​Pe unde-l mai poartă vrăjmașul pe preotul Hariton Negrea în timpul Canonului cel Mare

Într-o săptămână în care orice monah ortodox se gândeşte la pocăinţă şi la iertarea păcatelor, se retrage din cele lumeşti, se dedică slujbelor şi mai ales nu iese din mănăstire, stareţul Hariton al Mănăstirii Petru Vodă umblă pe la Primăria Păstrăveni, pentru a pregăti o intabulare pe numele Mănăstirii Petru Vodă a pământurilor pe care este construit Schitul Rădeni, în condiţiile în care prin presa nemţeană protopopul de la Târgu Neamţ afirma, fără nicio acoperire în acte doveditoare, că pământul sub care se află Schitul Rădeni ar aparţine parohiei din satul Rădeni. Că acel pământ aparţine de drept numai locuitorilor din Rădeni, care l-au donat Schitului şi sunt acum cu totul alături de demersurile Părintelui Pamvo, nu pare a-i interesa nici pe părintele stareţ, nici pe părintele protopop, lansaţi într-o cursă infernală pentru a dobândi ceea ce niciunul nu este îndreptăţit să aibă.
Se pare că un funcţionar de la Primărie, care îşi cunoaşte meseria, i-ar fi spus că acele acte nu i se pot elibera, deoarece împuternicit să facă întabularea şi orice alt act legat de Schitul Rădeni este Părintele Pamvo Jugănaru, egumenul Schitului. I s-a recomandat să îşi ia, la rândul său, o împuternicire de la Părintele Pamvo, dacă doreşte să facă ceea ce se cuvine să facă doar Schitul Rădeni, singurul acreditat de drept să întabuleze acele pământuri.
Demersurile stareţului Hariton se înscriu în lupta acerbă pe care acesta, în dispreţul statutului de apărătoare a Ortodoxie care a consacrat în istorie mănăstirea pe care o conduce, a pornit-o împotriva Schitului Rădeni, după ce lăcaşul a devenit un punct de rezistenţă împotriva ecumenismului, aprobat de către sinodul din Creta drept“atitudine de dialog şi cooperare” cu ereticii. În lipsa oricărui argument teologic sau canonic, Exarhatul Arhiepiscopiei Iaşilor şi Mănăstirea Petru Vodă încearcă să închidă Schitul Rădeni pe cale administrativă, ca urmare a întreruperii pomenirii ierarhului participant la sinodul din Creta şi semnatar al documentelor acestuia.
În urmă cu câteva săptămâni, stareţul i-a făcut Părintelui Pamvo o propunere ce aminteşte de cea pe care le-o făceau persecutorii romani martirilor Bisericii: “pomeneşte-l pe Înaltul şi nu îţi mai am grija”. Oare chiar atât de important e actul pomenirii ierarhului, încât autorităţilor eclesiale nu le mai pasă nimănui dacă el este făcut din inimă şi din convingere, atât timp cât sunt rostite pur şi simplu cuvintele respective?
sursa:

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Sinodul Tâlhăresc. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s