Continui să nădăjduiesc-Monahul Moise Aghioritul

            Mai mult să vorbim despre Hristos și mai puțin despre antihrist, spunea Starețul Paisie Aghioritul. Nu poate oricine să tâlcuiască ușor Apocalipsa, de vreme ce n-au făcut aceasta nici marii Părinți ai Bisericii. Nu vom stabili noi când va veni sfârșitul lumii. Să nu înfricoșăm lumea, fixând date despre sfârșitul lumii și începutul războaielor. De zeci de ani tot vorbesc despre războaie care însă nu au avut loc. Unii chiar se mâhnesc că nu s-au petrecut.
Starea economiei grecești este manipulată. A premers și există o criză duhovnicească manifestată prin tăgăduirea rânduielilor și tradițiilor sfinte. Și, odată cu aceasta, se dezvoltă o eshatologie amenințătoare, o antihristologie înfricoșătoare și o intensă demonologie. Este nevoie de multă luare-aminte și mult discernământ. Nici să ne încurajăm pe noi înșine, să fluierăm cu indiferență și să considerăm că toate sunt excelente și nu există nici o primejdie, nici iarăși să cădem în deprimare și descurajare.
Un creștin serios nu se poate să nu fie optimist și să nu nădăjduiască. Să ne încredem mai mult în Domnul. Viața liturgică să devină mai conștientă. Viața rugăciunii mai fierbinte. Vegherea mai mare. Să ne unim mai mult cu Dumnezeu și nu atât cu oamenii. Pocăința sinceră poate aduce zile mai bune. Greșelile se pot îndrepta, dacă vom vrea cu adevărat. Încrederea în Dumnezeu, credința nezdruncinată în spusa, „dă-ne-o nouă astăzi”, hristificarea omului, îl vor face statornic, netulburat, pașnic, senin, neînfricat și plin de nădejde.
Cunoscuții necunoscuți ai puterilor luminate, mai degrabă întunecate, ne-au făcut închinători ai super-consumismului, adoratori ai eudemonismului, slujitori ai individualismului, liberi lipsiți de libertate, captivi ai drepturilor pătimașe. Din persoane am devenit indivizi, din nume numere, o adunătură care nu poate avea păreri diferite. Împotrivirea și rezistența nu se poate face cu fanatici, isterici, maniaci, cu acuze și suspiciuni, ci cu cunoaștere argumentată, înfruntare cumpătată și mai ales cu ascultare de Biserică. Nimeni nu este mai presus de Biserică. Vom face ascultare de Biserică. Nu putem face ascultare selectivă de Biserică. Nu putem înceta să nădăjduim, căci deznădejdea este adusă și mișcată de demoni.
Criza ne aduce aminte de cugetarea ascetică curată a Bisericii, binecuvântata cumpătare, respingerea prisosului, a îndestulării, a lăcomiei și avariției. Mărirea hambarelor pentru bogăția de mâine, gâfâirea pentru o continuă mărire a veniturilor, stresul tot mai intens pentru câștiguri mari, programare agonizantă de planuri pentru achiziții viitoare… Modestia, înfrânarea, mulțumirea cu puțin au fost uitate și toți se străduiesc pentru ceva mai bun și mai mult. Există profesioniști, negustorii nădejdilor, ghicitori, vrăjitori, medium, improvizații, viitorologi care exploatează durerea unora sau setea altora pentru câștiguri abundente și rapide.
Credinciosul însă are întotdeauna un singur drum pe care merge. Este puțin suitor, îngust și supărător, dar este luminat și la sfârșitul lui așteaptă Cineva cu cununi. Cel care călătorește pe el este întotdeauna purtător de nădejde.
Nimeni nu spune că lucrurile nu sunt dificile. Însă nici o problemă nu se rezolvă prin fatalism, prin cârtire și flecăreală, plin aceleași și aceleași nemulțumiri. Să ne nevoim puțin mai mult, să ne rugăm mai mult lui Dumnezeu. Să-I cerem să ne dea răbdare, stăruință și nădejde, ca să înfruntăm această încercare cât se poate fără durere. El cunoaște greutatea crucii pe care o putem ridica. Cunoaște bine că nu putem ridica marea piatră de pe mormântul Său. După Răstignire este întotdeauna Înviere.
Apostazia, lipsa evlaviei, incertitudinea, nesiguranța, nedreptatea, tulburarea și răvășirea vremurilor să ne facă să ne întoarcem la rădăcinile noastre. Războaiele, catastrofele, răutățile și lipsurile să ne facă creștini mai autentici, mai responsabili, mai înțelepți și mai smeriți. Se poate ca moartea noastră să vină mai repede decât antihristul. De aceea mai mult să vorbim despre Hristos și mai puțin despre antihrist, spunea Starețul Paisie Aghioritul. Nu poate oricine să tâlcuiască ușor Apocalipsa, de vreme ce n-au făcut aceasta nici marii Părinți ai Bisericii. Nu vom stabili noi când va veni sfârșitul lumii. Să nu înfricoșăm lumea fixând date despre sfârșitul lumii și începutul războaielor. De zeci de ani tot vorbesc despre războaie care însă nu au avut loc. Unii chiar se mâhnesc că nu s-au petrecut.
Să ne îngrijim să nu pierdem cardul de intrare în Împărăția Cerurilor. Mai ales să nu ne pierdem niciodată nădejdea. Deznădejdea înseamnă biruința răului împotriva noastră, este o înrâurire demonică. Numai înlăuntrul Bisericii lui Hristos putem avea adevărată mângâiere și nădejde puternică.  Smerenia mea continuă să nădăjduiască la schimbare și înviere, la pocăință și mântuire.

Sursa

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s