VENIȚI DE LUAȚI LUMINĂ! “Auzi? Înviază Hristos! Adică tu, adică eu, adică toţi aceştia pentru care plângem!”

       

        Veniţi de luaţi lumină!

Cel care-L caută pe Dumnezeu,
cel care-L iubeşte pe Dumnezeu,
cel care în Dumnezeu se încrede,
cel care pe Dumnezeu îl doreşte,
să vină să ia lumină!
Din lumina care nu arde,
din lumina neîmpărţită care nu apune,
din lumina care a răsărit din pământ,
care este dăruită de la Preasfântul Mormânt!

the-anastasis-joseph-malham.jpg

Fraţilor, ce se întâmplă?
Ieri am trăit în umbră şi în moarte,
ieri iadul era casa noastră,
ieri cu toţii ne îndreptam spre stricăciune,
şi astăzi, ce s-a schimbat?
Cine ne-a unit oare bucăţelele sparte?
Cine ne-a zidit iarăşi viaţa din nimic?
Cine ne-a scăpat de moarte
şi cine ne-a şters lacrimile?
Ieri plângeam cu disperare:
Cum am să Te îngrop,
Lumină, Care semănai a fi neapusă?
Cum am să Te îngrop, Viaţă,
Care Te credeam nemuritoare?
Cum am să Te îngrop,
Împărate al meu, Dumnezeule, Care semănai
a fi neîmpărăţit?
Cum de ai plecat, cum de ai apus?
Cum să trăim?
Cum vrei să trăiesc eu acum, trup fără cap?
Ia-mi viaţa pe care mi-ai dat-o
şi ascunde-o iarăşi!

the-anastasis-joseph-malham.jpg

Ieri Te întrebam cu disperare:
Cine poate oare să Te trezească,
Leu, care ai adormit?
Cine poate să Te lumineze,
Soare, care Te-ai întunecat?
Cine poate să Te aducă înapoi,
Nădejde, care Te-ai stins?
Şi astăzi?
Fraţilor, ce se întâmplă?
Cine a transformat viaţa în sărbătoare?
Cine ne cheamă să nădăjduim?
Cine vindecă universul?
Cum?
Cine astăzi a risipit întunericul?
Cum?
Cine astăzi a trezit din morminte viaţa?
De ce astăzi sărbătoreşte întreaga zidire?

the-anastasis-joseph-malham.jpg

Că a înviat Hristos!
Înviază Hristos!, adică înviază totul.
Înviază Hristos!, adică înviază universul.
Înviază Hristos! adică înviază omul.
Auzi?
Înviază Hristos!
Adică tu, adică eu,
adică toţi aceştia pentru care plângem.
Adică toţi: Şi tu, ingratul, şi eu, indolentul.
Şi tu, care ai postit, şi eu, care nu am postit.
Şi tu, bogatul, şi eu, foarte săracul.
Şi tu, muncitorul încă de la primul ceas din zi,
şi eu, care abia am ajuns la cel de-al
unsprezecelea ceas.
Toţi am adormit cu chipurile foarte întunecate
şi ne-am trezit plini de lumină!

the-anastasis-joseph-malham.jpg

Înviază Hristos!
Adică şi tu primul
şi eu ultimul.
Tot ce se întâmplă Aceluia ni se
întâmplă şi nouă.
Tot ce slăveşte Acela se slăveşte şi la noi.
De altfel, Învierea lui Hristos
adapă toată fiinţa noastră.
Ajunge până acolo unde nu vedem:
în adâncurile existenţei noastre,
şi le luminează şi le îndulceşte.
Ajunge în viaţa noastră de zi cu zi
şi dă sens la toate cele ce s-au deformat.
Durerea, singurătatea, abandonul,
lacrimile noastre, dramele noastre,
cimitirele noastre,
toate câte ne întristează uneori nu au final.
Sunt drumuri…
Drumuri ale vieţii care duc la un final,
adică la Viaţă!

the-anastasis-joseph-malham.jpg

Acum împărăţia noastră nu mai are sfârşit,
fiindcă nici împărăţia Acestuia nu are sfârşit.
Acum nici o placă funerară nu-l poate opri pe om,
fiindcă nici o piatră funerară nu L-a putut opri pe Hristos!

Aceste cuvinte nu sunt omeneşti,
îngerii ne adeveresc, când întreabă:
Ce-L căutaţi pe Cel viu între cei morţi?
De ce-L căutaţi pe Cel care trăieşte printre cei care au murit?
Ne adeveresc acest lucru îngerii, când ne descoperă mângâindu-ne:
Nu este aici, ci a înviat!
Nu este aici!
Mormântul este gol!
Auzi?
Hristos nu este aici!
Şi dacă Hristos nu este aici,
nu sunt nici cei care au plecat de lângă noi!
Nu este aici Cel pe care-L caut şi plâng…
Nu este aici Cel pe care-L cauţi şi plângi…
Auzi?
Pe nedrept udăm leoarcă pământul cu lacrimi.
Nu este aici, ci a înviat, precum a zis.
Hristos, de multe ori, în viaţa Lui pământească
i-a sprijinit pe cei care plângeau nemângâiaţi:
Mergi, fiul tău trăieşte!
a zis omului de la curtea împărătească.

Fratele tău va învia!
Eu sunt Învierea şi Viaţa!
Cel ce crede în Mine nu va muri niciodată,
ci va trăi! a zis Martei.
Nu plânge! a zis văduvei mame din Nain.
Nu a murit, ci doarme! a zis lui Iair.

the-anastasis-joseph-malham.jpg

Îndrăzniţi, voi învia a treia zi
spre bucuria credincioşilor
şi spre viaţa de veci!
Însă nimeni nu a auzit.
Şi dacă auzea, nimeni nu înţelegea.
Nimeni în afară de Maica Domnului.
De aceea, aceasta nu aleargă la mormântul Lui,
precum au făcut mironosiţele,
precum au făcut Petru şi Ioan.
Maica Domnului ştie că mormântul este gol.
Ştie că Hristos, prin Învierea Lui,
a dat la o parte toate mormintele.
Ştie ca Fiul ei a înviat
şi nu mai este mort în mormânt!

the-anastasis-joseph-malham.jpg

Aceste cuvinte nu sunt omeneşti,
fără un temei şi spuse la întâmplare.
Chiar Domnul ne adevereşte
că se apleacă cu afecţiune şi suflă viaţă
peste oasele uscate şi goale!
Chiar Domnul ne adevereşte,
adresându-se celor morţi:
„Ascultaţi-Mă, oase goale!
Ascultaţi-Mă!
Iată, Eu voi deschide mormintele voastre
şi am să vă scot de acolo.
Şi am să suflu peste voi suflare de viaţă,
şi am să vă dau iarăşi vene şi piele,
şi am să vă dau duhul Meu vouă
şi pentru totdeauna o să trăiţi!”.
Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu,
care după viaţă dăruieşte iarăşi viaţă!
Mai frumoasă şi mai desăvârşită decât cea dintâi,
şi de veci!
Dăruieşte iarăşi trupuri!
Mai frumoase şi mai desăvârşite şi de veci!
Acestea sunt trupuri, dar nu sunt!
Care nu vor flămânzi, care nu vor suferi şi care nu vor îmbătrâni…
Trupuri la fel cu al lui Hristos care vor trece prin uşile încuiate!
Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu,
care ne-a făcut robi, însă liberi!
Care ne-a făcut muritori, însă nemuritori!
Care ne-a dat posibilitatea
să nu lăsăm după noi oase uscate,
materie moartă, ci sfinte moaşte!
Vindecătoare şi frumos mirositoare!

the-anastasis-joseph-malham.jpg

„Înviază Hristos!”,
strigă craniile sfinţilor
care priveghează pentru lume.
„Înviază Hristos!”,
strigă cinstitelor lor mădulare
făcătoare de minuni,
şi înainte şi după moartea lor.
„Înviază Hristos!”,
mai strigă şi obiectele lor personale,
care deseori miros frumos şi sunt
făcătoare de minuni.
Fiindcă, spune Sfântul Ioan Gură de Aur,
puterea vindecătoare
merge de la suflet spre trupuri,
şi de la trupuri spre haine,
şi dinspre haine spre încălţări,
şi dinspre încălţări merge spre umbră!
Să cădem în faţa moaştelor!
Să îmbrăţişăm raclele,
să îmbrăţişăm pe sfinţi,
să intrăm sub umbra acestora,
aşa cum au intrat bolnavii
sub umbra vindecătoare a Apostolului Petru.
Sfinţii sunt temelii ale învierii!
Sfântul Vasile cel Mare ne spune că
acolo sălăşluieşte Harul.
Sfinţii sunt clopote,
toacă şi sonerii care sună,
care cântă melodios de Înviere:
Moartea nu mai este, nu mai există!
Felul în care aceştia au trăit,
felul în care au murit,
felul în care aceştia vin, atunci când
îi chemăm în ajutor,
aduce cel mai mângâietor mesaj pe care 1-a
primit vreodată lumea:
Hristos a înviat!

the-anastasis-joseph-malham.jpg

Iar ortodocşii de pretutindeni,
ruşii, sârbii, grecii, românii,
creştinii care stau ascunşi împrăştiaţi peste tot
pământul răspund:
Adevărat a înviat!
Şi îşi înalţă făcliile lor ca să primească
lumina sfântă!
Lumina Preasfântă de la Preasfântul Mormânt
unde în fiecare an
este dăruită ortodocşilor.
De aceea, Învierea este sărbătoarea împărătească
a ortodocşilor!
De aceea, ortodocşii sărbătoresc împreună,
sărbătoresc strălucitor,
nădăjduiesc,
se bucură de bucuria celor nemuritori,
care nu este din lumea aceasta.
Aşa cum se bucurau mucenicii atunci când erau
conduşi la moarte.
Ca nişte nemuritori!
Cu convingerea adâncă
că mergeau să trăiască
şi nu să moară!
De aceea, Sfântul Serafim de Sarov întâmpina
lumea întotdeauna cu acelaşi salut:
„Hristos a înviat, bucuria mea!”.
De aceea, a cerut să scrie pe mormântul lui:
Când am să mor, să veniţi la mormântul meu,
şi pe cât de des, pe atât de bine.
Să-mi vorbiţi aşa cum făceaţi când eram viu
şi am să vă ascult.
Să vă deşertaţi amarul la mine,
iar eu am să-l iau.
Fiindcă trăiesc şi am să trăiesc întotdeauna!

„Părinte, ce o să facem, când o să mori?”,
iar părintele Porfirie răspundea:
Eu am să fiu aici iarăşi
şi am să vă aud, mult mai bine ca acum,
însă voi o să strigaţi la mine?

the-anastasis-joseph-malham.jpg

Vă convine să plec, zicea părintele Paisie.
Acum vă rog şi eu, cum mă rugaţi şi voi.
Sufăr, să fiu auzit…
Poate Săptămâna Luminată să fie strălucitoare,
când toată lumea mănâncă, iar eu fac metanii?
însă, atunci voi vorbi simplu,
am să duc mai departe tot ceea ce-mi spuneţi,
iar eu am să vindec durerile voastre.

Astăzi se împlinesc 20 de ani de la adormirea
acestora, 200 de ani după…
Veacuri după…
Poate cineva să spună că părintele Porfirie
este mort,
părintele Paisie, Sfântul Serafim,
Sfântul Nicolae, Sfânta Paraschevi?
Mii de sfinţi, care trăiesc şi vor trăi întotdeauna?
Poate să spună cineva că Sfânta Marina este
moartă,
când ea s-a prezentat doctorilor:
„Marina from Andros”,
şi a luat parte la operaţia chirurgicală
a micuţului Andrea, în America?
Poate să spună cineva că Sfântul Nectarie este mort,
când românii căutau să găsească cine era preotul care a stat o săptămână în satul lor, botezând pe toţi cei nebotezaţi şi apoi a dispărut în tăcere,
şi au văzut uimiţi cum se semnează în cartea bisericii: Nectarie al Pentapolelui?

Poate să spună cineva că a murit
călăreţul de argint, Sfântul Gheorghe,
în faţa căruia grecii şi turcii
stăteau nemişcaţi, ca să treacă acesta?

the-anastasis-joseph-malham.jpg

Poate să spună cineva că este moartă
Maica Domnului?
Poate să spună cineva că Aceasta a murit,
Când turcălăii o numesc
Mama Maria?
Mormântul ei gol, minunile ei,
icoanele care izvorăsc mir,
iconostasele ei care miros frumos,
pietrele preţioase care o împodobesc pe Aceasta,
toate mărturisesc că există Înviere!
Toate strigă: Adevărat a înviat Hristos!

Acum milă izvorăşte de pretutindeni.
De pretutindeni răsare iertarea.
Fiindcă Învierea şi iertarea merg împreună.
Nu poate exista una fără cealaltă.
Nu se poate să cred în Înviere
şi să nu-ţi iert toate câte cele!
Nu se poate să crezi în Înviere
şi să nu-mi ierţi toate greşelile făcute.
Cel care nu iartă nu iubeşte.
Iar acesta care nu iubeşte
nu face parte dintre cei vii.
Este deja mort!

the-anastasis-joseph-malham.jpg

A murit deja moartea cea neschimbată,
moartea cea fără scăpare.
Şi nu firea noastră este responsabilă
de acest lucru,
fiindcă firea noastră este nemuritoare.
Responsabilă este voinţa noastră,
alegerea noastră de a ne separa de fratele nostru,
adică de a ne separa de Dumnezeu.

Fraţilor, când zicem „Adevărat a înviat”,
alegem un mod de viaţă.
Alegem să nu coborâm de pe cruce,
chiar dacă putem să facem acest lucru.
Alegem să iertăm
pe cei care şi-au bătut joc de noi,
pe cei care în loc de apă ne-au dat oţet.
Alegem să ne rugăm din adâncul inimii
pentru cei care ne-au mâhnit până la moarte…

the-anastasis-joseph-malham.jpg

Fraţii mei, când zicem „Adevărat a înviat”,
Îl alegem pe Hristos!
Să ne îngropăm şi să ne slăvim împreună cu El.
După noi, în loc de altă avere,
să lăsăm sfinte moaşte!
Iar numele nostru să fie scris pentru totdeauna
în dipticele celor vii!

Înviază Hristos,
„Viaţa tuturor”!
Mormintele sunt goale!
Universul este plin de Dumnezeu!
De mila Lui este plin pământul!
Acum mii de clopoţei,
mii de toci,
mii de guri,
mii de păsări,
mii de făclii aprinse
strigă cel mai mângâietor adevăr:

Dumnezeu este iubire!
Iar iubirea
– auzi? –
nu este cu putinţă
să nu ierte!

Iubirea
– auzi? –
nu este cu putinţă
să nu ierte!

Înviază Hristos!
Mii de oameni,
vii şi adormiţi,
sfinţi şi păcătoşi,
nedrepţi şi nedreptăţiţi,
plângând, pocăindu-se sau fiind miluiţi
– auzi? –
plâng de bucurie.

Iubirea nu poate,
nu este în putere
să nu învieze!

„ Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!
Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu oaselor
acestora:
Iată, Eu voi deschide mormintele voastre…
Şi voi pune în voi Duhul Meu…
Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi…
Vă voi acoperi cu piele,
voi face să intre în voi duh şi veţi învia…
Şi veţi trăi!”.
(Iezechiel 37, 1-14)
***
Aşteptăm un Mântuitor:
pe Împăratul Hristos!
Până se vor usca toate lacrimile
din ochii noştri,
şi moartea nu va veni iarăşi,
nici doliu,
nici durere,
nici noapte!

(in: Maria Mourza, “In loc de ofranda. Un neinsemnat dar oferit singuratatii omului contemporan”, Editura Bunavestire, 2012)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Învierea Domnului. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s