Stareţul Hariton Negrea şi monahul Filoteu Bălan au început epurările în mănăstire. Cine respinge sinodul ecumenist din Creta trebuie izgonit. Astfel a venit şi rândul ieromonahului Tihon.


Noua conducere a mănăstirii Petru Vodă a schimbat macazul. Stareţul Hariton are ordin să susţină sinodul ecumenist din Creta şi porneşte prigoană împotriva monahilor tradiţionalişti.

Stareţul Hariton şi monahul Filoteu caută pretext să excludă din mănăstire orice posibil opozant faţă de sinodul ecumenist din Creta. O parte a monahilor din obşte ştiu doar variantele oferite oficial de către ierarhii ecumenişti, prin intermediul stareţului mănăstirii.

1După ce, de mai multe ori, a fost ameninţat şi i s-a pus în vedere să părăsească mănăstirea, ieromonahul Tihon, este chemat în “judecata” consistoriului mănăstirii de către stareţul Hariton Negrea şi monahul Filoteu Bălan.
Motivul acuzaţiilor este cît se poate de “justificat”: s-a pronunţat făţiş împotriva sinodului din Creta şi a făcut publică poziţia părintelui Simeon Zaharia faţă de acest subiect.
Stareţul nu şi-a asumat responsabilitatea excluderii preotului Tihon, intenţionând să implice întreaga obşte. Surpriza cea mare a stareţului a fost atunci când a constatat că obştea nu a fost de acord cu excluderea acestuia din mănăstire.

Ieromonahul Tihon a fost chemat în consistoriul mănăstirii de către stareţul Hariton Negrea, pentru că s-a împotrivit făţiş ereziilor semnate de ierarhii români la sinodul din Creta. Stareţul Hariton şi monahul Filoteu Bălan au încercat de mai mult timp să elimine orice opoziţie din interiorul mănăstirii, care ar strica “liniştea” superiorilor ierarhici ai BOR, şi în mod special a mitropolitului Teofan Savu, al Moldovei. Acum încearcă acest lucru folosindu-se de obştea monahală, dar… din câte se pare…, jocurile de culise au ieşit la iveală.
Monahul Tihon, vieţuieşte de 18 ani în mănăstirea Petru Vodă, fără a-şi schimba locul sau a avea intenţii de a pleca din mănăstirea de metanie, unde a fost tuns în monahism de către, duhovnicul neamului, părintele Iustin Pârvu. Părintele Iustin i-a spus când era pe patul de suferinţă să nu părăsească mănăstirea de metanie.
Fiind într-o vizită la părintele Simeon Zaharia de la mănăstirea Sihăstria, a aflat că acesta a fost constrans de exarhul Arhiepiscopiei Iaşilor, arhimandritul Nichifor Horea, să îşi retragă semnătura de pe documentul prin care un grup de clerici au anunţat Mitropolia Moldovei că va opri pomenirea ierarhului Teofan, până îşi va retrage semnătura de pe documentele controversate din sinodul “Mare” şi “Sfânt” la care a participat în luna iunie, anul 2016.
Deşi, de ochii lumii, ierarhul Moldovei, a anunţat pe site-ul Mitropoliei că doreşte ieşirea din CMB şi nu este de acord cu anumite articole ale documentelor din Creta, în realitate îi prigoneşte pe preoţii şi monahii care se opun ereziei ecumeniste. Unul dintre stareţii care au un rol important în prigonirea monahilor tradiţionalişti este tocmai “blândul” şi “călugărosul” Hariton Negrea, omul de bază al fostului mitropolit Daniel al Moldovei (actual patriarh al României) încă de când era la mănăstirea de protocol din Durău, la poalele Ceahlăului.
2La câteva zile după ce a avut loc pseudosinodul din Creta, stareţul Hariton Negrea şi monahul Filoteu Bălan, au organizat sinaxe cu obştea mănăstirii prin care monahii erau înştiinţaţi că “în Creta nu s-a schimbat nimic” şi “delegaţia României a avut un rol important şi pozitiv”. Ulterior, pe site-ul oficial al mănăstirii au apărut informaţii false prin care era lăudată implicarea delegaţiei BOR şi se aprecia “reuşita” sinodului. După ce au apărut primele dovezi ale eşecului teologic din Creta, dar şi demascarea ereziilor semnate de către delegaţia română, articolul a fost şters, iar cei doi lideri ai mănăstirii, Hariton şi Filoteu, au recurs la epurări ale posibililor opozanţi prin care ar exista “riscul” ca obştea mănăstirii să afle altă variantă decât cea oferită oficial de către mitropolitul Teofan Savu, prin stareţ.
Tot mai multe semne de întrebare se pun în ceea ce priveşte “decizia” părintelui Iustin Pârvu, care, pe patul morţii, în prezenţa mitropolitului Teofan, a “ales” (acceptat) propunerea de a-l numi stareţ pe părintele Hariton, în faţa aparatelor de filmat. Au fost vieţuitori din obşte care au remarcat că Mitropolitul Moldovei, cel care a gestionat momentul, a afirmat de mai multe ori: “Să nu încercaţi să îl convingeţi pe părintele Iustin să îşi schimbe decizia”. Acum, lucrurile încep să fie tot mai clare.
(A se vedea mărturia tatălui, aici:https://www.youtube.com/watch?v=MZPdNLzKlRM, la minutul 10,04)                                                                                                                                       În lupta mitropolitului Teofan de a implementa ecumenismul în viaţa bisericescă din3Moldova, stareţul Hariton are un rol important. Imaginea sa falsă de “urmaş” al părintelui Iustin Pârvu este folosită cu succes de conducerea mitropoliei moldovene, care îi trasează sarcini precise. Prima sarcină este aceea de a-i elimina pe opozanţii faţă de erezia ecumenistă decretată în Creta, dând impresia în faţa enoriaşilor, că ar fi apărători ai credinţei aşa cum a lăsat în “testamentul” său, marele duhovnic al românilor, părintele Iustin Pârvu.
4Primul care a trebuit eliminat din schemă a fost părintele Pamvo Jugănaru de la schitul Rădeni, jud. Neamţ, care a oprit pomenirea ierarhului Teofan până la retragerea semnăturii de pe documentul controversat din Creta. Nici monahii de la Rădeni nu au fost ocoliţi de ameninţările stareţului Hariton Negrea şi ale exarhului Nichifor Horea.
Detalii vezi aici:http://sinodultalharesc.tk/cinste-lor-sa-le-fim-alaturi-schitul-radeni-neamt-duce-mai-departe-lupta-anti-ecumenista-parintelui-justin-parvu/

Acum a venit rândul părintelui Tihon. Surse din cadrul mănăstirii spun că este vizată şi5maica stareţă Iustina Bujor de la mănăstirea de maici din Petru Vodă – Paltin, care a dat binecuvântarea pentru a se tipări în revista “Atitudini” articole ale mitropolitului Ierotheos Vlachos (Grecia), episcopului Longhin Jar din Bănceni (Ucraina), a Mitropolitului Serafim de Pireu (Grecia), a teologului Teodor Zisis (Grecia) şi alţi clerici şi teologi care au avut poziţii de condamnare a sinodului din Creta. Stând de vorbă cu un monah din mănăstirea Petru Vodă, aflăm că o vieţuitoare a mănăstirii Paltin a înregistrat-o de mai multe ori pe stareţa Iustina Bujor când vorbea maicilor din mănăstire despre sinodul din Creta. Sursa noastră ne spune că înregistrările erau făcute cu un telefon ascuns, şi în cîteva ore ajungeau la pr Hariton si Filoteu care, la rândul lor, le trimitea mitropolitului Teofan prin intermediul internetului. Monahii din mănăstire bănuiesc că stareţa de la Paltin a fost înregistrată de către o ucenică a părintelui Hariton.
Venind rândul părintelui Tihon, prigonitorii ecumenişti, s-au gîndit să-i aducă acuzaţii “canonice”. Deşi, în ultimele luni, au încercat de mai multe ori să-l izgonească, nu au făcut-o pentru că nu aveau motive întemeiate. Acum l-au “prins” că a făcut o înregistrare fără binecuvântarea stareţului. Pentru că a oprit pomenirea ierarhului ecumenist şi pentru mărturia sa de credinţă, nu aveau motive canonice să-l excludă. Aşadar s-au gândit să-l condamne pentru că a înregistrat (video) un monah care era din altă mănăstire, aceasta făcându-o fără binecuvântarea stareţului Hariton şi a stareţului de la mănăstirea Sihăstria, protosinghelul Arsenie Popa. În concluzie “justificările” stareţului sunt altele decât motivul real. În aparenţă este arătat de stareţ că părintele Tihon a făcut o înregistrare fără binecuvântare. Cu siguranţă că dacă în acea înregistrare ar fi fost o opinie favorabilă sinodului cretan, azi părintele Tihon nu era condamnat, ci chiar apreciat de către mai marii săi ierarhici.
Detalii despre “vinovăţia” părintelui Tihon vedeţi aici:http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/12/video-parintele-simion-zaharia-de-la.html

Stareţul Hariton a încercat de mai multe ori excluderea părintelui Tihon din mănăstirea sa de metanie, dar nu a găsit motive canonice prin care să-şi justifice decizia. De data asta a încercat să facă acest lucru prin intermediul obştii. Astfel a fost convocată întreaga obşte şi s-a pus planul în aplicare. Un monah din mănăstire a spus reporterilor de la ASTRADROM că “Părintele stareţ şi Filoteu au încercat să ne influenţeze să hotărâm eliminarea lui Tihon din mănăstire. Decât să mă fac părtaş la asta am preferat să nu mă prezint la sinaxă”. Din totalul de aproximativ 80 de vieţuitori ai mănăstirii, au fost prezenţi doar 45, dintre care doar şapte au votat pentru excluderea părintelui Tihon din mănăstire. Majoritatea au considerat că pentru o înregistrare nu merită exclus, cu atât mai mult că părintele Zaharia Simeon (care apare în înregistrare) şi-a dat acceptul. Un ieromonah din obşte spunea că “Măsura pe care dorea să o aplice părintele stareţ, este cam exagerată, cred că la mijloc sunt alte chestiuni pe care nu e momentul să le discutăm acum”. Majoritatea vieţuitorilor mănăstirii au considerat că măsura aplicată de actuala conducere este abuzivă şi dictatorială. “Tocmai pentru că am considerat că nu e cazul excluderii lui din obşte, am propus să nu fie alungat, ci doar să-i dea stareţul un canon” spune un monah care a participat la sinaxă. Fără a se consulta cu vieţuitorii mănăstirii, stareţul Hariton a decis ca părintele Tihon să fie “pedepsit” prin slujirea în sobor şi pomenirea mitropolitului Teofan la slujbe, ceea ce ar încălca decizia aplicării de către “acuzat” a canonului 15 de la sinodul I-II din Constantinopol (861).
Însăşi epitimia aplicată este o încălcare a drepturilor religioase şi a libertăţii de exprimare, un alt abuz al stareţului ecumenist prin care încearcă să-l şantajeze pe părintele Tihon pretextând apoi că l-a alungat fiindcă nu şi-a făcut canonul primit. Am încercat să stăm de vorbă şi cu părintele Hariton despre acest subiect, dar ne-a amânat repetat şi în cele din urmă ne-a refuzat într-un mod cât se poate de diplomat. Aşteptăm un răspuns al conducerii mănăstirii pe care să îl putem face public sau să îl posteze pe siteul oficial al mănăstirii. În cele ce urmează vom prezenta mărturia părintelui Tihon legata de acest subiect:

6“Sunt pregatit sa fiu dat afara, inchis, prigonit pentru dreapta credinta ortodoxa si pentru cele 7 sfintele sinoade ecumenice si nu doresc in credinta sa aplic iconomia. Vreau sa jertfesc totul pentru Hristos si Sfinta Biserica Ortodoxa nepatata. Asa sa imi ajute Dumnezeu, parintele meu staret arhim. Justin Pârvu si toti Sfintii din Închisorile Comuniste.
Sunt prigonit pentru ca vreau sa tin credinta ortodoxa nestirbita, care am primit-o de la parinti, apoi de mic am fost la parintele arhimandrit Cleopa Ilie, la parintele ieroschimonah Onufrie Frunza, de la staretul si povatuitorul meu, vrednicul de pomenire marturisitor JUSTIN PÂRVU si de la parintele meu duhovnic.
Multumesc ieroschimonahului Simeon Zaharia care imi este un bun sfatuitor inca din anul 2007 si prin increderea sfintiei sale mi-a acordat marturisirea publica a ceea ce avea pe suflet. Ma bucur ca am putut ajuta un suflet a unui mare duhovnic sa nu plece in viata vesnica fara a se usura sufleteste.” (Vezi:http://www.apologeticum.ro/2016/12/staretoiul-hariton-impune-ierom-tihon-sa-pomeneasca-ereziarhul-teofan-altfel-va-fi-dat-afara-din-manastire-oameni-buni-haideti-sa-alungam-acest-staretoi-talhar-din-manastirea-parintelui-justin/)

Concluzia noastră e una singură. Părintele Tihon a avut nevoie de curaj să ia deciziile pe care şi le-a asumat, iar acest curaj nu ar fi existat dacă nu avea credinţa, nădejdea şi dragostea de Dumnezeu.
Monahii cu care am stat de vorbă ne spun că, la rândul său, stareţul Hariton a recunoscut în faţa unor vieţuitori ai mănăstirii că este şi el constrâns, la rândul său, de către mai marii săi ierarhici. Nu contestăm acest lucru, dar ne întrebăm unde este modelul părintelui Justin Pârvu şi al mărturisitorilor din închisorile comuniste care nu s-au înfricoşat nici de membrii de partid, nici de episcopi, nici că îşi vor pierde cariera sau alte temeri lumeşti? Unde este modelul ctitorului mănăstirii Petru Vodă care de fiecare dată când apărea o abatere de la dreapta credinţă lua atitudine şi îndemna credincioşii să-şi apere credinţa cu orice preţ? Unde e modelul părintelui Iustin Pârvu care, în mod ferm şi categoric, spunea în urmă cu câţiva ani să nu acceptăm sinodul “pan-ortodox” care încă de atunci se anunţa a fi controversat, pentru că în documentele preliminare se vedea că acest sinod nu slujeşte ortodoxiei, ci globalismului în plan religios? Şi pe acei puţini care încă mai urmează modelul mărturisitor al părintelui Iustin Pârvu trebuie să-i alungaţi?! De ce?

Vedeţi şi: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/12/un-raspuns-teologic-celor-care-vor-sa.html

Marian Juncu
Angela Cristea

sursa

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu înfruntă cu bărbăție măsura abuzivă a ereziarhului: Nu accept hotărârea samavolnică de transfer!

 

Ciprian-referat-2016.jpg

CONTESTAȚIE

 

Către Centrul Eparhial,

În atenția Episcopului Andrei al Covasnei și Harghitei

 

Am primit decizia nr. 1670 din 7 decembrie 2016 referitoare la transferul meu la Ghelința. De la început vreau să spun că nu accept această hotărâre, care de fapt ascunde lașitatea dvs. de a mă opri de la slujire din acest moment al vieții mele, pentru activitatea mea antiecumenistă și implicit pentru tulburarea conștiinței dvs la tragerea semnalului de alarmă al întreruperii pomenirii la sfintele slujbe pe motiv strict de mărturisire a ereziei (fapt la care am fost îndreptățit de canonul 15 al Sinodului I-II Trulan, canon cu valoare ecumenică, deci veșnică).

Am slujit 10 ani ca și cântăreț bisericesc la catedrala ”Sfântul Nicolae” din Sf. Gheorghe, orașul meu natal, apoi 5 ani ca diacon și 5 ani ca preot tot acolo. Fără absolut nici un motiv m-ați dat afară în primăvara anului 2015. Apoi am slujit în frica lui Dumnezeu și m-am implicat în lucrările de finalizare a bisericii cu hramul Bunavestire, iar după nici doi ani mă văd transferat în munți, la o sărăcie lucie, la câțiva credincioși, care în afara cultului sunt de fapt vorbitori de limbă maghiară.

Motivele pe care le-ați invocat le voi analiza și combate în cele ce urmează, urmând ca această scrisoare personală, care nu este act al parohiei Sf. Gheorghe III, ci este primul meu strigăt de revoltă față de samavolnicia cu care vreți să mă reduceți la tăcere, să o fac publică pe toate căile:

 

1. Primul dvs argument este ”starea conflictuală existentă” între mine și pr. Dorin Cucu. Răspunsul meu:

a) am fost primit la biserica Bunavestire cu ostilitate vădită, iar până în ziua de astăzi nu am beneficiat pentru slujire decât de un umil sertăraș în sfântul altar pentru a-mi pune câteva lucruri. Nu mai vorbesc de starea de mizerie în care am găsit sfântul lăcaș, mai ales altarul;

b) în duminicile mele de rând pr. Cucu Dorin sau unii dintre apropiații lui veneau și luau credincioșii chiar din fața bisericii și îi duceau în altă parte, unii dintre cei care nu voiau să meargă fiind admonestați de acoliții lui de ce vin la slujbă aici, când slujesc eu; în schimb eu am slujit tot timpul, în duminicile lui de rând, alături de pr. Dorin Cucu. Deci starea conflictuală pe care el a dorit să o mărească continuu, eu am dezamorsat-o mereu, pentru ca să fie pace. Aceste afirmații le pot dovedi oricând cu mărturia scrisă și/sau verbală a unui număr mare din enoriașii bisericii noastre. Dvs. însă prezentați o stare de fapt deformată.

 

2. Referirea mea la crucea lui Baphomet, pusă pe biserica mare a parohiei este justă, pentru că:

a) această cruce cu trei brațe orizontale este cunoscută ca fiind simbol masonic, deci satanist. Dacă ați avea intenția să vă informați puțin (internetul este la îndemâna oricui), ați găsi foarte multe articole și poze care susțin afirmația mea. O astfel de ”cruce” nu are ce căuta pe o biserică ortodoxă, altminteri vă atrageți mânia lui Dumnezeu;

b) spuneți că această ”cruce” a fost pusă cu binecuvântarea ÎPS Ioan, ctitorul bisericii. Nu știu ce binecuvântare a fost, dar instalarea ”crucilor” (3 la număr) s-a făcut în primăvara anului 2015, când ÎPS Ioan nu mai era episcop eparhiot de Covasna și Harghita de câteva luni de zile. De instalarea lor s-a ocupat exclusiv pr. Dorin Cucu, eu nu. Concluzia mea este că ați dat dvs binecuvântarea așezării acestor simboluri masonice pe o biserică ortodoxă. Concluzia dvs din același paragraf este că ”pentru liniștea mea sufletească” mă trimiteți într-o parohie în care să slujesc singur. Stranie logică! Eu înțeleg că satana să rămână, să troneze pe biserica închinată Maicii Domnului, iar eu, preotul potrivnic acestei mârșăvii, să fiu alungat pe nedrept – acesta este realmente sensul ”transferului”.

 

3. Mă acuzați că am publicat pe net corespondența de la Episcopie. Vă răspund:

a) este plin netul de asemenea publicări ale unor acte chiriarhale care hotărăsc samavolnicii ca și acest transfer. Ce ar fi trebuit să fac? Să tac și să vă las să atentați la viața fiilor mei duhovnicești, așa cum v-o doriți cu venialitate?

b) publicarea pe net a materialelor despre întreruperea pomenirii și neparticiparea la ședințele de la protopopiat – este o altă acuză. V-am scris că am întrerupt pomenirea pentru faptul că ”ați luat” act la Sinodul din toamnă de hotărârile din Creta, deci le-ați acceptat, ori acele hotărâri sunt eretice, așa cum recunosc peste 70% dintre ortodocșii din lume. La ședințele de la Protopopiat eu am participat ani de zile, doar în ultimele luni nu am fost, pentru că atmosfera de acolo era una de batjocură atât la adresa mea sau a altor frați preoți, cât și la adresa dreptei credințe și se pregătea o punere la zid a mea de către preoții ecumeniști (iar la două ședințe eu nu am participat din motive medicale, având dovada în acest sens, pe care v-am trimis-o atunci pe mailul-ul Episcopiei).

Punctul principal al contra-argumentării mele la aceste acuze este următorul: dacă considerați că am oprit pe nedrept pomenirea dvs la slujbe, de ce nu m-ați oprit de la slujire, cum au făcut cu preoții antiecumeniști ierarhii români din alte eparhii (a se vedea cazul pr. Claudiu Buză din Urziceni)? Singurul motiv care mă îndreptățea să opresc pomenirea era erezia ierarhului, orice alte motive aducându-mi o pedeapsă binemeritată. Cum puteți să mă trimiteți într-o altă parohie, unde nu vă voi pomeni, devreme ce dvs nu vă lepădați de ecumenism? Iar tipul de ecumenism pe care îl practicați este slujirea adesea, pe la sfințiri de troițe sau chiar de biserici ortodoxe, cu eretici papistași, fapt care vă face pasibil, conform, Sfintelor Canoane, de imediată caterisire din treapta de arhiereu.

Deci, dacă acceptați întreruperea pomenirii, prin mutarea mea și slujirea liberă în altă parohie, înseamnă că recunoașteți că acuza mea că aveți cuget eretic ecumenist este reală. Aceasta este concluzia teologică și logică.

Dar, pentru că vă ascundeți de realitate, vreți să mă surghiuniți, să mă faceți să nu vă ”accept oferta” și să aveți apoi motiv, pe principiul neascultării, pentru a mă caterisi, așa cum mă și amenințați în penultimul paragraf al deciziei dvs.

 

4) Cât despre ”salariul de la stat”, eu nu am primit decât un stat de plată lunar, a trebuit să îmi procur salariul traiul meu și al familiei mele prin desfășurara unor activități licite, compatibile cu statutul de preot, a fost foarte greu și am trăit cu un sfert din salariul legal, investind în lucrările de la biserică și plătind toate dările și lucrările în care am fost implicat. Am vrut să fie bine pentru biserică și… am fost dat afară.

 

5) Ultimul paragraf mă obligă să predau actele parohiei și ștampila azi, 8 decembrie 2016. La ora 8 azi dimineață am fost prezent la Protopopiat, am fost anunțat telefonic de pr. protopop Ioan Bercu, pe care l-ați însărcinat, conform aceleași adrese nr. 1670 de mai sus, să se ocupe personal de predare, că nu poate veni, deci aveți subalterni care nu vă ascultă hotărârile arbitrare, cum să le ascult eu, cel alungat pe nedrept? Dimineață am făcut cerere de amânare la Protopopiat, pe baze legale, mai ales că mă aflu în plin proces de revizie contabilă, la care m-am prezentat din proprie-inițiativă, neacceptând să vin la Episcopie să predau toate actele ca apoi, nemaiavându-le, să îmi puteți găsi și alte ”motive” de pedepsire.

 

În concluzie, îndemnul din final, înaintea semnăturii dvs, sună așa: ”cu părintesc îndemn la îndreptare”. Vă mulțumesc, dar nu înțeleg ce anume este ”părintesc” în toată această samavolnicie. Voi lupta pe toate căile împotriva ei și nu voi accepta ca un om aflat în funcția de ierarh să își recunoască de facto mărturisirea eretică ecumenistă, iar pe de alta să hotărască în mod arbitrar cum să își bată joc de fiii mei duhovnicești, de viața, familia și slujirea mea preoțească.

De asemenea, vă anunț că în cazul în care în perioada următoare, datorită acestor acte de”execuție de tip digital” pe care mi le aplicați, neavând dorința sau curajul ca măcar să ne vedem, ca oameni, față către față sau minimul respect, ca om care veți răspunde și de sufletul meu înaintea lui Dumnezeu, ca să mă certați personal la telefon, deci în cazul în care starea de sănătate a vreunui membru al familiei mele se va înrăutăți sau va interveni vreun episod nedorit și ireversibil legat de sănătatea ei, vă veți face responsabil de aceasta, cel puțin din punct de vedere moral, fapt care ar trebui să vă readucă aminte că suntem oameni, chipul lui Dumnezeu în lume, nu simple obiecte, care pot fi aruncate oricând la gunoi.

Eu de luni, 12 decembrie 2016, aș intra în săptămâna de rând la biserica Bunavestire. Vă rog până duminică seara, probabil în același stil ”digital” (”dintr-o semnătură”, cum vă place să afirmați), să îmi comunicați dacă pot continua să slujesc acolo sau sunt oprit de la slujirea celor sfinte. La Ghelința nu voi merge sub nici o formă.

 

Așa să îmi ajute Bunul Dumnezeu și Preacurata Născătoare de Dumnezeu !

 

Sf. Gheorghe

08.12.2016

 

Cu sincer îndemn la îndreptarea dvs din erezia ecumenistă,

 

pe care v-o doresc, spre mântuire,

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

 

P.S. – Câtă vreme este formulată și este în dezbatere această contestație, cred că măsura transferului ar trebui să se suspende, până la soluționarea contestației.

 

sursa: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/12/08/pr-dr-ciprian-ioan-staicu-nu-accept-hotararea-samavolnica-de-transfer/

Stareţul Hariton Negrea şi monahul Filoteu Bălan au început epurările în mănăstire. Cine respinge sinodul ecumenist din Creta trebuie izgonit

parintii-prigoniti

Noua conducere a mănăstirii Petru Vodă a schimbat macazul. Stareţul Hariton are ordin să susţină sinodul ecumenist din Creta şi porneşte prigoană împotriva monahilor tradiţionalişti. Stareţul Hariton şi monahul Filoteu caută pretext să excludă din mănăstire orice posibil opozant faţă de sinodul ecumenist din Creta. O parte a monahilor din obşte ştiu doar variantele oferite oficial de către ierarhii ecumenişti, prin intermediul stareţului mănăstirii.   După ce, de mai multe ori, a fost ameninţat şi i s-a pus în vedere să părăsească mănăstirea, ieromonahul Tihon, este chemat în “judecata” consistoriului mănăstirii de către stareţul Hariton Negrea şi monahul Filoteu Bălan.

 

Motivul acuzaţiilor este cît se poate de “justificat”: s-a pronunţat făţiş împotriva sinodului din Creta şi a făcut publică poziţia părintelui Simeon Zaharia faţă de acest subiect.   Stareţul nu şi-a asumat responsabilitatea excluderii preotului Tihon, intenţionând să implice întreaga obşte. Surpriza cea mare a stareţului a fost atunci când a constatat că obştea nu a fost de acord cu excluderea acestuia din mănăstire.   Ieromonahul Tihon a fost chemat în consistoriul mănăstirii de către stareţul Hariton Negrea, pentru că s-a împotrivit făţiş ereziilor semnate de ierarhii români la sinodul din Creta. Stareţul Hariton şi monahul Filoteu Bălan au încercat de mai mult timp să elimine orice opoziţie din interiorul mănăstirii, care ar strica “liniştea” superiorilor ierarhici ai BOR, şi în mod special a mitropolitului Teofan Savu, al Moldovei. Acum încearcă acest lucru folosindu-se de obştea monahală, dar… din câte se pare…, jocurile de culise au ieşit la iveală.   Monahul Tihon, vieţuieşte de 18 ani în mănăstirea Petru Vodă, fără a-şi schimba locul sau a avea intenţii de a pleca din mănăstirea de metanie, unde a fost tuns în monahism de către, duhovnicul neamului, părintele Iustin Pârvu. Părintele Iustin i-a spus când era pe patul de suferinţă să nu părăsească mănăstirea de metanie.  Fiind într-o vizită la părintele Simeon Zaharia de la mănăstirea Sihăstria, a aflat că acesta a fost constrans de exarhul Arhiepiscopiei Iaşilor, arhimandritul Nichifor Horea, să îşi retragă semnătura de pe documentul prin care un grup de clerici au anunţat Mitropolia Moldovei că va opri pomenirea ierarhului Teofan, până îşi va retrage semnătura de pe documentele controversate din sinodul “Mare” şi “Sfânt” la care a participat în luna iunie, anul 2016.   Deşi, de ochii lumii, ierarhul Moldovei, a anunţat pe site-ul Mitropoliei că doreşte ieşirea din CMB şi nu este de acord cu anumite articole ale documentelor din Creta, în realitate îi prigoneşte pe preoţii şi monahii care se opun ereziei ecumeniste. Unul dintre stareţii care au un rol important în prigonirea monahilor tradiţionalişti este tocmai “blândul” şi “călugărosul” Hariton Negrea, omul de bază al fostului mitropolit Daniel al Moldovei (actual patriarh al României) încă de când era la mănăstirea de protocol din Durău, la poalele Ceahlăului.   La câteva zile după ce a avut loc pseudosinodul din Creta, stareţul Hariton Negrea şi monahul Filoteu Bălan, au organizat sinaxe cu obştea mănăstirii prin care monahii erau înştiinţaţi că “în Creta nu s-a schimbat nimic” şi “delegaţia României a avut un rol important şi pozitiv”. Ulterior, pe site-ul oficial al mănăstirii au apărut informaţii false prin care era lăudată implicarea delegaţiei BOR şi se aprecia “reuşita” sinodului. După ce au apărut primele dovezi ale eşecului teologic din Creta, dar şi demascarea ereziilor semnate de către delegaţia română, articolul a fost şters, iar cei doi lideri ai mănăstirii, Hariton şi Filoteu, au recurs la epurări ale posibililor opozanţi prin care ar exista “riscul” ca obştea mănăstirii să afle altă variantă decât cea oferită oficial de către mitropolitul Teofan Savu, prin stareţ.    Tot mai multe semne de întrebare se pun în ceea ce priveşte “decizia” părintelui Iustin Pârvu, care, pe patul morţii, în prezenţa mitropolitului Teofan, a “ales” (acceptat) propunerea de a-l numi stareţ pe părintele Hariton, în faţa aparatelor de filmat. Au fost vieţuitori din obşte care au remarcat că Mitropolitul Moldovei, cel care a gestionat momentul, a afirmat de mai multe ori: “Să nu încercaţi să îl convingeţi pe părintele Iustin să îşi schimbe decizia”. Acum, lucrurile încep să fie tot mai clare.

(A se vedea mărturia tatălui, aici: https://www.youtube.com/watch?v=MZPdNLzKlRM, la minutul 10,04)

În lupta mitropolitului Teofan de a implementa ecumenismul în viaţa bisericescă din Moldova, stareţul Hariton are un rol important. Imaginea sa falsă de “urmaş” al părintelui Iustin Pârvu este folosită cu succes de conducerea mitropoliei moldovene, care îi trasează sarcini precise. Prima sarcină este aceea de a-i elimina pe opozanţii faţă de erezia ecumenistă decretată în Creta, dând impresia în faţa enoriaşilor, că ar fi apărători ai credinţei aşa cum a lăsat în “testamentul” său, marele duhovnic al românilor, părintele Iustin Pârvu.    Primul care a trebuit eliminat din schemă a fost părintele Pamvo Jugănaru de la schitul Rădeni, jud. Neamţ, care a oprit pomenirea ierarhului Teofan până la retragerea semnăturii de pe documentul controversat din Creta. Nici monahii de la Rădeni nu au fost ocoliţi de ameninţările stareţului Hariton Negrea şi ale exarhului Nichifor Horea.

 

Detalii vezi aici: http://sinodultalharesc.tk/cinste-lor-sa-le-fim-alaturi-schitul-radeni-neamt-duce-mai-departe-lupta-anti-ecumenista-parintelui-justin-parvu/

 

Acum a venit rândul părintelui Tihon. Surse din cadrul mănăstirii spun că este vizată şi maica stareţă Iustina Bujor de la mănăstirea de maici din Petru Vodă – Paltin, care a dat binecuvântarea pentru a se tipări în revista “Atitudini” articole ale mitropolitului Ierotheos Vlachos (Grecia), episcopului Longhin Jar din Bănceni (Ucraina), a Mitropolitului Serafim de Pireu (Grecia), a teologului Teodor Zisis (Grecia) şi alţi clerici şi teologi care au avut poziţii de condamnare a sinodului din Creta. Stând de vorbă cu un monah din mănăstirea Petru Vodă, aflăm că o vieţuitoare a mănăstirii Paltin a înregistrat-o de mai multe ori pe stareţa Iustina Bujor când vorbea maicilor din mănăstire despre sinodul din Creta. Sursa noastră ne spune că înregistrările erau făcute cu un telefon ascuns, şi în cîteva ore ajungeau la pr Hariton si Filoteu care, la rândul lor, le trimitea mitropolitului Teofan prin intermediul internetului. Monahii din mănăstire bănuiesc că stareţa de la Paltin a fost înregistrată de către o ucenică a părintelui Hariton.    Venind rândul părintelui Tihon, prigonitorii ecumenişti, s-au gîndit să-i aducă acuzaţii “canonice”. Deşi, în ultimele luni, au încercat de mai multe ori să-l izgonească, nu au făcut-o pentru că nu aveau motive întemeiate. Acum l-au “prins” că a făcut o înregistrare fără binecuvântarea stareţului. Pentru că a oprit pomenirea ierarhului ecumenist şi pentru mărturia sa de credinţă, nu aveau motive canonice să-l excludă. Aşadar s-au gândit să-l condamne pentru că a înregistrat (video) un monah care era din altă mănăstire, aceasta făcându-o fără binecuvântarea stareţului Hariton şi a stareţului de la mănăstirea Sihăstria, protosinghelul Arsenie Popa. În concluzie “justificările” stareţului sunt altele decât motivul real. În aparenţă este arătat de stareţ că părintele Tihon a făcut o înregistrare fără binecuvântare. Cu siguranţă că dacă în acea înregistrare ar fi fost o opinie favorabilă sinodului cretan, azi părintele Tihon nu era condamnat, ci chiar apreciat de către mai marii săi ierarhici.

 

Detalii despre “vinovăţia” părintelui Tihon vedeţi aici: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/12/video-parintele-simion-zaharia-de-la.html

 

Stareţul Hariton a încercat de mai multe ori excluderea părintelui Tihon din mănăstirea sa de metanie, dar nu a găsit motive canonice prin care să-şi justifice decizia. De data asta a încercat să facă acest lucru prin intermediul obştii. Astfel a fost convocată întreaga obşte şi s-a pus planul în aplicare. Un monah din mănăstire a spus reporterilor de la ASTRADROM că “Părintele stareţ şi Filoteu au încercat să ne influenţeze să hotărâm eliminarea lui Tihon din mănăstire. Decât să mă fac părtaş la asta am preferat să nu mă prezint la sinaxă”. Din totalul de aproximativ 80 de vieţuitori ai mănăstirii, au fost prezenţi doar 45, dintre care doar şapte au votat pentru excluderea părintelui Tihon din mănăstire. Majoritatea au considerat că pentru o înregistrare nu merită exclus, cu atât mai mult că părintele Zaharia Simeon (care apare în înregistrare) şi-a dat acceptul. Un ieromonah din obşte spunea că “Măsura pe care dorea să o aplice părintele stareţ, este cam exagerată, cred că la mijloc sunt alte chestiuni pe care nu e momentul să le discutăm acum”. Majoritatea vieţuitorilor mănăstirii au considerat că măsura aplicată de actuala conducere este abuzivă şi dictatorială. “Tocmai pentru că am considerat că nu e cazul excluderii lui din obşte, am propus să nu fie alungat, ci doar să-i dea stareţul un canon” spune un monah care a participat la sinaxă. Fără a se consulta cu vieţuitorii mănăstirii, stareţul Hariton a decis ca părintele Tihon să fie “pedepsit” prin slujirea în sobor şi pomenirea mitropolitului Teofan la slujbe, ceea ce ar încălca decizia aplicării de către “acuzat” a canonului 15 de la sinodul I-II din Constantinopol (861).   Însăşi epitimia aplicată este o încălcare a drepturilor religioase şi a libertăţii de exprimare, un alt abuz al stareţului ecumenist prin care încearcă să-l şantajeze pe părintele Tihon pretextând apoi că l-a alungat fiindcă nu şi-a făcut canonul primit. Am încercat să stăm de vorbă şi cu părintele Hariton despre acest subiect, dar ne-a amânat repetat şi în cele din urmă ne-a refuzat într-un mod cât se poate de diplomat. Aşteptăm un răspuns al conducerii mănăstirii pe care să îl putem face public sau să îl posteze pe siteul oficial al mănăstirii. În cele ce urmează vom prezenta mărturia părintelui Tihon legata de acest subiect:  “Sunt pregatit sa fiu dat afara, inchis, prigonit pentru dreapta credinta ortodoxa si pentru cele 7 sfintele sinoade ecumenice si nu doresc in credinta sa aplic iconomia. Vreau sa jertfesc totul pentru Hristos si Sfinta Biserica Ortodoxa nepatata. Asa sa imi ajute Dumnezeu, parintele meu staret arhim. Justin Pârvu si toti Sfintii din Închisorile Comuniste.  Sunt prigonit pentru ca vreau sa tin credinta ortodoxa nestirbita, care am primit-o de la parinti, apoi de mic am fost la parintele arhimandrit Cleopa Ilie, la parintele ieroschimonah Onufrie Frunza, de la staretul si povatuitorul meu, vrednicul de pomenire marturisitor JUSTIN PÂRVU si de la parintele meu duhovnic.   Multumesc ieroschimonahului Simeon Zaharia care imi este un bun sfatuitor inca din anul 2007 si prin increderea sfintiei sale mi-a acordat marturisirea publica a ceea ce avea pe suflet. Ma bucur ca am putut ajuta un suflet a unui mare duhovnic sa nu plece in viata vesnica fara a se usura sufleteste.” (Vezi: http://www.apologeticum.ro/2016/12/staretoiul-hariton-impune-ierom-tihon-sa-pomeneasca-ereziarhul-teofan-altfel-va-fi-dat-afara-din-manastire-oameni-buni-haideti-sa-alungam-acest-staretoi-talhar-din-manastirea-parintelui-justin/)

Concluzia noastră e una singură. Părintele Tihon a avut nevoie de curaj să ia deciziile pe care şi le-a asumat, iar acest curaj nu ar fi existat dacă nu avea credinţa, nădejdea şi dragostea de Dumnezeu.   Monahii cu care am stat de vorbă ne spun că, la rândul său, stareţul Hariton a recunoscut în faţa unor vieţuitori ai mănăstirii că este şi el constrâns, la rândul său, de către mai marii săi ierarhici. Nu contestăm acest lucru, dar ne întrebăm unde este modelul părintelui Justin Pârvu şi al mărturisitorilor din închisorile comuniste care nu s-au înfricoşat nici de membrii de partid, nici de episcopi, nici că îşi vor pierde cariera sau alte temeri lumeşti? Unde este modelul ctitorului mănăstirii Petru Vodă care de fiecare dată când apărea o abatere de la dreapta credinţă lua atitudine şi îndemna credincioşii să-şi apere credinţa cu orice preţ? Unde e modelul părintelui Iustin Pârvu care, în mod ferm şi categoric, spunea în urmă cu câţiva ani să nu acceptăm sinodul “pan-ortodox” care încă de atunci se anunţa a fi controversat, pentru că în documentele preliminare se vedea că acest sinod nu slujeşte ortodoxiei, ci globalismului în plan religios? Şi pe acei puţini care încă mai urmează modelul mărturisitor al părintelui Iustin Pârvu trebuie să-i alungaţi?! De ce?

 

Vedeţi şi: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/12/un-raspuns-teologic-celor-care-vor-sa.html

sursa: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/12/staretul-hariton-negrea-si-monahul.html

Sursa

 

Mitropolia Moldovei face presiuni și cere repomenirea la Sfintele Liturghii a Mitropolitului Teofan pe motiv că acesta nu ar fi căzut în erezia ecumenistă

preoti-de-caritate-1


Consiliul duhovnicesc al Mănăstirii Sihăstria s-a reunit în data de 05.12.2016, ca să examineze tulburările care au apărut în unele schituri ale mănăstirii datorită interpretării greşite a hotărârilor Sinodului din Creta din 2016.

S-a constatat că printre cei afectaţi de aceste tulburări a fost şi Ieroschimonahul Simeon Zaharia de la Schitul Poiana lui Ioan, care a fost dezinformat în decursul timpului de către mai multe persoane.

Cu o zi înaintea acestui consiliu, părinţii mănăstirii l-au cercetat pe Părintele Simeon şi i-au pus la îndemână mai multe informaţii şi documente despre Sinodul din Creta, precum şi concluziile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 29 octombrie 2016. Astfel Părintele Simeon a remarcat şi apreciat Concluziile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, că Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice, ci a mărturisit faptul că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos. De asemenea, s-a luat act de faptul că textele pot fi explicitate, nuanțate sau dezvoltate de către un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe. Explicitarea acestora și redactarea altor documente sinodale cu teme diferite nu trebuie realizate, însă, sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există consens panortodox, ele trebuie amânate și perfecționate până când se va realiza un consens.

Această informare a dus la buna înţelegere a situaţiei privind consecinţele lucrărilor Sinodului din Creta şi liniştirea sufletească a Părintelui Simeon Zaharia, acesta recomandând tuturor pomenirea Ierarhului său, IPS Teofan.

Consiliul duhovnicesc al mănăstirii noastre, ca reprezentant duhovnicesc al obştii sale, sprijină unitatea Bisericii, pe ierarhul său – IPS Teofan – şi întregul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, considerând nejustificată reacţia unor clerici şi credincioşi de neascultare faţă de Biserică şi de ierarhii săi canonici.

Video cu Ieroschimonahul Simeon Zaharia de la Schitul Poiana lui Ioan despre acest subiect

Mărturisire de credinţă antiecumenistă a comunităţii Schitului Rădeni, Neamţ din cadrul Mitropolia Moldovei

 http://radenipastraveni.mmb.ro/program-liturgic-85

Prea Cuvioase Părinte Exarh,

Prea Cuvioase Părinte Stareţ,

În ultimele săptămâni Schitul “Sfânta Cuvioasa Parascheva”1de la Rădeni, Neamţ, a fost ţinta unor presiuni exercitate de la nivelul Centrului eparhial, cu scopul de a determina reluarea pomenirii ierarhului sau, în caz contrar, părăsirea schitului de către preoţii slujitori şi înlocuirea lor cu alţii. Vă adresăm acest memoriu cu speranţa că va reuşi să explice poziţia noastră, în aşa fel încât aceste presiuni să înceteze, iar vieţuitorii schitului Rădeni şi credincioşii care îşi găsesc refugiu spiritual aici să poată participa în linişte la slujbe şi la viaţa duhovnicească a aşezământului.

În vara acestui an, în localitatea Kolimbari, în insula Creta, s-a desfăşurat ceea ce s-a numit “Marele şi Sfântul Sinod”, o întâlnire care s-a dorit a fi panortodoxă şi şi-a propus cu emfază “să manifeste unitatea sinodală a Ortodoxiei”, dar a produs, prin deciziile sale, o dezbinare fără precedent în rândul Sfintelor Biserici Ortodoxe. Adunarea din Creta a adoptat hotărârea eretică de introducere în Ortodoxie, ca mod de gândire eclesiologică şi acţiune misionară, a ecumenismuluiideologie condamnată ca erezie şi panerezie de sfinţi ai Bisericii, precum sfântul Ignatie Brancianinov, sfântul Ioan Iacob Hozevitul, sfântul Iustin Popovici, sfântul Nicolae Velimirovici, sfântul Paisie Aghioritul, de teologi renumiţi, precum părintele academician preot profesor Dumitru Stăniloae, părintele Serafim Rose, de duhovnici recunoscuţi precum părintele Iustin Pârvu, părintele Ilie Cleopa, părintele Arsenie Papacioc, de sinoade locale, precum sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din Exil, sinodul Bisericii Ortodoxe Georgiene, sinodul Bisericii Ortodoxe Bulgare. Întreg documentul “Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine” este o recunoaştere şi o parafare a ecumenismului ca nou mod de gândire eclesiologică în Ortodoxie, prin acceptarea celorlalte comunităţi creştine ca “biserici”, prin ratificarea premiselor eclesiologice ecumeniste aleDeclaraţiei de la Toronto, considerate “de importanţă capitală pentru participarea Bisericii Ortodoxe la Consiliul Mondial al Bisericilor”, în ciuda faptului că aceste premise eclesiologice sunt cu totul eretice, vorbind despre “adevărata Biserică”, “Sfânta Biserică Catolică pe care o mărturisesc Crezurile”, expresii care se referă la o entitate religioasă inspirată de ideologia protestantă, pe care CMB încearcă să o realizeze sub sloganul “unităţii Bisericii”, cu participarea şi a unor ierarhi şi clerici ortodocşi. Documentul sinodal mai sus menţionat acceptă dreptul membrilor CMB de a nu recunoaşte Biserica Ortodoxă ca fiind Biserica mântuitoare şi chiar de a nu o recunoaşte nici măcar ca “Biserică deplină şi în adevăratul sens al cuvântului[1]. Acelaşi ecumenism l-au propus sinodalii din Creta şi în relaţiile familiale, prin acceptarea căsătoriilor mixte, şi chiar în maniera de înţelegere a postului, prin lăsarea la latitudinea Bisericilor locale a modului de aplicare a pogorămintelor referitoare la acesta[2], afectând astfel practica unitară de până acum a Ortodoxiei. În privinţa raporturilor cu lumea, în loc să prezinte Biserica Ortodoxă ca pe o ancoră morală şi spirituală într-o lume debusolată şi complet tulburată, documentul referitor la relaţiile cu lumea prezintă Biserica Ortodoxă ca pe o instituţie internaţională oarecare, angrenată în procesul globalizării şi al realizării distopiei paradisului terestru pe care îl propovăduieşte societatea materialist-ateistă din zilele noastre. Nu în ultimul rând, în Creta s-a încercat schimbarea conceptului de sinodalitate, de la modelul propus de primele nouă sinoade ecumenice (cele şapte sfinte sinoade “clasice” şi sinodul Sfântului Fotie şi cel al Sfântului Grigore Palama) şi de 2000 de ani de vieţuire sinodală a Bisericii, la un model papalist, în care egalitatea harică a episcopilor nu mai este respectată (prin modul în care a fost conceput procesul de adoptare a deciziilor sinodale), iar poporul nu mai are niciun rol în receptarea hotărârilor din Creta şi ale celor ale sinoadelor ce vor veni. Vocea pliromei a fost amuţită de prevederile art. 22 al documentului despre relaţiile cu ansamblul lumii creştine, în care se dă de înţeles că cine se opune “sinodului” din Creta şi ecumenismului în general este un “fanatic”, un “taliban” şi chiar un “pretins ortodox”. În felul acesta, aşa cum s-au asigurat că disidenţa episcopală faţă de deciziile sinodului nu va influenţa decizia finală a Bisericii Autocefale căreia aparţine episcopul disident[3], “sinodul” s-a asigurat şi că procesul de receptare de către pliroma merge fără dificultăţi, prin etichetarea apriori a celor ce ar putea contesta hotărârile sale sau ar aplica prevederile canonice de întrerupere a pomenirii ierarhului în astfel de situaţii ca “schismatici” şi „duşmani ai unităţii Bisericii”.

Hotărârile “sinodului” din Creta au fost contestate şi considerate ca problematice, adică eretice, de teologi de renume, precum profesorul Dimitrios Tselenghidis, protopresbiter prof. Theodoros Zisis, de peste 30 de episcopi participanţi în Creta, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, de Sfântul Sinod al Bisericii Antiohiene, chiar şi de o parte a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Greceşti, de duhovnici de marcă şi de o parte a pliromei, care a fost stupefiată de acceptarea ecumenismului ca mod de a gândi în Ortodoxie. Chiar şi sinoade favorabile “sinodului” din Creta, precum sinodul Bisericii Ortodoxe Române, au recunoscut că mai e loc de “explicitări, nuanţări şi dezvoltări”[4] ale textelor, iar mitropolitul Ierotheos Vlachos, care a peregrinat prin Moldova, încercând să-i convingă pe moldoveni de ortodoxia mărturisirii arhiereului local, în ciuda faptului că acesta a semnat toate documente în Creta şi le-a mai aprobat odată prin “luare de act” şi în sinodul BOR din 29 octombrie 2016, a fost citat, şi aprobat astfel, de agenţia de ştiri patriarhală Basilica ca spunând că textele “trebuie explicitate, diortosite şi schimbate şi alte aspecte, lucru pe care îl va face alt sinod”[5] (s.n.). Acelaşi mitropolit Ierotheos Vlachos a scris un întreg studiu referitor la caracterul eretic al “sinodului” din Creta, ceea ce face greu de înţeles afirmaţia făcută în Moldova că participanţii la acest sinod sunt ortodocşi şi vrednici de a fi urmaţi cu statornicie, deşi sinodul în sine este eretic[6].

 Discuţiile contradictorii sterile, manipulative, şi argumentările prosinod arată cât de puternic este pătruns spiritul relativist şi reducţionist al ecumenismului în Biserica Ortodoxă şi cum acesta face ravagii încă înainte ca sinodul să fi aprobat oficial ecumenismul. În încercarea de a măslui adevărul cu privire la erezia adoptată în Creta, s-au folosit tot felul de argumentări: argumentul “teologic”, în care sfinţi precum Vasile cel Mare, sinoade, precum cel de la 1484, sau enciclice patriarhale, precum cea din 1848, au fost luaţi drept “complici” la recunoaşterea denumirii de „biserici” acordate ereticilor; argumentul că “nu s-a schimbat nimic”, de ca şi când faptul că eclesiologia Bisericii a fost infestată cu sincretismul religios ecumenist ar fi “nimic”; argumentul că “sinodul nu produce niciun efect”, ignorând evidenţa consemnată în art. 13 al Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Sfântului şi Marelui Sinod, care prevede că “aceste texte au autoritate panortodoxă”; argumentul serghianist că “atât s-a putut”, de ca şi când ar exista vreo scuză pentru trădarea Ortodoxiei; argumentul ridicol că “dacă nu se semna, se pierdea unitatea teritorială a ţării”; argumentul ilogic că “s-a recunoscut denumirea de biserici, dar nu statutul eclesiologic de biserici”, de ca şi când poţi numi ceva “biserică” fără ca cel denumit aşa să fie perceput ca atare; argumentul “aşteptării potirului comun”, care exonerează cauza (erezia), dar condamnă doar efectul (comuniunea liturgică) şi goleşte de sens conceptul de “erezie”, înţeleasă de către teologie îndeobşte ca învăţătură greşită propovăduită public, faţă de care canonul 15 I-II statuează dreptul Bisericii de a se apăra din faza de învăţătură greşită, pentru a nu se ajunge la faza de potir comun, când de fapt Biserica este cu totul cuprinsă de erezie.

În faţa realităţii irefutabile că arhiereii români prezenţi la “sinodul” din Creta s-au făcut părtaşi la ereziile adoptate acolo, iar acum încearcă să le relativizeze şi să le facă acceptabile poporului ortodox prin diferite mijloace, vieţuitorii schitului Rădeni din Neamţ au luat măsura, prevăzută de canonul 31 apostolic şi de canonul 15 I-II Constantinopol, a întreruperii pomenirii ierarhului locului, până în momentul în care acesta va reveni la ortodoxia mărturisirii. Cele două canoane ne permit să ne îngrădim prin nepomenire de ierarhul care “propovăduieşte cu capul descoperit”, adică în mod public, o erezie, ceea ce s-a întâmplat în cel mai public mod, în faţa întregii planete, prin semnarea actelor “sinodului” din Creta şi prin reconfirmarea lor în sinodul românesc, la sfârşitul lunii octombrie. Tâlcuirea din Pidalion a canonului 31 apostolic explică: “Iar câţi se despart de episcopul lor mai înainte de Sinodiceasca cercetare, pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală sau eres, unii ca aceia nu numai că cercetării celor de mai sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după canonul 15 al celui 1 şi 2 sobor”[7](s.n.). Este făcută astfel şi legătura cupartea a doua a canonului 15 I-II Constantinopol, care precizează: “Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi împărţiri”, ceea ce spulberă argumentarea neserioasă că de fapt canonul 15 I-II s-ar adresa numai relaţiei dintre mitropolit şi patriarh şi ar fi, în întregime, o continuare a canoanelor anterioare 13  şi 14, care se referă la întreruperea pomenirii pe orice alt motiv decât erezia. Prin urmare, preoţilor le este interzis să înceteze pomenirea episcopului lor pe orice alt motiv invocabil, dar au dreptul să înceteze pomenirea episcopului dovedit ca învăţând erezii. Potrivit profesorului de drept canonic român diac. prof. univ. dr. Ioan Floca despărţirea preotului de episcopul părtaş la erezieeste atât un drept, cât şi o obligaţie[8]. Mai mult,preoţii care întrerup pomenirea trebuie să rămână în Biserică şi în biserici, adică nu pot fi izgoniţi din bisericile în care slujesc pentru faptul că au întrerupt pomenirea, aşa cum arată clar canonul 15 I-II.

Partea a doua a canonului 15 I-II răspunde şi acuzaţiei că, prin întreruperea pomenirii, am fi devenit schismatici, afirmând că, procedând astfel, am devenit de fapt “silitori în a izbăvi Biserica de schisme şi împărţiri”. Aşa cum v-am comunicat şi duminică, 27 noiembrie 2016, când ne-aţi cercetat, la Rădeni, noi am aplicat canonul 15 I-II, care ne permite să ne îngrădim de erezie prin nepomenirea ierarhului şi atât. Nu ne-am separat de Sfânta Biserică Ortodoxă Română, am rămas şi vom rămâne în Biserică, nu am intrat sub ascultarea vreunui alt episcop şi nu avem de gând să facem acest lucru, nu contestăm prezenţa harului în Biserică sau valabilitatea Tainelor, pentru a nu cădea în erori săvârşite de alţii în trecut (grupările stiliste etc.), încercăm să ne împărtăşim în stare de vrednicie, necontaminaţi de erezia cretană, pentru a ne fi spre luminare, nu spre osândă, nu am primit şi nu vom primi antimise de la alţi episcopi, aşa precum aţi putut constata şi preacuvioşiile voastre, când aţi inspectat sfântul altar al bisericii. Îl respectăm pe ierarhul locului şi aşteptăm să facă dovada ortodoxiei propovăduirii sale, prin lepădarea de erezia din Creta, iar dacă acest lucru se va întâmpla, vom relua pomenirea Înaltpreasfinţiei Sale şi ascultarea ce i se cuvine. Îi respectăm pe toţi preoţii ortodocşi care încă nu au întrerupt pomenirea ierarhului şi ne rugăm pentru ca toţi să aibă curajul de a face ceea ce trebuie făcut, îi respectăm pe toţi creştinii ortodocşi şi ne rugăm pentru ei să ia atitudinea corectă, care să-i justifice ca pliroma ortodoxă de veghe la respectarea ortodoxiei credinţei noastre. Nu cerem decât să ni se respecte şi nouă dreptul de a putea să slujim şi să ne închinăm în biserica de la Rădeni.

Respingem ca lipsite de sens afirmaţiile episcopocentrist-papiste că fără pomenirea ierarhului părtaş la erezie liturghia nu este valabilă, deoarece acest argument este infirmat de însăşi prevederea canonică a celor două canoane, 31 apostolic şi 15 I-II, care permit încetarea pomenirii episcopului. Dacă ar fi ştiut că, prin această măsură, liturghia săvârşită fără pomenirea ierarhului ar fi invalidă, oare ar mai fi statornicit-o Sfinţii Părinţi, inducându-ne astfel în eroare? A susţine astfel de argument este o insultă la adresa Părinţilor care au statornicit canoanele şi a Duhului care i-a inspirat să o facă.

Pentru toate aceste motive, considerăm că orice măsură represivă împotriva noastră este necanonică şi neconstituţională. Măsura este necanonică, deoarece, aşa cum spune canonul 31 apostolic, “unii ca aceia [preoţii care întrerup pomenirea episcopilor care propovăduiesc erezii]nu numai că cercetării celor de mai sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după canonul 15 al celui 1 şi 2 sobor”. Prin urmare, orice măsură represivă din partea Mănăstirii Petru-Vodă sau a Exarhatului Arhiepiscopiei Iaşilorreprezintă un abuz,deoarece îngrădirea de erezie nu poate fi supusă cercetării canonice, adică penalizărilor de orice fel, ci “cuviincioasei cinstiri”. Măsura este neconstituţională, deoarece încercarea de reeducare la care suntem acum supuşi, la care au fost supuşi înaintea noastră şi vieţuitorii Schitului Codrii Paşcanilor (schit care a fost scos pur şi simplu din uz, în urma unor acţiuni abuzive de genul celor ce se doresc a se desfăşura împotriva noastră), vieţuitoarele antiecumeniste din Mănăstirea Văratec şi alţi slujitori ai altarului, contravine articolul 29, alin. (1) al Constituţiei României, care prevede: “Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă contrare convingerilor sale”. Cu alte cuvinte, noi nu putem fi constrânşi să aderăm la opinia că “sinodul” din Creta ar fi fost ortodox, sau că deciziile sale nu ar prezenta niciun pericol pentru Biserica noastră. Biserica Ortodoxă şi-a asumat obligaţia de a respecta legile statului, prevăzută de Legea 489/2006 a Cultelor: “Art. 5 (4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere… drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului” (s.n.).

În consecinţă, credem că avem dreptul să ne desfăşurăm activitatea liturgică fără a fi deranjaţi, fără a se face presiuni asupra noastră, fără a fi ameninţaţi cu închiderea schitului sau cu dislocarea comunităţii vieţuitorilor şi mutarea lor altundeva. La Schitul Rădeni s-a creat o comunitate foarte puternică, alcătuită din oameni veniţi din toate colţurile ţării pentru a asista la slujbe ortodoxe ferite de ecumenism, pentru a se bucura de prezenţa confraţilor ortodocşi, veniţi de la sute de kilometri pentru a urma preoţilor care s-au îngrădit de erezia ecumenistă. În aceste zile se împlinesc cuvintele profetice ale Părintelui Iustin, care, atunci când l-a trimis pe părintele Pamvo să zidească schit la Rădeni, a fost întrebat de către acesta: “Pentru cine să îl fac? Cine va veni acolo?”, iar părintele i-a răspuns: “Va veni o zi în care va fi plin de lume”. Acea zi a venit. Schitul Rădeni este bucuros să ducă mai departe moştenirea spirituală a Părintelui Iustin, de care mulţi dintre vieţuitorii de la Petru Vodă, angrenaţi în susţinerea ierarhiei care a semnat în Creta, au uitat între timp.  

Respectuos vă rugăm să ţineţi seama de cele scrise mai sus şi să acceptaţi dreptul nostru de a ne ruga în linişte, în biserica de la Schitul Rădeni, fără a fi tulburaţi de nimeni. Dacă doriţi să participaţi la slujbe la Rădeni, puteţi să o faceţi fără a cere să coliturghisiţi cu slujitorii din ziua respectivă, deoarece acest lucru nu se poate, decât dacă decideţi să întrerupeţi şi preacuvioşiile voastre pomenirea ierarhului. Dacă doriţi să discutaţi aspecte administrative legate de schit, o puteţi face în afara programului liturgic.

Orice încercare de a tulbura sfintele slujbe care se desfăşoară la schit, prin manifestarea dorinţei de a sluji cu preoţii care nu pomenesc ierarhul şi de a-l pomeni, ne va obliga să părăsim biserica în timpul sfintelor slujbe, ceea ce va îndeplini elementele infracţiunii contra libertăţii religioase prevăzute de articolul 381 din Noul Cod Penal, care prevede: “Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. După cum vedeţi, Codul Penal vorbeşte despre tulburarea unei slujbe religioase, fără a face precizări cu privire la cine este cel tulburat sau cine este cel ce tulbură.Prin urmare, părerea că dreptul de jurisdicţie vă permite să obligaţi obştea de la Rădeni să vă accepte ca slujitori la sfântul altar, în condiţiile în care continuaţi să fiţi părtaşi la erezie,  nu vă va putea apăra de prevederile acestui articol din Codul Penal, atunci când 300-400 de oameni vor putea depune plângere penală că au fost obligaţi să părăsească biserica în timpul Sfintei Liturghii, fiind împiedicaţi să participe la aceasta, deşi aveau dreptul să o facă şi din punct de vedere legal şi mai ales din punct de vedere canonic.

Schitul Rădeni este realizat în mare parte din munca asiduă a locuitorilor din localitate şi din satele învecinate şi din contribuţia unor donatori. Schitul se află în fază de construcţie şi nu a fost sfinţit, prin urmare nu a intrat în “circuitul normal de funcţionare”, pentru ca donaţia şi munca celor ce l-au clădit să fie ireversibile, în conformitate cu art. 11 din Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale[9]Prin urmare, în condiţiile în care se va încerca schimbarea egumenului schitului sau aducerea unei obşti noi, favorabile “sinodului” din Creta, locuitorii din zonă, care au muncit la schit, şi donatorii vor putea avea dreptul să revendice contribuţia lor la clădirea schitului. La acest drept al lor se adaugă şi regimul general al donaţiilor, care prevede că „donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine şi pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul” (art. 1020 NCC), în cel de-al doilea caz, sarcina donatarului era să construiască un schit care să deservească nevoile spirituale ale donatorului. Donatorii nu au dorit să contribuie la clădirea unui schit în care să se propovăduiască erezia ecumenistă.  

În concluzie, sperăm ca viaţa liturgică a Schitului “Cuvioasa Parascheva” din Rădeni să reintre în parametrii normali, ca presiunile la adresa slujitorilor săi şi a credincioşilor care îl frecventează să înceteze, pentru ca înţelegerea creştină să ia locul acţiunilor de destabilizare şi intimidare care se desfăşoară în prezent, mai mult sau mai puţin subtil.   

30 noiembrie 2016

Eftimie Mitra 11 ore 

 Definiţia ecumenismului şi consecinţele adoptarii acestei erezii la sinodul din Creta

Confuziile create de ecumenişti, despre curentul eretic pe care aceştia îl propovăduiesc, au scopul de a transforma gândirea religioasă a credincioşilor ortodocşi într-un mod sincretist de abordare a credinţei. Din acest motiv, ecumeniştii nu au nici un interes să lămurească clar şi răspicat ce este ecumenismul, care sunt limitele lui şi până unde un credincios ortodox se poate implica în această mişcare religioasă.

–––––––––-

[1] Sinodalii din Creta au făcut uz de acel principiu din Declaraţia de la Torontopentru a-şi justifica acceptarea“denumirii istorice de biserici” acordate ereziilor şi schismelor, însă efectul pervers al acestei justificări a fost că au recunoscut şi celorlalţi membri CMB dreptul de a aplica acelaşi tratament Bisericii Ortodoxe.

[2]http://sinodultalharesc.tk/document-final-al-sinodului-panortodox-din-creta-importanta-postului-si-respectarea-lui-astazi/.

[3] Articolul 12, alin. (2), (3) dinRegulamentul de Organizare şi Funcţionare a Sfântului şi Marelui Sinodprevede că părerile contrare se notează, dar că votul final se va da cu o “majoritate internă”, care să nu permită niciun fel de surpriză.http://basilica.ro/regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe/. În felul acesta, dezbaterile au fost transformate într-un fel de “Colţ al Oratorilor” din celebrul Hyde Park londonez.

[4]http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/.

[5]http://basilica.ro/ierarhii-bisericii-greciei-se-intrunesc-in-sedinta-extraordinara-pe-tema-sfantului-si-marelui-sinod/.

[6] Acest artificiu logic este o versiune teologică a lui “cine a tras în noi după ’22?” sau a constatării că există “corupţie fără corupţi”.

[7] Pidalion, Editura Credinţa Strămăşească, 2007, p. 70.

[8] Diac. prof. univ. dr. Ioan Floca,Canoanele explicate, p. 24.

[9] http://www.nistea.com/regula.htm.

Surse: http://sihastria.mmb.ro/comunicat-al-consiliului-duhovnicesc-din-data-de-5-decembrie-2016

http://www.doxologia.ro/arhiepiscopia-iasilor/comunicat-de-presa-al-consiliului-duhovnicesc-al-manastirii-sihastria-din-data

http://sinodultalharesc.tk/izolat-si-terorizat-psihic-parintele-simeon-zaharia-este-fortat-sa-pomeneasca-pe-ereziarhul-teofan-comunicatul-man-sihastria/

http://mihaisilviuchirila.blogspot.gr/2016/12/marturisire-de-credinta-antiecumenista.html

Graiul Ortodox

Petitie de sustinere pentru cei ce vor sa semneze marturisirea anti-ecumenista de la schitul Radeni

schitul-rc483deni-jud-neamc89b1

AparamOrtodoxia: Petitie de sustinere a memoriului “Vietuitorii si credinciosii Schitului Radeni Neamt resping erezia cretana”

Ca urmare a cererii exprimate de foarte mulţi cititori ai memoriului Viețuitorii și credinciosii Schitului Rădeni resping erezia cretană de a semna demersul adresat Exarhatului Arhiepiscopiei Iașilor și Mănastirii Petru Vodă, am redactat o Petiție de susținere a memoriului “Viețuitorii și credincioșii Schitului Rădeni resping erezia cretană”, adresată Înaltpreasfinției Sale Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Cei ce vor să susțină acest demers pot descărca modelul de Listă de semnatari ai Petiția de susținere a memoriului “Viețuitorii și credincioșii Schitului Rădeni resping erezia cretană”.

Pe această listă puteți scrie numele și prenumele, județul din care proveniți și semnatura personală.

Lista de semnaturi poate fi trimisă, indiferent de numărul de semnături de pe ea, pe adresa de email contact@aparam-ortodoxia.ro sau prin poștă pe adresa:

Schitul “Sfânta Cuvioasă Parascheva”,

Sat Rădeni,

Comuna Păstrăveni,

Județul Neamț

Vă rugăm să semnați numai după ce luați la cunoștință textul memoriului și al petiției în sprijinul Schitului Rădeni, să nu semnați cu nume fictive, să nu semnați în numele unor persoane care nu și-au dat acordul, să nu semnați de mai multe ori.

 

Vă mulțumim.

 

http://docs.google.com/viewer?url=http%3A%2F%2Faparam-ortodoxia.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2016%2F12%2FpetitieIPS.docx&hl=en_US&embedded=true

Download (DOCX, 16KB)

http://docs.google.com/viewer?url=http%3A%2F%2Faparam-ortodoxia.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2016%2F12%2Flista.docx&hl=en_US&embedded=true

 

Download (DOCX, 10KB

Fără voia lui Dumnezeu nimeni nu poate avea putere asupra noastră

300px-iisus-hristos.jpg

Ce putem face în legătură cu vecinii care fac vrăji, ne doresc răul şi adeseori ne aruncă în grădină lucruri vrăjite? Cu ei nu poţi trăi în pace. Cum să te rogi când eşti urât fără vreun motiv şi necăjit fără nici o vină? Când un om merge la sanatoriu (centru balneoclimateric) pentru a-şi îmbunătăţi sănătatea, el urmează toate metodele de tratament indicate de medic, inclusiv băile de nămol. El chiar plăteşte pentru aceasta şi-i mulţumeşte medicului, fiind uns din cap până-n picioare cu nămol negru. Nu ştiu de ce noi nu le mulţumim celor care ne împroaşcă cu noroi pe gratis. Bârfa, vorbirea de rău, cuvintele de ură sunt nămolul care vindecă sufletul nostru şi noi trebuie să-l primim cu bucurie, ştiind că este spre curăţirea noastră.

Dumnezeu a spus: „Prin răbdare mântuiţi-vă sufletele voastre, pentru că doar cel ce va răbda până la capăt se va mântui”. Cum, totuşi, poţi dobândi răbdarea, atunci când n-o ai? Unui asemenea om Dumnezeu îi oferă lecţii de răbdare şi smerenie. Bunăoară, vecinii se înrăiesc, fac gălăgie, ne ceartă, ne bârfesc. Dacă nu le vom mai atribui nici o vină şi-I vom mulţumi Domnului că ni i-a trimis pentru schimbarea în bine a sufletului nostru, acesta se va însănătoşi. Căci într-un suflet sănătos nu există nici supărări, nici irascibilita-te. In el nu se află decât compătimire faţă de cei căzuţi în rele, dragoste, milostenie şi Dumnezeu însuşi locuieşte acolo .Când se întâmplă ca omul să fie cuprins de o boală foarte grea cum ar fi cancerul, aceasta nu este decât o posibilitate nemaipomenită pentru el de a corecta tot ce nu era bine în viaţa lui, pentru a-şi spovedi păcatele, pentru a se pocăi şi împărtăşi. Omul poate ajunge pe calea cea dreaptă chiar şi cu o lună sau cu o săptămână înainte de moartea sa. Dumnezeu ne primeşte şi în „ceasul al unsprezecelea”, iar răsplata tuturor celor care s-au întors la el este aceeaşi, mântuirea. Important este cum vom păşi pe cealaltă lume. Cu fapte bune, cu smerenie, cu sufletul curat sau încărcat cu păcate nespovedite. Cea mai cumplită stare a omului este când sufletul acestuia este împovărat de păcate.Este adevărat că suntem chinuiţi de duhurile rele, însă numai cu îngăduinţa Domnului. El ştie mai bine decât noi înşine ce ne este de folos şi, dorind să ne curăţească sufletul, ca un Părinte iubitor ne dă leacuri amare, iar când avem nevoie de milă, el ne mângâie şi ne îmbărbătează. Fără voia lui Dumnezeu nimeni nu poate avea putere asupra noastră: nici o băbuţă sau moşnegel, nimeni nu ne va putea pricinui rău. Atunci când omul frecventează mereu biserica, el se găseşte sub protecţia deosebită a lui Dumnezeu şi El îl apără până la moarte. Chiar dacă se va întâmpla ca omul să uite de Părintele său Ceresc, să nu-I mai fie credincios şi să nu se mai roage, cu toate acestea Tatăl său Ceresc nu va uita de el. Dimpotrivă, se va strădui să-şi întoarcă fiul rătăcit. În acest scop, îi poate aminti de existenţa Sa prin necazuri, boli sau nenorociri.Putem să ne izbăvim de supărarea faţă de cei care ne fac rău şi ne vorbesc asemenea în felul următor: să ne închipuim că acei oameni care ne pricinuiesc răul sunt arma voii lui Dumnezeu şi să ne rugăm Lui: „Doamne, ajută-mă să pot duce toate acestea până la capăt!” Căci noi suntem mândri, bolnavi, stricaţi. De ce se supără omul? De ce, atunci când este corectat pentru ceva prin cuvânt, el explodează: „Cu ce drept mi se spune aceasta? Dar nu ştiţi cine sunt eu?” Aceasta este o boală a sufletului. Oriunde l-ai atinge, peste tot îl doare. Însă în împărăţia lui Dumnezeu intră oameni sănătoşi şi puternici în duh.

 

Extras din ”Indrumar creştin pentru vremurile de azi. Convorbiri cu Părintele Ambrozie”, Vol. I, Ed. Sophia, Bucuresti, 2008

sursa