Leacuri celebre ale monahilor rusi

Pînă acum un secol, îngrijirea bolnavilor şi arta de a vindeca se mai aflau încă sub tutela bisericii. Oamenii cărora li se încredinţa vindecarea sufletului trebuiau să răspundă şi de vindecarea trupului. Bisericile creştine au preluat această tradiţie.Preoţii, călugării şi maicile alinau şi suferinţele trupului. Ei studiau funcţiile organismului şi cauzele bolilor, elaborînd metode de vindecare dintre cele mai diverse. Traduceau, transcriau şi puneau în practică reţete aparţinînd altor culturi, dar acumulau experienţă şi din terapiile practicate de ei înşişi. În special, călugării s-au îngrijit de trebuinţele sufleteşti ale omului, pe care l-au înţeles şi l-au sprijinit moral, dar căruia i-au oblăduit şi rănile fizice. În medicina monastică, diagnosticul se punea după înfăţişarea pacientului, după gesturile sale şi după felul cum vorbea.

                         ☆

Citeau boala în ochi, pe chip, în „încărcătura” limbii, în mirosul corporal. Înainte de a consulta bolnavul, călugării se rugau pentru purificarea lor proprie şi pentru ca bunul Dumnezeu să-l ajute pe cel aflat în suferinţă.Astfel, pacientul era vindecat prin puterea lui Dumnezeu, dar şi prin propriile forţe, regăsindu-şi echilibrul şi armonia.Călugării nu cereau plată pentru serviciile lor medicale, deoarece Hristos i-a vindecat pe suferinzi fără să le ceară nimic în schimb.

                       ☆☆☆

 Plantele medicinale din Biblie

  •     Călugării au folosit cu predilecţie acele plante tămăduitoare pomenite în Biblie.
  • Scorţişoara „mirositoare” apare de mai multe ori menţionată în Sfînta Scriptură, mai ales ca unul dintre ingredientele ungerii sfinte.

la acest nivel, cefalee, ameţeli, tulburări de auz şi de vedere.
De aceea, călcătura lui Elefterie poate vindeca mai mult decît bolile oaselor.
Cu ajutorul unui brîu şi a unor proceduri speciale de presare şi rulare, cu planta piciorului, pe apofizele spinoase ale vertebrelor coloanei dorsale, părintele Elefterie obţinea deblocarea şi reaşezarea acestor vertebre.

Din reţetele părintelui Elefterie

Contra durerilor de cap: pe o piele de miel sau de oaie proaspăt jupuită se întinde miere de albine lichidă şi tămîie foarte bine pisată.
Se pune pe cap blana presărată cu miere şi tămîie din belsug şi se ţine pînă cînd se usucă mierea. Mierea cu tămîie trebuie să ajungă pînă la pielea capului.
Cu acest tratament, părintele Elefterie vindeca durerile de cap, dar şi sechelele loviturilor la cap, inclusiv vasele sparte şi cheagurile de sînge.
În tratamentul afecţiunilor oculare, călugărul recomanda să se ia o lingură de ţuică în gură. Lichidul se trece printre dinţi şi apoi se pune la coada ochiului (dar fără să atingem deloc corneea), într-un colţ şi în altul, în timp ce pacientul stă cu ochii închişi. Imediat ce va deschide ochii va apărea o usturime intensă şi ochii vor începe să lăcrimeze puternic şi să se cureţe.
Este o metodă cu care se obţin rezultate uimitoare în cataractă, în fotofobie, în spasmul ochilor, precum şi în cazul lăcrimării continue.

Contra căderii părului

• În mănăstirile franciscane se recomanda spălarea, o dată pe săptămînă, cu apă caldă, urmată de un masaj cu sare brută, timp de 15 minute, după care pielea capului se clătea bine.
Şase tratamente erau suficiente pentru eradicarea completă a eczemei, dar tratamentul putea fi continuat la intervale mai mari, dacă persoana credea că este necesar.
Pentru a îndepărta mătreaţa, pielea capului se masează, de două ori pe săptămînă, cu un amestec de ulei de ricin şi parafină, în proporţii egale.
Calendarul lunar era foarte răspîndit în mănăstiri.
Se credea că parul nu trebuie tăiat în timpul când luna este plină.
În urmă cu sute de ani, mânăstirile ortodoxe din Rusia erau celebre şi căutate nu doar pentru „ru­gul aprins” al credinţei lor, ci şi pentru „bolniţele” în care erau trataţi, cu leacuri străvechi, oamenii amărâţi şi bolnavi.

***

Mânăstirea Şamordino, întemeiată de Sfântul Am­brozie, un loc renumit pentru învăţăturile duhovni­ceşti şi înaltă trăire a slujitorilor ei. Închisă de co­mu­nişti, mânăstirea şi-a redeschis porţile, şi odată cu ele, şi tezaurul cu leacuri vechi, populare, la care ne bucurăm să vă facem părtaşi.

Răceală, gripă, tuse, dureri de gât, bronşită, pneumonie

* Se scot din pământ rădăcini de nalbă, se curăţă de coajă, apoi se dau pe răzătoare şi se amestecă cu puţină apă pentru a se obţine o pastă ca un piure. Se ia câte o linguriţă la 2 ore. Într-o singură zi, răceala „e gata”.

* Mâncaţi zmeură, câte o jumătate de cană – dimineaţa şi seara. Leacul este util mai ales împo­triva febrei şi a lipsei de poftă de mâncare, care înso­ţesc răceala sau gripa.

* Împotriva tusei persistente, beţi câte de 2 pahare de suc proaspăt de morcovi pe zi

* Dureri în gât. Se pisează 8 căţei de usturoi într-un mojar, se adaugă 8 linguriţe de oţet de mere şi se amestecă bine. Se pune la rece câteva ore. Se adaugă 2 linguri de miere de pădure (de mană), şi se ames­tecă din nou. Se iau 2 linguriţe de preparat, se ţin în gură cât mai mult posibil, apoi se înghit cu înghiţituri mici.

* Boli de piept. Din suc de varză roşie crudă, amestecat cu zahăr, se face un sirop foarte bun pentru toate bolile de piept.

* Pentru bolile de plămâni, luaţi în fiecare zi 2-3 linguri de dulceaţă de trandafiri sau miere ames­tecată cu petale mărunţite de trandafiri.

Afecţiuni ale ficatului

* Mâncaţi mămăli­gă din făină de hrişcă. Hrişca se poate consu­ma şi „crudă”, dacă e lăsată în apă, cel puţin 12 ore.

* O lingură de ră­dăcini uscate şi zdrobite de agrişe se pun pe foc într-o cană de apă, timp de 10 minute (înlocuiţi apa evaporată). Când s-a răcit, strecuraţi şi luaţi 4-5 linguri de decoct pe zi.

* Peste o lingură de frunze de agrişe se toar­nă o cană de apă clocotită. Lăsaţi să se infu­zeze 15 minute, strecuraţi. Beţi 1-2 căni pe zi.

Calculi biliari, dischinezie biliară

* O jumătate de pahar de suc proaspăt din frunze şi rădăcină de pătrunjel se bea dimi­neaţa, pe stomacul gol.

* Zeamă proaspăt stoarsă de ridiche nea­gră. Se bea pe stomacul gol, câte o jumătate de pahar – un pahar pe zi.

Constipaţie

* Consumaţi cât mai des vinete sau urzici fierte.

* Mâncaţi salată de măcriş sau beţi ceai de măcriş.

* Ceai de pulbere de rădăcină de lemn-dulce (o jumătate de linguriţă la o cană de apă). Se bea o ceaşcă de ceai pe zi. Tinctură de lemn-dulce, se ia o linguriţă de extract diluat într-un pahar de apă, de 2 ori pe zi (nu mai mult de 3 săptămâni).

* Beţi dimineaţa, pe sto­macul gol, un pahar de zeamă de varză murată.

* Beţi zilnic compot de fructe uscate: prune, smochi­ne, stafide, mere, caise. Se spală bine, se pun la fiert în apă rece cât să le acopere, la foc mare, se îndepărtează spu­ma, apoi se fierb la foc mic, cu capac, 10-15 minute. Se trage vasul de pe foc şi se lasă la infuzat, cu capac, cel puţin 3 ore. Din acest compot se mănâncă o cană sau două în fiecare zi. La o cană se adaugă o linguriţă de miere.

Reumatism, dureri articulare

* Beţi zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt, obţinut din coacăze roşii sau negre.

* Balsam pentru articulaţii dureroase: luaţi mai multe coji de ouă (spălate şi uscate), mărunţiţi-le şi puneţi-le într-un borcan. Peste ele turnaţi oţet de mere, cât să le acopere, apoi închideţi vasul ermetic. Lăsaţi-le la macerat două zile. Se păstrează la rece şi întuneric. Se masează zonele dureroase ale articula­ţiilor, de 2-3 ori pe zi, până când durerea dispare.

* Se rade rădăcină de hrean şi se pune într-o cârpă, pe zona dureroasă, lăsându-se cât se poate suporta. Se înlătură înainte ca pielea să se înroşească.

Insuficienţă renală, calculi renali

* Fiertură de fulgi de ovăz. Într-un litru de apă se fierb 5 linguri de fulgi de ovăz. Se lasă preparatul să se răcească, se strecoară şi se bea de-a lungul zilei.

* „Must” de fructe de porumbar, sau ceai de fructe şi flori de porumbar. Se pun la infuzat o lingură de fructe zdrobite sau 2 linguri de flori de porum­bar într-o cană de apă clocotită. După 15 minute se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi. Sau fierbeţi 4 linguri de fructe de porum­bar zdrobite, în jumătate de litru de apă, timp de 3 minute. După ce compoziţia s-a răcit, strecuraţi şi beţi leacul de-a lungul zilei.

* Mâncaţi în fiecare zi coacăze negre sau roşii, proaspete sau sub formă de suc.

Dureri menstruale

* Se pun pe abdomen com­prese cu oţet de mere.
Anemie, epuizare, oboseală

* Ceai de busuioc – o lingură de plantă verde, zdrobită, se opă­reşte cu o cană de apă clocotită. Se lasă la infuzat 30 de minute, apoi se strecoară. Se beau 2 căni pe zi.

* Mâncaţi dulceaţă de nuci verzi – 2 linguri pe zi.

* Boabe de orz încolţit, cu miere. Se pun boabele la încolţit, se usucă, se macină şi se ames­tecă cu miere. Se iau 2 linguri pe zi.

* Se adaugă în mâncarea celui bolnav (o dată pe zi) un sfert de linguriţă de coajă de ou, uscată şi pisată.

Răni, arsuri

* Dovleacul ras sau morcovii raşi şi aplicaţi pe arsuri sau pe răni împiedică apariţia băşicilor, uşu­rează durerile şi grăbesc vindecarea.

Pentru întărirea memoriei şi a concentrării

* Se beau două-trei pahare de suc proaspăt de coacăze negre pe zi, la care se adaugă şi o linguriţă de suc de lămâie şi un praf de scorţişoară.

Pentru întărirea imunităţii

* Morcov ras. Se iau de două ori pe zi, între mese, câte două linguri de răzătură, amestecate cu o jumătate de linguriţă de miere.

Paraziţi intestinali

* 100 g seminţe de dovleac curăţate de coajă, crude, se pisează şi se amestecă cu puţină apă şi miere. Se administrează o dată pe zi, 3-4 zile la rând.

* Decoct de ţelină – se fierb 3 linguri de ţelină mă­runţită, într-un litru de apă, 10 minute. Se stre­coară şi se bea.

* Suc proaspăt de varză – se bea câte o jumătate de pahar pe zi, pe stomacul gol.

Insomnie

* Se bea seara, cu 2 ore înainte de culcare, o cană cu infuzie de muşeţel.

leacuri-rusesti-3 Pe lângă mânăstirile mari, func­ţionau şi aşa-numitele „bolniţe”, unde bolnavii primeau „tra­tamente” şi erau îngrijiţi la fel ca într-un spital. Monahii care le purtau de grijă erau buni cunoscători ai ştiinţei tămăduirii cu ajutorul plantelor, preluată din tradiţia mânăstirii şi a celei locale, săteşti.
Leacurile de mai jos au fost adunate, de-a lungul timpului, de maicile de la Mânăstirea Diveevo, aflată în apro­piere de oraşul Novgorod, din Rusia.
Maicile au ur­mat exemplul sfântului Se­rafim de Sarov, ale că­rui moaşte se află depuse în mânăstire şi care, în urmă cu aproape 300 de ani, şi-a dedicat viaţa aju­to­rării persoanelor aflate în suferinţă. Se spune că la uşa chiliei sfântului aştep­tau zi de zi sute de persoane ve­nite de la mare depărtare, pentru a primi vindecarea sufletului şi a trupului.

  • * Gingii care sângerează, dureroase: se masează cu miere amestecată cu rădăcini de nalbă pisate.
  • * Tuse: urzici fierte în vin se strecoară, se adaugă miere, se iau câteva linguriţe pe zi.
  • * Bronşită, boli ale plămânilor, răceală: se face un litru de ceai de pătlagină concentrat, se stoarce o lămâie şi se adaugă 4 linguri de miere. Se bea pe par­cursul unei zile.
  • * Abces, panariţiu, furuncul: se face o pastă din miere, făină de secară, se mai adaugă şi puţină ceapă coaptă, gălbenuş de ou şi unt şi se pune pe locul bolnav, ca să „tragă” infecţia.
  • * Leac pentru răceală: se pune la gât un şervet înmuiat în apă caldă, sărată, se bea ceai cald ori lapte cald, bătut cu gălbenuş de ou, se face gargară cu apă săra­tă amestecată cu petale de mac fierte; se unge gâtul pe afară cu tinctură de iod.
  • * Leac pentru bronşită, astm, răceală, gripă, traheită: se face ceai de isop şi se bea după mesele principale, cu o linguriţă de miere. Se mănâncă chimen pisat, presărat pe pâine.
  • * Leac împotriva reumatismului: în 5-6 litri de apă se pun frunze şi coji de nuci verzi, se fierb o jumătate de oră. Se adaugă apoi în apa caldă din cadă, se face o baie la 2-3 zile, până trec durerile.
  • * Leac pentru probleme digestive (dischinezie biliară, balonare, gastrită, hepatită, lipsa poftei de mân­care, constipaţie, paraziţi intestinali): pulbere de pelin uscat se amestecă miere şi se iau dimineaţa, pe stoma­cul gol, 2 linguriţe, sau se face ceai de pelin şi se bea câte o cană, înaintea meselor principale
  • * Leac împotriva petelor de pe piele: radeţi o ridiche albă, o puneţi într-o sticlă. Turnaţi peste ea oţet de vin până se umple. Astupaţi şi lăsaţi sticla expusă la soare 14 zile, apoi strecuraţi şi ţineţi-o la loc răcoros. Cu lichidul obţinut tamponaţi petele
  • * Leac pentru dureri de burtă: se pune pe locul dureros un săculeţ cu ovăz încălzit.
  • * Leac pentru hemoroizi: se fierb praz sau scum­pie, pătlagină şi orz, şi cu fiertura se spală hemoroizii de mai multe ori pe zi.
  • * Leac pentru constipaţie: se iau 4-5 foi de viţă-de-vie, se spală bine, se toarnă peste ele o cană de apă clocotită şi se lasă să stea acoperit un sfert de oră. Se bea o cană seara, înainte de culcare
  • * Leac împotriva pietrelor la rinichi şi la vezica biliară: seminţe (fără coajă) de pepene verde, se macină bine, se amestecă cu puţină miere. Se iau 2 linguri pe zi. În paralel, se bea ceai de coada-calului şi se pun pe rinichi sau în zona hepato-gastrică comprese ceai sau macerat de coada-calului.
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Leacuri monahale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s