Lazare, suflete, vino afara!


LAZAR, ADICA… EU
In Lazar, cel mort de patru zile, ne regasim insesi sufletele noastre omorate de patimi, de energiile ucigase ale duhurilor necurate carora le dam drepturi asupra-ne prin pacat, peste care am asezat apoi, pecetluindu-ne moartea, piatra de mormant a indreptatirii, a suficientei, a superficialitatii, a indaratniciei, intr-un cuvant: a ne-pocaintei. Asa ca, atunci cand Hristos striga cu glas mare, inainte de a merge spre Patima Sa, “Lazare, vino afara!“, pe noi ne striga! Pe noi ne cheama afara din duhul pustiitor si ucigas al lumii acesteia “moderne”, din inchistarea egoismului, a mandriei, a “desteptaciunii” si a incapatanarii noastre, noua ne cere sa iesim din impietrire, din nesimtirea sufleteasca, sa ne scuturam de toate legaturile rautatii, ale desertaciunilor, ale duhului lumesc si de toate complicitatile cu idolii de astazi, sa inviem din lancezeala calduta a comoditatilor si prejudecatilor  mintii noastre autonome.
Noi, de multe ori, stam intr-o asteptare nedefinita ca ceva miraculos sa ni se intample, din afara, ca Dumnezeu sa faca ceva extraordinar si sa ne schimbe fara nici o osteneala din partea noastra. Si totusi… putem face si ceva mai mult decat sa asteptam! Ce mai asteptam, de fapt, cand Mantuitorul e aici de atata timp si ne striga cu durere: Vino afara!
Dar nu cumva am inceput sa ne iubim mormantul, pestera, fâşiile care ne leaga strans de pamant? Nu cumva noi ne si tinem strasnic de piatra pe care El vrea s-o ridice de pe noi? Nu cumva a inceput sa ne placa insusi mirosul putreziciunii noastre? Poate ca si pocainta noastra ajunge sa fie “estetizata” si “intelectualizata” si sa ajungem ca “estetismul” si “cerebralismul” sa ne imbratiseze pervers si propria moarte?
Multi dintre noi, “produse” ale unei civilizatii a desfraului si a rasfatului narcisist, emancipata de sub randuielile simplitatii, “produse” ale unei culturi foarte “destepte” si prea putin intelepte, ratacim zi de zi printre cuvinte, teorii si imagini… si cu ele ne amagim ca traim, cu ele ne facem suportabila moartea sufletului, cu toate miasmele ei.
Riscul pentru noi, “oamenii de teorie“ (cum ne numea p. Arsenie Boca) este sa fim un fel de bolnavi de cancer, care nu (mai) cauta vindecarea, ci care sunt pasionati doar de a-si investiga, radiografia si analiza cat mai minutios tumoarea. Cu doctorul Providential langa noi, preferam aceasta voluptate morbida a complacerii…
„Lazare, suflete, vino afara din tine! Vreau sa-ti dau Viata cea adevarata, nu mai dormi si nu te mai narcotiza cu surogate! Vino la Mine, Cel singur Viu!”
the-raising-of-lazarus-decani.jpg
Invatatorul este aici si te cheama! – P.S. Sofian Brasoveanul:

” (…) Precum odinioara in Betania, Domnul Hristos vine tot mereu si la noi. Vine prin cuvantul Sfintei Evanghelii, vine prin Sfintele Taine, vine prin slujbele Bisericii. De fiecare data cand se citeste Evanghelia despre invierea lui Lazar se spune mai ales pentru noi: “Invatatorul e aici si te cheama”. Faptul ca bat clopotele, ca in biserica se face o sfanta slujba, ca se citeste Sfanta Evanghelie, inseamna ca Invatatorul este acolo, a venit in intampinarea noastra si ne cheama. Cand un frate al nostru are nevoie de noi, la fel, El ne cheama. Cand a fost chemata Maria, sora lui Lazar, ea “s-a sculat degraba” si a mers in intampinarea lui Iisus (cf. In.11,29). Acum, cand e randul nostru sa-L intampinam, raspundem noi oare chemarii Lui? Mergem noi acolo unde se gaseste Mantuitorul, unde ne asteapta, unde ne cheama?
Odinioara Domnul Hristos intra in Ierusalim, fiind intampinat de multime si mai ales de copiii cei nevinovati, cu mare bucurie, iar de cei intunecati de rautate cu ura. Astazi El vrea sa intre in Ierusalimul sufletului nostru, sa fie imparatul inimii noastre. Il primim noi oare cu bucurie, Ii acordam aceasta imparatie care I se cuvine sau, uzurpatori fiind, Il alungam si suntem gata sa-L ucidem?
Inainte de a-l invia pe Lazar, stiind ca o sa faca aceasta, Mantuitorul Hristos a fost cuprins de tulburare, S-a intristat si chiar a plans. A plans pentru durerea prietenilor Sai, a plans compatimind pe cei pe care-i iubea. Oare noi ne straduim sa fim prieteni ai Lui, incercam sa-L iubim si sa ne facem dragi Lui? Oare, cand cei din jurul nostru sufera, ne doare si pe noi necazul lor, patimim si noi impreuna cu ei? (…)”
lazarus4.jpg
Ce sa facem atunci cand ne simtim incercati la maximum? – cu o talcuire a invierii lui Lazar facuta de parintele Rafail Noica

“(…) Dau un exemplu: se zice ca Lazar era prietenul lui Hristos. Uitati-va in imnologia saptamanii asteia si mai ales sambata (sambata lui Lazar) si duminica. Uitati cum Hristos zice: „S-a imbolnavit Lazar“. Dar nu s-a dus sa faca ceva ca sa il vindece. L-a lasat sa moara, l-a lasat patru zile in mormant, pana ce sa se imputa (in Cuvantul Evangheliei), adica sa inceapa sa intre in putrejune, in stricaciune trupul lui. Sunt patru invieri despre care ne vorbesc Evangheliile si este un crescendo. Celelalte trei ar putea fi ceea ce numim astazi moarte clinica. Cu Lazar in niciun caz! Nu din moarte l-a scos, (ci) din stricaciune!!! Dumnezeiasca putere care dintru nimic a scos toata faptura. Da, dar cu cine ar putea face Hristos o asa lucrare decat cu unul care cu adevarat este prietenul lui Hristos? In Lazar a avut incredere ca Lazar o sa poata sa ia asupra-si canonul asta greu, durerea mortii (ba chiar si durerea invierii, se pare ca si aceea, clinic cel putin, trece printr-o durere; nu stiu cum a fost durerea lui Lazar, ca nu a fost moarte clinica, dar resuscitarile in spitale, se pare ca si acelea sunt dureroase.) ….Cu cine, decat cu Lazar? Cand a zis Hristos: „Dar boala asta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu“, cine decat un adevarat prieten, care avea o deplina incredere in Hristos putea sa poarte un asa canon pentru a proslavi pe Dumnezeu prin suferintele lui? Bineinteles ca prieten era Lazar, si mare! Si intr-o masura si TU esti asa, ca Lazar, in momentul cand te simti depasit si dus de aparenta nepasare lui Dumnezeu fata de tine dincolo de limita ta. Nu e nepasare!; sa ai incredere ca Cel care te trateaza asa ca pe Lazar te trateaza cu acelasi grad de incredere – pe care o are in tine – cel putin atata pe cat dor[eşt]i tu…
Si Dumnezeu sa va dea restul, ca restul este rabdare, si de multe ori nu este nevoie de multa rabdare. Si daca stim sa ne asumam momentele acelea, … vai ce invieri… [urmeaza]! Si vorbind de inviere, nu vorbesc simbolic sau metaforic, ci este o realitate, si nu psihologica, ci duhovniceasca. Iesi altul! Si Lazar cand a iesit camd din mormant, imnologia si sinaxarele, toata Traditia Bisericii marturisesc ca era alt om! Altul revenind din morti! Dar si Siluan, dupa cuvantul acela, cand l-a trait, era alt Siluan; si Antonie cand era sa moara, dar l-a mantuit in ultima clipa Hristos, ca era batut de draci pana la moarte si cand dadea sa moara, i-a aparut Hristos si l-a readus in viata. Dar alt Antonie a iesit din aceasta! Si astea sunt depasirile neputintelor noastre, pe care le lucreaza mila lui Dumezeu. Infricosate lucruri! Fiindca nu pe masura omului, si de aceea adaug inca o data: Domnul sa ne dea, sa va dea putere in momentele acelea! Si Maica Domnului a trecut prin asta la cruce, si apostolii… si alte momente pe care le vedem in Sfintii lui Dumnezeu”.

SURSA

“Domnul l-a numit pe Lazar PRIETEN. Tu ce fel de prieteni ai?”

21382_p2.jpg

“Domnul l-a numit pe Lazar prieten. Tu ce fel de prieteni ai? Este important.

Cu cel cuvios, cuvios vei fi, cu cel razvratit te vei razvrati. “Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti”, zice un proverb. Evita raul. Daca vei vedea ca prietenul la care tii iti pagubeste sufletul, rupe prietenia. Nu te vei insoti cu cel care vorbeste de rau, cu cel care judeca, cu cel care cleveteste. Apropie-te de cel drept, smerit, intelept, bun. Astfel era si Lazar, prietenul Domnului. Fie ca si prietenul tau sa-ti fie ajutor spre mantuire!”
(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

INVIEREA LUI LAZAR – inceputul Saptamanii Patimilor, inceputul drumului catre BIRUINTA ASUPRA MORTII

Biruitorul mortii

Inainte de spectaculoasa minune a invierii lui Lazar, cel mort de patru zile si ajuns cadavru urat mirositor, Iisus a plans. Autori patristici, ca sfantul Chiril al Alexandriei, arata ca El a plans ca om — ca sa arate ca era om adevarat —, dar s-ar putea spune ca a plans si ca Dumnezeu.
Dumnezeu n-a creat moartea. Moartea nu era menita sa fie. Omul a ales moartea pentru sine insusi cand a hotarat sa caute viata si sensul ultim in lucrurile pamantesti, cre­ate, in loc de mijloace menite sa-l conduca spre Scopul si Izvorul vietii. Din aceasta pricina moartea a devenit ele­mentul fundamental si ultim al existentei umane. Tot ceea ce facem, toata munca noastra, toti talantii pe care ne ostenim atat de greu ca sa-i dobandim, toate realizarile, ran­gurile si telurile, devin desertaciune prin moarte. Toate se pierd in moarte. Moartea e limita, frontiera vietii omenesti.

certitudinea.jpg

Din acest motiv, monahismul vede in moarte marele invatator al omului. Hotararile lui Dumnezeu sunt irever­sibile, iar moartea e marele invatator care ne-a fost dat sa ne arate ca aceasta lume nu e izvorul vietii si al sensului nostru. Dumnezeu e izvorul vietii si al sensului nostru. S-ar putea spune chiar ca modul de a judeca profunzimea sau seriozitatea unei filozofii e acela de a examina felul in care trateaza moartea. Are moartea un sens sau distruge orice sens?
Crestinismul ortodox infrunta moartea in mod direct si nu o „indulceste” — cu alte cuvinte, noi nu spunem ca moartea e „naturala” sau doar o alta etapa a vietii. E adevarat, este una din etapele vietii, dar nu e „naturala”. Ortodocsii numesc moartea drept ceea ce este: o tragedie si un scandal. Cum ar putea fi altfel? Oricat de batran sau bolnav ar fi cineva, atunci cand moare ne intristam, despartiti fiind de cineva pe care-l iubeam. Moartea desparte irevocabil.
Aceasta era situatia pe care Iisus a intalnit-o in Betania si a plans. Dar Dumnezeul nostru nu e unul exilat in cer, ci un Dumnezeu activ si cu un interes activ in toate detaliile vietilor noastre. Nici o problema nu e prea mare sau prea vulgara pentru Dumnezeul nostru si El nu lasa lu­crurile in starea in care sunt. El a facut ceva pentru con­ditia pe care ne-am provocat-o noi insine. S-a facut om si a suferit El Insusi moartea  in toata grozavia ei, cea mai rea, moarte publica plina de rusine a unui criminal in fata mamei sale.

21-pogorarea-la-iad-detaliu-moartea-1024x680-300x199.jpg

Apoi El s-a sculat din morti, pentru ca, fiind fara pacat, nu era cu putinta sa fie tinut de ea. Facand aceasta, El a inlaturat puterea mortii asupra omului. N-a inlaturat moartea, ci acul ei (1 Co 15, 55). A transformat moartea dintr-o necesitate rezultata din hotararea irever­sibila a lui Dumnezeu intr-o alegere libera iubitoare: ne cheama pe toti sa ne luam crucea si sa murim impreuna cu El si asa sa participam la Invierea Lui. Mantuieste toata viata, realizarile si relatiile personale ale omului, mantu­ieste trupul si lumea materiala, si inlocuieste moartea cu viata vesnica. Nu moartea e elementul uman fundamental, ci Dumnezeul nostru.
Ca Domn si Dumnezeu al nostru, Iisus l-a sculat din morti pe Lazar. Lazar […] sta acum la propria lui masa de pomenire im­preuna cu Iisus ca martor incontestabil al puterii si al oferirii universale a lui Iisus. Şi in acel moment doi oa­meni sunt confruntati cu aceasta oferire: o prostituata si un preot.

femeiatoarnamir.jpeg

Femeia pacatoasa sparge un vas de alabastru cu ulei de mare pret si plange la picioarele lui Iisus, stergandu-le cu parul ei. A spart vasul — n-a pastrat nimic pentru sine — si l-a varsat ca oferire a ei. Costase 300 de dinari, plata a 300 de zile de munca. Acest lucru il infurie pe ucenicul asezat la locul de cinste langa Iisus si care gestiona banii. Cantarile Saptamanii Mari ne spun chiar mai multe despre contrastul dintre acesti doi martori ai invierii lui Lazar, fiind destul de explicite despre locul de unde venea femeia atunci si despre mediul lui Iuda. Sa nu gresim: Iuda era un apostol si avea darul vindecarilor. Dar el era mai interesat de lucrurile lumesti. Nu putea privi peste preocuparile vremelnice si de aceea n-avea orizont si viziune. A luat sfanta Impartasanie. Dar moartea nu era invatatorul sau.

Femeia pacatoasa a inteles ceea ce Iuda nu intelesese: crestinismul priveste o vindecare. Nu doar o vindecare trecatoare, ci una permanenta de marile probleme ale omenirii: egoism, pacat si moarte. Categoriile fundamentale ale Ortodoxiei nu sunt dreptul si pacatosul, ci sanato­sul si bolnavul. Toti suntem bolnavi, toti avem nevoie de vindecare.
Urmarea invierii lui Lazar ne invata ca nu trebuie sa ne preocupam cu ceea ce spun sau fac altii, oricine ar fi ei, ci sa-L urmam pe Hristos. Aceasta trebuie s-o facem nu numai in bucurie, triumf si slava, cand multimile Il urmeaza, ci si in umilirea Sa pe Cruce si in moarte. El ne cheama pe fiecare din noi sa ne luam crucea si sa-L urmam, pentru ca fara Cruce nu exista Inviere.
Privindu-L mergand spre Ierusalim este atunci marea noastra biruinta. De aceea Biserica striga: „Osana intru cei de sus!” — dar nu Biruito­rului Romei, ci Biruitorului Mortii.
(in: Ierom. Calinic, Provocari ale gandirii si vietii ortodoxe astazi, Editura Deisis, 2012)

Sursa

Cuvânt al Arhimandritului Ioanichie Bălan despre învierea lui Lazăr și învierea cea duhovnicească

Fără îndoială, învierea lui Lazăr închipuia învierea Domnului, care avea să se săvârșească peste câteva zile. Astfel, Ierusalimul închipuiește cerul, Betania pământul, Lazăr pe Iisus Hristos, Cel ce s-a întrupat pentru mântuirea noastră.

Lazăre, vino afară! (Ioan 11, 43)
Iubiți credincioși,
Minunea învierii lui Lazăr ne este cunoscută tuturor. Am auzit de Marta și Maria, cele două surori ale lui Lazăr. Am auzit că ei locuiau în Betania lângă Ierusalim, unde adesea poposea Iisus Hristos cu ucenicii, obosit de cale. Am auzit de asemenea că Lazăr s-a îmbolnăvit, că apoi a murit, că a fost îngropat și în cele din urmă, că a fost înviat de Domnul, când l-a strigat în auzul tuturor: Lazăre, vino afară!
Știm deci să povestim minunea aceasta, știm cât de mult iubea Iisus pe Lazăr, că a și lăcrimat pentru el (Ioan 11, 35), dar ne este mai greu să înțelegem însemnătatea acestei minuni.
Fără îndoială, învierea lui Lazăr închipuia învierea Domnului, care avea să se săvârșească peste câteva zile. Astfel, Ierusalimul închipuiește cerul, Betania pământul, Lazăr pe Iisus Hristos, Cel ce s-a întrupat pentru mântuirea noastră. Marta și Maria închipuiesc neamul omenesc cel mort cu sufletul și cu trupul, iar plângerea lui Iisus arată dragostea cu care Dumnezeu a iubit lumea aceasta. Învierea lui Lazăr mai închipuiește și învierea cea de obște a tuturor oamenilor, la judecata cea de apoi.
Mai poate fi și altfel tâlcuită: Marta închipuiește Vechiul Testament, ca cel ce vorbește mai mult de cele pământești. Maria închipuiește Noul Testament- Evanghelia, dragostea – ca ceea ce vorbește mai mult de cele cerești și este plină de dragostea lui Hristos, Lazăr închipuiește Biserica creștină, cea înviată prin patimile Domnului și care este scoasă de sub piatra Legii Vechi și din înfășurările cele de îngropare ale templului evreiesc, la o viață cu totul nouă.
Și încă o tâlcuire a învierii lui Lazăr, asupra căreia vom stărui mai mult: această minune, în sensul cel mai de taină al cuvântului, închipuiește învierea fiecărui creștin la o viață nouă, curată, printr-o adevărată pocăință. Ea deci, se repetă cu fiecare din noi, ori de câte ori ne pocăim cu lacrimi. De data aceasta, Lazăr, înainte de moarte, închipuiește sufletul înainte de a gusta din păcate. Marta închipuiește mintea omului care mereu este plină de grijile vieții pământești. Maria închipuiește conștiința sufletului omenesc, ca ceea ce este mai subțire la înțelegere.
Îmbolnăvirea lui Lazăr înseamnă înclinarea voinței omului către păcat, iar moartea lui înseamnă săvârșirea păcatului de moarte. Întristarea Martei și Mariei pentru Lazăr arată mâhnirea cea adânca, tulburarea și deznădejdea ce cuprind mintea și conștiința omului care a făcut păcatul. Mângâierea cu care încearcă mulțimea să liniștească pe cele doua surori, pentru a uita de moartea fratelui lor, înseamnă toate desfătările și plăcerile cele pământești cu care încearcă lumea să ne înșele mintea și conștiința, după ce greșim, pentru a uita de păcatul făcut și a nu mai plânge pentru el. Căci așa obișnuiește să facă satana întotdeauna.
Înmormântarea lui Lazăr înseamnă scufundarea sufletului omenesc în întunericul a tot păcatul, iar învăluirea lui în giulgiu și pecetluirea cu lespede de piatră a mormântului înseamnă legarea sufletului cu funia obiceiului și depărtarea darului Duhului Sfânt de temnița cea întinată a inimii sale. Îngroparea lui Lazăr la marginea Betaniei și părăsirea lui de către toți prietenii săi înseamnă depărtarea celui păcătos din ceata celor buni și uitarea lui de către prieteni, de toate simțirile sale cele firești. Singure Marta și Maria, adică mintea și conștiința omului, nu-l părăsesc o vreme, după ce face păcatul, ci se tânguiesc lângă el, ca la căpătâiul unui mort.
Șederea lui Lazăr patru zile în mormânt se tâlcuiește – după Fericitul Augustin – așa: ziua întâi este dulceața păcatului, ziua a doua este învoirea conștiinței la păcat, ziua a treia este săvârșirea păcatului și ziua a patra este deprinderea omului cu păcatul (Mântuirea păcătoșilor, p. 504). Omul deprins cu păcatele cele grele este asemenea unui mort de patru zile, miroase greu ca un cadavru neîngropat, sufletul lui este robit de satana, mintea este întunecată, nu mai poate judeca drept, conștiința nu-și mai aude glasul, puterile îl părăsesc, darul se retrage, simțurile se îngroașă, bucuriile îl părăsesc, prietenii și rudele, adică îngerii și oamenii îl izolează de ei, îl scot afară, îl îngroapă în mormânt întunecos și adânc, ca pe un rob al diavolului, care își are mâinile și picioarele legate cu frânghia obișnuinței.
Lepădat afară, părăsit de toți, îngropat și pecetluit, cine oare își mai aduce aminte de un om mort, de un creștin întinat cu tot felul de păcate? Singure, două ființe slabe – mintea și conștiința – suspină neputincioase la ușa mormântului său. Dar este prea târziu. Ele singure nu mai pot să-l scoată pe om din păcat, să-l învieze prin pocăință. Trebuie ajutorul Bisericii, darul preotului, mila cea mare a lui Iisus Hristos, ca să mai poată salva acest suflet păcătos.
Astfel, Marta și Maria cheamă pe prietenul lor – pe Iisus Hristos – adică cer ajutorul preotului și al Bisericii. Unde l-ați pus pe el? întreabă Domnul, Adică în ce păcat a căzut sufletul? Când? De câtă vreme? Căutarea lui Lazăr și suspinul Domnului pentru el arată dragostea cu care Hristos ne iubește, care face totul pentru mântuirea noastră, căutându-ne până și în iad, pentru a ne afla, a ne învia, a ne mântui.
Aruncarea lespedei de pe mormânt și mirosul greu ce iese din el închipuiește lepădarea păcatelor la duhovnic prin spovedanie sinceră, așa cum le-am făcut. Rugăciunea Domnului lângă cel mort înseamnă rugăciunea duhovnicului pentru iertarea celui spovedit. Strigarea Domnului către Lazăr: Lazăre, vino afară! este chemarea cea tare și stăruitoare a lui Hristos, a Bisericii, a preotului către cel păcătos: „Omule, lasă obiceiul păcatului, ieși afară din mormântul lui, scoală-te la o viață nouă”. Învierea lui Lazăr și ieșirea din mormânt arată învierea celui ce se spovedește cu lacrimi. Dezlegarea celui înviat din giulgiuri înseamnă dezlegarea sufletului de obiceiul păcatelor, pentru a nu-l mai ține nici de mâini, nici de picioare, nici de simțuri, ci a fi slobod și a merge după Hristos în toată viața lui. Și, în sfârșit, mânierea fariseilor pentru învierea lui Lazăr arată mânia diavolului și a slugilor lui pentru învierea unui păcătos, a unui om ce se pocăiește, făcând orice ca să-l arunce iarăși în starea cea dintâi.
 
Iubiți credincioși,
Cel mai important moment din această minune este, desigur, clipa învierii lui Lazăr la glasul cel dulce al lui Iisus: Lazăre, vino afară! Cât de fericit ar fi creștinul de acum dacă ar auzi și el glasul Domnului, al Bisericii, al preotului care îl cheamă mereu la pocăință, zicându-i: Omule, vino la spovedanie mai des; omule, postește, roagă-te, fă milostenie, căci este Postul Mare; omule, vino mai des la Biserică, iartă-te cu fratele tău, căci ești creștin. Omule, nu este de ajuns numai să te spovedești din fugă, o dată sau de două ori pe an, ci este de mare nevoie să-ți schimbi viața. Deci, omule, tu te rogi, dar mai întâi iartă-l pe aproapele tău. Vii o dată pe săptămână la Biserică, dar ar trebui să te rogi și acasă cât mai mult. Te închini Duminică dimineața la biserică, dar este bine ca nici după-amiază să nu pierzi vremea la cârciumă sau la vorbe deșarte. Omule, tu, vrednic, nevrednic, te împărtășești cu Sfintele Taine, dar ar trebui mai întâi să-ți schimbi viața. Deci, lasă-te mai întâi de desfrânări, de beții, de înjurături, de fumat, de toată pofta și trufia vieții acesteia și apoi vino să primești dumnezeieștile Taine.
Cât de fericit ar fi creștinul dacă s-ar pocăi așa din inimă, iar nu numai de formă! Cât de fericit ar fi păcătosul dacă ar auzi strigarea și glasul Domnului care îl cheamă la pocăință! Și ce bine ar fi dacă ar auzi el suspinul surorilor sale – conștiința și mintea – care îl îmboldesc să vină mereu la Biserică, la spovedanie, la Hristos! Cât de fericit ar fi creștinul dacă s-ar păstra curat de tot păcatul!
După ce sufletul se deprinde cu păcatul, apoi se face rob al vrăjmașului, rob al desfrânării, al beției, al mâniei, al pierzării. Atunci el uită de Hristos, urăște pe preot, ia în râs Biserica, se deznădăjduiește de mântuire, moare cu totul, devine un cadavru cu miros greu, din care pricină se și aruncă afară în mormânt întunecat, să fie mâncat de viermi și să ardă în veci. În zadar mai plânge Marta împreună cu Maria la capul săracului Lazăr! Este prea târziu! Singure, nu mai pot decât să-l caute pe prietenul lor, Iisus, care singur poate da viață. În acest caz, trebuie un preot, un preot destoinic, care să se ostenească până la mormântul omului căzut, să-l sfătuiască cu cuvinte dulci, să-l spovedească curat, să-l cheme afară din mormânt, să-l dezlege de înfășurările deprinderii păcatului, să-l aducă la o viață nouă. Lazăre, vino afară! Creștine, ieși întru întâmpinarea Stăpânului tău! Așa și numai așa minunea din Betania se repetă mereu cu fiecare din noi, cu fiecare păcătos.
 
Iubiți credincioși,
A nu greși este lucru îngeresc, a greși dar a nu te pocăi este lucru diavolesc, iar a greși și a te pocăi este lucru omenesc.
Deci, dacă nu suntem îngeri, pentru că mereu păcătuim, apoi să nu ne asemănăm diavolului pentru că nu ne pocăim. Ci mai degrabă să ne pocăim curat, prin spovedanie, prin împăcare, prin înnoirea vieții noastre, ca să ne asemănăm îngerilor și lui Lazăr, prietenul Domnului!
Ce este mai fericit decât un creștin care se pocăiește cu adevărat, care pune început de viață nouă?! Dar, vai, cât de rari sunt oamenii aceștia! Îi întâlnești venind primii la biserică, îi admiri cu câtă evlavie se închină și ascultă Sfânta Liturghie, îi vezi plecând cei mai de pe urmă din Casa Domnului. Îi vezi întotdeauna mulțumiți, pașnici, zâmbitori, plini de dragostea lui Hristos! Aceștia nici nu se ceartă vreodată, nici nu înjură, nici nu fac desfrânare, nici nu beau mult, nici nu fumează, nici nu sunt robiți de grijile lumii. Acestora casa le este biserică, soția soră, copiii îngeri, creștinii frați, săracii prieteni, pâinea mană cerească, bolile bucurie, necazurile pedeapsă pentru păcatele lor. Acestora Biserica le este cer, preotul Însuși Hristos, Sfânta Scriptură singura desfătare, rugăciunea le este hrană vie, postul ușurare, străinii oaspeți iubiți. Acestora viața le este trăire cu Hristos, moartea bucurie. De nimic nu se mânie, de nimic nu se tulbură, de nimic nu se bucură mai mult decât de o viață curată.
Dar cât de rari și de scumpi sunt creștinii aceștia! Durerea cea mai mare este că cei mai mulți creștini nu se spovedesc deloc. Sau, de se mărturisesc, ei nu vor să-și spună toate păcatele, nu vor să înceapă o viață nouă, nu vor să iasă din mormântul plin de viermi al păcatului, nu vor să lepede giulgiurile obiceiului rău care îi ține legați de mâini și de picioare. Se spală și iar se afundă în noroi. Ies pe malul gropii și iar se rostogolesc în mormântul pierzării, în patimi de moarte, în fărădelegi grozave. De aceea creștinii noștri se spovedesc, se împărtășesc, se roagă, dar rămân aproape neschimbați la suflet, pentru că nici ei nu lasă de tot păcatele.
Deci ce trebuie să facem, fraților? Să ne fie milă de Marta și Maria care plâng pentru noi. Să le trimitem apoi în căutarea lui Iisus! Și după ce El va veni în chipul preotului, să rupem de tot legături păcatului și funia obiceiului pătimaș. Apoi, ieșind la glasul Domnului din întuneric la lumina vieții, să începem de acum a trăi o viață cu totul nouă, plină numai de dragoste, de pace, de milostenie și de rugăciune.
Și ca semn de împăcare, să punem cină Domnului în casa inimii noastre. Atunci Marta, adică mintea noastră, plină de osârdie va găti cele de mâncare, iar Maria, adică conștiința noastră, plină de dragoste, va spăla picioarele Mirelui Hristos. Iar noi, frații lui Lazăr, vom fi unii din cei ce șed cu El la masă (Ioan 12, 2).
Bucuria cinei acesteia este atât de mare, încât nu se poate spune prin cuvinte. Dar încercați să vă schimbați viața, apoi apropiați-vă de Prea Curatele Taine cu multă credință și, deodată, bucuria Duhului Sfânt va umple inimile dumneavoastră! Numai atunci veți înțelege taina învierii lui Hristos! Atunci veți fi cei mai bogați oameni de pe pământ! Atunci veți fi cei mai fericiți muritori din lume!
Arhimandrit IOANICHIE BĂLAN


Sursa

Noi detalii despre masacrul chimic din provincia siriana Idlib incep sa iasa la iveala

7

La 2 zile dupa atacul chimic care a avut loc in orasul Khan Shaykhun din sudul provinciei siriene Idlib, controlat de gruparea jihadista Jabhat Al Nusra (Al Qaeda), Rusia a anuntat in timpul unei conferinte planificate pentru discutarea incidentului la ONU ca va prezenta informatii care vor dovedi ca acesta a fost rezultat in urma unui raid al aviatiei siriene care a distrus un depozit unde teroristii depozitasera substante chimice, cel mai probabil utilizate pentru fabricarea explozibililor. Tragicul incident a provocat moartea a peste 100 de persoane si ranirea a 300–557 si desi a fost demascat ca acuzatiile aduse regimului de la Damasc sunt false, liderii din vest s-au grabit sa il acuze pe presedintele sirian Bashar Al Assad, in ciuda faptului ca nici o investigatie nu a fost realizata la fata locului. De asemenea datele detinute de ministerul de aparare rus pot dovedi ca avioanele siriene au lovit si o fabrica unde teroristii depozitau si foloseau agenti chimici in fabricarea armamentului. ”Rusia va prezenta intr-o maniera amanuntita aceste date despre care minsitrul de aparare rus a vorbit in timpul conferintei ONU” a declarat purtatorul de cuvant al presedentiei ruse. La randul sau, purtatorul de cuvant al ministrului de aparare rus, generalul-maior Igor Konashenkov a confirmat ca aviatia siriana a efectuat un raid asupra unui depozit de armament in care erau stocate substante chimice. Conform spuselor lui Konashenkov, raidul a avut loc intre orele 11.30 si 12.30 ora locala si a vizat un depozit de armament localizat in partea de est a orasului Khan Sheikhun El a declarat: „Fabrica pentru productia de mine terestre umplute cu acid sulfuric era in perimetrul depozitului.” Adaugand ca aceste arme au fost uzual transportate in Iraq si folosite acolo, asa cum si guvernul irakian a confirmat. Generalul-maior Igor Konashenkov a mai sustinut ca: „acest tip de armament chimic a fost folosit de catre teroristi si in timpul bataliei pentru orasul Alep ,simptome asemanatoare celor din Khan Sheikhun fiind observate” Intre timp, numarul personajelor politice care l-au acuzat pe presedintele sirian Bashar Al Assad de comiterea acestui masacru odios a crescut, presedintele american Donald Trump condamnand guvernul sirian si acuzandu-l direct pe liderul de la Damasc. „Acest atac groaznic a vizat femei, copii mici şi chiar bebeluşi frumoşi”, a declarat Donald Trump într-o conferinţă de presă organizată la Casa Albă alături de regele Abdullah al Iordaniei. „Din punctul meu de vedere, acest atac a depăşit o serie de limite. Astfel de acţiuni odioase ale regimului Assad nu vor fi tolerate”, a spus Donald Trump, citat de cotidianul USA Today. In ciuda acuzatiilor venite din toate partile, purtatorul de cuvant al Kremlinului, Dmitry Peskove,a declarat miercuri reporterilor ca Rusia va continua sa sprijine armata siriana in lupta contra terorismului. Declaratia lui Dmitry Peskov a venit dupa ce un jurnalist l-a intrebat daca opinia presidentiei ruse s-a schimbat datorita atacului chimic. ”Ati auzit declaratia ministerului de aparare rus iar eu nu mai am nimic de adaugat. Federatia rusa si forta militara a acesteia vor continua lupta impotriva terorismului si de eliberare a tarii, lupta dusa de armata siriana”a declarat acesta, citat de agentia de presa Russia today. Purtatorul de cuvant al ministerului afacerilor externe rus, Maria Zakharova a sugerat miercuri ca consiliul de securitate al ONU ar trebui sa urgenteze organizatia pentru interzicerea armelor chimice (OPCW) sa lanseze o misiune de aflare a adevarului,avand acces in totalitate la locul atacului. „Este crucial sa cerem o misiune a OPCW pentru a afla adevarul si pentru a investiga folosirea armelor chimice in Siria,sa adune dovezi ale incidentului,respectand urmatoarele conditii:echipa care va lucra in zona sa fie supusa unui vot de aprobare la ONU si sa reprezinte o balanta geografica.” a declarat Zakharova,conform Interfax. Se cunoaste faptul ca in anii precedenti, rapoartele realizate de Organizatia pentru interzicerea armelor chimice (OPCW) in urma mai multor investigatii efectuate pe teren la cererea presedintelui sirian Bashar Al Assad au confirmat in mod evident ca armata siriana nu a folosit arme chimice. De asemenea, OPCW a monitorizat si confirmat, alaturi de catre Statele Unite si Rusia procesul de distrugere a stocului de armament chimic al Siriei care s-a desfasurat pe teritoriul Norvegiei in urma unei intelegeri realizate in perioada 2013-2014. Tot rapoartele OPCW au adus la cunostinta faptul ca gazul sarin examinat la fata locului in urma mai multor atacuri purta caracteristici diferite față de cel deținut anterior de guvernul sirian, aratand clar ca acesta este cel mai probabil de provenienta straina, fiind livrat Opozitiei Siriene, care a acuzat fortele pro-guvernamentale siriene de cel putin 11 atacuri chimice comise de catre propriile forte, in decursul acestor ani, cele din Ghouta de Est (Damasc) soldat cu 1400 de morti si Khan Al-Assal (Alep) soldat cu 26 inregistrand numarul cel mai mare de victime. La vremea respectiva varul fostului lider libian, Muammar Gaddafi, al-Qahsi Gaddafi, declara ca majoritatea armelor chimice ajunse in mainile gruparilor din Siria provin din fostele depozite ale armatei libiene, fiind vandute militantilor islamisti si jihadisti prin Turcia. Intre timp, declaratiile continua sa curga, iar detaliile despre falsificarea atacului chimic, incat sa para ca acesta a fost comis in mod intentionat de catre fortele siriene, inclusiv faptul ca majoritatea civililor ucisi au fost rapiti de catre teroristi din localitatile Majdal (unde acestia au executat alti 30 de civili, majoritatea femei si copii) si Khattab in timpul ofensivei lor desfasurate in nordul provinciei Hama, lansate pe data de 21 martie, incep sa iasa la iveala. Daca fostul ambasador al Marii Britanii in Siria, Peter Ford ,descrie pe cei care doresc o interventie militara impotriva regimului de la Damasc ca fiind ”niste catei care se intorc la propria voma”, lideri de stat ca presedintele Turciei Recep Tayyp Erdogan sustin o eventuala astfel de actiune impotriva Damascului. Peter Ford crede ca este aproape imposibil ca Rusia si Assad sa fie responsabili de atacul din provincia Idlib.

cititi va rog si: AICI

Clor de provenienta saudita utilizat de catre jihadistii din Jabhat Al Nusra (Al Qaeda) ca arma chimica in timpul bataliei pentru orasul Alep:

1

2

3

4

Voluntarii White Helmets (Castile Albe) in timpul unor exercitii care simulau un atac chimic desfasurate chiar la locul producerii incidentului real:

5

Imagini din statelit care confirma distrugerea depozitului din Khan Shaykhun de catre aviatia siriana:

6

Cetateanul britanic, mediul Shajul Islam in varsta de 26 de ani care a fost de altfel principala sursa de informare despre atacul chimic este cunoscut in Marea Britanie pentru convingerile sale radicale islamice, avand propriul rol in rapirea jurnalistului britanic John Cantlie si a colegului sau in 2013 in zona granitei turco-siriene. Ulterior John Cantlie a fost vandut gruparii Statul Islamic (ISIS) in prizonieratul careia se afla si in prezent:

1

12

1

sirianul

Opozitia siriana acuza din nou guvernul de la Damasc ca a folosit arme chimice. Care este insa adevarul?

1

Cel putin 58 de persoane au murit in aceasta dimineata in orasul Khan Shaykhun, situat in provincia siriana idlib, in urma unui oribil atac chimic. Cu toate acestea, inainte ca investigatiile sa inceapa si probele sa fie adunate, mai multe personaje politice internationale ca Federica Mogherini-politician italian, responsabil cu afacerile externe si securitatea Uniunii Europene , au condamnat guvernul sirian declarand ca:”regimul Assad este responsabil pentru ingrozitorul atac chimic” Imediata acuzatie adusa de catre un inalt diplomat european creeaza un precedent periculos, precedent care va duce la o reactie emotionala inainte ca adevarul, despre aceasta tragedie, sa iasa la iveala. Primul ministru israelian, Benjamin Netanyahu, si presedintele Turciei Recep Tayyp Erdogan, au condamnat de asemenea guvernul sirian , la fel si organizatia neguvernamentala Amnesty International. Cu toate acestea la cateva ore dupa presupusul atac chimic care ar fi fost comis de catre aviatia siriana in orasul Khan Shaykhun, controlat de catre gruparea jihadista Jabhat Al Nusra (Al Qaeda) mai multe detalii au inceput sa iasa la iveala. Un prim exemplu vizibil, in poza de mai jos, voluntarii din White Helmets (Castile Albe) , organizatie umanitara ce are legaturi cu Al-Qaeda, sositi la fata locului, manevreaza cadavrele oamenilor ucisi fara suficient echipament de protectie, in mod particular, fara mastile si manusile pe care ar fi trebuit sa le aiba in urma unui astfel de atac.

1

Acest aspect poate parea neinsemnat, dar intelegand felul in care actioneaza gazul sarin, lipsa echipamentului ridica mari semne de intrabare La un interval de cateva secunde de la expunerea la gazul sarin, acesta incepe sa afecteze sistemul nervos si muscular. Imediat victima isi goleste vezica si intestinele (defecand) iar senzatia de voma isi face aparitia .Cu toate astea, voluntarii White Helmets (Castile Albe) ating corpurile dezbracate ale oamenilor ucisi fara nici un fel de ingrijorare ca se pot contamina. Acest lucru ridica din nou semne de intrebare. Este binecunoscut faptul ca 250 de civili au fost rapiti din localitatile Majdal si Khattab, situate in nordul provinciei Hama, saptamana trecuta in urma ofensivei teroristilor islamisti si jihadisti din gruparile afiliate Opozitiei Siriene, acestia fiind transportati in orasul Khan Shaykhun. Surse locale afirma ca majoritatea victimelor ucise in urma atacului de astazi ar fi civili rapiti din cele 2 localitati mentionate mai sus. Comandamentul armatei siriene a negat utilizarea armelor chimice astazi la Khan Shaykhun, afirmand ca „Gruparile teroriste acuza de fiecare data ca armata siriana foloseste arme chimice impotriva lor si civililor atunci cand ofensivele lor esueaza sau nu reusesc sa isi atinga obiectivele si scopurile stabilite. Aceasta incercare disperata se face pentru a-si justifica esecul in fata finatatorilor lor in scopul de a pastra sprijinul acestora”. Corespondentii „Sirianul” aflati pe teren in nordul provinciei Hama, la sud de Khan Shaykhun, in armata siriana Majood Mido si Naser Najar au negat de asemenea acuzatiile, potrivit carora aviatia siriana ar fi folosit arme chimice, declarand ca toate orasele controlate de teroristi in provinciile Hama si Idlib, sunt bombardate zilnic de catre avioanele ruse si siriene si ca daca Siria ar mai fi dispus de armament chimic acesta nu ar fi fost in nici un caz folosit atunci cand armata siriana se afla in avantaj, ca si in cazul de fata. La randul sau, un ofiter de la aerobaza Hama, a declarat ca aviatia siriana a bombardat de mai multe ori Khan Shaykhun, in aceasta dimineata, fara sa foloseasca bombe chimice, lovind insa un depozit de armament al teroristilor in care erau depozitate substante chimice utilizate pentru fabricarea de explozibil. Dat fiind faptul ca majoritatea civililor ucisi proveneau din localitatile Majdal si Khattab, fiind rapiti de catre teroristi, exista varianta ca acestia sa-i fi gazat pentru ca ulterior sa acuze guvernul sirian de folosirea armelor chimice, in incercarea de a perturba negocierile de pace care incep saptamana viitoare si din care sunt constienti ca nu mai pot obtine ceva concret. Timp de mai multi ani gruparile islamiste si jihadiste afiliate Opozitiei Siriene, au acuzat guvernul sirian ca foloseste arme chimice impotriva civililor in incercarea de a determina administratia Obama sa actioneze militar impotriva acestuia. Cu toate acestea, asociatia pentru interzicerea armelor chimice (OPCW), care a efectuat mai multe investigatii pe teren la solicitarea presedintelui sirian Bashar Al Assad, a confirmat in urma mai multor rapoarte ca armamentul chimic al Siriei a fost distrus in totalitate in urma unui acord dintre Rusia, Siria si Statele Unite in anul 2014 pe teritoriul Norvegiei si ca de asemenea gazul sarin examinat la fata locului in urma mai multor atacuri purta caracteristici diferite față de cel deținut anterior de guvernul sirian, aratand clar ca acesta este cel mai probabil de provenienta straina, fiind livrat Opozitiei Siriene, care a acuzat fortele pro-guvernamentale siriene de cel putin 11 atacuri chimice comise de catre propriile forte, in decursul acestor ani, cele din Ghouta de Est (Damasc) soldat cu 1400 de morti si Khan Al-Assal (Alep) soldat cu 26 inregistrand numarul cel mai mare de victime. La vremea respectiva varul fostului lider libian, Muammar Gaddafi, al-Qahsi Gaddafi, declara ca majoritatea armelor chimice ajunse in mainile gruparilor din Siria provin din fostele depozite ale armatei libiene, fiind vandute militantilor islamisti si jihadisti prin Turcia.

Imagini realizate la fata locului in urma presupusului atac:

http://sirianul-videos.com/84.mp4?_=1

Poze realizate de catre voluntarii White Helmets (Castile Albe) la fata locului:

1

2

3

Un cunoscut jurnalist pro-Opozitie anunta cu cateva ore inainte ca presupusul atac sa aiba loc nceperea unei campanii mediatice de amploare menita sa discrediteze regimul sirian:

1

Video regizat dar prezentat ca fiind real care prezinta o operatiune de salvare  a White Helmets (Castile Albe) in urma unui raid rusesc:https://www.facebook.com/Sirianul/videos/385187431835055/

Voluntar White Helmets (Castile Albe) ce s-a predat armatei siriene la Alep recunoscand ca a fabricat materiale video in care erau prezentati copii ucisi de catre fortele pro-guvernamentale siriene:

1

sirianul