Ce se ascunde în spatele fiecărui păcat pe care îl facem?

„Da, păcatul săvârşit de tine este (ori ar putea fi) foarte greu. Însă important nu este doar să te căieşti de acest păcat, de această faptă ori greşeală săvârşită, ci mult mai important este să ajungi la pocăinţa pentru patima care a născut ori naşte permanent acest păcat, şi care pentru tine a a devenit o boală primejdioasă. Trebuie să înţelegi ca tocmai această patimă trebuie să o dezrădăcinezi din inima ta, pentru ca astfel să-ţi schimbi sufletul, să-ţi schimbi viaţa. Tu te vei putea apropia de Dumnezeu doar atunci când în viaţa ta duhovnicească săvârşeşti mai întâi această schimbare”.
Rădăcinile păcătoase, după cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, sunt patimile. Sistematizarea învăţăturii despre patimi ne este descrisă în multe opere ale acestora. Să enumerăm câteva patimi ca exemplu: îmbuibarea pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginţi, mânia, întristarea, grija de multe, slava deşartă, mândria. Putem să denumim aceste patimi şi în alt mod. Putem să vorbim încă şi despre voluptate, despre invidie, despre iritare, despre iubirea de cinste – însă, în linii generale, acestea sunt diferite chipuri ale patimilor ori patimi înrudite, care pot să fie desemnate cu felurite nume.
Învăţătura despre viaţa duhovnicească a omului nu este cuprinsă nicăieri cu o aşa de binecuvântată plinătate, într-atât de minunat, ca la Sfinţii Părinţi ai Răsăritului. Şi orice creştin care vrea să ducă viaţă duhovnicească, şi cu atât mai mult orice păstor, trebuie nu doar să ia cunoştinţă de ascetismul Sfinţilor Părinţi, ci trebuie necontenit să fie în părtăşie cu Părinţii nevoitori, necontenit să citească învăţăturile lor, ca să vieze în inima lui experienţa vieţii duhovniceşti. Şi nu doar să le citească, ci să le şi pună în practică, să ducă o viaţă duhovnicească, spre a cunoaşte din experienţa duhovnicească cele spuse de Sfinţii Părinţi. Atunci preotul va putea să-i explice omului care se pocăieşte: „Da, păcatul săvârşit de tine este (ori ar putea fi) foarte greu. Însă important nu este doar să te căieşti de acest păcat, de această faptă ori greşeală săvârşită, ci mult mai important este să ajungi la pocăinţa pentru patima care a născut ori naşte permanent acest păcat, şi care pentru tine a a devenit o boală primejdioasă. Trebuie să înţelegi ca tocmai această patimă trebuie să o dezrădăcinezi din inima ta, pentru ca astfel să-ţi schimbi sufletul, să-ţi schimbi viaţa. Tu te vei putea apropia de Dumnezeu doar atunci când în viaţa ta duhovnicească săvârşeşti mai întâi această schimbare”.
(Protoiereu Vladimir Vorobiev, Duhovnicul și ucenicul, Editura Sophia, București, 2009, pp. 21-22)
http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/ce-se-ascunde-spatele-fiecarui-pacat-pe-care-il-facem

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Păcatul. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s