÎNFRICOȘĂTOARE NENOROCIRE este lipsa din om a adevăratei cunoașteri de Dumnezeu; ea primește lucrurile diavolului drept lucruri ale lui Dumnezeu. Înaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos, când creștinismul, cunoașterea duhovnicească și dreapta socotință se vor împuțina cum nu se poate mai mult între oameni, <căci se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor da semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, chiar și pe cei aleși.>”

(”PREDICI ”, pag. 274, Editura Sophia 2008)
„Vorba mincinoasă și vicleană nu poate să nu fie rea și vătămătoare. Împotriva unei asemenea meșteșugiri trebuie să ne purtăm cu băgare de seamă. Cercetează Dumnezeiasca Scriptură, spune Sfântul Simeon Noul Teolog, precum și scrierile Sfinților Părinți, mai cu seamă cele practice, pentru ca, punând alături de ele învățătura și purtarea învățătorului și starețului tău (a duhovnicului), să o poți vedea ca în oglindă și să o înțelegi. Ceea ce este potrivit cu Scriptura, să-ți însușești și să ții minte, iar ceea ce este rău și mincinos, să recunoști și să lepezi, ca să NU FII ÎNȘELAT. Să știi că în zilele noastre au apărut mulți înșelători și învățători mincinoși.”

(”Ofrandă monahilor contemporani, pag.79, Editura Egumenița 2011)
„De voiești să te lepezi de lume, le spunea sfântul Simeon Noul Teolog călugărilor din vremea sa, și să te deprinzi cu viețuirea evanghelică, atunci nu te încredința unui îndrumător neiscusit sau împătimit, ca nu cumva, în locul viețuirii evanghelice, să te deprinzi cu viețuirea diavolească, pentru că îndrumătorii buni dau învățătură bună, iar cei răi, învățătură rea. Din semințe viclene cresc negreșit roade viclene. Oricine nu vede, dar făgăduiește că-i va povățui pe ceilalți, este un înșelător și pe cei ce îl urmează îi aruncă în groapa pierzării, după cuvântul Domnului: <dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.> (Mt 15,14)” (…)
„Acei bătrâni, care își asumă rolul – folosim acest cuvânt neplăcut, care aparține lumii păgâne, pentru a explica mai bine lucrarea ce în esență nu este altceva decât actorie pierzătoare de suflet și cea mai tristă comedie – își asumă rolul sfinților stareți de demult, neavând darurile lor duhovnicești, să știe că însăși intenția lor, gândurile și ideile lor despre înalta lucrare monahicească, despre ascultare, sunt greșite și că însuși felul lor de a gândi, însuși înțelepciunea și știința lor sunt înșelare de sine și amăgire diavolească, ce nu pot să nu-și dea rodul lor în sufletele celor povățuiți de ei.

Alcătuirea lor strâmbă și nedesăvârșită poate rămâne neobservată doar pentru o vreme de începătorul (creștinul) nepriceput, povățuit de ei, dacă acest începător (creștin) este cât de cât ASCUȚIT LA MINTE și se îndeletnicește cu SFÂNTA CITIRE din DORINȚA SINCERĂ DE MÂNTUIRE. La un moment dat ea tot se va da în vileag și va fi prilej pentru cea mai NEPLĂCUTĂ DESPĂRȚIRE, pentru cea mai NEPLĂCUTĂ RELAȚIE dintre stareț și ucenic, pentru tulburarea sufletească și unuia și a celuilalt. Înfricoșător lucru este să-ți asumi, din îngâmfare și dorință de stăpânire, obligații ce pot fi împlinite numai din porunca Sfântului Duh și prin lucrarea Duhului.”

(Ofrandă monahilor contemporani, pag. 73-74, Editura Egumenița 2011)

” <Va fi o vreme, (a proorocit Sfântul Apostol), când învățătura cea sănătoasă nu o vor primi, ci după poftele lor își vor alege loruși învățători să le resfețe auzul, și de la adevăr își întorc auzul, și către basme se vor pleca.> (2 Tim 4, 3-4)

Nu te lăsa înșelat de titlurile răsunătoare ale cărților care făgăduiesc să-i învețe desăvârșirea creștină pe cei ce încă au nevoie de hrana pruncilor; nu te lăsa înșelat nici de podoaba cea din afară a cărții, de vioiciunea, puterea, frumusețea stilului, nici de faptul că autorul ar fi, pasămite, sfânt, care și-a dovedit sfințenia prin numeroase minuni. Învățătura mincinoasă nu se dă înapoi de la nici o născocire, de la nici o înșelăciune ca să dea basmelor sale înfățișarea adevărului și astfel să otrăvească mai lesne sufletul cu ele.

Învățătura mincinoasă este deja, în sine, înșelare. Ea amăgește, înainte de cititor, pe scriitor.”

(”Expierențe ascetice”, pag. 95, Editura Sophia 2008)
„Ne alegem drept povățuitori cu precădere acei îndrumători pe care lumea îi declară sfinți și care se găsesc fie în adâncul înșelării fie în adâncul neștiinței. Ne alegem drept călăuze cărți scrise de nevoitori eterodocși, aflați în cea mai cumplită înșelare demonică, în comuniune cu diavolii. Ne alegem drept povățuitori scrieri ale Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe care înfățișează rugăciunea monahilor sporiți, pe care începătorii nu o pot nici măcar înțelege, darămite s-o urmeze, și ca roadă a nevoinței duhovnicești apar ca niște monștri neorânduiala sufletească, pierzania.”

(”Expierențe ascetice”, pag. 220, Editura sophia 2008)
„Păziți-vă de împătimirea față de îndrumător! Mulți nu s-au ferit, și au căzut împreună cu îndrumătorii lor în cursa diavolului. Sfatul și ascultarea sunt curate și plăcute lui Dumnezeu doar atât timp cât nu sunt spurcate de împătimire. Împătimirea face din omul iubit un idol; Dumnezeu Își întoarce fața cu mânie de la jertfele aduse acestui idol. Și se pierde în zadar viața, pier faptele cele bune ca buna mireasmă de tămâie pe care o împrăștie viforul sau o acoperă o putoare. Nu faceți loc în inima dumneavoastră pentru nici un idol.”

(”Scrisori către mireni”, pag. 185, Editura Sophia 2012)
„Minunat a zis sfântul Simeon Noul Teolog: < Pe cei ce se prefac înbunătățiți și sunt îmbrăcați în piele de oaie, care pe din afară arată una, iar după omul cel lăuntric sunt altceva, plini de toată nedreptatea, de zavistie și de sfădire și de patimile cele cu rău miros foarte mulți îi cinstesc ca pe niște nepătimași și sfinți, având necurățit ochiul sufletului, și nu îi pot cunoaște după roadele lor, iar pe cei ce petrec întru buna credință și în virtute și întru simplitatea inimii, care sunt sfinți cu adevărat, îi disprețuiesc și, disprețuindu-i, îi nesocotesc, ținându-l de învățător și de sfânt pe cel limbut și plin de slavă deșartă. De cel care grăiește în Duhul Sfânt cei ce bolesc de semeția și de trufia diavolească se îngrețoșează ca de un semeț și trufaș, de cuvintele lui mai vârtos îngrozindu-se decât umilindu-se, iar pe cel ce grăiește subțire din pântecele său și din învățăturile lumești și minte împotriva mântuirii sale îl laudă foarte și îl primesc.>”

(”Armele războiului nevăzut”,  pag. 223, Editura sophia 2012)

~ Un monah

Sursa

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Duhul Sfânt, Ecumenism, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s