Blasfemie de 8 martie („Ziua Femeii”) în Argentina: Protestatarele feministe au simulat un avort pe o femeie îmbrăcată ca Fecioara Maria

Farsa avortului pruncului Iisus în fața Catedralei Tucuman, Argentina. Ziua Internațională a Femeii, 8 martie 2017 (Foto de pe Twitter)
Cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii (8 martie), protestatarele feministe au simulat un avort sângeros pe o femeie îmbrăcată ca Fecioara Maria, mama lui Iisus Hristos, în fața catedralei din Tucuman, Argentina.

Protestatarii,  potrivit Life Site News., care a raportat incidentul în presa de limbă engleză, au aplaudat avortul fals ca pe o ucidere simbolică a “patriarhatului” și  a “heterosexualității forțate.”
Reverendul Frank Pavone, care reprezintă clerul pro-viață, a declarat pentru Life Site News:

“Acest act arată încă o dată ceea ce este la baza gîndirii oamenilor pro-avort: Ei urăsc biserica, și doresc pur și simplu să Îl avorteze pe Iisus de pe fața pământului în fiecare manifestare a prezenței Sale astăzi.”

În interpretarea avortului în bătaie de joc din fața catedralei, o femeie tânără poartă o rochie albă, un voal albastru și o coroană de flori. Ea poartă, de asemenea, ceea ce pare a fi un rozariu în jurul gâtului ei.

Este așezată pe un scaun cu picioarele desfăcute. Mai multe „moașe” avortatoare, purtând un fel de măști – căciuli roz ce fac trimitere la forma organelor genitale femininie,  o ajută să elimine un avorton fals plin de sânge din vagin și să îl dezmembreze. Sângele fals și alte fragmente sunt împrăștiate pe stradă.

Într-o fotografie de la eveniment, un protestatar este surprins filmând “avortul” pruncului Iisus.

Sursa

Oltenii se adresează mitropolitului Irineu, cerându-i să se dezică de pseudo-sinodul din Creta

Imagine

Scrisoarea a fost dusă luni, 13.03.2017, de doi fraţi la sediul Mitropoliei Olteniei.
Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Îngeri, ale Sfinţilor Părinţilor noştri, ale tuturor Sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi.

A trecut aproape un an de la aşa zisul “sinod” din Creta şi singurele roade vizibile ale sale sunt tulburarea şi dezbinarea care macină unitatea Bisericii iar, pe de altă parte, ştim din istorie că erezia are ca şi consecinţă schisma… Prin urmare protestăm:

I. Împotriva hotărârilor “sinodului panortodox” din Creta 16 – 26 iunie 2016, așa-zis „Mare și Sfânt“;

II. Împotriva anulării dreptului de a ne apăra credința ortodoxă în virtutea hotărârilor Sinodului din Creta, în ciuda prevederilor Constituției României ce garantează libertatea manifestării credinţei;

III. Împotriva măsurilor de caterisire a unor preoți, a alungării din mănăstire a unor monahi și monahii; a măsurilor “sinodului“ B.O.R din 29 octombrie 2016 – ce ratifică deciziile “sinodului panortodox” din Creta

– care desfiinţeză, apriori, drepturi prevăzute de Sfintele Canoane ale tuturor credincioşilor ortodocşi – a unora ce s-au opus deja cât şi a altora ce intenţionează să se opună hotărârilor acestui ”sinod” din Creta şi a măsurilor sale abuzive care pervertesc şi restrâng îndatoriri creştineşti;

IV. Împotriva rămânerii Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.) în Consiliul Mondial al Bisericilor (C.M.B), o platformă de discuţii protestantă şi antiortodoxă;

V. Împotriva deciziei luate în unanimitate de Sindul B.O.R. din 25 februarie 2009 augumentată în hotărârea 638 / 2009 ce ţine de problema noilor paşapoarte electronice care includ date biometrice, decizie ce constituie poziţia oficială a B.O.R. până în prezent cu privire la actele electronice cu CIP, împotriva voinţei a unei parţi importante a pliromei Bisericii manifestată prin repetate proteste de stradă.
Menţiuni şi explicaţii:

1. Sinodului Panortodox din Creta va purta acronimul – S.P.C.;

2. Biserica Ortodoxă Română va purta acronimul – B.O.R.;

3. Consiliul Mondial al Bisericilor va purta acronimul – C.M.B.;

4. Pliroma Bisericii constituie totalitatea credincioşilor – P.B.O.;

I. Argumente pentru care considerăm textele ”sinodului” din Creta ca fiind ale unui sinod eretic care legalizează erezia – ecumenismul:

1. Sinodul ROCOR alcătuit din 40 episcopi adunaţi la Schitul Schimbarea la Faţă, Mansonville, Canada, din 28 iulie / 10 august 1983, Sinod care a dat anatemă ecumenismul dimpreună cu ecumenistii, iar în septembrie 2006, Sinodul episcopilor ROCOR a reconfirmat Anatema din 1983, ca făcând parte din actele de comuniune canonică cu Patriarhia Moscovei. În cadul acestui Sinod ROCOR, <Teoria ramurilor> şi <Teoria bisericilor nedepline>, a celor care susțin că botezul şi euharistia ereticilor, sub

pretextul dragostei frăţeşti sau a presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, sunt valabile pentru mântuire, au fost date ANATEMEI.

2. Adunarea de la Creta din 16 – 26 iunie 2016 cu pretenţii anunţate de Sinod Panortodox a avut loc în realitate fără informarea şi consultarea poporului din faţa Sfântului Altar, nici înainte şi nici după acest eveniment cosmic, adevăr pe l-a constatat fiecare dintre credincioşii prezenţi la viaţa Bisericii. Această atitudine neortodoxă, comportamentul amoral trădează interese ascunse şi antiortodoxe care s-au vădit şi în sigla “sinodului”, fiind elemente străine de Tradiţia Bisericii Ortodoxe, prezente în alte credinţe, adică simboluri papistaşe, masonice, oculto-iudaice şi ezoterico-sataniste (gen Arborele Vieţii din Kabala). Evenimentul vădeşte abateri grave de la Dreapta Credinţă şi recunoaşte ecumenismul ca dogmă;

3. Prezenţa la lucrările sinodului a delegaţiilor comunităţilor eretice – invitaţi oficiali în calitate de “fraţi”;
4. S.P.C. şi-a început activitatea fără să ratifice în prealabil toţi termenii Sfintelor Canoane bine dogmatisite de Sinoadele Ecumenice anterioare, aşa încât să se facă continuitate organică;

5. Regulamentul de organizare a impus o nouă formă de conducere străină de Ortodoxie, documentele fiind votate doar de cei 14 capi – Patriarhi ai Bisericilor Ortodoxe, după modelul papal;

6. Sinodul din Creta – în teza <Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine> a acceptat denumirea “istorică” de “biserici” conferită ereziilor, acceptând, prin aceasta, ideea că în afara Bisericii Ortodoxe ar mai exista şi alte forme de “biserică“. Această idee este o transpunere în practică a ideii eretice a lui Jean Calvin despre “rămăşiţele triste ale adevăratei Biserici”, preluată de către teologia romano-catolică a “Bisericilor nedepline”, susţinută de Conciliul II Vatican şi introdusă în gândirea ortodoxă de către Ioannis Zizioulas, prin intermediul Declaraţiei de la Toronto, care vorbeşte despre “ecclesia extra ecclesiam” (“Biserică în afara Bisericii”).

7. Prin hotărârile semnate, S.P.C. încalcă însuşi Crezul – Simbolul de credinţă Ortodox:

Cred întru Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică .

– Semnatarii S.P.C. renunţă la unicitate – UNA Ortodoxă, acceptând termenul de <biserici> pe care-l atribuie ereziilor din afara Bisericii Ortodoxe, acreditând teoria “unitatea pierdută a Bisericii” sau “refacerea unităţii creştinilor”, când de fapt unitatea Bisericii cea UNA nu s-a pierdut niciodată, ea însemnând Unitatea de credinţă a Bisericii Ortodoxe.

– Semnatarii S.P.C renunţă la sobornicitatea ortodoxă pentru a îmbrăţişa maniera papală de a concepe catolicitatea Bisericii acceptând documentul care face vorbire despre realizarea “Sfintei Biserici Catolice”, prin “redescoperirea unităţii pierdute” a tuturor membrelor C.M.B., pornind de la această bază minimală a celor care, “manifestă unitatea în Hristos”.

8. A oficializat erezia ecumenismului ca practică prin legalizarea posibilităţii căsătoriilor mixte între ortodox şi eretic, mutând hotarul pus de Sfinţii Părinţi şi anulând graniţa pusă de Duhul Sfânt prin Sfintele Canoane între lumină şi întuneric. Tâlcuirea din Pidalion a căsătoriilor mixte este „nelegiuita nuntă”; cum poate preotul să cunune şi să invite la a deveni „un singur Trup” pe un eretic cu un ortodox, administrând Sfintele Taine ale Bisericii, forţat fiind de ordinul ierarhului de a uni împotriva Voinţei Lui Dumnezeu cele de neunit ? Chiar din textele „sinodului“ din Creta se vădeşte renunţarea la acrivia Sfântului Canon 72 Trulan la care se face trimitere, Sfânt Canon ce obligă la desfacerea căsătoriilor mixte în cazul în care acestea ar fi fost făcute. Aşadar s-a anulat practica Unitară la nivel de Ortodoxie, lăsând decizia la latitudinea discreţionară a fiecarei Biserici Autocefale, ceea ce aduce dezbinare şi vrajbă în sânul Bisericii.

– În fapt, s-a legalizat posiblitatea oficierii acestor căsătorii mixte prin <iconomie> – dispensă şi primirea ne-ortdocşilor în Biserică fără Sfânt Botez Ortodox !

– Această practică ecumenistă constă în forţarea mâinii preoţilor obligaţi (sub sancţiunea neascultării de superior) să aplice pe de o parte un regulament intern al B.O.R. numit <Regulament de procedura al instanțelor disciplinare şi de judecată ale BOR> şi pe de altă parte o Practică bisericească a primirii fără Botez în virtutea obligaţiei preotului de a respecta hotările luate de B.O.R. la Lima în 1982 privind recunoaşterea reciproca (interconfesională) a Botezului, Euharistiei şi Ministeriu (ţine loc de Sfânta Taină a Preoţiei).
<În Slujba Logodnei şi Cununiei, o nouă ediţie tipărită după Adunarea de la Creta de Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2016, prefaţată de PF Daniel, scrie la pagina 21: „Prin Regulamentul de procedură al instanțelor disciplinare și de judecată ale Bisericii Ortodoxe Romane (art.47) s-a oprit FORMAL oficierea căsătoriilor mixte, acestea fiind îngăduite numai cu aprobarea chiriarhului locului, iar cei de altă confesiune creștină sunt INVITAȚI, înaintea căsătoriei, să devină creştini ortodocși. În orice caz, copiii care se vor naște vor fi botezați în Biserica Ortodoxă.>

9. Pe lângă aceste erori fundamentale, care se constituie în erezii eclesiologice, “sinodul“ din Creta a aderat la ideologia new-agistă a ecologiei, impunând o sărbătoare de rugăciune pentru mediu, în care să se roage împreună cu romano-catolicii „pentru creaţie”. S.P.C a acceptat impedimentele civile la căsătorie, punând Biserica în pericol de a fi obligată să accepte căsătoriile homosexuale (L.G.B.T.), a consfinţit pogorămintele pentru căsătoriile mixte cu ereticii, introducând ecumenismul la nivelul familiei, a acceptat pogorămintele la nivelul Bisericilor locale pentru post, destabilizând unitatea de practică liturgică sub acest aspect extrem de important.
II. Argumente invocate împotriva anulării dreptului de a ne apăra credința ortodoxă

Pct. 22 din documentul <Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine> încalcă în primul rând jurământul şi promisiunea facute în faţa poporului din faţa Sfântului Altar de către Mitropolitul Olteniei Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu la Slujba de Ipopsifiere. Deciziile canonice şi dogmatice ale unui Sinod Ecumenic sau Panortodox sunt receptate în Biserica Ortodoxă prin acceptare sau respingere de către pliroma Bisericii, adică de către clerul inferior şi poporul dreptcredincios, care este în măsură să conteste deciziile eretice ale unui Sinod, lucru atestat ca practică în toată istoria Bisericii din toate timpurile şi orice manual de drept bisericesc ortodox.

III. Argumente aduse pentru anularea măsurilor luate la nivelul Sinodal B.O.R. împotriva ierarhilor, preoţilor, monahilor, monahiilor şi mirenilor (pliroma Bisericii) care se opun hotărârilor Sinodului din Creta şi măsurilor abuzive instituite de către acesta
Procesul de desfigurare şi anulare a comuniunii de credinţă ortodoxă în B.O.R. este alimentat şi de renunţarea în B.O.R. la sistemul de organizare sinodal şi acceptarea la nivelul B.O.R. a unui sistem de organizare papistocentrist – de tip iezuit, bazat pe secretomanie extremă şi supunere ierarhică oarbă – fără discernământ întâlnite la sistemele inchiziţiei de tristă amintire. Această stare de lucruri se reflectă pană la nivelul de jos al mirenilor care sunt lipsiți de minimă informare, cateheză şi consultare în chestiunile Bisericii Ortodoxe, iar dovadă în acest sens stau hotărârile S.P.C. care obligă la pedepsirea oricărui fel de comunicări şi consultări interne în Biserică, în schimb, fiind favorizat dialogul extern angajat ca misiune a Bisericii Ortodoxe cu adunările organizate ale ereticilor, ce sunt afară din Biserica Ortodoxă. Nu putem să rămânem orbi, nemişcându-ne durerea fraţilor noştri întru Hristos, duhovnicii nostri, preoţi, monahi şi monahii care primesc represaliile mărturisirii credinţei Ortodoxe prin prigonirea, ponegrirea şi calomnierea, caterisirea, retrogradările din funcţii, evacuările din mănăstiri, silniciile operate la nivel de B.O.R. prin

instaurarea unui climat de frică şi teroare a celui care ar îndrăzni firesc să-și păstreze sufletul şi credința curată în vederea mântuirii lui sau, în cazul duhovnicilor și păstorilor noștri, a turmei pe care o păstoresc.

Enumeram o parte din abuzurile înregistrate până la data prezentă:

-Evacuarea din mănăstire a celor 13 monahii de la Sfânta Mănăstire Văratec în plină iarnă şi a celor de la Mănăstirea Podul Bulgarului;

-Prigoana monahilor de la schitul Rădeni, a Părintelui Pamvo şi a monahilor;

-Caterisirea, excuderea din monahism şi interdicţia purtării hainei monahale a ieromonahului Onisim Adrian Banu din Făgeţel, judeţul Harghita;

-Caterisirea preotului Staicu Ciprian din Braşov, caterisirea preotului Claudiu Buză din Urziceni; hărţuirea Părintelui Ioan Miron din Turdaş (Alba), silnicia Părintelui Grigorie şi a monahilor de la schitul Lacul Frumos – Vâlcea.

IV. Argumente împotriva rămânerii Bisericii Ortodoxe Romane (B.O.R.) în Consiliul Mondial al Bisericii (C.M.B)

Prin însăşi calitatea de membru, B.O.R. se înscrie în afara Duhului Ortodoxei care ne îndeamnă la mărturisirea Adevărului și nu la tăgăduirea Lui prin discuții şi dialog, cuvinte care nu se găsesc niciunde în Sfânta Scriptură sau în Textele Patristice ale Sfintei Tradiții Ortodoxe.

V. Argumente împotriva deciziei luate în unanimitate de Sindul B.O.R. din 25 februarie 2009 privind poziţia oficială a B.O.R. în legătură cu actele electronice cu CIP ce conțin date biometrice.

Această decizie sinodală fundamentează poziţia oficială a B.O.R. cu privire la actele electronice cu CIP, pozitie ce ne restrange libertatea de a alege şi ne împiedică a avea posibilitatea, în faţa tuturor instituţiilor de publice de stat, de a beneficia de o alternativă creştinească la actele electronice cu CIP, ştiind că aceste lucrări premerg pecetea antihristică – “semnul“, “numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” – prorocită în Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul <<Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.>>

Noi, un număr de credincioși din Mitropolia Olteniei:
Considerăm S.P.C o adunare eretică ce produce efecte negative împotriva Bisericii şi fată de care trebuie să ne îngrădim, iar acceptarea sa părtășie la erezia ecumenismului “a-tot-erezie (pan-erezie)” aşa cum este definit. Din acestă cauză am decis să nu mai participăm la Sfintele Slujbe, acolo unde sunt pomeniți ierarhii care s-au făcut părtași deciziilor „sinodului“ din Creta şi pe care le-au aprobat prin semnătură. E o datorie de conștiință să ne îngrădim de erezie alături de preoții care au întrerupt pomenirea rămânând astfel în Sfânta noastră Biserică Ortodoxă Română. Drept pentru care, prin prezenta, vă anunţăm oficial că mai înainte de sinodiceasca cercetare am întrerupt comuniunea de credinţă cu Înaltpreasfinţia Voastră Părinte Irineu şi cu toţi cei aflaţi în această părtăşie de credinţă.

– Cerem respectarea dreptului de a ne păstra şi apăra credința ortodoxă ca pe un drept divin la mântuire.

– Vă rugăm să vă pocăiți și să îndrăzniți întru Hristos de a vă dezice de panerezia ecumenistă oficial legalizată prin „sinodul” local B.O.R. din octombrie 2016 care a ratificat textele „sinodului” din Creta pe care le-ați semnat alături de delegația B.O.R.

– Vă asigurăm de tot sprijinul nostru necondiţionat întru Hristos, ca parte vie şi conştiinţă trează a poporului român ortodox din Mitropolia Olteniei – Biserica Ortodoxă Română, în toată strădania Sfinţiei Voastre de întoarcere la Dreapta Credinţă dogmatisită de Sfintele Canoane ale Sfinţilor Părinţi din cumplita panerezie – ecumenismul – sincretismul religios sub care, cu ştiintă şi cu neştiinţă aţi catadicsit să îngropaţi mântuirea neamului românesc.

– Cerem să se creeze cadrul instituţional bisericesc care să facă posibillă revenirea la o realitate a practicii consfinţită în B.O. care a fost abandonată şi eliminată, prin care se oferă adevărata cale de venire (convertire) la Dreapta Credinţă a eterodocsilor – celor din afara Bisericii Ortodoxe, fie ei eretici sau păgâni, numai prin Sfântul Botez făcut cu trei afundări, prin lepădările de erezii şi catehizarare a catehumenilor.

– Vrem să nu întinați memoria și istoria adevărată a poporului român, scrisă cu sângele atâtor Martiri pentru păstrarea Sfintei Tradiții a Scumpei noastre Ortodoxii, pentru care Sfinții Părinți ai Bisericii cea Una, Sfântă Sobornicească şi Apostolească au bine dogmatisit la Sfintele Sinoade Ecumenice.

Ne dezicem și condamnăm regretabila cădere în Biserica Ortodoxa Română cu ocazia semnării acordului de la Chambesy din 1993, falsa unire între ortodocsi şi monofiziţi, unde hotărârile au fost semnate în secret de către fostul Patriarh – Teoctist şi de către ierarhii Nestor Vornicescu, Teofan Sinaitul și Irineu Slătineanul, prin care se ridicau anatemele şi s-a decis restabilirea unităţii ecleziale.

De asemenea, am constatat cu mâhnire şi regretăm participarea Înaltpresfinţiei Voastre la sărbătoarea evreiască Hanukka din decembrie 2015 încălcând Sfântul Canon 70 apostolic, grav compromis pe care un episcop şi cu atât mai mult un mitropolit cu conștiința autentică ortodoxă nu ar trebui să-l facă niciodată, mai ales într-o ţară cu Tradiţie profund ortodoxă a unui popor român ce este cunoscut pentru conştiinţa sa ortodoxă şi care a dat Sfiinţi şi Martiri Bisericii Ortodoxe.

Noi, unii din credincioşii Mitropoliei Olteniei ţinem a vă ruga prin prezenta scrisoare ca la eventualele situaţii din viitor în care preoţii şi monahii din Mitropolia Olteniei vor proceda canonic la întreruperea pomenirii Înaltpreasfinţiei Voastre în calitate de ierarh al locului să binevoiţi a cugeta că motivaţia preoţilor şi monahilor nu este aceea de a se revolta contra Înaltpreasfinţiei Voastre ci este o măsură canonică de apărare a turmei contra ereziei ecumenismului oficializată în Creta şi, totodată, o invitaţie de a vă dezice public de toate ereziile hotărâte la “sinodul„ din Creta ! Ca mireni ai Mitropoliei Olteniei, semnatari ai acestei scrisori şi mădulare vii ai Bisericii lui Hristos vrem să respectăm cu acrivie Sfintele Canoanele ale Sfinţilor Părinți urmând linia trasată şi urmată de Sfinţii ocrotitori ai Olteniei, marii duhovnici şi teologi români între care amintim: Sfântul Nicodim cel sfinţit, Sfântul Grigorie Decapolitul, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfânta Muceniţă Tatiana, Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah, Sfântul Ioan de la Prislop, Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici, Sfântul Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul), Sfântul Ilie Lăcătuşu, Părintele Iustin Pârvu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Adrian Făgeţeanu, Părintele Ioanichie Bălan, Părintele Ilie Cleopa, Părintele Sofian Boghiu, Părintele profesor Dumitru Stăniloae, care au avut o atitudine fermă, neclintită în faţa păgânismului, papismului, ateismului, ecumenismului şi tuturor încercărilor prin care poporul românesc a trecut prin timp.
Ne dorim cu nădejde, credinţă şi dragoste în Dumnezeu să urmaţi Sfânta cale a Mitropoliţilor Ţării Munteneşti (Muntenia), Sfântul Ierarh Nifon, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica ca împreună cu tot clerul şi poporul binecredincios, îmbrăcându-ne cu toate armele lui Dumnezeu să luptăm pentru Adevăr şi pentru Sfânta noastră învătătură şi rânduială Ortodoxă pentru ca, la Judecata de Apoi, împreună să putem fi o turmă şi un păstor şi fără teamă să puteţi da raspunsul bun “Ia-tă eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”.
Aşa să ne ajute Dumnezeu. AMIN !                                                             9-03-2017
http://www.glasulstramosesc.ro/blog/glasul_oltenilor_scrisoare_de_marturisire_catre_ips_irineu_popa/2017-03-15-366

OFICIAL: Papa Francisc vine în România: Anunțul făcut de Gabriela Firea

1

1

1Papa Francisc vine în România! În acest moment se desfășoară megocieri intense între partea română (Administrația Prezidențială, Biserica Catolică, Biserica Greco-Catolică, Patriahia Română) și reprezentanți ai Sfântului Scaun. De altfel, vizita e posibilă datorită invitației pe care președintele Klaus Iohannis i-a adresat-o papei Francisc cu ocazia vizitei făcute, în 2015, la Vatican.
Primarul General al Municipiului București, Gabriela Firea, a avut astăzi o întrevedere cu prof. Alberto Quattrucci, secretar general al Comunității Sant`Egidio, cu care a discutat despre vizita în România, anul viitor, a Suvernului Pontif. „Aștept cu emoție și bucurie această vizită în România și la București a Suveranului Pontif. Ne dorim să fie un eveniment memorabil, așa cum a fost și vizita din 1999 a Papei Ioan Paul al II lea în România„ a afirmat Primarul General al Capitalei.
În cadrul discuției au fost abordate subiecte privind dezvoltarea sustenabilă a comunităților, lupta împotriva sărăciei, impactul valului de emigranți asupra viitorului Europei.
Modul în care se dezvoltă comunitățile s-a schimbat semnificativ în ultimii ani, iar autoritățile trebuie să țină cont de aceste modificări, să se adapteze și să răspundă eficient tuturor nevoilor membrilor comunității, a afirmat Primarul General al Capitalei. „În prezent, orașul – fie că vorbim de Capitală sau oricare alt oraș – nu are doar o dimensiune socială, ci și una spirituală. Este nevoie de punți de comunicare, de sprijin, pentru că doar împreună vom reuși să îi ajutăm pe cei care au nevoie. Avem de altfel o colaborare extraordinară cu Biserica Ortodoxă Română, dar și cu reprezentanților altor comunități religioase, pentru că scopul nostru este comun: conviețuirea în pace și respect”, a declarat Gabriela Firea. Ea a adăugat că Primăria Municipiului București susține numeroase proiecte sociale, unul dintre acestea fiind Parteneriat între generații, inițiat anul trecut de municipalitate.
La rândul său, Prof. Alberto Quattrucci a prezentat principalele proiecte pe care organizația sa le organizează la nivel internațional, de la sprijinirea persoanelor nevoiașe la susținerea dialogului intercultural, religios și a negocierilor pentru pace. De asemenea, a prezentat intenția realizării unei eveniment internațional la București, în anul 2019, dedicat susținerii dialogului și a conviețuirii pașnice între comunitățile din diferite țări ale lumii.
Comunitatea Sant`Egidio a fost înființată la Roma în 1968 și este o mișcare laică de inspirație catolică la care au aderat până în prezent peste 60.000 persoane. A fost recunoscută de Consiliului Pontifical pentru Laici al Sfântului Scaun ca asociație internațională de credincioși de drept pontifical.

sursa

De ce ecumenismul este cea mai mare erezie din istoria Bisericii?

cititi in format PDF, clic pe poza:

2

Pentru că mulți credincioși neinformați întreabă: ce rău există în așa-numitul ecumenism? De ce vorbesc unii despre panerezie și despre întinarea credinței și de ce sunt acuzați episcopii și preoții (care nu se îndepărtează de ecumeniști), mai ales că toată această mișcare ecumenistă este impusă de condițiile de azi, consider că este necesar să fie menționate constatările de mai jos referitoare la caracterul ecumenismului.

Ecumenismul este:

1. Luptător împotriva lui Dumnezeu (Vrăjmașul lui Dumnezeu), pentru că pretinde bunăvoință față de cei aflați în afara Bisericii și recunoaște ereziilor și diferitelor credințe păgâne părtășia sau participarea la lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, iar pe unele dintre aceste religii le numește în mod blasfemiator chiar avraamice. Însă, potrivit învățăturii Sfântului Apostol Pavel, cei care sunt chemați să fie fii în credință ai lui Avraam sunt cei ”născuți din credință” (Galateni 3, 7) (cei care cred în Sfânta Treime așa cum a crezut Avraam, adică ortodocșii – n.trad.).

2. Luptător împotriva lui Hristos, pentru că potrivit ”teologiei” lui Ioannis Zizioulas, este recunoscut primatul sau întâietatea Tatălui, față de Care este subordonat în mod automat Fiul (El nu este socotit egal sau deoființă cu Tatăl). Și arienii și nestorienii au încercat să impună această subordonare a Fiului față de Tatăl. În același timp, devreme ce ecumeniștii îi recunosc pe monofiziți ca biserici, ei admit și erezia lor – cea despre o singură fire a lui Hristos – deci ca învățătură ei sunt în opoziție cu dogma ortodoxă.

3. Luptător împotriva Duhului Sfânt, pentru că îi recunoaște pe papistași ca biserică, în pofida învățăturii lor despre ”filioque” (a purcederii Duhului Sfânt și de la Fiul) și le atribuie preoție și succesiune apostolică.

4. Luptător împotriva Sfintei Treimi, pentru că prin ”primatul Tatălui” Îi subordonează pe Fiul și pe Duhul Sfânt. În același timp, ei învață că ”de fapt comuniunea celor Trei Persoane devine unitate numai într-o singură persoană, cea a Tatălui.” (conform revistei Theologia, nr. 2/2009, p. 32). Această învățătură este cu totul anti-ortodoxă, adică eretică.

5. Luptător împotriva Bisericii, pentru că prin acceptarea teoriei ramurilor, a teoriei incluziunii și prin multe altele cuprinse în declarațiile oficiale și în textele semnate sunt recunoscute mai multe biserici, în loc de una și se anulează răspunsul negativ la întrebarea retorică: ”Oare S-a împărțit Hristos?” (I Corinteni 1, 13). În același timp, ecumeniștii emit păreri despre reînființarea Bisericii, lucru care îi arată din nou pe aceștia ca fiind niște luptători împotriva lui Hristos.

6. Luptător împotriva Maicii Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, pentru că ecumeniștii se roagă împreună cu cei care neagă Fecioria Maicii Domnului și numele ei de ”Născătoare de Dumnezeu” sau cu cei care propovăduiesc, precum papistașii, învățături despre ”imaculata concepție” a Maicii Domnului.

7. Luptător împotriva sfintelor icoane, pentru că se roagă și îi recunosc ca ”biserică” pe cei care îl au ca ”sfânt” pe împăratul Carol cel Mare al francilor, condamnat ca eretic de Sinodul al VII-lea Ecumenic și îi recunosc pe cei care refuză teologia și cinstirea sfintelor icoane.

8. Luptător împotriva sfinților, pentru că în cuvântul său de salut către delegația papistașă prezentă cu ocazia sărbătorii oficiale a Patriarhiei Ecumenice din data de 30 noiembrie 1998 (adică praznicul Sfântului Apostol Andrei), patriarhul ecumenic Bartolomeu a susținut faptul că ”strămoșii noștri care ne-au lăsat nouă ca moștenire schisma au fost victime nefericite ale șarpelui începător al răului și ei se află deja în mâinile lui Dumnezeu, Dreptul Judecător.” (adică sfinții au fost de vină pentru schismă, nu ereticii, afirmație care este o mare blasfemie – n.trad.)

9. Luptător împotriva sfintelor canoane, pentru că același patriarh a numit Sfintele Canoane drept ”ziduri ale rușinii”, care trebuie să fie înlăturate și episcopii ecumeniști le calcă în picioare și le interpretează după bunul lor plac.

10. Luptător împotriva Sfintelor Taine, pentru că recunoaște tainele, succesiunea apostolică și botezul ereticilor (care de fapt nu există, adică nu au nici o valoare mântuitoare – n.trad.)

11. Luptător împotriva Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, pentru că promovează schimbări și denaturări în slujba Sfintei Liturghii și în textul rânduielii ei.

12. Luptător împotriva episcopilor sau a demnității arhierești, pentru că anulează rolul adevărat al episcopului ca cel ce drept învață cuvântul adevărului lui Hristos, îl promovează pe episcop drept cap al Bisericii, dându-L deoparte pe Hristos și neagă existența Bisericii fără episcop, chiar și dacă acesta este eretic.

13. Luptător împotriva turmei lui Hristos, pentru că exclude turma credincioșilor de la rolul ei în Biserică și o retrogradează la nivelul de ”oi credincioase”, îi ia dreptul de a-i controla pe episcopi în probleme de credință și impune turmei să meargă alături de ecumeniști în erezie.

14. Luptător împotriva omului, pentru că ascunzând și denaturând Adevărul cel unic al lui Hristos, îi exclude pe oameni de la lucrarea Lui mântuitoare și îi învață calea spre pierzanie.

15. În fine, pentru că există și întrebarea: devreme ce nu toți episcopii îi învață pe oameni ecumenismul, desigur sunt unii care îl condamnă, oare noi de ce să îi acuzăm pe aceștia? Răspunsul este: pentru că din diferite motive și potrivnic învățăturii Sfinților Părinți, ei tac și nu spun lucrurilor pe nume, nu pun în aplicare Sfintele Canoane referitoare la condamnarea ereziilor și la apărarea turmei lui Dumnezeu de acestea, slujesc împreună cu cei care sunt acuzați ca fiind eretici, au o atitudine de îngăduință față de cei ce cad sub incidența acuzațiilor de mai sus, lucru care constituie batjocorire a Celui Preaînalt, și contribuie astfel la consolidarea și la acceptarea ereziei; această atitudine a lor îi face și pe ei înșiși să fie părtași la erezie.

Adamandios Țakiroglou

Sursahttps://katanixis.blogspot.ro/2017/03/blog-post_77.html

sursa

1

Situatia actuala din Schitul Prodromu, Sfantul Munte Athos. Marturisire…

Anunț pentru crestinii dreptslavitori, referitor la situatia din prezent, in Schitul Romanesc Prodromu, Sfântul Munte Athos si cum au decurs evenimentele după sinodul eretic din Creta.

Informatiile va sunt dezvăluite in premiera!

Nu exista pana la ora actuala publicat ceva adevarat intru-totul.
Sunt un vietuitor al acestui schit,n-am sa-mi afisez numele,dar după cele scrise aici va puteti da seama ca vreau sa va marturisesc adevarul. Nu vreau sa va sperii de la început,dar trebuie sa va marturisesc ca situatia actuala din schit este putin spus dezastruoasă. Aceasta din aproape toate punctele de vedere.Cine vrea sa se convinga sa intrebe pe cei care trec pe aici. Desigur, daca au ochi duhovnicesti cu care sa vadă. Sa incep cu ce este mai important, adica partea duhovniceasca.
Acea adunare eretică din Creta, care din „discreti” s-au facut aratati public , ne-au creat o mare posibilitate sa ne probăm pe noi însine in aceste circumstante grave si chiar fara precedent din toata istoria Bisericii Ortodoxe.La noi in acest schit, in momentul de fata, conducerea o deține fostul staret Atanasie. Personal nu-l mai consider staret, pentru că a cazut in erezie, fiind in comuniune cu ereticii ecumenisti, pomenind numele lor la slujbele din biserica si coliturghisind cu „preoții” ecumenisti.Iar pe deasupra nu vorbeste public despre erezia ecumenista, si nu lasa pe ucenicii pe care îi spovedeste, sa se informeze sau sa citească din Sfintii Parinti despre erezii.
Pe alta parte pozează ca „ortodox”. Veniti la fata locului si va veti convinge singuri,ca nu-i greu de observat.Iar in ce privește asa zisa obste,situatia este urmatoarea: majoritatea merg după cum dictează cel de sus pus. Doi parinti țin o gândire indoelnica, adica au oprit pomenirea ereticului Bartolomeu, dar comuniunea nu. Si acum sunt sub canon, adica nu au voie sa slujeasca,acestia fiiind ieromonahi.In schimb, pentruca vin la biserica unde se pomeneste ereticul, fac „ascultare” si vin si la trapeza cu „obstea”, nu sunt pârâti la manastirea Lavra. Cei doi Parinti sunt ieroshimonahul Paisie si ieromonahul Ioil.Parintele Ioil, in schimb slujeste numai in sobor cu cei care pomenesc pe eretic, neconstientizand ca aceasta este tot comuniune cu erezia. V-am informat,pana aici de extremiști ecumenisti, constienti sau in curs de conștientizare si de asa zisi moderați, adica cei doi preoți. Mai sunt parinti care constientizeaza erezia ecumenista dar, stau totusi inca in partasie cu cei care pomenesc. Dar atentie, ca avem si o singura persoana neutra, monahul Gherasim. De fapt este mult mai ascuns si vatamator, atat pentru el insusi cât si pentru ceilalti.Deci deocamdata nu comentam acest caz. Acum sa va spun cate ceva, despre controversatul părinte ieroschimonah Iulian. Opera lui de activitate,in mare parte se repetă ca pe vremuri.Sa ma explic putin. Părintele avand faima deja cunoscuta de mare duhovnic greu îi vine sa si-o păstreze in situatia actuala.Un părinte pe care l-a preocupat in special studiul cărților de tot felul, nu a reusit totusi sa conștientizeze intru totul gravitatea evenimentelor pe care le trăim astăzi, apoi sa sfatuiasca corect sufletele spre mântuire. De ce spun acestea? Deoarece,se vede din fapte.Dansul este de partea moderatilor. De fapt ,fiind in sinaxa schitului,a jucat si inca mai joaca un rol foarte important. Acum si-a dat demisia pentru avantajul ecumenistilor. La inceput,era de acord cu nepomenirea ereticului la slujbe,ca „sinodul„ din Creta a fost talharesc, si ne sfatuia sa mărturisim dreapta credinta si chiar ne-am bucurat la început. Dar ne întrista faptul ca primea împărtășanie de la oricine liturghisea. Dar apoi, a inteles ca nu face bine si a intrerupt comuniunea cu cei care pomenesc si se inpartasea numai de la cei doi preoti moderati,caci atunci la inceput au slujit o perioada fara sa pomeneasca. Trecand vremea, a venit inca o incercare peste parintele Iulian. A fost prigonit,amenintat si chiar numit înșelat,spunandui-se ca produce tulburare si dezbina obstea.
Fiind stresat de toate acestea si influentat si de ingrijitorul lui,schimonahul Hariton,a cedat făcând cea mai mare gafa,de fapt repetand aceasta gresala ca si in trecut, ducandu-se la biserica la iertarea de obste, facand metanie ca a gresit.Groaznica cadere au considerat-o multi, mai ales cand a mai sfatuit cu insistenta si izgonire de sub epitrafil, a celor care nu vor sa se duca si sa ceara iertare de la „staret”. De neichipuit acest lucru si de neinfaptuit,deoarece nu trebuie ca un ortodox sa-si ceara iertare in fata celui cazut in partasie cu erezia.Si din aceasta cauza, a inceput sa iasă la iveală adevarata fata ascunsă .Părintele Iulian, facand acest gest catre ecumenisti, adica de prosternare la picioarele ereticilor, s-a ales cu stergerea denumirii de înselat, neprigonirea din obste si rămanerea sub canon,împreună cu cei doi preoti de mai sus numiți.Iar canonul este, sa nu se împărtășească pana la Buna-Vestire,sa nu spovedeasca niciunul care a oprit pomenirea,iar scoaterea din sinaxa,sau iesirea, i-a fost tot impusă. Aceasta este situația părintelui Iulian foarte pe scurt, si incompletă. Acum sa va spun si despre cei care nu pomenesc pe ereticul Bartolomeu. Acestia ii poți numara pe degete.
Ieroschimonahul Damaschin Raus, schimonahul Nicodim,monahul Efrem, schimonahul Varsanufie, monahul Marcu, monahul Valerian, acestia care mai sunt inca in schit, iar doi, rasoforul Rafael si fratele Ioan fiind si ei cu nepomenirea ecumenistilor,au plecat din schit. Cei care au ramas,primii trei sunt amenintati de mănăstirea Lavra prin scrisoare, sa paraseasca schitul.Cu toții, acesti Parinti nu merg la slujbele de la biserica, pentru ca acolo se pomeneste un eretic.Nu merg la ascultarea de „obste”, unii, pentru ca nu mai recunosc nici o autoritate cazuta in partasie cu ereticii, altii au fost scoși de la ascultarea de ,,obste”si de la trapeza de ,,obste”, pe motiv ca nu vin la biserica unde se pomeneste patriarhul eretic.Lupta aceasta nu a fost deloc usoara nici pentru ei.La inceput au fost si ei trasi pe sfoara de mestesugaretul intr-ale rautatii. Li s-a oferit ocazia de a castiga la un moment dat,majoritatea voturilor pentru nepomenire, chiar in sinaxa schitului,vorbesc aici numai de cei care erau atunci in sinaxa. Dar Atanasie, fostul staret, caci acum chiar daca mai este numit de Lavra staret, si-a pierdut autoritatea,cel putin in fata celor care nu pomenesc pe eretici.Zic ca Atanasie a incercat dupa obiceiul lui sa simuleze demiterea lui.De fapt avand intermediari pe cei doi parinti moderati au reusit sa destabilizeze in asa fel situatia incat si-a preluat scaunul de staret punand conditia intoarcerii in staretie, tocmai a scoaterii unui sigur membru din sinaxa, care tinea pe ceilalti uniti.Cum a fost inscenat totul ve-ti observa:staretul si-a anuntat demisia doar verbal, inchizandu-se in chilie, chiar putin inainte de hramul Sfantului Antipa, cand trebuia sa vina si
staretul Lavrei la hram. A ales acest moment,ca sa fie cat mai putin timp de actiune. Mai in graba,nesfatuindu-se cu totii, cei doi preoti, Paisie si Ioil s-au dus repede la chilia staretului, cu un plan de pace masluita, de fapt de compromis, caci deabia acum ies la iveala toate prin roadele lor. Si care a fost planul lor. Atanasie le-a spus celor doi preoti din sinaxa,ca nu vrea sa conduca doua obsti separate.Adica atunci Paisie si Ioil inca slujeau singuri fara sa pomeneasca, iar toti care erau cu nepomenirea se impartaseau la ei doi.Asta il deranja pe Atanasie.Iar al doilea lucru foarte incomod era monahul Efrem (pr care a fost la conf. din Romania),care era pionul principal in sinaxa. Asadar,strategia a fost urmatoarea:staretul daca a vazut rugamintile celor doi intermediari, le-au pus condiții.Care au fost acelea? Primul si cel mai important, sa facă cei doi preoti presiuni asupra parintelui Efrem ca sa-si dea singur demisia,astfel Efrem va fi invinuit ca prin modul sau de a mentine nepomenirea influientand sinaxa, el de fapt ar fi vinovat de luarea schitului de catre greci.Iar al doilea lucru a fost ca cei doi parinti, adica Paisie si Ioil,care de fapt sau dus la staret pentru a-si cere iertare, au primit ca si canon sa nu mai slujeasca la altar, ci numai in sobor daca vor.Toate aceste conditii le-a incuviintat si parintele Iulian, duhovnicul celor doi ieromonahi,caci si el face acest canon…
Vai de noi prin ce caderi am trecut! Slava lui Dumnezeu si Maicii Sale, ca mai este cine sa marturiseasca adevarul, ravnitori care chiar daca nu au fost asa de la inceput, chiar si prin trecerea acestor caderi, sau ridicat si au continuat cu pocainta si cu toata rusinea lupta care deabia este la inceput si cu ajutorul lui Hristos Dumnezeu vor duce crucea pana la capat, vor avea cu siguranta nadejde de mantuire.

Iertati-ma, si va rugați-va si pentru mine păcătosul!

Un Parinte vietuitor al Schitului Prodromu ,Sf. Munte Athos

sursa

Gânduri pentru a treia săptămână a Postului Mare – Păzeşte-ţi inima de invidie

1

„Fie ca inima ta să nu pizmuiască pre cei păcătoşi, mai bine fii mereu în frica Domnului.” (Pilde 23:17)

1. Eşti om botezat, adică curăţit de necurăţia dintru început şi plivit de buruiana cea străveche. Necurăţia cea dintru început şi buruiana cea străveche au izvorât din păcatul cel dintru început şi străvechi al strămoşilor. Oare preţuieşti cum se cuvine mila şi prea-marele dar ce ţi s’a dat prin botez?

2. Dintr’o cocină murdară, botezul a făcut din tine Biserică. Aşadar, ce invidie poţi avea oare în inimă faţă de cei ce preschimbă iarăşi o dumnezeiască Biserică în cocină murdară? Inima ta să nu invidieze pe cei păcătoşi.

3. Sau dacă cuiva i se curăţă, luminează, tămâiază şi împodobeşte casa; şi acesta, în loc să ţină casa sa în astfel de rânduială, ia lopata şi aruncă peste uşi şi ferestre toată necurăţia – îl vei invidia, oare, sau îl vei plânge?

4. Însuşi Domnul Dumnezeu a curăţit prin botez pe tot omul botezat. Frica ar trebui să te cuprindă în faţa acestui gând, frica lui Dumnezeu, care a venit pentru a spăla, lumina, renaşte şi mântui pe oameni.

5. Precum curg lacrimile din pricina unei mari tristeţi, dar şi din pricina unei mari bucurii, aşa şi frica îl cuprinde pe om din pricina unei mari răutăţi, dar şi din pricina unei mari jertfe. Dumnezeu S’a arătat în Hristos ca o slugă pentru a curăţi casa ta, pentru a preschimba cocina în Biserica din inima ta. Oare nu te cuprinde frica de atâta smerenie a Împăratului Împăraţilor? Şi oare nu te cuprinde frica când vezi pe omul botezat când păcătuieşte? Cu adevărat, nu este ceva mai nebunesc decât a invidia pe păcătos. Nebunie e şi a-l invidia pe cel drept, mare nebunie –dar a-l invidia pe păcătos e cel mai nebunesc lucru.

6. Ce este păcătosul? Este un sinucigaş inconştient. Este un om ca orice om, care îşi doreşte viaţa, însă neîncetat agoniseşte moarte întru sine. Sau: este un om care îşi doreşte sănătate, dar neîncetat ia otravă. Oare îl vei invidia?

7. Dacă îl invidiezi pe păcătos, care aleargă după umbrele trecătoare ale acestei lumi, îi eşti tovarăş în nebunie. El este nebun pentru că vrea să prindă ceea ce nu poate cuprinde, iar tu pentru că, cu invidia, îţi otrăveşti inima. Dacă îţi pare rău pentru el şi îl îndrepţi, îi faci bine şi ţie şi lui, îţi întăreşti inima ta, iar pe a lui o vindeci.

8. O legendă pomeneşte de doi vecini bogaţi. Unul pătimea din pricina iubirii de arginţi, iar celălalt din invidie pentru primul. Amândoi au murit în aceeaşi zi. Prietenii lor s’au sfădit care dintre cei doi era mai bun. Ca să sfârşească cearta, ei s’au hotărât să deschidă cele două trupuri şi să scoată inimile celor doi – şi după inimă să-i preţuiască. La cel iubitor de arginţi au găsit o piatră în loc de inimă, iar la cel invidios au găsit un şarpe în loc de inimă. Şarpele a sărit şi s’a ascuns sub acea piatră. O, fratele meu, inima ta să nu-i invidieze pe cei păcătoşi! Invidia este un şarpe care se hrăneşte cu inima ta.

9. În această a treia săptămână a Postului Mare, lărgeşte-ţi inima, ca să iasă toată invidia. Ştii cum le grăieşte Corinthenilor preaînţeleptul Pavel: Gura noastră s’a deschis către voi, Corintheni, inima noastră s’a lărgit. (II Cor. 6:11) Unde este invidie, gura se strânge şi nu vrea să grăiască aproapelui, iar inima se strânge, se contractă şi se împuţinează.

10. Gândeşte-te, oare cu câte mii s’ar împuţina răutăţile din patria ta dacă ar pieri invidia dintre oameni? Şi cât s’ar împuţina certurile şi iubirea de sine? Şi cât s’ar împuţina răscoalele şi războaiele şi vărsările de sânge şi urâciunea? – Doar de nu ar fi invidia!

11. Ai grijă să nu te înşeli. Invidia nu se înfăţişează sub numele ei adevărat. Curvia se ascunde sub numele dragostei, iubirea de arginţi sub numele chiverniselii, jocurile de noroc sub numele divertismentului, beţia sub numele iubirii de prieteni, iar invidia sub numele dreptăţii şi egalităţii. Şi în tine însuţi invidia se înfăţişează ca o revoltă împotriva nedreptăţii şi inegalităţii. O, fiul meu, ai grijă să nu te înşeli. Tot tâlharul ce vine la uşă strigă: Eu sânt binefăcătorul şi prietenul tău. Păzeşte-te să nu te înşele glăsuirea lui şi nu deschide uşa ta.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Inima în marele post. Cuvânt la a treia săptămână – Editura Predania

1

Iuţimea mâniei Domnului nu se va abate de la voi daca plângeţi şi vă tânguiţi

16426146_1398245110249479_5957911951861076448_n

1. Pocăieşte-te, omule, de păcatele tale în toată ziua şi plângi pentru acestea zi şi noapte. Pocăieşte-te, nelăsând fără de băgare de seamă nici cea mai mică greşeală; căci, de nu vei lua aminte la păcatele mici, atunci nu vei avea sârguinţă nici pentru cele mari. Pocăieşte-te şi în cele mai mici şi care par neînsemnate păcate; căci, dacă vei călca doar o singură mică poruncă, greu îţi va fi să păzeşti şi pe celelalte, mari, după cum a spus cineva despre aceasta: „Nu spune: aceasta nu-i nimic, aceea nu-i nimic; ci păzeşte-te şi de cuvântul în deşert, chiar şi de cel mai subţire gând rău, căci vei da seama şi pentru cuvântul în deşert, în ziua Judecăţii, după cum a spus Domnul. Căieşte-te în fiecare zi şi în toată vremea, pentru că neîncetat greşeşti înaintea lui Dumnezeu – în fiecare zi săvârşeşti nelegiuiri nenumărate înaintea Lui. În toată viaţa ta pocăieşte-te, plângi şi tânguieşte-te. Căci nimic în acest veac nu este vrednic de bucurie şi veselie – nu vei găsi nimic vrednic de bună-cugetare şi bună-lucrare, afară de plâns şi tânguire: însăşi naşterea ta este întru plâns şi viaţa ta se trece în tânguiri, iar sfârşitul vieţii tale este moarte, necaz şi amărăciune sufletului”.

2. Lumea aceasta, cu obiceiurile ei, nu este altceva decât vale a păcatului şi hăţiş al plângerii. Nu este nimic bun, nimic de lăudat, nimic îmbucurător – pretutindeni împărăţeşte păcatul şi fărădelegea, necazul şi întristarea, plânsul şi oftatul: „Tot capul vă este numai răni şi inima slăbănogită. Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos: totul e numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate” (Isaia 1, 5-6). De aceea, „varsă râuri de lacrimi zi şi noapte, nu-ţi da linişte, nu închide ochii tăi” – spune Proorocul (Referinţă biblică neidentificată. Vezi Ieremia 9, 1, 18; 14, 17).

3. Aşadar, plângi şi chiar te tânguieşte, căci afară de plâns nu ai altceva cunoscut, nimic afară de tânguire nu vei afla bine folositor. Oare nu este vrednică de plâns viaţa ta? Nu este vrednică de tânguire şederea ta în lume? Căci în fiecare zi săvârşeşti fărădelegi: pretutindeni sunt plase, capcane – şi cine dintre noi nu este părtaş păcatului? Cine nu este vinovat? Cine este curat înaintea lui Dumnezeu, chiar de numai o zi i-ar fi viaţa? Oare nu toţi ne-am pângărit? Ne-am făcut ca smoala de întunecaţi, asemenea agarenilor. Nu suntem oare plini de toată necurăţia şi viclenia? Păcatele sunt mulţime, trupul este neputincios, patimile sunt nenumărate, duşmanii care ne luptă sunt puternici, moartea nu ştim când va veni, înaintea ochilor este mormântul, după moarte – Judecata, după Judecată – neştiută soartă!

4. Toţi Sfinţii, toată viaţa au plâns şi s-au tânguit: „Cenuşă am mâncat în loc de pâine, şi băutura mea cu plângerea am amestecat-o”, cum spune Proorocul (Psalm 101, 10). Au plâns Proorocii, au plâns Apostolii, au plâns Cuvioşii, Mucenicii, Suferinzii, Călugării, Vieţuitorii pustiurilor, chiar şi Însuşi Hristos, Care nu avea trebuinţă; însă plângând blestemăţia noastră, a vărsat lacrimi: „şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi” (Luca 19, 41-42). Nimeni nu L-a văzut pe Domnul râzând pe pământ, dar plângând L-au văzut, pentru aceasta şi tu plângi şi tânguieşte-te în această vale a plângerii.

5. Plângi, căci te-ai născut în această lume în păcate şi neîncetat, în fiecare zi păcătuieşti înaintea lui Dumnezeu, fără de număr. Plângi, căci sunt mulţi potrivnicii şi cei care te luptă, nevăzuţi, fără de trup, prigonitori neadormiţi, în mâinile cărora este foc „ca să dea foc Bisericii lui Dumnezeu”, după cum a grăit cineva. Plângi, aducându-ţi aminte de moarte, căci vei muri, te vei face pulbere şi cenuşă. Plângi, căci vei avea de trecut vămile înfricoşătoare ale duhurilor şi vei fi chinuit pentru fiecare cuvânt deşert, până la cel mai subţire gând rău.

6. Cine, fiind îndatorat, nu oftează cu amar? Cine nu plânge, fiind în temniţă? Cine nu se tânguieşte, aşteptând moartea? Tu însă, aflat în toate acestea, cum să nu plângi şi chiar să te tânguieşti în această vale a plângerii? Te afli în cele întunecate şi în umbra morţii; eşti împovărat cu mulţime de datorii şi fărădelegi; nu aştepţi altceva decât moartea, decât ieşirea dintru această lume… Atunci, cum poţi fi vreodată fără de grijă şi neînfricoşat în această viaţă? Cum să nu plângi şi să nu te tânguieşti neîncetat la vederea necazurilor prin care ai trece? „Pentru aceasta, să izvorască ochii noştri lacrimi şi să verse ochii noştri râuri: ca să nu auzi glas de tânguire din Sion” – spune Proorocul (Referinţă scripturistică neidentificată).

7. Această vieţuire vrednică de plâns ţi-a dat-o dintru început Adam. De îndată, după izgonirea din rai s-a aşezat cu faţa către răsărit şi nu a râs, ci a plâns amarnic – nimic altceva nu a făcut, decât că s-a tânguit. Avea pururi pe buze următoarea cântare de tânguire: „Vai, mie! Vai, viaţa mea a căzut! De ce m-am lipsit? Ce bunătăţi am pierdut? În loc de rai, am moştenit această lume stricăcioasă! În locul lui Dumnezeu şi al Îngerilor am primit petrecere dimpreună cu diavolii! În locul liniştii – munca; în locul vieţii – moartea; în locul bucuriei şi veseliei – plânsul şi tânguirea!”.

8. O astfel de tânguire o redă Proorocul Ieremia, când spune: „O, cine va da capului meu apă şi ochilor mei izvoare de lacrimi, ca să plâng ziua şi noaptea pe cei loviţi ai fiicei poporului meu?” (Ieremia 9, 1). „Ochii mei se sfârşesc de plâns, lăuntrul meu arde ca văpaia, măruntaiele mele fierb şi fierea mi se varsă pe pământ din pricina zdrobirii fiicei neamului meu” (Plângerile lui Ieremia 2, 11). Având înaintea ochilor acestea şi alte atâtea pricini, cum să nu plângem şi să nu ne tânguim întru această viaţă? Oriunde ţi-ai întoarce ochii tăi, nu vei vedea altceva decât plâns. Oriunde îţi vei pleca urechea, pretutindeni vei auzi doar tânguire, pretutindeni necazuri, ţipete şi oftaturi. „În primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi” (2 Corinteni 11, 26). Aşadar, pretutindeni este plâns şi tânguire.

9. „Plângeţi şi vă tânguiţi, că iuţimea mâniei Domnului nu se va abate de la voi”, spune Proorocul (Ieremia 4, 8). Cum nu vei plânge toată viaţa? Cum să nu te tânguieşti, văzând astfel de necazuri şi piedici, suferinţe şi întristări? Pretutindeni sunt duşmani, pretutindeni trădători, pretutindeni este frică şi temere, pretutindeni este cutremur şi nedumerire. Va veni însă moartea, va veni despărţirea, iar în văzduhuri, înfricoşătorul chin al duhurilor şi primirea unei sorţi necunoscute. Cine are cunoştinţă despre acestea? Va merge sufletul într-acolo unde nu a fost niciodată; va vedea acolo lucruri pe care nu le-a văzut niciodată; va auzi cele ce niciodată nu le-a auzit.

10. Aşadar, nu doar plânge, ci şi tânguieşte-te. Nimic întru acest veac să nu socoteşti mai presus de plâns şi de lacrimile fierbinţi. Căci plânsul spală sufletul, albeşte orice negreală, curăţă conştiinţa, luminează mintea, desface legăturile păcatului, împiedică săvârşirea oricărei fărădelegi. Plângi, aşadar, şi varsă lacrimi fierbinţi, ca să te speli de mulţime de fărădelegi, să te cureţi de tot păcatul, să te izbăveşti de orbirea sufletească, să vezi mai bine cu ochii minţii, să îl îneci în marea lacrimilor pe prigonitorul cel cugetător – pe „faraon”, să stingi focul gheenei, să dobândeşti slobozenia veşnică – să dobândeşti viaţa pururi fiitoare întru Hristos, Domnul nostru, a Căruia este cinstea, slava şi împărăţia, dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Dimitrie al Rostovului