Stareţul de la Petru Vodă către Părintele Pamvo: “Pomeneşte-l pe Înaltul şi nu îţi mai am grija!”

Într-o scrisoare adresată ca răspuns la mărturisirea de credinţă a Părintelui Tihon Bivoleanu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, arhimandritul Hariton, afirma că “la Creta s-au produs anumite abateri de la dreapta credinţă”. Prin aceasta, Mănăstirea Petru Vodă recunoştea, prin stareţul ei, că mitropolitul Moldovei a girat cu propria semnătură nişte documente sinodale în care “s-au produs anumite erezii”. Implicit, se recunoştea dreptul preoţilor din Mitropolia Moldovei (mai ales al celor precum Părintele Pamvo Jugănaru, care nu a primit „descoperiri dumnezeieşti”, precum trăitorii de la Petru Vodă, nu este adeptul teoriei tolerării ereziei până la potirul comun, ca teologii de la Petru Vodă, şi nici nu a avut cinstea de a i se explica de către Mitropolitul Ierotheos Vlachos cum e mai de preferat să existe în Biserică puţină greşeală, decât dezbinare) de a decide, în conformitate cu canoanele 31 apostolic şi 15 I-II, dacă se impune să oprească pomenirea Înaltpreasfinţiei Sale pe motiv de participare la erezie.
În discuţia din joia în care arhimandritul Hariton a venit să slujească la Rădeni însoţit de jandarmi, la un moment dat, sfinţia sa a afirmat, citez aproximativ din memorie – expresia precisă se poate vedea pe înregistrările video. publicate – că “nu mai există niciun ierarh ortodox”, ca un fel de replică la formula “pentru toţi arhiereii ortodocşi”, folosită de către părinţii care au întrerupt pomenirea. Prin aceste cuvinte, neadevărate în sine, deoarece în lume există destul de mulţi ierarhi ortodocşi care nu s-au contaminat cu erezia ecumenistă de la Creta, stareţul de la Petru Vodă a afirmat implicit, fără să îl oblige nimeni, că nici mitropolitul nostru nu mai este ortodox.
Cu toate acestea, când i s-a ordonat să lichideze comunitatea ortodoxă de la Rădeni, stareţul Hariton a lăsat la o parte faptul că ordinul se situează pe o poziţie cu totul contrară opiniilor personale şi spiritului şi reputaţiei mănăstirii pe care o cârmuieşte. A purces să distrugă unul dintre aşezămintele clădite cu binecuvântarea Părintelui Justin Pârvu, de la care a preluat scaunul stăreţiei şi o moştenire uriaşă, care înseamnă apărarea Ortodoxiei fără niciun compromis.
Săptămâna trecută, părintele Hariton a peregrinat prin Comuna Păstrăveni, încercând din răsputeri să îşi adjudece pe cale administrativă Schitul Rădeni. Întâlnindu-l, într-una din zile, pe Părintele Pamvo, i-a făcut o propunere care aminteşte de cele pe care le făceau autorităţile romane martirilor Bisericii din primele secole, cărora li se spunea să afirme din gură că împăratul este o zeitate, chiar dacă în sufletul lor nu credeau aceasta. Răsplata acestei dedublări a conştiinţei, pe care martirii au refuzat-o categoric, era sistarea oricărei persecuţii. În cazul Părintelui Pamvo, stareţul de la Petru Vodă i-ar fi spus că dacă reia pomenirea episcopului sau dacă îi permite să participe la Sfânta Liturghie, pentru a-l pomeni pe mitropolitul Moldovei, va fi lăsat în pace şi nu va mai fi deranjat cu nimic.
Confruntat cu un refuz, stareţul s-ar fi lăudat că procesul pentru trecerea Rădenilor în patrimoniul Mănăstirii Petru Vodă e ca şi câştigat. De unde poate şti cum se poate sfârşi un proces în justiţie rămâne un mister. Nu putem crede că vreun magistrat şi-ar periclita libertatea şi cariera pentru a se implica în soluţionarea favorabilă a “cazului Rădeni”! Nu putem crede că un avocat, fie el cel mai bun posibil, ar putea avea siguranţa că procesul e ca şi câştigat.
Este adevărat că părintele Hariton a spus în acea întâlnire de joi că “Biserica este o instituţie foarte puternică”, iar prin aceste cuvinte nu cred că se referea la puterea divină pe care Biserica a primit-o de la Hristos. Chiar şi aşa, este greu de crezut că, aşa puternică cum este, Biserica (mai precis conducerea ei administrativă) poate avea siguranţa pe care o manifestă părintele Hariton că procesul în justiţie va fi doar o formalitate.
Există zvonuri (care trebuie tratate ca atare, în lipsa unei confirmări clare) cum că în soluţionarea problemei Rădeni în sensul dorit de Mitropolie ar fi fost invitate să se implice autorităţi locale şi chiar centrale, după cum există zvonuri că unii factori politici, înţelegând riscurile implicării într-o astfel de dispută, au preferat să rămână de partea legii şi să nu îşi pericliteze libertatea şi şansele politice.
Mai sigur este însă că autorităţile bisericeşti nu încearcă să găsească nici măcar un singur argument teologic cu care să liniştească disputa stârnită în urma sinodului din Creta. Singurele argumente folosite au fost cele ale ascultării necondiţionate şi ale ieşirii din Biserică a celor ce nu fac ascultare necondiţionată. Necondiţionată nici măcar de starea de părtăşie la erezie a celor cărora în mod normal li se datorează ascultarea.
Într-o luare de poziţie pentru ProTV în acea zi de joi, când s-a încercat un asalt asupra Schitului Rădeni, un consilier mitropolitan MMB a afirmat că “Părintele Pamvo nu are nicio argumentaţie teologică a poziţiei sale”. Această afirmaţie se datorează probabil faptului că niciunul dintre angajaţii MMB nu se deranjează să citească memoriile care i se trimit instituţiei de către cei ce contestă sinodul din Creta. Altminteri, părintele consilier ar fi observat că există o argumentare foarte serioasă a poziţiei Schitului Rădeni. Recomandăm spre lectură câteva texte de referinţă, scrise la Rădeni în această perioadă:
Vietuitorii si credinciosii Schitului “Sfanta Cuvioasa Parascheva”, din Radeni Neamt, resping erezia cretana

Schitul Rădeni va continua nepomenirea până când un sinod va corecta documentele eretice cretane sau ierarhul se va dezice de ele

Oferiţi-le şi ortodocşilor o fărâmă din dragostea şi grija pe care le arătaţi ereticilor!

Părintele Pamvo: avertismentul scris nu are niciun fundament canonic, nepomenirea va continua

Părintele Pamvo: Oprirea mea de la slujire este lipsită de temei canonic, la Rădeni nu se impune delegarea altui preot slujitor

Toate textele propuse spre lectură au fost trimise Mitropoliei Moldovei şi se află în original la dispoziţia consilierilor mitropolitani, care le pot citi şi le pot analiza, iar dacă le găsesc neconforme cu principiile ortodoxe, le pot combate public. Până în acest moment, niciunul dintre ei nu a scris nici măcar un rând în care să expună o opinie contrară celor afirmate în aceste texte sau în multe altele, scrise de diferiţi teologi români sau din alte spaţii ortodoxe.
Şi atunci, cum se poate afirma că poziţia părintelui Pamvo nu are nicio fundamentare teologică? Ce fundamentare teologică are persecutarea părintelui Pamvo şi a credincioşilor de la Rădeni şi a celor din toată ţara sau ignorarea completă a afirmaţiilor potrivit cărora sinodul din Creta a fost eretic, în afară de afirmaţiile hilare pe care le oferă protopopii prin teritoriu sau “think tank-urile” ad hoc ale “antiecumeniştilor cu discernământ”, potrivit cărora “nu s-a schimbat nimic în slujbe”, “nu ne obligă nimeni să intrăm în comuniune cu ereticii”, “denumirea de «biserici» este una sociologică”, “nu s-a ajuns la potirul comun”, “fără pomenirea episcopului nu există liturghie”, “cine nu îl pomeneşte pe episcop este schismatic” etc. etc. etc.?
De la începutul acestei dispute teologice, credincioşii şi clericii care s-au opus sinodului din Creta în mod canonic, prin întreruperea pomenirii ierarhului, au fost consideraţi duşmani ai Bisericii şi trataţi cu ostilitate şi, pe alocuri, chiar cu ură. Este cazul tuturor preoţilor nepomenitori din Moldova şi din alte părţi ale ţării sau al maicilor de la Văratec şi din alte mănăstiri, care au refuzat să mai participe la slujbele din bisericile unde este pomenit ierarhul. Nu au fost scutiţi de acest tratament nici sutele de credincioşi ortodocşi care vin la Rădeni în fiecare duminică, din toate colţurile ţării. Mulţi dintre aceşti oameni sunt absolvenţi de studii superioare, cu doctorate, cu masterate, cu poziţii importante în diferite domenii de activitate. Pentru factorii de decizie bisericeşti, ei sunt doar nişte înşelaţi, nişte schismatici, nişte sectari, incapabili să discearnă pe cont propriu, în mod obligatoriu manipulaţi etc.
Se spune că, aflat la Mănăstirea Războieni pentru a “convinge” două dintre maicile de acolo “să-şi revină din rătăcire”, după ce a ascultat o expunere foarte cultivată şi pertinentă a motivării pentru care cele două maici s-au poziţionat contra sinodului din Creta, părintele exarh Nichifor le-ar fi spus că se depun eforturi pentru desfiinţarea comunităţii de la Schitul Rădeni, deoarece acolo ar fi apărut… erezii. Care sunt acele erezii părintele exarh nu le-a mai spus vieţuitoarelor de la Războieni.
În schimb, se aude că le-ar fi dat un timp de gândire până în Săptămâna Patimilor, pentru a reveni în comuniune cu ierarhul. Dacă cele două maici vor rămâne ferme pe poziţia lor antiecumenistă, vor fi oare alungate din mănăstire în Săptămâna Patimilor Mântuitorului Hristos? Va îndrăzni oare cineva din MMB să dispună măsuri represive în Săptămâna în care Biserica evocă şi retrăieşte suferinţele Mântuitorului nostru Hristos pentru păcatele noastre?
Dacă da, vom afla şi vom spune şi lumii asemenea grozăvie.

Sursa

Din faptele noastre fiecare dintre noi fie se va încununa, fie se va osândi

Și iarăși voi adeveri cuvântul meu cu această comparație a Sfântului Pavel. Căci acela, comparând tăierea împrejur și netăierea împrejur, cu ușurință le discerne, zicând așa: „Tăierea împrejur, zice, folosește dacă păzești legea, dar dacă ești călcător de lege, tăierea ta împrejur s-a făcut netăiere împrejur”. Și iarăși: „Dacă cel netăiat împrejur păzește hotărârile legii, netăierea lui împrejur nu va fi, oare, socotită ca tăiere împrejur? Iar el, din fire netăiat împrejur, dar împlinitor al legii nu te va judeca, oare, pe tine care prin litera legii și prin tăierea împrejur ești călcător de lege? Căci nu cea arătată pe dinafară în trup este tăiere împrejur, ci tăierea împrejur cea în ascuns este aceea a inimii, în duh, nu în literă, a căreia laudă nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu”.Să mutăm acum la noi, fraților, această comparație apostolească și să cunoaștem că nu din numele de monah, nici din schima monahicească, ci din faptele noastre fiecare dintre noi fie se va încununa, fie se va osândi. Să luăm aminte ca nu cumva și noi prin călcarea jurământului de la tunderea noastră și pentru faptul că nu am tăiat de la noi faptele și cugetele cele viclene, să fim socotiți ca niște mireni răi și nimic să nu ne folosească faptul de a ne numi și a ne arăta monahi la înfățișare și invers, să nu cumva unii din lume, care au viețuit curat și evlavios, să fie părtași cu monahii cei sfinți din veacurile cele bune. Să nu cumva diferența între tăierea împrejur și netăierea împrejur, așa cum a statornicit-o Sfântul Pavel, să ni se întâmple și nouă în comparație cu  unii mireni evlavioși.

Chipul îngeresc – Îndemn pentru monahi
Sursa: pemptousia.ro

PARINTELE PROCLU: “Este suficient un gând de osândire, de încântare de sine, cu care te-ai învoit și Duhul Sfânt se retrage. SĂ FOLOSIM MILA PENTRU A ÎNDREPTA PE ALȚII, SĂ NU OCĂRÂM PE NIMENI, SĂ NE PUNEM NOI ÎN LOCUL LOR”

Cuvinte catre tineri/ Manastirea Putna: Numai cei care se vor îmbogăți în smerenie vor câștiga mult / Monah Proclu Nicău

Dacă osândim, pierdem totul. Că uite cum îi. Prima dată, noi trebuie să putem zice Tatăl nostru. Acolo zice: „Și ne iartă nouă…, precum și noi iertăm”. Cineva m-o ocărât și nu l-am iertat. Înseamnă că mint când spun Tatăl nostru. M-am ostenit, am făcut rugăciune, dar nu vreau să iert. Degeaba m-am ostenit. Nerăutatea face pe Duhul Sfânt să locuiască în inima noastră.
Când ne răzbunăm asupra oamenilor, facem pace cu dracii. Și când cauți să rabzi de la oameni, abia atunci cauți să te lupți cu duhurile cele rele, când cauți să nu superi pe nimeni. Atunci Duhul Sfânt te ajută, te înțelepțește, te luminează. Când te pui la rugăciune, să n-ai nimic cu nimeni, că acela-i cel mai mare spor. Dacă ai pomenirea de rău atunci când te rogi, este foarte greu.

Numai cei care se vor îmbogăți în smerenie vor câștiga mult. Tot ceea ce faci cu smerenie, nu aduce tulburare. Dacă vor fi mulți părinți care să ducă o viață după Dumnezeu prin mănăstiri, care să se roage zi și noapte, atunci va fi mai bine. Dacă vor fi creștini în lume care se vor pocăi și se vor păzi să osândească pe slujitorii Bisericii, atunci Bunul Dumnezeu va înfrâna lucrarea diavolească, căci sfârșitul lumii este în mâna lui Dumnezeu.
Are o foarte mare însemnătate să ne păzim mintea tot timpul de tot ce este păcat. Cine se păzește de păcatele mici, la care aproape că nici nu le dai importanță, acela nu ajunge să lupte cu păcatele mari, căci îl acoperă Domnul, văzând lupta și smerenia lui.
Vorbirea cu gândurile spurcate trezește patimile și, chiar de nu te-ai învoit cu ele, te vor chinui zile și săptămâni întregi. Când ai vorbit cu gândul, ai stat de vorbă direct cu diavolul. Atunci, Duhul Sfânt s-a depărtat, pentru că n-ai vrut să lupți. Ca să te ajute Duhul Sfânt din nou, trebuie să pui început bun de pocăință, prin multă smerenie și, cât poți, să nu judeci pe nimeni și să dorești mântuirea tuturor și, mai ales, să-i vezi pe toți mai buni decât tine.
Duhul Sfânt este foarte fin și sensibil. Este suficient un gând de osândire, de încântare de sine, cu care te-ai învoit și Duhul Sfânt se retrage.
Dreapta socoteală se dobândește prin smerenie. Dacă nu ne vom osteni să avem smerenie, în toate primejdiile vom cădea, ne vom prăpăstui.
Dacă vrei să birui, să faci în felul ăsta: te asprești asupra trupului și ai milă pentru aproapele. Să folosim mila pentru a îndrepta pe alții, să nu ocărâm pe nimeni, să ne punem noi în locul lor. Asprimea este permisă atât cât nu ucide dragostea. Sunt suflete sensibile, care nu suportă cuvinte urâte. Ele înfloresc și cresc atunci când sunt înconjurate de lucruri frumoase, de bunătate, de vorbe bune, de blândețe.

Extrase din volumul al treilea,
Conștiință, spune-mi tu,

al colecției Crinii țarinii, editată de Mănăstirea Putna

Sursa

PARINTELE PROCLU: “Poate să aibă cineva fapte bune cu grămada; dacă nu are smerenie şi căinţă, degeaba! Dumnezeu iubeşte pe omul smerit şi nebăgat în seamă. DUHUL SFÂNT ÎL LASĂ ÎN PĂRĂSIRE PE CEL CE SE MÂNDREŞTE”

Smerenia şi dragostea

Nevoinţa fără dragoste şi smerenie e de plâns

Cel ce se mândreşte cade în curvie

— Care e cea mai mare virtute pe care o poate dobândi creştinul?
— Cea mai mare virtute îi smerenia. Poate să aibă cineva fapte bune cu grămada; dacă nu are smerenie şi căinţă, degeaba! Şi dacă şi-a pus în gând că „eu sunt mai bun ca altul!”, a pierdut. Am pierdut! Asta e… Da, atâta spun, vă spun: este putere dumnezeiască şi este putere mare…
Creştinii să caute a căpăta aceste două virtuţi: smerenia şi dragostea. Căci cine capătă aceste două virtuţi Duhul Sfânt îl învaţă mila, pentru că din dragoste izvorăşte mila. Şi dacă are milă de toţi, adică de aproapele, nu poate greşi. Iar dacă a căpătat smerenia nu mai judecă pe altul, nu mai cântăreşte pe altul, el se vede pe el mic şi păcătos.
Dumnezeu iubeşte pe omul smerit şi nebăgat în seamă de nimeni. N-ai văzut? Toţi sfinţii au avut smerenie. Şi care zice că-i sfânt îi înşelat de diavol. Sfinţii, ei nu s-au socotit că-s buni, ci că sunt nevrednici, gunoiul pământului. Uite, asta e. Şi când vei auzi pe cineva că se recomandă el ca sfânt, acela e înşelat de diavol. Atâta a iubit Dumnezeu omul smerit, încât i-a iertat şi păcatele pe care le-o făcut. Dumnezeu îi plin de bunătate, dar Dumnezeu nu iartă mândria. Toate păcatele le iartă, dar mândria nu o iartă!
Şi cel ce se mândreşte cade în curvie. Asta e cu cel ce se mândreşte… Adică Duhul Sfânt îl lasă în părăsire. Şi când vede că a căzut, pe urmă-l doare capul, dar pe urmă învaţă smerenia. Uite asta e, asta-i treaba… Şi ca să nu ne părăsească Duhul Sfânt, trebuie să-ţi zici aşa în minte: toţi sunt mai buni şi eu sunt cel mai păcătos.
Şi când îmi vine gândul să zic ceva să mă răzbun, îi spui aşa la gând: „Am să-i zic, dar nu azi – am să-i zic mâine“. Până mâine, mai zic o rugăciune, mai fac rugăciuni la noapte şi Duhul Sfânt va izgoni acele duhuri şi mâine nu-i mai zic nimica. Astfel te bucuri că ai putut birui răutatea din tine. Asta-i treaba…
Mai zic: prin smerenie, prin căinţă, se poate repara, dacă mai sunt zile şi mai este viaţă. Dar când o pus mâinile pe piept şi o ieşit sufletul, cu atâta o rămas. Omul cât îi în viaţă se poate întoarce din păcat, se poate să facă din cele bune, mai bune, şi s-ar putea să facă din cele bune, mai rele.
Spunea cineva: „Dacă ai un copac cu fructe şi n-are frunze, se pot vătăma fructele”. Aşa mi-a spus un părinte. Mi-a spus că de vreau să mă fac călugăr, cât pot, să doresc a fi nebăgat în seamă. Dacă eu caut să fiu nebăgat în seamă, atunci Duhul Sfânt mă ajută. Iar mai ales nu am voie să mă supăr nici pe cei mari, nici pe cei mici. Dacă eu mă supăr că nu m-o băgat în seamă, am pierdut tot, am chicat pradă vrăjmaşului… Vai de mine! Dumnezeu să vă ajute!

Mândria e a oamenilor nebuni


S-o întâmplat pe timpuri ca un tânăr să fie luat în robie. Şi acel tânăr a stat în robie vreo 20 de ani, poate şi mai bine. După ce a fost eliberat, i s-a dat un cal, o geantă cu mâncare şi 3 galbeni. Apoi a plecat în ţara lui. Şi a văzut undeva un moşneguţ unde lumea de pe lume venea şi-l îmbulzea. Tânărul s-a dat jos de pe cal şi a întrebat pe locuitori: „Ce-i acolo?”. Un om i-a răspuns: „Un moşneguţ înţelept. Dacă-i dai un galben, îţi dă un cuvânt de folos”. S-a dus şi el la moşneguţ şi i-a dat un galben. Atunci moşneguţul i-a spus: „La apă mare să nu te faci viteaz”. Tânărul s-a gândit mai bine şi a hotărât să-i mai dea un galben, să vadă ce-i va mai spune. Bătrânul înţelept i-a zis: „Mânia de seară să o amâni pe mâine.” Primind şi cel de-al doilea sfat, tânărul s-a urcat pe cal şi a purces la drum. Când era aproape să treacă o apă mare, a venit puhoiul, un puhoi mare de apă. A văzut în timpul acela un tânăr, tot ca el, pe cal, care a încercat să treacă puhoiul, dar s-a înecat. Doar calul a ieşit, dar pe călăreţ nu l-o mai văzut. Şi ce-o făcut acest tânăr? O stat până ce o scăzut apa şi pe urmă s-o urcat pe cal ducându-se spre patria lui. Acolo ajungând, ce s-o întâmplat? La casa lui aflându-se, a văzut printr-un gemuleţ al casei un tânăr culcat în patul său. Era băiatul lui, dar el nu ştia acest lucru. Îl ducea gândul să-l omoare. A mers totuşi la fratele său să-l întrebe cine este cel din casa lui. Fratele său i-a amintit că atunci când o fost luat în robie, soţia sa rămăsese grea. Iar cel din casă e fiul lui. Şi-a dat apoi el slavă lui Dumnezeu de primejdiile de care fusese scăpat. Căci avea să se înece ori avea să facă crimă. Moşneguţul acela era văzător cu duhul. Acesta i-a descoperit ce avea să se întâmple.


Sunt trepte, trepte de rugăciune… Ai văzut, moşul acela despre care vorbeşte şi Părintele Cleopa? Moşul Gheorghe, era tânăr. Lucra la brutărie. Şi el proorocea lucruri care se adevereau. Oamenii de acolo, mai glumeţi, îl întrebau: „Moş Gheorghe, când prooroceşti ceva, aşa se întâmplă. Dar de dumneata când prooroceşti?“. Atunci el a zis: „Ehe, măi băieţi, eu când voi muri o să tragă clopotele în toată lumea.” Şi aşa a fost. Când o început războiul, s-au tras clopotele în toata lumea, căci aşa se anunţa atunci năpasta războiului. Moşul Gheorghe a murit într-o clopotniţă a unei biserici, nebăgat în seamă. Mulţi îl judecau, considerându-l nebun. Căci el, atunci când erau călduri umbla îmbrăcat cu cojocul, iar când era frig umbla desculţ. Dar de rugăciune nu se lăsa niciodată. Când spunea un cuvânt, trezea sufletul. Despre el am auzit că a vrut să se urce în tren şi să călătorească până undeva. Fiindcă nu avea bilet l-au dat jos, dar trenul nu mai pornea. După ce s-a urcat înapoi, a pornit şi trenul. El avea pe Duhul Sfânt. Era un om sporit. Aşa se spune: „Bunul Dumnezeu descoperă veşnicia la cei smeriţi!“. Sunt şi acum prin mănăstiri părinţi care sunt foarte sporiţi, dar ei se tem de mândrie ca de şerpi. Ei se acoperă cu vălul smereniei că nu au nimic, nearătând că sunt sporiţi.


— Şi e bine aşa?


— E bine, că stau acoperiţi şi nu poate să-i jefuiască vrăjmaşul. Pentru aceia care au ajuns la o smerenie desăvârşită, chiar dacă i-ar lauda toată lumea, ei nu se bucură de lauda nimănui. Ei ştiu că trebuie să meargă la judecată şi nu mai au nevoie de lauda nimănui. Dacă mă duce cineva legat de mâini şi de picioare la judecată spre moarte şi ar vrea să mă laude cineva, ca astfel să scap, nu-mi trebuie! Mai bine rabd pentru Hristos. Duhul Sfânt nu mă va lăsa pentru păcatele mele să mă mândresc, căci mândria e a oamenilor celor nebuni.


Duhul mândriei e aşezat lângă scaunul nebuniei şi al ieşirii din minţi. Mândria nu e a oamenilor sănătoşi, ci a oamenilor bolnavi, ca mine.

Cum ştie să mă laude, ştie şi să mă ocărască


— Cum să căutăm smerenia?


— Smerenia noi o căutăm aşa: de câte ori mă laudă cineva, să nu primesc acele laude. Şi, dacă în caz că vine timpul şi te-o lăudat cineva, n-ai voie să-l ocărăşti; că, dacă-l ocărăşti, dai în altă groapă şi mai rău. Şi ştii ce? Trebuie să spui aşa: această persoană mă laudă, dar el nu ştie de lupta mea. Şi faci cum a zis Părintele Cleopa: „Dacă vezi că te laudă, spui în gând: apoi cum ştie să mă laude, tot aşa ştie să mă şi ocărască!”. Iar dacă el mă laudă şi conştiinţa mă mustră, nu mai am nevoie de lauda lui. El mă vede ca un ou roş şi când îl spargi pe oul roş vezi că-i plin de gunoi şi-l zvârli cu tot cu coajă. Nu-ţi mai trebuie; aista sunt eu.

Dacă n-am dragoste, n-am nici smerenie


Bunul Dumnezeu doreşte să ridice sufletele cu aceste două virtuţi – smerenia şi dragostea. Ele nu se pot despărţi, dacă am smerenie am şi dragoste, dacă n-am dragoste, n-am nici smerenie. E o virtute întreagă, dar, ca să se poată înţelege, sunt două virtuţi. Când se duce cineva în mănăstire, vrea să se pocăiască, să se liniştească, să se roage. Dar, când ajunge şi dă cu ochii de duşmanul lui, n-are ochi să-l vadă – atunci cade din lucrarea lui. Gata! Şi de asta Sfinţii Părinţi îi îndeamnă pe toţi care doresc pocăinţă şi doresc să sporească, întâi aceste două virtuţi să le câştige. Şi-am văzut în mănăstiri pe vremea mea când venea un frate sau o soră, căutau părinţii să îi ajute să poată căpăta aceste două virtuţi – smerenia şi dragostea. Mi-aduc aminte, când eram frate în mănăstire, eu eram mic şi mi-au crescut nişte mustăţi de parcă eram, aşa mi s-a părut mie, ca un pitic. Şi fraţii, când găteau treaba la vite, mă trăgeau unul de opinci, altul de mustăţi şi mă tot necăjeau şi râdeau de mine. M-am dus la părintele şi m-am plâns lui. Şi părintele m-a învăţat aşa: „Dacă fraţii râd de tine, râzi şi tu cu ei tot de tine, dar nu cumva să râzi de ei, că pierzi!”. Şi am făcut aşa cum m-a învăţat, iar acei fraţi, când au văzut aşa, s-au întristat şi nu mi-au mai zis nici „Du-te-ncolo”, adică şi-o căutat fiecare de nevoinţa lui.
Când Duhul Sfânt se va atinge de inima cuiva, atunci simte dragostea şi smerenia duhovnicească. Şi aceste lucruri numai dacă le-o simţit cineva te înţelege. Că ele n-au culoare ori chip. Dar dragostea duhovnicească şi mila care izvorăşte din ea şi smerenia, acestea sunt daruri de la bunul Dumnezeu. Şi aşa le simte cineva: ducându-şi viaţa în mod simplu şi nebăgat în seamă de nimeni. Şi să se silească pe cât poate a se păzi de cele mici; căci cel care nu se poate păzi de cele mici, nu poate spori nici la cele mari.

Nevoinţa fără dragoste şi smerenie e de plâns


Creştinii care au smerenie şi dragoste, Duhul Sfânt îi ajută să poată scăpa de aceste ispite de care sunt înconjuraţi. Pentru că aşa spune, că celor smeriţi cu inima Duhul Sfânt le descoperă tainele. Dar, ca să spun aşa, e foarte greu a căpăta aceste două virtuţi. Nu le poate căpăta cineva peste noapte. Iar care spun că-s nevoitori şi n-au ochi să-i vadă pe ceilalţi, aceia sunt, săracii, de plâns, pentru că – aşa zice un Sfânt Părinte – trebuie a urî boala (păcatul), dar nu pe bolnav (păcătos).
Şi atunci bunul Dumnezeu va rândui ca să putem birui acele duhuri; dacă eu duc viaţă de pocăinţă, Duhul Sfânt ne dă putere prin semnul Sfintei Cruci. Prima dată, când începe lupta duhovnicească, Duhul Sfânt îţi dă putere să-ţi scoată din inimă gândurile răutăţii iar cu timpul, dacă nu dai înapoi ci rămâi statornic, poate şi din trup să depărteze acele duhuri. Dar, de multe ori, se poate ca Duhul Sfânt să ne lase descoperiţi când vin acele duhuri asupra noastră. Dar pe măsură ce facem semnul sfintei cruci, pe acea măsură ne ajută şi biciuieşte pe duhuri. Dar cât timp eu visez ca să ajung ceva mare, sunt înşelat de diavol.
Dacă, din ascultare, ajunge cineva ori Preasfinţit, ori duhovnic, ori iconom, atunci trebuie a dubla smerenia. Trebuie să-ţi zici aşa în minte: „Doamne, întăreşte-mă să pot face această ascultare!”. Iar dacă simţi că nu poţi duce lucrarea, dublezi smerenia şi aştepţi până ce bunul Dumnezeu te va întări, ca să o poţi duce.
Dar am observat ceva: era un părinte foarte nevoitor şi cam bolnav şi Părintele Cleopa a vrut să-l facă preot, chiar şi duhovnic. Dar el nu a vrut şi a spus părintelui: „Eu peste un an de zile trebuie să plec”. Şi a rămas tot călugăr. El m-a învăţat cum să vieţuiesc ca să pot scăpa de multe curse ale vrăjmaşului. Şi anume: să trăiesc nebăgat în seamă şi de cei mari şi de cei mici, dar să nu-i urăsc pe cei care mă ponegresc. Astfel voi scăpa de multe şi felurite curse.
Când te pui la rugăciune, să n-ai nimic asupra cuiva. Dacă are altul asupra ta e doar treaba lui, nu-i treaba mea. Dar eu am datoria să mă rog şi pentru el şi să-i doresc binele. Sunt multe încercări pentru smerenie, de aceea e foarte greu să o dobândeşti. Ştie diavolul că dacă omul o căpătat aceste două virtuţi – smerenia şi dragostea – Duhul Sfânt nu-l lasă în părăsire.

Smerenia nu o capeţi din fapte bune

Fără încercări, fără ispite, nu capeţi smerenia. Şi nu o capeţi din fapte bune. Pe măsură ce omul e lovit şi de diavol, şi de oameni, şi din toate părţile, atunci el cade într-o deznădejde, dar nu una totală, Doamne, fereşte!, ci una pasivă, cum că nu mai are încredere în el, nici în oameni, ci are încredere deplină numai în Dumnezeu, Care poate să-l ajute. Atuncea vede că adevărul e numai la Dumnezeu. Dar întâi nu mai are încredere în el şi vede atunci că şi oamenii sunt ca şi el. Trebuie să am milă pentru oameni, dar să nu am încredere că m-ar putea ajuta.
Şi pentru toţi care se luptă cu firea lor să capete adevărata smerenie, să ştie: pe măsură ce caută smerenia în acea măsură li se descoperă Duhul Sfânt. Proorocul David spune aşa: „Multă este mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pentru darurile pe care le-ai ascuns de la cei ce se tem de Tine”. Duhul Sfânt ne descoperă aici ca nu cumva alte duhuri să-i înşele pe cei slabi. Le ţine acoperite şi, pe măsură ce sporim în smerenie, Duhul Sfânt descoperă câte o părticică şi atunci ne vom simţi plini de bucurie.
Spunem că Dumnezeu este cu noi. Dar nu oricând simţi bucuria aceasta, ci mai ales atunci când ai răbdat ceva pentru adevăr ori făcând ascultare ai răbdat năpaste şi nu te-ai războit. După cum rânduieşte Bunul Dumnezeu, sufletul poate răbda orice năpaste.
— Cum putem să ne smerim şi să sporim?
— Uite cum îi: dacă toţi ne smerim, toţi câştigăm. Şi care pune la încercare, prima dată să aibă smerenia înăuntru, fără să o vadă ceilalţi, nu-i nevoie să se vadă smerenia.
(Din: Pr. Nicolae Nicau, “Convorbiri duhovnicesti cu monahul Proclu Nicau” Editura Agaton, 2011)

SURSA


Înțelesul ascuns al albumului „ANTIdiaRY” (Rihanna) prezintă pașii prin care tinerele vedete sunt inițiate de ELITA OCULTĂ

Vigilant CitizenThe Occult Meaning of Rihanna’s “ANTIdiaRY” Videos

Cele 8 videoclipuri scurte care au precedat lansarea albumului ANTIdiaRY al Rihannei ascund un mesaj greu: ele dezvăluie procesul cerut de la un artist pentru a intra în topurile industriei muzicale, care este condusă de o elită ocultă.

Rihanna a fost descoperită de oamenii industriei muzicale când ea era o tânără în Barbados și, destul de repede, a fost absorbită în gaura neagră care este industria muzicală. Al treilea album al ei, intitulat „Good Girl Gone Bad” („Fata bună devenită rea”), a lansat-o în poziția unui superstar și a făcut-o foarte cunoscută. O coincidență destul de mare este, de asemenea, acel album în care imaginea și personalitatea Rihannei au luat o direcție mai întunecată și munca ei a devenit infiltrată de simbolism Illuminati. De exemplu, videoclipul piesei „Umbrella” (analizat într-un articol din 2008.), reprezintă simbolic vinderea sufletului său industriei muzicale și forțelor întunecate care o conduc. A fost într-adevăr despre o fată bună devenită rea.

De atunci, Rihanna a devenit una dintre cei mai bine vânduți artiști din toate timpurile și, concomitent, activitatea ei a fost folosită pentru a grăbi tot felul de agende. Video-clipurile ANTIdiaRY nu sunt o excepție. Într-o manieră foarte simbolică, aceste video-clipuri descriu traseul Rihannei spre succes și, după cum vom vedea, este totul despre inițierea într-o industrie condusă de o elită ocultă.

ANTIdiaRY

Coperta albumului o prezintă pe fetița Rihanna orbită de o coroană. Conceptele viziunii și orbirii sunt tema centrală a lucrării de artă.

Coperta albumului ANTi este o imagine cu Rihanna fetiță (probabil din prima ei zi la grădiniță). Sânge sub formă de cortină roșie în partea superioară a corpului ei.

Imaginea de copertă este de fapt parte din seria „Blind” a artistului născut în Israel, care se axează în mare măsură pe conceptele viziunii interioare și exterioare și metafora „deschiderii” ochilor privitorului. Cea mai mare parte a muncii lui Nachum includ subiecte cu vedere obstrucționată și mesaje conforme în Braille.
-Vanity Fair, Roy Nachum, artistul din spatele copertei albumului „Anti” al Rhannei, explică tot ce semnifică.

Pe fundal este un poem de Chloë Mitchell scris în Braille. Se citește:

„Mie câteodată îmi este frică că sunt înțeleasă greșit. Este pur și simplu deoarece ceea ce vreau să spun, ce trebuie să spun, nu va fi auzit. Auzit într-un fel pe care eu îl merit în mod corect. Ce aleg să spun este atât de complex, încât oamenii nu înțeleg profunzimea mesajului meu. Deci vocea mea nu este slăbiciunea mea, este opusul de care alții se tem.”

Da, mesajul ANTIdiaRY este într-adevăr foarte complex și este adevărat că cei mai mulți oameni nu îl înțeleg. Asta pentru că este codat cu limbajul ocult al elitei. Mesajul nu vine de la Rihanna, vine de la cei care o controlează.

Videoclipurile ANTIdiaRY descriu procesul cerut de la o tânără vedetă pentru a accesa sferele superioare ale industriei muzicale. Este despre inițiere, supunere și control. Și elita se mândrește în a face talentele să își promulge din nou propria „vânzare” prin videoclipuri muzicale.

Camera Unu

Seria începe la fel cum încep multe alte videoclipuri ritualice: înfățișând tinerețe, puritate și inocență.

În prima cameră, Rihanna este într-o încăpere complet albă, îmbrăcată într-o rochie albă.

Jucării albe și un pian alb fac referire la tinerețe, zburdălnicie și dragostea timpurie pentru muzică.

Doi copii mici apar în camera Rihannei și o momesc într-un loc mult mai întunecat.

Copiii (care par a fi gemeni) merg în mod înfiorător înapoi spre o cameră neagră.

În timp ce urmărește copiii, ea găsește o cheie pe care este înscris R8. O simbolizează pe ea fiind „aleasă” să intre în camerele negre ale elitei.

În timp ce Rihanna îi însoțește cei doi copii, ei se regăsesc în fetița Rihanna care este orbită de o coroană pe care nu o poate purta cum trebuie, pentru că Rihanna este prea mică.

Băiatul și fata care se regăsescc în fetița Rihanna reprezintă conceptul de dualitate care este la baza tuturor proceselor de transformare al ocultei. Opoziția culorilor alb și negru servesc aceluiași scop.

Fetița Rihanna, care este orbită de coroană oferită de elită, reprezintă personalitatea de bază a Rihannei, ea însăși nefiind inițiată în industria muzicală și așadar nu este în stare să vadă natura industriei. Rihanna însăși este, cu toate acestea, momită de prada faimei și succesului și o ghidează pe parcursul procesului.

Camera Doi

Când Rihanna intră în camera întunecată, ea găsește un studio de înregistrări nou, futurist.

Acest studio este o îmbunătățire, făcând tecerea de la pianul vechi, alb din dormitrul ei spre locul unde sunt înregistrate marile hituri, care se difuzează în toată lumea.

Când Rihanna atinge tabla de mixare, ea se mișcă spastic, necontrolabil, ca și cum ar fi fost posedată de o forță nevăzută. Acea muzică este clar infuzată cu ceva puternic.

După ce Rihanna se poartă necontrolat un timp, o grămadă de tipi înfiorători apare de nicăieri.

Acei tipi, care apar în studioul de înregistrări al elitei, reprezintă „oamenii industriei”, acei profesioniști care vor ghida și sprijini cariera Rihannei. Cu toate acestea, așa cum a declarat rapperul Q-Tip:

„Regula numărul patru mii optzeci a industriei
Oamenii companiei de înregistrări sunt dubioși…”

Camera Trei

La primul contact cu industria, transformarea ocultă a Rihannei începe.

Rihannei, care este îmbrăcată încă în alb, îi sunt luate măsuri pentru o nouă ținută. Este creată persoanalitatea ei nouă, plăcută de industrie.

Rihanna se întâlnește apoi cu femeia răspunzătoare cu acea cameră. Femeia stă în fața unui portal negru și este tatuată cu Braille pe toată fața ei.

În ANTIdiaRy, Braille (sistemul de scris cu puncte ieșite în relief folosit de oamenii orbi) reprezintă limbajul secret al elitei oculte. Copila, „neinițiată” Rihanna, cu coroana peste ochii ei, este pur și simplu oarbă, la fel ca masele neinițiate care nu pot citi limbajul elitei. Când a fost întrebată despre Braille în munca ei, Rihanna a răspuns:

„Câteodată cei care au văz sunt cei mai orbi.”
– revista Billboard, „Rihanna dezvăluie titlul și coperta albumului la galeria Los Angeles”

Femeia scrisă cu Braille pe față este clar o persoană cu rang mare în sistem. Ea atinge cheia Rihannei și o conduce înspre portalul întunecat. Copila Rihanna o așteaptă în partea cealaltă.

Rihanna merge înspre portalul care reprezintă inițierea ei în „partea întunecată”.

O Rihanna diferită iese la iveală din cealaltă parte a portalului.

Rihanna este îmbrăcată în negru, culoarea inițierii. Cu noua ei coafură și garderobă, Rihanna acum arată ca un star pop, completat cu tatuaje și un inel cu un craniu.

Fata bună a devenit rea.

Camera Patru

Dacă cineva nu descinde direct dintr-o familie cu linie de sânge din elită, inițierea necesită un sacrificiu de sânge.

Încă îmbrăcată în negru, Rihanna tatuează un bărbat chiar pe fruntea lui.

Rihanna însemnează bărbatul cu Braille (limbajul elitei). Cerneala (care arată ca o mulțime groaznică de sânge) curge din ochii și nasul bărbatului și cade pe podea. Sacrificiul cu sânge este terminat.

Camera Cinci

În Camera 5, Rihanna se află goală într-o baie, în timp ce o grămadă de oameni se uită la ea din spatele ecranelor. Ca un star pop care vinde sex, ea trebuie să se expună maselor fără chip pentru a-și promova cariera.

O mulțime de oameni vorbesc în jurul Rihannei, care este singură într-o cadă.

Ea își afundă capul în apă, ca un auto-botez.

Când Rihanna reapare, ea este înconjurată de un lichid albastru, ca cerneala. Se pare că procesul o omoară încet și pe ea.

Camera Șase

Rihanna o urmărește pe fetița Rihanna într-o cameră întunecată plină cu oamenii industriei. Ea merge spre o scenă care se pare că emite valuri de putere nevăzută.

Scena este și ea un mediu puternic. Același tip de putere emisă la studioul de înregistrări face pe oricine să se încline înapoi în valuri.

Apoi ea urcă pe niște scări pe o scenă. Astfel intră într-un eșalon mai mare al industriei. Reflexiile multiple ale Rihannei reprezintă împărțirea personalității ei principale în mai multe persoane fabricate de industrie.

Pe scenă, Rihanna este gata pentru următorul nivel.

Camera Șapte

Rihanna intră într-un birou plin cu simboluri care dezvăluie „elita ocultă”.

În biroul din marmură este o pereche de coarne Baphomet și un bust egiptean care amintesc de rădăcinile egiptene magice ale elitei oculte.

O femeie o îndreaptă pe Rihanna spre o altă cameră. Pe birou sunt două capete cu coarne (Baphomet) și un fel de piramidă. Rihanna este în birourile celor mari ai industriei, unde simbolurile lor reale sunt pe față.

Rihanna este direcționată spre o cameră care se pare că o îngrozește.

Rihanna găsește o cameră cameră din aur (care arată ca un seif de bancă) cu Braille (care reprezintă limbajul elitei) acoperind pereții. Podeaua este plină de monede din aur.

Aici, Rihanna descoperă aparent adevăratele rădăcini ale elitei oculte – bancherii. Stând într-o cameră plină de aur și bani, contabili vechi purtând cozoroace vechi verzi tastează pe calculatoare vechi. Aparent, ei numără bani de foarte mult timp.

Liniile de sânge ale elitei acestei lumi (de exemplu Rothschild, Rockerfellers etc.) au avut o influență asupra bancherilor lumii de secole. Așa se arată cum au ajuns la putere și cum au rămas la putere de generații. Ei sunt definiția „banilor vechi”. Ei au acumulat o cantitate revoltătoare de avere care are nevoie de o cantitate revoltătoare de contabilizare.

Copila Rihanna apare și îi dă coroana inițiatei Rihanna.

Rihanna este gata să devină o „regină Illuminati”.

După ce își pune coroana, camera devine întunecată.

Camera Opt

Rihanna folosește cheia găsită în primul video-clip pentru a deschide o ușă albă.

Oameni ai industriei o așteaptă în camera ei originală.

În timp ce în primul video-clip camera era „reală”, acum arată ca un „fals”, ca un aranjament pentru un show TV.

Camera ei albă este acum plină de nisip, făcând apel la stagnarea deșertului și a abandonului. Rihanna inocentă într-o rochie albă nu mai există.

Rihanna încoronată găsește copiii dualiști dormind în patul ei. Cum se întinde cu ei, noi înțelegem că transformarea ei ocultă este completă.

Rihanna apoi se uită pe cerul de noapte.

Ea vede o stea uriașă înconjurată de un cerc. „Ochiul din cer” nu se va opri niciodată să o urmărească de acum înainte.

Povestea spusă prin videoclipuri o arată pe Rihanna trecând printr-o transformare ocultă în timp ce ea crește în statut în industria muzicală. Călătoria ei începe când ea, fiind o fată inocentă, îmbrăcată în alb este momită de coroana elitei, Rihanna este sorbită în mașinăria industriei muzicale, completată cu studiouri de tehnologie avansată care emit o putere supranaturală. După inițierea ei în industrie, acum îmbrăcată toată în negru, Rihanna îndeplinește un sacrificiu cu sânge și gustă poziția de superstar. Apoi ea intră în birourile celor mari din elita ocultă și îi este dată coroana, făcând-o „regalitate” în industrie. Când se întoarce înapoi la camera ei originală, lucrurile sunt diferite. Inocența este dispărută. Rihanna este un star, dar adevărata ea este a dispărut. Ea este acum un produs al industriei muzicale.

În concluzie

Videoclipurile piesei ANTIdiaRY descriu, într-o manieră simbolică, lucrările interioare ale industriei muzicale. Ele explică cine conduce cu adevărat industria și ce este cerut de la staruri pentru a deveni SUPERstaruri. Ajungerea la acel statut rarefiat vine cu un cost: acel cineva trebuie să își predea „personalitatea proprie veche” pentru a îmbrățișa o nouă personalitate „specifică” elitei. După distrugerea personalității originale a cuiva, singurul lucru care mai rămâne este personalitatea creată artificial, îmbrăcată în negru care este văzută în jurul lumii, dar care este destul de moartă înăuntru.

Dacă ați citit alte articole de pe acest site, probabil ați remarcat că această narațiune (și codurile de culoare care o acompaniază) a fost folosită de nenumărate ori, pe nenumărate staruri pop tinere. Elitei oculte îi place să expună maselor acea narațiune, deoarece, chiar înaintea ochilor noștri, ei ne spun exact cum le controlează pe staruri și, pe o scară mai mare, cum conduc lumea. Din păcate, spre deosebire de Rihanna, cea mai mare parte a lumii nu înțelege limbajul elitei. Cum spunea Rihanna: „Câteodată cei care au văz sunt cei mai orbi.”

Sursa