Arhimandritul Sofronie Saharov: “Traim in vremurile de pe urma. Judecata se poate petrece si acum.”


Când inima are lacrimi, atunci distinge între ceea ce este de la Dumnezeu şi ceea ce este de la diavol. Altfel, trebuie să păzim bine poruncile lui Dumnezeu. Poruncile lui Dumnezeu sunt expresia vieţii lui Dumnezeu”.

„Sfântul Duh dă descoperire omului atunci când există durere în ini­mă. Atunci poate cineva distinge între ceea ce este dumnezeiesc şi ce este diavolesc”.

„O întrebare fundamentală este: cum vorbesc sfinţii? Asta se arată in convorbirea pe care a avut-o Sfântul Siluan cu Stratonic. Sfinţii nu vorbesc psihologic sau filosofic, ci vorbesc ce le dă Duhul Sfânt: atunci nu se fac greşeli. Când vorbim de la noi înşine, atunci facem greşeli”.

„Monahii contemporani trebuie să înveţe să nu mai vorbească din raţiunea lor, ci să vorbească ceea ce Duhul Sfânt le spune în inimă”.

„Cuvântul Apostolului Petru, cum că pământul [va, n.n.] arde, este mult mai reali­zabil astăzi, cu toate armele nucleare”.

„Trăim în vremuri apocaliptice. Astăzi, pacea este un lucru foarte dificil. Sfârşitul va veni brusc, dar atunci va veni şi mântuirea”.

„Trăim în vremurile de pe urmă. Judecata se poate petrece şi acum”.

„Prin amintirea morţii, vin imediat şi pocăinţa, şi nepătimirea. Doar că această nepătimire are oscilaţii, nu este chiar nepătimirea desăvârşită. Insă chiar şi aşa, să fie! Este începutul vieţii duhovniceşti”.

„Un om care călătoreşte către Dumnezeu, după adormirea sa, după ieşi­rea din starea firească a trupului, se va lansa ca o rachetă, cu mult mai mul­tă nădejde către Dumnezeu, cu mult mai multă stăruinţă. Când omul tin­de neîncetat către Dumnezeu, odată cu moartea lui se va mişca mult mai cu putere către Domnul, precum rachetele”.

„Dogmele sunt necesare vieţii duhovniceşti. Fără ele viaţa duhovniceas­că se strică, se diluează. Prin urmare nu suntem fanatici atunci când in­sistăm asupra dogmelor, asupra hotărârilor Sinoadelor Ecumenice. Când întâlnim un om cu care nu ne potrivim, schimbăm direcţia, iar când în­tâlnim un om pe care-l iubim, alergăm către acesta. La fel se întâmplă şi cu dogmele: avem un scop şi alergăm pentru împlinirea lui. Dacă pierdem scopul, nu mai avem puterea de a fugi după el”.

„Când cineva împlineşte poruncile lui Hristos, nu face numai ascultare, ci se uneşte cu Hristos si dobândeşte cugetul Lui”.

“În epoca noastră este nevoie, mai mult decât orice, de învăţătura celor trei Părinţi: Grigorie Palama, Maxim Mărturisitorul şi Simeon Noul Teolog”.

„Citirea Sfintei Scripturi curăţeşte mintea”.

„Apostolul Pavel, care a trăit într-o pocăinţă adâncă, scrie despre Hristos: S-a suit ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pă­mântului? (Efeseni 4, 9). Pentru noi, a coborî în cele mai de jos ale pămân­tului este plânsul cel adânc, coborârea în iadul pocăinţei”.

„Cine nu plange cu ochii, adica nu izvoraste lacrimi, este bine sa aiba pocainta in inima”.

„Cand ma rugam cu pocainta si plans mult si veneau de departe ganduri de slava desarta sau gandul ca va veni lumina, atunci ma opream din rugaciune si ziceam: «Vin ucigasii mei!» si nu se apropia gandul. Alte dati, in starea aceasta, in timp ce traiam o durere adanca, incepeam brusc sa rad si imediat fugea gandul slavei. Preferam sa ma opresc din rugaciune decat sa primesc gandul slavei”.

„Toţi Apostolii şi Părinţii, în timp ce au aceeaşi descoperire prin experienţă, nu au aceeaşi expresie, nu o mărturisesc la fel. De exemplu, Sfân­tul Apostol Petru nu este atât de bogat în înţelesuri precum Evanghelistul Ioan sau Apostolul Pavel. Dumnezeiescul har nu dăruieşte aceleaşi daruri tuturor oamenilor”.

„Berdiaev spune ca talcuirea diferita pe care o dau oamenii este dar al li­bertatii, dar acest lucru nu este drept. Sau adevarul este unul, sau nu exista nici un adevar. Toti cei ce au viata comuna au si invatatura comuna“.

„Mantuirea este grea pentru clerici si cu mult mai grea pentru episcopi. Duhovnicii cei mari ai Bisericii care Il au pe Duhul Sfant depasesc tipo­logiile [canoanele, n.n.] fara sa le incalce. Duhovnicii cei mici trebuie sa tina tipologiile. Se intampla acelasi lucru si la traducerea unui text dintr-o limba in alta. Cel care cunoaste foarte bine limba pricepe intelesul frazei, in timp ce acela ca­re nu cunoaste bine limba traduce cuvant cu cuvant; la fel se intampla si cu duhovnicii”.

„L-am rugat pe Dumnezeu si mi-a dat darul de a intelege duhovniceste Dumnezeiasca Liturghie in toate limbile. Ciudat lucru! Savarsesti Sfanta Liturghie si la sfarsit nu intelegi in ce limba ai savarsit-o. Traiesti tot duhul si toata atmosfera Dumnezeiestii Liturghii”.

„De obicei, in Vechiul Testament, se rugau cu ratiune. In ziua Cincizecimii, s-a dat Apostolilor experienta inimii. Atunci au strigat imne si ruga­ciuni. Acesta este darul grairii in limbi, dar dobandit si de Sfantul Apos­tol Pavel, doar ca el considera ca un dar mai mare este darul dragostei. In viata Bisericii, cea care a inceput sa traiasca si s-a obisnuit cu aceasta noua viata, darul vorbirii in limbi s-a transformat in darul rugaciunii mintii si-a inimii”.

„Noi, ortodocşii, îl trăim pe Hristos în Dumnezeiasca Liturghie şi mai ales Hristos trăieşte în noi în timpul Liturghiei. Sfânta Liturghie este lucrarea lui Dumnezeu. Noi zicem: „Vremea este de a sluji Domnului”. Intre altele, înseamnă că acum este vremea ca să lucreze Dumnezeu. Hristos slu­jeşte, noi trăim împreună cu Hristos slujirea Lui”.

„Dumnezeiasca Liturghie este firul în care Il cunoaştem pe Dumnezeu şi felul în care ni Se face nouă cunoscut Dumnezeu”.

„Hristos a săvârşit o dată Sfânta Liturghie şi aceasta rămâne în veşnicie. Firea omenească îndumnezeită a Lui a trecut în Sfânta Liturghie veşnic. Il cunoaştem în mod amănunţit pe Hristos în Dumnezeiasca Liturghie. Dumnezeiasca Liturghie pe care o săvârşim noi este aceeaşi Liturghie pe care a făcut-o Hristos în Joia Mare, la Cina cea de Taină“.

„In capitolele 14-17 din Evanghelia de la Ioan este redată Dumnezeiasca Liturghie, astfel în Sfânta Liturghie înţelegem Sfânta Scriptură”.

„Biserica primară a trăit fără Noul Testament, dar nu şi fără Sfânta Liturghie”.

“În Sfânta Liturghie trăim pe Hristos şi înţelegem şi cuvântul Lui”.

„Precum Hristos i-a curăţit pe ucenicii Săi cu cuvântul Său şi le-a zis: Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus (Ioan 15, 3) si a curăţat şi picioarele ucenicilor Săi cu apă, aşa şi pe noi, în prima parte a Sfintei Liturghii, ne curăţeşte pentru a putea sta împreună cu El la masa dragostei. Scopul Sfintei Liturghii este de a ne preda lui Hristos. Dumnezeiasca Liturghie ne învaţă un anume etos, etosul smereniei. Precum Hristos S-a jertfit, aşa trebuie şi noi să ne jertfim. Chipul Dumnezeieştii Liturghii este chipul Celui ce a sărăcit pentru noi. În Dumnezeiasca Liturghie încercăm să ne smerim, deoarece avem sentimentul că acolo există Dum­nezeul cel smerit”.

“Fiecare Dumnezeiască Liturghie este o arătare a lui Dumnezeu, se arată trupul lui Hristos. Fiecare mădular al Bisericii este chipul împărăţiei lui Dumnezeu”.

„După Dumnezeiasca Liturghie, trebuie să continuăm să închipuim împărăţia lui Dumnezeu, împlinind poruncile Lui. Slava lui Hristos este aceea de a rodi în fiecare mădular rodul Lui. Astfel se explică cuvântul Lui: Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei (Ioan 15, 8)”.

„Mulţi vor să se împărtăşească, dar nu cunosc cum se folosesc din acest duh al Dumnezeieştii Liturghii, deoarece şi acesta oferă multe. Asa că mulţi sunt dezamăgiţi că duhovnicul îi opreşte, pentru o perioadă, de la Sfânta împărtăşire, în timp ce, în această situaţie, ar trebui să se folosească duhovniceşte de duhul Dumnezeieştii Liturghii”.

„Ca cineva să se împărtăşească cu Preasfintele Taine trebuie să deţină pacea şi libertatea minţii, să fie liber de orice”.

„Slava desarta aduce si ispita trupeasca. Se intampla lucruri ciudate cu Pronia lui Dumnezeu. Ne conduce catre pocainta prin toate faptele, chiar si prin caderi. Ajunge doar sa ne smerim si sa le simtim pe acestea”.

„Scara desavarsirii este descrisa in fericiri. Omul incepe din simtirea pacatoseniei si din durere, si ajunge la impotrivirea fata de lume: – fericiti cei prigoniti (Matei 5, 10). Asta este firesc, atunci omul teologhiseste. Sufi­cienta de sine opreste orice progres duhovnicesc”.

„Mintea omului si inima lui nu trebuie sa se lipeasca de nimic, nici de persoane, nici de lucruri, atunci toate sunt curate. Daca se lipeste de ceva, atunci incepe drumul stramb”.

„Uneori durerea din timpul rugaciunii, alteori incetarea rugaciunii se fac din gandurile de slava desarta. Dumnezeu micsoreaza harul rugaciunii, atunci omul trebuie sa se opreasca sa mai faca rugaciunea cu slava desarta. Am aflat asta in Evanghelie odata; in vremea in care citeam Evanghelia, am cazut ca mort, apoi multe luni nu am mai putut citi Evanghelia, in timp ce fata de celelalte carti nu aveam nici o problema”.

„De aceea, in situatiile acestea trebuie sa se schimbe felul rugaciunii pentru a nu exista slava desarta. Sa se faca mai mult rugaciune liturgica si putina rugaciune a inimii, astfel incat sa ne pacalim pe noi insine si sa nu ne mai mandrim”.

„Cand vine chiar si un singur gand de slava desarta de departe si il intelegem, deoarece ne creeaza tulburare in inima, atunci sa ne oprim rugaciu­nea si sa spunem: «Vin ucigasii, voi merge in iad!» si daca cineva face chiar si minuni, sa zica: «Dumnezeu a facut minunea, iar eu voi merge in iad»“.

„Iubitorii de placeri, cei care se intereseaza de placeri si de satisfacerea lor, chiar daca nu au cazut intr-o oarecare fapta trupeasca, dobandesc o cultura a placerii, a pretuirii de sine, si este mai rau de ei decat de cel care a cazut in fapta, caci acela care a pacatuit se poate gasi in situatia de a sim­ti pacatul si de a se pocai, in timp ce iubitorul de placeri, psihologic obisnuit cu ele, nu se mai pocaieste, deoarece nu le mai intelege ca pacate. Dar aceia care au cultura placerii nu pot face spovedanie curata, deoarece le es­te greu sa spuna duhovnicului si se chinuiesc, asa insa nu se dezvolta viata duhovniceasca”.

„Este greu sa traiasca cineva in lumea asta si sa nu pacatuiasca. Dar de ce[ea ce] avem nevoie este sa traim in duhul pocaintei si al rugaciunii”.

„Sa nu se gandeasca nimeni la ce i se intampla in timpul rugaciunii, deoa­rece acestea pot fi provocate de satana. Mintea trebuie sa fie deplin libera”.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos,“Cunosc un om in Hristos: Parintele Sofronie de la Essex”, Editura Sophia, Bucuresti, 2011)

Articole asemănătoare cu Arhimandritul Sofronie :

 

    Anunțuri
    Acest articol a fost publicat în Arhimandrit Sofronie Saharov, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

    Lasă un răspuns

    Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

    Logo WordPress.com

    Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

    Poză Twitter

    Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Facebook

    Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

    Fotografie Google+

    Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

    Conectare la %s