Viata, Acatistul si Paraclisul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (2 Iulie)



Viata

Fericiti carora s-au iertat faradelegile si carora s-au acoperit pacatele. Fericit barbatul, caruia nu-i va socoti Domnul pacatul, nici nu este in gura lui viclesug”. (Ps. 31, 1-2)

Unul dintre acesti fericiti, a fost maritul Voievod Stefan cel Mare al Moldovei (1457-1504), pe care poporul l-a numit si „cinstit”, bun, mare si sfant. „Bun”, pentru faptele sale de milostenie si iertarea celor gresiti; „mare”, pentru iscusinta cu care a condus tara cu dreptate, intrucat prin el Dumnezeu a pedepsit pe cei lacomi si tradatori; „Sfant”, pentru luptele sale de aparare a intregii crestinatati, cat si pentru numarul mare de biserici si manastiri pe care le-a zidit si inzestrat cu cele necesare spre slava lui Dumnezeu si mantuirea credinciosilor.
Marele Voievod Stefan al Moldovei a fost fiul binecredinciosilor crestini Voievodul Bogdan al II-lea si Doamna Maria-Marina Oltea. Inca din copilarie a aratat o dragoste deosebita fata de tara si credinta stramoseasca. Urcarea sa pe tronul Moldovei a urmat dupa vremuri tulburi de lupta pentru domnie.
Pe Campia Dreptatii este intampinat de multimea poporului, in frunte cu Mitropolitul Teoctist, in ziua de 12 aprilie, anul mantuirii 1457. Intreband poporul adunat daca este cu voia tuturor sa le fie domn, i s-a raspuns intr-un glas: „Intru multi ani de la Dumnezeu sa domnesti”. Si a domnit, precum stim, 47 de ani, 2 luni si 3 saptamani, luptand pentru apararea hotarelor tarii si a credintei stramosesti, a intregii crestinatati, zidind cetati militare, dar si cetati ale sufletului, adica multe biserici si manastiri. In toate cate le facea arata dragoste, dreptate si marinimie, neuitand nici o clipa pe vitejii osteni, pe cei saraci si suferinzi, rasplatind si ajutand pe toti cu netarmurita dragoste parinteasca.
Desi a fost incercat de numeroase suferinte: rana de la picior capatata in lupta de la Chilia, moartea a patru copii si a doua sotii, tradarea unor sfetnici si multe razboaie, nu si-a pierdut niciodata nadejdea in Dumnezeu, ci si-a purtat crucea vietii sale cu rabdare crestineasca, luptand cu darzenie si neintrecuta iscusinta impotriva dusmanilor tarii si ai credintei.

De aceea, istoria marturiseste ca evlaviosul Stefan Voda a trait nu pentru sine, ci pentru tara si credinta intregului popor. El aducea multumiri si lauda lui Dumnezeu, nu numai atunci cand biruia, ci si atunci cand era biruit, fiind pentru noi un mare dascal al pocaintei.
Fericitul Voievod a luptat pentru apararea intregii crestinatati, chemand la lupta sfanta pe carmuitorii crestini ai Europei prin scrisoarea sa din ianuarie 1475, din care, pentru frumusetea si valoarea ei duhovniceasca, redam acest text:

“Prealuminatilor, preaputernicilor si alesilor domni a toata crestinatatea, carora aceasta scrisoare a noastra va fi aratata sau de care ea va fi auzita. Noi Stefan Voievod din mila lui Dumnezeu, Domn al Tarii Moldovei, ma inchin cu prietenie voua tuturor carora va scriu si va doresc tot binele si va spun domniilor voastre ca necredinciosul imparat al turcilor a fost de multa vreme si este inca pierzatorul intregii crestinatati si in fiecare zi se gandeste cum ar putea sa supuie si sa nimiceasca toata crestinatatea. De aceea facem cunoscut domniilor voastre ca pe la Boboteaza trecuta, mai sus numitul turc a trimis in tara noastra si impotriva noastra o mare ostire in numar de 120.000 de oameni, al carui capitan de frunte era Soliman Pasa. Auzind si vazand noi acestea, am luat sabia in mana si cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers impotriva dusmanilor crestinatatii si i-am biruit, pentru care laudat sa fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre acestea, paganul imparat al turcilor isi puse in gand sa-si razbune si sa vie, in luna mai, cu capul sau si cu toata ostirea sa impotriva noastra si sa supuie tara noastra care e o parte crestineasca si pe care Dumnezeu a ferit-o pana acum. Daca aceasta poarta, care e tara noastra, va fi pierduta, atunci crestinatatea va fi in mare primejdie. De aceea ne rugam de domniile voastre sa ne trimiteti pe capitanii vostri impotriva dusmanilor crestinatatii pana mai este vreme, fiindca turcul are acum multi potrivnici si din toate partile are de lucru cu oamenii ce-i stau impotriva cu sabia in mana. Iar noi, din partea noastra, fagaduim pe credinta noastra crestineasca si cu juramantul domniei noastre ca vom sta in picioare si ne vom lupta pana la moarte pentru legea crestineasca, noi cu capul nostru. Asa trebuie sa faceti si voi, pe mare si pe uscat, dupa ce cu ajutorul lui Dumnezeu Cel Atotputernic noi i-am taiat mana dreapta. Deci fiti gata fara intarziere”.

Stefan cel Mare a pus biruintele in luptele purtate nu pe seama iscusintei sale, ci a voii si puterii lui Dumnezeu. Pentru credinta si smerenia sa, Dumnezeu i-a dat putere, intelepciune, „har”, cum spune cuvantul Sfintei Scripturi (Iacov 4, 6).
Stefan cel Mare a fost nu numai un aparator al credintei crestine in luptele sale cu turcii si tatarii, ci el a fost si un marturisitor al ei prin numarul mare de biserici ridicate cu purtarea sa de grija, prin inzestrarea lor cu cele necesare slujbelor si obstei calugarilor, care impleteau rugaciunile de zi si de noapte cu lucrul mainilor si cultura mintii.
Stefan cel Mare a zidit biserici si manastiri nu numai in Moldova, ci si in Muntenia si Transilvania, marturisind prin aceasta constiinta unitatii de credinta si neam. De asemenea si la muntele Athos, unde pericolul otoman ameninta tot atat de mult Ortodoxia, a inaltat, innoit si inzestrat mai multe biserici si manastiri, intre care la loc de cinste sta manastirea Zografu. Pe toate aceste sfinte lacasuri, Stefan cel Mare le-a inaltat ca multumire adusa lui Dumnezeu pentru biruintele purtate in lupta cu dusmanii crestinatatii, cat si pentru cinstirea si pomenirea celor cazuti in luptele cu dusmanii credintei neamului. Pentru aceasta, poporul l-a cinstit numindu-l „cel Sfant”.

Stefan cel Mare a fost un om al pocaintei si al rugaciunii: el a simtit permanent nevoia sa se roage, sa se incredinteze, el si familia sa, impreuna cu cei vii si cu cei morti, rugaciunilor parintilor sfintiti din sfintele biserici ctitorite de el, pe care-i numea „rugatorii nostri”. „Sa ne cante noua si Doamnei Maria, cerea calugarilor si egumenului din Manastirea Neamt, in fiecare miercuri seara un parastas, iar joi o liturghie pana in veac, cat va sta aceasta manastire”.
Viata de rugaciune personala a lui Stefan cel Mare ne este aratata si de cele trei icoane unite, numite triptic: Mantuitorul, Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul, pastrate pana astazi in Manastirea Putna, impreuna cu o cruce, pe care slavitul Voievod le purta la el permanent in calatorii si mai ales in batalii. Stefan cel Mare si Sfant insotea rugaciunea cu postul, inainte de a incepe lupta cu dusmanii credintei si ai neamului si dupa biruinta, asa cum aminteste cronicarul ca a facut-o la Vaslui: „Cu totii s-au legat a posti patru zile cu paine si apa”.
Stefan cel Mare unea rugaciunea nu numai cu postul, ci si cu fapta buna a milosteniei si a dragostei crestine. Astfel, inzestra familiile tinere de curand casatorite, cu cele necesare unei gospodarii, pamant si vite; nu uita niciodata pe vitejii luptatori in atatea razboaie, aratand o deosebita purtare de grija fata de cei ramasi cu infirmitati, cum aminteste traditia de Burcel, cel ramas fara o mana, caruia ii daruieste o pereche de boi, car si plug, pentru a se putea gospodari singur, pentru a nu mai fi silit sa-si are pamantul in zi de sarbatoare cu boi si plug de imprumutat de la boieri.
Marele Voievod a fost deopotriva om al dreptatii si al iubirii crestinesti, al iertarii dusmanilor sai care au dat dovada de cainta pentru greselile savarsite: „Te-am iertat, scrie maritul Voievod lui Mihu, si toata mania si ura am alungat-o cu totul din inima noastra. Si nu vom pomeni niciodata in veci, cat vom trai, de lucrurile si intamplarile petrecute, ci te vom milui si te vom tine la mare cinste si dragoste, deopotriva cu boierii cei credinciosi si de cinste”.
Intreaga sa viata Stefan cel Mare a trait sub povata permanenta a parintelui sau duhovnicesc, Sfantul Daniil Sihastrul, caruia i-a aratat toata ascultarea si cinstea cuvenita.
Acest fericit Voievod a cunoscut mai dinainte ceasul mortii, asa cum este dat de Dumnezeu tuturor celor care au trait viata cu adevarat crestineste: „Iar cand au fost aproape de sfarsenia sa, scrie cronicarul, chemat-au vladicii si toti sfetnicii sai, boierii cei mari si altii, toti cati s-au prilejuit, aratandu-le cum nu vor putea tine tara cum a tinut-o el”. Cum vedem, grija pentru binele tarii si al credintei strabune o poarta in inima sa pana in ceasul mortii. Cronicile vechi mai pun in gura maritului Voievod si aceste cuvinte inainte de moarte: „Doamne, numai Tu singur stii ce a fost in inima mea. Nici eresurile cele inselatoare, nici focul varstei tineresti n-au putut a ma sminti, ci am intarit pe piatra care este Insusi Hristos, pe a Carui Cruce de-a pururi imbratisata la piept tinand, viata mea am inchinat-o nesmintita printr-insa la Parintele veacurilor, prin care pe toti vrajmasii am gonit si infrant”.
Stefan cel Mare „s-a stramutat la lacasurile de veci” la 2 iulie 1504 si a fost ingropat in biserica Manastirii Putna, fiind plans de intreg poporul, cum consemneaza cronicarul: „iar pe Stefan Voda l-a ingropat tara cu multa jale si plangere in manastire in Putna care era de dansul zidita. Atata jale era de plangeau toti ca dupa un parinte al sau, caci cunosteau toti ca s-au scapat (pagubit) de mult bine si multa aparatura”. A fost plans de intreg poporul si de tot pamantul Moldovei, cum se spune si azi in cantarea populara: „Plange dealul/ Plange valea/ Plang padurile batrane/ Si norodu-n hohot plange/ Cui ne lasi pe noi, Stapane?”
Stefan a ramas nemuritor in inimile noastre; il simtim cu totii, mai ales atunci cand ne aflam in fata mormantului sau de la Putna si in fata icoanei sale, insuflandu-ne aceeasi dragoste de tara si credinta stramoseasca; il simtim alaturi de noi la bucurii si mai ales la durere, in vreme de navalire a necazurilor asupra noastra.
Binecredinciosul Voievod a avut intotdeauna credinta ca Mantuitorul Iisus Hristos va mijloci la Judecata de Apoi si va rasplati pe toti acei care si-au jertfit viata pentru credinta si apararea hotarelor tarii.
La mormantul sau strajuieste, de la moartea sa pana astazi, o candela permanent aprinsa, dovedindu-se prin aceasta cinstirea de care s-a bucurat de-a lungul veacurilor din partea intregului popor, care dintotdeauna l-a venerat ca pe un sfant, aparator al crestinatatii, dupa cum se vede si in pictura bisericii Manastirii Dobrovat (Jud. Iasi), ultima sa ctitorie, pictata nu la mult timp dupa moartea sa.

De aceea trecerea lui in randul sfintilor prin hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 20 iunie, anul mantuirii 1992, este implinirea unei fapte bineplacute lui Dumnezeu si potrivita cu evlavia poporului dreptcredincios. El este o icoana de lumina pentru tot poporul dreptcredincios, un ocrotitor al ctitorilor de locasuri sfinte si al celor care lupta pentru biruinta Crucii si a iubirii lui Hristos pentru oameni.

Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Troparul Sfantului Voievod Stefan cel Mare

Aparator neinfricat al credintei si patriei strabune, mare ctitor de locasuri sfinte, Stefane Voievod, roaga pe Hristos Dumnezeu, sa ne izbaveasca din nevoi si din necazuri.

Alt tropar, glasul al 2-lea:

Neinfricat aparator al dreptei credinte, te-a avut pe tine Biserica lui Hristos, Binecredinciosule Voievod Stefane, pentru care tot poporul te-a numit mare, bun si sfant, si te-a cinstit. Drept aceea noi pururea te avem intaritor credintei noastre ortodoxe si al tarii ocrotitor, prin rugaciunile tale cele catre Dumnezeu.

Condacul Sfantului Voievod Stefan cel Mare

Iubind pe Dumnezeu cu adevarat, slavite Stefane, sfinte biserici si manastiri ai inaltat; pe cei saraci ai ajutat si pe cei gresiti i-ai iertat. Pentru aceste fapte ale tale, Dumnezeu te-a inzestrat cu intelepciune si putere ca sa biruiesti pe vrajmasii tarii tale si ai credintei crestinesti. Drept aceea, te cinstim si parinte te numim.

1

Acatistul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (2 Iulie)

Condac 1:

Sfântului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, care cu dreptate și cu dragoste a cârmuit poporul său; ctitor de locașuri sfinte și apărător al creștinătății; cel cinstit cu numele de “atlet al credinței creștine”, cu bucurie într-un glas să-i strigăm:
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Icos 1:

Din pruncie ai fost crescut de părinții tăi în dragostea de neam și credință, iar la vârsta oșteanului luptător ai fost rânduit de Dumnezeu să conduci Țara Moldovei. Pentru aceasta alesul între ierarhi, Mitropolitul Teoctist, la locul numit Direptate, domn te-a uns, ca împreună să glăsuim:
Bucură-te, că din copilărie ai iubit buna podoabă a Casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ctitor al multor biserici din Țara Moldovei;
Bucură-te, că și în Transilvania și Muntenia ai zidit locașuri sfinte;
Bucură-te, că prin acestea ai întărit credința și unitatea neamului tău;
Bucură-te, că Mănăstirea Zograful ai ctitorit-o cu multă dragoste creștinească;
Bucură-te, că și alte mănăstiri din Muntele Atonului cu dărnicie ai ajutat;
Bucură-te, că astfel ostenindu-te, Dumnezeu ți-a sfințit viața;
Bucură-te, că prin înălțarea de biserici și mănăstiri ai întărit evlavia ortodoxă;
Bucură-te, că prin zidirea lor ai adus laudă și mulțumire lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin acestea pildă te-ai făcut cârmuitorilor de țară;
Bucură-te, că ai păzit dreapta credință;
Bucură-te, că ai avut credință lucrătoare prin iubire;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 2:

Împodobind pe pământ sfinte locașuri, cu daruri multe, biserică nefăcută de mână ți-ai pregătit în ceruri, unde acum te veselești și cu îngerii împreună glăsuiești, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2:

Văzând primejduită credința creștină, te-ai umplut de apostolească râvnă în apărarea ei, cerând ajutor de la Dumnezeu și luând ca mijlocitori pe sfinți; pentru aceea cu bucurie strigăm:
Bucură-te, că te-ai arătat iscusit atlet al lui Hristos;
Bucură-te, că Dumnezeu ți-a dat putere în luptele pe care le-ai purtat;
Bucură-te, că Sfinții Mari Mucenici Procopie și Dimitrie te-au întărit în lupte;
Bucură-te, că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe pururea ți-a fost ocrotitor;
Bucură-te, că ai făcut din icoana Sf. Gheorghe steagul oștirii tale;
Bucură-te, că pe acest Mare Mucenic ocrotitor al Moldovei l-ai ales;
Bucură-te, că prin mijlocirea acestor sfinți ai biruit pe vrăjmași;
Bucură-te, că în toate cu puterea lui Dumnezeu ai fost biruitor;
Bucură-te, că de primejdia morții în lupte nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, oștean înțelept al Crucii;
Bucură-te, purtător al biruinței dăruite din cer;
Bucură-te, nebiruit ostaș al lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 3:

Nu de la oameni ți-a venit ajutorul în luptele ce ai purtat pentru apărarea credinței, ci de la Dumnezeu Atotputernicul, Cel ce toate le împlinește după bunăvoirea Sa. Pentru aceasta, Sfinte Ștefane, năvălirile potrivnicilor, cu ajutorul Celui ce dă biruințele, oprindu-le, ai cântat: Aliluia!

Icos 3:

Fiind încredințat că Dumnezeu te va ajuta să biruiești, ți-ai îmbărbătat oștenii cu pilda curajului tău și apoi i-ai răsplătit după dreptate, pentru care glăsuim:
Bucură-te, înțelepte Voievod, că în toate cu frică de Dumnezeu ai lucrat;
Bucură-te, că ai mulțumit lui Dumnezeu pentru ajutorul primit;
Bucură-te, că ai răsplătit pe cei ce s-au jertfit pentru credință și țară;
Bucură-te, că îndreptarea celor potrivnici cu răbdare ai așteptat-o;
Bucură-te, că celor răi le-ai stat împotrivă;
Bucură-te, că pe cei vinovați cu înțelepciune i-ai judecat;
Bucură-te, că ai știut să ierți și să mustri cu bună rânduială;
Bucură-te, că pe părtașii la uciderea tatălui tău i-ai iertat;
Bucură-te, că și altora te-ai arătat îndurător;
Bucură-te, că prin acestea ai împlinit porunca iubirii de vrăjmași;
Bucură-te, că în toate milostiv te-ai arătat;
Bucură-te, că pe dușmani la pace i-ai chemat;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 4:

Purtând biruință asupra potrivnicilor ca un ostaș al lui Hristos, smerit și înțelept, ai socotit, după dreptate, că aceasta vine de la Dumnezeu. De aceea n-ai încetat, Sfinte Ștefane, să lauzi nemăsurata Sa milostivire, cântându-I neîncetat: Aliluia!

Icos 4:

Înconjurat fiind de mulțimea potrivnicilor de alt neam, ai înțeles că numai Dumnezeu te poate ajuta; drept aceea te-ai silit să faci voia Lui. Pentru aceasta ai luat ca rugător către Dumnezeu și povățuitor duhovnicesc pe Sfântul Daniil Sihastrul; de aceea cu bucurie te lăudăm:
Bucură-te, iubitorule al sihaștrilor;
Bucură-te, fiu duhovnicesc preaiubit al Cuviosului Daniil;
Bucură-te, că pe duhovnicul tău cu smerenie l-ai ascultat;
Bucură-te, că prin învățăturile acestui cuvios ți-ai luminat cugetul;
Bucură-te, cinstitorule al tuturor călugărilor;
Bucură-te, că rugăciunilor acestora te-ai încredințat;
Bucură-te, că prin sfintele lor rugăciuni te-ai întărit în lupte;
Bucură-te, că tu pe aceștia după cuviință i-ai cinstit;
Bucură-te, că multe mănăstiri și sihăstrii ai împodobit;
Bucură-te, că în luptele tale, voia lui Dumnezeu ai împlinit;
Bucură-te, că țara, dreapta credință și creștinătatea întreagă ai apărat;
Bucură-te, întâiule între voievozii neamului;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 5:

Mănăstirile ctitorite de tine, slăvite Ștefane, cetăți ale credinței noastre ortodoxe s-au arătat și candele luminoase ale cunoașterii lui Dumnezeu, iar prin cuvintele Sfinților Părinți ai Bisericii străbune am învățat să cântăm neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5:

Să priveghem și să ne rugăm ca să nu cădem în ispită, ne-a învățat Dumnezeu Mântuitorul, iar Pavel Apostolul ne-a povățuit să ne rugăm neîncetat, învățături pe care tu în minte și în inimă le-ai purtat, pentru care laude ca acestea aducem ție:
Bucură-te, iubitorule al rugăciunii;
Bucură-te, că rugăciunea ți-a fost scut de apărare în războaie;
Bucură-te, că prin post și rugăciune te-ai întărit;
Bucură-te, că prin rugăciune pe vrăjmașii văzuți și nevăzuți i-ai biruit;
Bucură-te, că prin evlavie la cunoașterea de Dumnezeu ai ajuns;
Bucură-te, statornic rugător pentru cei vii și pentru cei adormiți;
Bucură-te, că prin pocăință și post ți-ai curățit sufletul;
Bucură-te, că prin credință și fapte bune sfințenie ai dobândit;
Bucură-te, că pe Hristos, cu osârdie, l-ai slujit;
Bucură-te, că prin răbdare și rugăciune ți-ai agonisit smerenie;
Bucură-te, că prin credință tare sufletul ți-ai luminat;
Bucură-te, că prin Tainele Bisericii cu Hristos te-ai unit;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 6:

Ca și cu o porfiră te-ai îmbrăcat, Sfinte Ștefane, cu milostenia și cu bunătatea inimii, iar Dumnezeu, cunoscătorul inimilor nu te-a părăsit atunci când i-ai cerut ajutorul în nevoi și în necazuri; Căruia, mulțumindu-I ai cântat: Aliluia!

Icos 6:

Având statornică iubire față de Hristos, te-ai îndreptat pururea cu creștinească dragoste către cei din nevoi; de aceea grăim unele ca acestea:
Bucură-te, ajutătorul celor săraci și nedreptățiți;
Bucură-te, că pe ei i-ai iubit pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că i-ai ocrotit de lăcomia celor prea bogați;
Bucură-te, că multe familii nevoiașe ai ajutat;
Bucură-te, că milosteniile tale bucurie au adus celor lipsiți;
Bucură-te, că prin miluirea lor scară către cer ți-ai făcut;
Bucură-te, că rugăciunea și postul cu milostenia le-ai unit;
Bucură-te, că iconom credincios al darurilor lui Dumnezeu te-ai arătat;
Bucură-te, că bine chivernisind bogățiile pământești, cele duhov¬nicești ai agonisit;
Bucură-te, că nu ți-ai lipit sufletul de cele trecătoare;
Bucură-te, învățătorule al milei și prietenul săracilor;
Bucură-te, că pentru bunătatea ta Hristos te-a răsplătit cu daruri veșnice;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 7:

Învățând de la Hristos să nu răsplătești cu rău celor ce ți-au greșit, iertare celor osândiți le-ai dăruit, iar cei miluiți de dragostea ta au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Din pricina neascultării, strămoșii neamului omenesc au fost scoși din Rai, iar tu, prin smerenie și ascultare, cunună de biruință de la Hristos ai dobândit; ca să-ți cântăm:
Bucură-te, Domnitor iubitor de smerenie;
Bucură-te, că prin ea ai surpat uneltirile diavolului;
Bucură-te, că prin ea ai îmblânzit pe cei răi;
Bucură-te, că prin smerenie spre cele cerești te-ai înălțat;
Bucură-te, că biruințele tale lui Hristos le-ai datorat;
Bucură-te, că înfrângerile tale, certare de la Dumnezeu le-ai socotit;
Bucură-te, că prin acestea te-ai păzit de duhul mândriei;
Bucură-te, că prin smerenie ai rușinat pe cel potrivnic;
Bucură-te, că țara și Biserica neamului prin jertfelnicia ta s-au întărit;
Bucură-te, că pentru smerenia ta Dumnezeu ți-a dat darul înțele¬pciunii;
Bucură-te, că smerindu-te, ți-ai pus toată încrederea în Dumnezeu;
Bucură-te, că dreapta judecată ți-a fost cumpănă în cârmuirea țării;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 8:

Țara și credința vitejește le-ai apărat, mărite Ștefane, crezând în Domnul Hristos, Cel ce ți-a dat ție putere. De aceea, împreună cu binecredincioșii tăi oșteni, din dragoste ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

“Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”, a zis Domnul, iar Apostolul grăiește: „prin multe necazuri se cade nouă să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu”; la aceste cuvinte tu, slăvite Ștefane, luând aminte, crucea vieții tale ai purtat-o cu vrednicie creștinească, pentru care noi îți aducem laude ca acestea:
Bucură-te, vrednic ostaș al lui Hristos;
Bucură-te, că necazurile vieții cu răbdare le-ai îndurat;
Bucură-te, că moartea celor patru copii ai tăi nu ți-a slăbit credința în Dumnezeu;
Bucură-te, că în necazuri mai mult te-ai apropiat de Dumnezeu;
Bucură-te, că prin răbdare te-ai întărit în dreapta credință;
Bucură-te, că ai purtat Crucea lui Hristos cu multă bucurie;
Bucură-te, că ai fost Domnitor harnic și oștean viteaz;
Bucură-te, că înfrânt fiind, n-ai deznădăjduit;
Bucură-te, că sfaturile evlavioasei tale maici le-ai urmat;
Bucură-te, că primejdiile nu te-au spăimântat;
Bucură-te, că îndurând multe necazuri, lui Iov te-ai asemănat;
Bucură-te, că ai fost pildă de răbdare în necazuri;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 9:

Fiind rănit în lupta de la Chilia, creștinește ai răbdat durerile până la sfârșitul vieții, gândindu-te pururea la suferințele Mântuitorului pe Cruce, Căruia cu smerenie I-ai cântat: Aliluia!

Icos 9:

Încredințat fiind de Învierea cea de obște, n-ai slăbit în dragostea față de cei adormiți în Domnul, ci, cu osârdie, i-ai cinstit prin fapte creștinești, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, fiu binecinstitor al părinților care te-au născut;
Bucură-te, cinstitorule al moșilor și strămoșilor din care ai odrăslit;
Bucură-te, că mormintele lor le-ai împodobit;
Bucură-te, că prin aceasta ai arătat dragostea ta față de ei;
Bucură-te, că pentru sufletele celor răposați multă grijă ai purtat;
Bucură-te, că nedespărțit de ei ai rămas prin dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că pildă de cinstire a înaintașilor te-ai făcut;
Bucură-te, că prin faptele tale credința în Învierea celor morți ai mărturisit;
Bucură-te, cinstitor smerit al celor adormiți în dreapta credință;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru sufletele ostașilor care s-au jertfit în luptă;
Bucură-te, că împreună cu drepții locuiești în ceruri;
Bucură-te, împlinitor viteaz al voii lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 10:

Cinstirea oștenilor care și-au jertfit viața pentru credință și neam ai dovedit-o așezând osemintele lor la temelia bisericii Mănăstirii Războieni, ca pe niște odoare de mare preț; pentru care, împreună cu ei, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10:

Deschizându-ți inima la cuvintele apostolești: „Pentru mine viața este Hristos și moartea câștig”, te-ai îngrijit creștinește de trecerea ta la veșnicele locașuri; de aceea te lăudăm acum:
Bucură-te, că totdeauna te-ai îngrijit de sfârșitul vieții tale pământești;
Bucură-te, că prin aceasta te-ai gândit la ziua Judecății lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai pregătit pentru a da răspunsul cel bun;
Bucură-te, că moartea strămutare la cele veșnice ai socotit-o;
Bucură-te, că din timp mormântul ți-ai zidit la Mănăstirea Putna;
Bucură-te, că despărțirea de trup nu te-a înfricoșat;
Bucură-te, că ai înțeles creștinește vremelnicia acestei vieți;
Bucură-te, că prin trecerea ta la cele veșnice, n-ai uitat poporul tău;
Bucură-te, că legământ sfânt ai lăsat urmașilor tăi;
Bucură-te, că aceștia din pilda vieții tale se luminează;
Bucură-te, că ei, asemenea ție, înălțând locașuri sfinte preamăresc pe Hristos;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ocrotești pe iubitorii de Biserică;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 11:

Strămutându-te la locașurile cele veșnice, poporul binecredincios pe tine rugător neîncetat către Dumnezeu te-a aflat, ca împreună cu tine, să-I cântăm: Aliluia!

Icos 11:

Iubind pe Hristos pe pământ, acum vezi frumusețea chipului Său strălucind în slava cea negrăită a Împărăției cerurilor. Știindu-te rugător pentru noi, cei ce suntem cuprinși de noianul ispitelor, te lăudăm, alesule al lui Dumnezeu, Sfinte Ștefane Voievod, zicând:
Bucură-te, pururea rugător pentru poporul cel credincios;
Bucură-te, ocrotitor al celor asupriți și împovărați;
Bucură-te, apărător al călugărilor ce se roagă în ctitoriile tale;
Bucură-te, apărător al Ortodoxiei;
Bucură-te, luminător al cârmuitorilor de țară;
Bucură-te, fiu credincios al Bisericii tale;
Bucură-te, om al dreptății pentru cei mulți;
Bucură-te, ctitor al multor mănăstiri și biserici;
Bucură-te, apărător al credinței creștine;
Bucură-te, că te asemeni marelui Împărat Constantin;
Bucură-te, Voievod viteaz și înțelept;
Bucură-te, omule al lui Dumnezeu și luptător creștin;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 12:

Toate ctitoriile pe care tu cu alese daruri le-ai împodobit sunt cinstite acum de credincioșii ce laudă pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icos 12:

Pomenirea ta cea binevestită, bucurie s-a arătat nouă urmașilor tăi, mărite Ștefane; luminează sufletele noastre cu lumina cunoștinței de Dumnezeu, de care pururea te bucuri în ceruri, pentru ca să-ți cântăm:
Bucură-te, închinător al Sfintei Treimi;
Bucură-te, binefăcător al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, cinstitor al sfinților ei;
Bucură-te, rugător pentru noi în ceruri;
Bucură-te, prieten al împăraților dreptmăritori;
Bucură-te, ocrotitor al oștirii iubitoare de Hristos;
Bucură-te, ocrotitor al ctitorilor de locașuri sfinte;
Bucură-te, apărător al celor nedreptățiți;
Bucură-te, lauda întregii Moldove și a tuturor românilor;
Bucură-te, nădejdea Bucovinei și a Basarabiei;
Bucură-te, Voievod purtător de biruință;
Bucură-te, lauda și bucuria credincioșilor creștini;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 13:

O, iubitorule de Dumnezeu, Sfinte Ștefane, zidește cu rugăciunile tale în inimile noastre altar sfânt, precum ai zidit atâtea biserici și mănăstiri; biruiește duhurile rele ce se oștesc asupra noastră în chip nevăzut; ocrotește-ne cu rugăciunile tale necontenite și cu darul cel dat ție de Hristos, precum ai ocrotit pe creștinii din vremea ta, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1: Din pruncie ai fost crescut… și Condacul 1: Binecredinciosului Voievod al Moldovei…

Icos 1:

Din pruncie ai fost crescut de părinții tăi în dragostea de neam și credință, iar la vârsta oșteanului luptător ai fost rânduit de Dumnezeu să conduci Țara Moldovei. Pentru aceasta alesul între ierarhi, Mitropolitul Teoctist, la locul numit Direptate, domn te-a uns, ca împreună să glăsuim:
Bucură-te, că din copilărie ai iubit buna podoabă a Casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ctitor al multor biserici din Țara Moldovei;
Bucură-te, că și în Transilvania și Muntenia ai zidit locașuri sfinte;
Bucură-te, că prin acestea ai întărit credința și unitatea neamului tău;
Bucură-te, că Mănăstirea Zograful ai ctitorit-o cu multă dragoste creștinească;
Bucură-te, că și alte mănăstiri din Muntele Atonului cu dărnicie ai ajutat;
Bucură-te, că astfel ostenindu-te, Dumnezeu ți-a sfințit viața;
Bucură-te, că prin înălțarea de biserici și mănăstiri ai întărit evlavia ortodoxă;
Bucură-te, că prin zidirea lor ai adus laudă și mulțumire lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin acestea pildă te-ai făcut cârmuitorilor de țară;
Bucură-te, că ai păzit dreapta credință;
Bucură-te, că ai avut credință lucrătoare prin iubire;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 1:

Sfântului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, care cu dreptate și cu dragoste a cârmuit poporul său; ctitor de locașuri sfinte și apărător al creștinătății; cel cinstit cu numele de “atlet al credinței creștine”, cu bucurie într-un glas să-i strigăm:
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Rugăciune

Sfinte Ștefane Voievod, apărător al poporului român și grabnic folositor al tuturor creștinilor, ascultă rugăciunea pe care o înălțăm către tine, noi, nevrednicii. Cunoaștem îndrăznirea pe care ai dobândit-o prin multe osteneli către Bunul Dumnezeu, Care ți-a ascultat rugăciunile tale. Drept aceea, te rugăm să ne auzi și tu pe noi când cerem ajutorul tău.
Ocrotește bisericile și mănăstirile în pace, întărește credința slăbită de ispitele acestui veac, surpă eresurile, luminează ocârmuitorii, dă vitejie ostașilor, iar nouă tuturor luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine în locașurile cele cerești să ne bucurăm în vecii vecilor. Amin.

ganduridinortodoxie

1

Paraclisul Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt (2 Iulie)

Preotul face obişnuitul început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Strana: Împărate ceresc,
Sfinte Dumnezeule,
Preasfântă Treime,
Tatăl nostru.
Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Strana: Doamne miluieşte (de 12 ori)

Slavă… Şi acum…

Veniţi să ne închinăm (de 3 ori)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţă mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă, întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Şi iarăşi:

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău.
Duhul Tău Cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.

Slavă… Şi acum…
Aliluia (de trei ori)
Dumnezeu este Domnul (de trei ori)

Apoi: Troparul (glas 4)

La slujitorul lui Hristos cel preavrednic, apărătorul şi podoaba Moldovei, ca nişte robi, cu dragoste venind, să strigăm: Mare Voievodule, către Hristos Împăratul rugându-te pururea, pomeneşte-ne, Sfinte, împărăţiei veşnice făcându-ne părtaşi, unsul lui Dumnezeu, fericite Ştefane.

Slavă… acelaşi din nou sau cel al hramului.
Şi acum… al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Niciodată nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, a vesti noi nevrednicii puterile tale; că de nu ai fi stătut înainte, rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea primejdii? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? De la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că pe robii tăi pururea îi izbăveşti din toate nevoile.

Psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule…

Canonul (glas 8) al cărui acrostih este „Calea virtuţii nouă arat-o, Ştefane”

Cântarea întâia.

„Apa trecând-o ca pe uscat”

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Cununile slavei celei cereşti, Sfinte Voievoade, ai luat de la Dumnezeu, Ştefane cel Mare al Moldovei, pe Care roagă-L mereu pentru robii tăi.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Al Domnului slavei viteaz ostaş, Ştefane slăvite, izbăveşte-ne şi acum, năvala vrăjmaşului gonind-o, către Hristos Împăratul rugându-te.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

La Domnul Puterilor mijlocind, Ştefane, trimite celor care te pomenesc tărie să calce, Voievoade, toată-ndrăzneala vicleană a şarpelui.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Eva dezlegatu-s-a de blestem, Maică a Vieţii, prin slăvită naşterea ta; şi eu dezlegare de păcate să dobândesc cu fierbinte solirea ta.

Cântarea a treia. „Doamne, Cela ce-ai înălţat bolta cea cerească”

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Arma dreptei credinţe ai mânuit, Ştefane, scutul şi tăria Moldovei, izbăvind pe norodul tău; ci şi acum, Fericite, din tot necazul şi boala izbăveşte-ne degrab cu mijlocirea ta.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Valul relei credinţe pe robii tăi, Ştefane, şi a necredinţei furtună ne-mpresoară cu vicleşug; ci apucând înainte şi mijlocind, înţelepte, la credinţa lui Hristos grabnic întoarce-ne.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Izbăvire şi sprijin şi ajutor, Ştefane, nouă ai fost dat, Voievoade, celor care te lăudăm; căci cu a Crucii putere, precum demult împăratul Constantin, ai biruit ceata păgânilor.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Rugătoare fierbinte către Hristos, Fiul tău, robii tăi te ştim, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; ci şi acum mijloceşte, învrednicindu-ne, Maică, a râvni neîncetat căile Domnului.
Trimite, de Dumnezeu întăritule Voievoade, robilor tăi întărire şi linişte, învârtoşarea din suflet alungându-le.
Caută cu milostivire, de Dumnezeu Născătoare Prealăudată, spre necazul meu cel cumplit al trupului şi vindecă durerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule…
Tot acum preotul îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul.
Strana: Doamne miluieşte (de 12 ori)

Ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni…

Sedealna (glas 2)
„Rugătoare caldă”

Ostaşule al lui Hristos întru tot slăvite şi sprijinul credincioşilor, cu durere venind acum la tine îţi strigăm: Fericite Ştefane, apucă înainte şi din primejdii izbăveşte-ne pe noi, cela ce grabnic ajuţi pe cei ce te laudă.

Cântarea a patra.

„Auzit-am, Doamne, taina iconomiei”

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Tare-n lupte te-ai arătat, harul Crucii, Ştefane, întărindu-te; ci şi nouă cu puterea ei sufletul şi trupul întăreşte-ne.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Urâciunile patimii curăţeşte-mi, Ştefane, cu solirea ta căci cu râvnă casa Domnului ai împodobit-o, Voievodule.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Ţara ta, înţeleptule, ţi-ai păzit cu oastea cetei monahilor; ci rugându-te Stăpânului, şi acum pe robii tăi păzeşte-ne.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Izbăvirea numiţilor cu preasfântul nume al împăratului izbăveşte-mă de patimă, mijlocind, Stăpâna mea, la Fiul tău.

Cântarea a cincea. „Luminează-ne pe noi”

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Iară mijlocind Fericite, pentru robul tău, îmi risipeşte noaptea păcatelor, cel ce te bucuri de lumina Stăpânului.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Nu te depărta de la robul tău, ostaşule al lui Hristos, împăratul puterilor şi bărbăţie dăruieşte-mi, Voievodule.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Oaste de vrăjmaşi nevăzută ne înconjură, ci tu degrabă, Ştefane, scapă-ne, înţelepciune tuturor dăruindu-ne.
stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Unde vom afla izbăvire de primejdie, acoperirea ta neavând-o? Ci, o, Stăpână, de vrăjmaşi izbăveşte-ne.

Cântarea a şasea.

„Rugăciune voi vărsa către Domnul”

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Arată-i biruitori pe robii tăi asupra oastei simţite, cu mintea, de Dumnezeu întăritule Sfinte căci cu puterea Crucii ai biruit pe urâtorii de Hristos agareni, Voievodule Ştefane.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Având noi a ta solire, Ştefane, întru ispite puternică armă, ţie strigăm: cel ce ai, Voievoade, într-ajutor Ceata Sfinţilor luptători, învredniceşte-ne pe noi a călca sfătuirea vicleanului.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Ruşinea fricii alung-o degrabă de la cei ce te roagă cântându-ţi, să nu ne temem porunceşte, slăvite, de-nfricoşarea vrăjmaşului nevăzut, ostaşule al lui Hristos, întărirea şi scutul creştinilor.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

A milei Vistierie, Stăpână, ai născut-o cea nedeşertată; ci şi pe noi miluieşte-ne, Maică, de a gheenei muncire scăpându-ne, ca pururea îţi lăudăm, Preacurată, mulţimea minunilor.

Trimite, de Dumnezeu întăritule Voievoade, robilor tăi întărire şi linişte, învârtoşarea din suflet alungându-le.

Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.

Preotul pomeneşte cum s-a arătat după Cântarea a treia,
cu ecfonisul: Că milostiv…

Condacul (glas 2) „Cu ale sângiurilor tale”

Pe stâlpul cel neclătinat al credinţei, pe voievodul şi unsul lui Dumnezeu, pe Ştefan, ostaşul lui Hristos nebiruit, lăudându-l îi strigăm: din necazuri izbăveşte-ne cu ale tale rugăciuni.

Prochimenul (glas 4)
Înălţat-am ales din poporul Meu, cu untdelemn sfânt l-am uns pe dânsul.

stih: Supus-a popoare nouă, şi neamuri sub picioarele noastre.

Evanghelia.
Diaconul: Înţelepciune, drepţi.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan citire (X, 1-9).

Zis-a Domnul către iudeii ce veniseră la Dânsul: Amin, amin zic vouă: cela ce nu intră prin uşă în ocolul oilor, ci sare pe aiurea, acela fur este şi tâlhar. Iar cela ce intră prin uşă, păstor este al oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, înaintea lor merge şi oile îi urmează lui, că ştiu glasul lui. Iar celui străin nu vor urma, ci vor fugi de el, că nu ştiu glasul străinilor. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au cunoscut ce erau acelea ce le grăia lor. Zis-a, deci, iară Iisus: Amin, amin zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi mai înainte de Mine au venit furi sunt şi tâlhari, dar nu i-au ascultat pe ei oile. Eu sunt uşa; prin Mine de va intra cineva, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.

Slavă… (glas 2)

Pentru rugăciunile Voievodului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Stihira (glas 6) „Toată nădejdea”

stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.

Nu ma încredinţa ajutorului omenesc, Preasfântă Stăpâna mea, ci primeşte cererea celui ce te roagă, că scârbele mă cuprind şi a răbda nu-s în stare săgetările dracilor; acoperământ nu am unde să alerg eu ticălosul, pururea fiind luptat, şi n-am mângâiere afară de tine, Stăpână a lumii, nădejdea şi paza credincioşilor; nu îmi trece rugăciunile, ci fă ce-mi este de folos.

Preotul zice: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău…
Strana: Doamne miluieşte (de 12 ori)

Ecfonisul: Cu mila…

Cântarea a şaptea.

„Feciorii lui Israel, strămutaţi din Iudeea în Babilon”

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Te rugăm, Voievoade, mijloceşte la Domnul cu îndrăznirea ta, pe care-ai dobândit-o mulţime de biserici ridicându-I şi mănăstiri, să ne ridice pe noi din grija cea lumească.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Adierea cea lină a iubirii de oameni şi milosteniei pe care ai făcut-o, Ştefane fericite, toată lumea o a cuprins; ci risipeşte-ne cu ea a inimii împietrire.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Ocrotirea Moldovei, iubitorul podoabei casei Stăpânului, acoperă-ne pururi, Ştefane înţelepte, mijlocind către Dumnezeu, şi întăreşte şi acum credinţa ortodoxă.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Şi acum sufleteşte întăreşte-ne, Maică a Împăratului, să-nvingem, Preacurată, vicleana sfătuire şi puterea celui vrăjmaş, ca mântuiţi să lăudăm purtarea ta de grijă.

Cântarea a opta.

„Pe Împăratul Ceresc”

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Tâmpla cerească o ai trecut, Voievoade, pentru aceasta solirile tale, Ştefane, la Domnul fierbinte ţi le cerem.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Edenul, Sfinte, îl moşteneşti de la Domnul, al lui Hristos iconom credincioase, Căruia te roagă pe robii tăi să-i ierte.

stih: Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Fără zăbavă către Stăpânul a toate, Voievoade, rugându-te, dă-ne mintea să o punem stăpână peste patimi.

stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Adevărată de Dumnezeu Născătoare cunoscându-te eu, rătăcitul, calea mântuirii arată-mi, Preacurată.

stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe El întru toţi vecii.

Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a noua.

„Adevărată de Dumnezeu Născătoare”

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Nu-i trece cu vederea, Ştefane slăvite, ci pomeneşte-i pe robii tăi, ca un bun, că îţi cântăm, Fericite, cântare de laudă.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Evlavie în lupta cea duhovnicească de la Hristos, Voievoade, trimite-le celor ce luptele tale îţi cântă cu dragoste.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Cu Maica Preacurată, Ştefane slăvite, şi toată tabăra Sfinţilor luptători neîncetat către Domnul pe toţi pomeneşte-ne.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Cu dragoste de maică pe Domnul cuprinzându-L, de Dumnezeu Născătoare, neîncetat, pe robii tăi izbăveşte-i din toate nevoile.

Apoi: Cuvine-se cu adevărat… cu megalinariile Voievodului:

Bucură-te, marele domnitor al Ţării Moldovei, Voievoade al lui Hristos, care cu puterea Crucii, înţelepte, ai biruit păgânii, viteazule Ştefane.

Bucură-te, marele ziditor de sfinte lăcaşuri credincioşilor ortodocşi; bucură-te, chivot al milostivirii, ctitore al Putnei şi al Zografului.

Toată bântuiala vrăjmaşului, Ştefane slăvite, risipeşte-o de la noi, care, Fericite, a ta pomenire o săvârşim cu râvnă, o, Voievodule.

Precum împăratului Constantin, trei cruci, Voievoade, în văzduh ţi s-au arătat şi-ai biruit, slăvite, cu arma cea cerească oştirea păgânească, viteazule Ştefane.

Pe cei ce cu dragoste te cinstesc acoperă-i, Sfinte, cu al tău acoperământ, ostaşule vrednic al Domnului slavei, Ştefane Voievoade, scutul creştinilor.

Şi aceste două tropare ale Maicii Domnului:

Din tine, Născătoare de Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul întrupându-Se negrăit, covârşeşti, Fecioară, Oştirea cea Cerească; ţie, dar, îţi aducem cântare de laudă.

Cu toate oştirile îngereşti, cu Botezătorul, cu Apostolii cei slăviţi şi cu tot soborul Sfinţilor, Preacurată, Fiului tău te roagă toţi să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule…
Preasfântă Treime,
Tatăl nostru.

Preotul: Că a Ta este împărăţia…

Troparul (glas 5) „Pe Cuvântul Cel împreună fără de început”

De cununa cerească învrednicindu-te, împărăteşti, Voievoade, cu Împăratul Hristos, credinciosule ostaş, slăvite Ştefane, pentru aceasta şi pe noi, care pururi lăudăm cinstitele tale lupte, izbăveşte-ne, Fericite, de tot văzutul şi gânditul vrăjmaş.

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…
Strana: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea…
Strana: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm să se păzească…
Strana: Doamne miluieşte (de 40 ori)
Auzi-ne pe noi, Dumnezeule…
Strana: Doamne miluieşte (de trei ori)
Preotul zice ecfonisul: Că milostiv…

Otpustul cel mic fără însă a zice Pentru rugăciunile…

Troparul (glas 2) „Când de pe lemn”

Tuturor ne ajuţi, Preacurată, celor ce venim cu credinţă la puternică mâna ta, neavând altundeva, păcătoşii, către Dumnezeu în primejdii şi întristări; mijlocitoare preabună, cei ce suntem gârboviţi de către multe greşeli; Maica Dumnezeului Preaînalt, la tine cădem cu toţii: din toată împresurarea izbăveşte-i pe robii tăi.

Şi acestea, acelaşi glas:

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul. Toată nădejdea mea spre tine o înalţ, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

Şi acest tropar (glas 1):

Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Tăi, Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi, ca un singur îndurat.

Otpustul: preotul încheie, zicând „Pentru rugăciunile…”

*

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Scrisoarea trimisă de Sfântul Ştefan principilor creştini, după ce i-a înfrânt pe turci

„Către Coroana ungurească şi către toate ţările în care va ajunge această scrisoare, sănătate.

Noi, Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă, tuturor cărora le scriu, şi vă doresc tot binele, şi vă spun Domniilor Voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme şi este încă pierzătorul întregii creştinătăţi şi în fiecare zi se gândeşte cum ar putea să supună şi să nimicească toată creştinătatea. De aceea, facem cunoscut Domniilor Voastre că, pe la Boboteaza trecută, mai sus-numitul turc a trimis în ţara noastră şi împotriva noastră o mare oştire, în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman paşa beglerbegul; împreună cu acesta se aflau toţi curtenii sus-numitului turc, şi toate popoarele din Romania (n.r. fostul teritoriul bizantin), şi domnul Ţării Munteneşti cu toată puterea lui, şi Assan beg, şi Ali beg, şi Schender beg, şi Grana beg, şi Oşu beg, şi Valtival beg, şi Serefaga beg, domnul din Sofia, şi Cusenra beg, şi Piri beg, fiul lui Isac paşa, cu toată puterea lui de ieniceri. Aceşti mai sus-numiţi erau toţi căpitanii cei mari, cu oştile lor.
Auzind şi văzând noi acestea, am luat sabia în mână şi, cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva duşmanilor creştinătăţii, i-am biruit şi i-am călcat în picioare, şi pe toţi i-am trecut sub ascuţişul săbiei noastre; pentru care lucru, lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre aceasta, păgânul împărat al turcilor îşi puse în gând să se răzbune şi să vie, în luna lui mai, cu capul său şi cu toată puterea sa împotriva noastră şi să supună ţara noastră, care e poarta creştinătăţii şi pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dar dacă această poartă, care e ţara noastră, va fi pierdută – Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva – atunci toată creştinătatea va fi în mare primejdie.
De aceea, ne rugăm de Domniile Voastre să ne trimiteţi pe căpitanii voştri într-ajutor împotriva duşmanilor creştinătăţii, până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulţi potrivnici şi din toate părţile are de lucru cu oameni ce-i stau împotrivă cu sabia în mână. Iar noi, din partea noastră, făgăduim, pe credinţa noastră creştinească şi cu jurământul Domniei Noastre, că vom sta în picioare şi ne vom lupta până la moarte pentru legea creştinească, noi cu capul nostru. Aşa trebuie să faceţi şi voi, pe mare şi pe uscat, după ce, cu ajutorul lui Dumnezeu celui Atotputernic, noi i-am tăiat mână cea dreaptă. Deci, fiţi gata, fără întârziere.”

Dată în Suceava, în ziua de Sfântul Pavel, luna ianuarie în 25, anul Domnului 1475.

Ştefan voievod, domnul Ţării Moldovei.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Sărbători Crestine Ortodoxe, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s