Patriarhia Română nu răspunde preoţilor, teologilor şi credincioşilor BOR la scrisorile despre textele eretice din Creta. O altă scrisoare trimisă de un preot român.

    Patriarhia Română nu a răspuns scrisorilor trimise de către preoţii români, referitor la textele sinodale din Creta. Unul dintre preoţii mărturisitori, părintele Elefterie Tărcuţă, a mai trimis o scrisoare Patriarhului Daniel al României (şi întregului sinod), prin care cere sa se răspundă îngrijorărilor clericilor, teologilor şi credincioşilor din România care au trimis scrisori ierarhiei BOR, cerând lămuriri, în această privinţă.
    Redăm mai jos scrisoarea integrală:

Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţiile Voastre, Preasfinţiile Voastre,



În urma scrisorilor pe care le-aţi primit şi în care ne-am exprimat, îndureraţi, dorinţa de ieşire din CMB a BOR şi retractarea semnăturilor de la sinodul din Creta, aşteptam un licăr de lumină după Sinodul de la Bucureşti din 28-29 octombrie. Dar?! Tăcere! Tăcere! Indiferenţă! Parcă tot Sinodul este mort spiritual!
Nu mai avem părinţi… Am rămas orfani…În schimb „viu şi lucrător” (Evr.4, 12) rămâne cuvântul lui Dumnezeu. „Iar Iisus i-a zis: Vino dupa Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.” (Matei 8, 22)
Îngroparea trebuie începută mai întâi cu Vaticanul şi cu CMB-ul.
Pe noi nu ne auziţi pentru că ne acuzaţi a fi „schismatici” şi că am pretinde a fi „superortodocşi”.
Oare nu cei care merg în direcţia CMB se pretind a fi ortodocşi? Acum aveţi posibilitatea să ne prigoniţi, aşa reuşiţi să împliniţi Scriptura. „Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi.” (II Timotei 3, 12) De ce să vă stăm în cale? Pentru catolici, protestanţi, cei de laclubul Colectiv, evrei şi chiar pentru păgâni, ierarhii noştri au urechi de auzit, ochi de văzut şi inimă mare, plină de multă“dragoste”. Aşa cum şi ÎPS Ioachim în 2 iunie, înainte de sinodul din Creta, în scrisoarea „Adevărul nu se negociază” a menţionat ca îndemnuri şi învăţături motto-ul: „În cele necesare, unitate, în cele îndoielnice libertate, în toate însă dragoste.” Ce putem înţelege? Necesare sunt şi cele bune şi cele rele (depinde de persoană, de intenţie, de credinţă), şi adevărul şi minciuna, şi virtutea şi păcatul, şi dreptatea şi nedreptatea. De unit le uneşte doar diavolul, iar de separat le separă Dumnezeu la Judecată, ca şi neghina de grâu. „În cele îndoielnice, libertate.” Cele îndoielnice sunt numai ale necredinţei, ale întunericului şi ale diavolului, şi nu pot duce niciodată la adevărata libertate, ci doar la tulburare şi iad. Adam şi Eva au căzut din cauza îndoielii. Noi ştim că numai unitatea în Adevăr aduce libertate.

„…Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenicii Mei; şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8, 31-32)


„În toate însă dragoste.” Ce fel de dragoste fără Hristos? 

ÎPS sa aduce, cu cele “necesare”şi “îndoielnice”, o nouă formă de dragoste şi o altă evanghelie, o altă învăţătură ce se dovedeşte a nu mai fi în Cuvântul Domnului. Şi nu mai poate fi ucenicul lui Hristos, nici frate cu Sfântul Apostol Pavel, care vede altfel dragostea, aşa cum o găsim  în capitolul 13, I Corinteni.

„Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi prin harul lui Hristos la altă Evanghelie. Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” (Galateni 1, 6-8)
Aşa a apărut şi la sinodul din Creta o altă evanghelie, a îndoielii, a învăluirii adevărului cu minciuna, a binelui cu răul, deci o răsturnare a valorilor. Astfel, acel motto a devenit funcţional şi la sinodul din Creta. Făcând necesară îndoiala în unitatea Bisericii Ortodoxe, se sfărâmă unitatea, iar adevărul nu mai este unul, ci fiecare ajunge să creadă, în felul lui, că deţine adevărul. Aceasta este schisma, schizofrenia, erezia ereziilor. Astfel s-a ajuns la recunoaşterea mai multor biserici. 
Suntem acuzaţi că am fi schismatici pentru că nu vrem să mai pomenim ierarhul, ierarh care, în fapt, este el însuşi schismatic. (conform Can. 33, Sin. Laodiceea anul 343; Can. 15, Sin. I-II anul 861)

Schismaticul face schismă, el s-a rupt de făgăduinţele făcute în faţa lui Dumnezeu la botez, călugărie, preoţie şi arhierie. El, cel care trebuia să fie „păstorul cel bun, care-şi pune viaţa pentru oile sale”, a ajuns să ne dea în gura lupului, pe mâinile ereticilor! Cere să mă supun lui şi învăţăturilor lui, „că el este stăpân”, dar ştiu că „trebuie să ascult mai mult de Dumnezeu decât de oameni”.
Începând cu data de 01.09.2016, mi s-a poruncit să plec din Eparhia Romanului şi Bacăului, deci din Biserică. Am refuzat, răspunzând că Biserica este a lui Hristos, dar ÎPS Ioachim mi-a pus în vedere că el este stăpân şi trebuie să-l ascult. Mi s-a interzis să mai merg la sfânta biserică, cu oprire de la a spovedi credincioşii şi de la toate lucrările sfinte până pe data de 13.09.2016, când am fost trimis „disciplinar” şi definitiv la Mănăstirea „Înălţarea Domnului”. Aici am putut merge la sfânta biserică, dar fără orice drept de slujire, inclusiv de spovedire a credincioşilor. Astfel au trecut 74 de zile de reeducare şi izolare până astăzi, 13.11.2016. Începe Postul Naşterii Domnului, credincioşii cer să fie spovediţi. Să mai ascult de el? Acest tratament aplicat mie şi credincioşilor deopotrivă este străin de învăţătura şi duhul Bisericii Ortodoxe; seamănă mai degrabă cu inchiziţia papală. Şi nu mai putem continua aşa.


Toţi cei care tac pentru că se tem, sau pentru interese, sau nu vor să ştie care este adevărul, sau sunt indiferenţi, şi nu iau atitudine împotriva ecumenismului, sunt părtaşi la fărădelege, fie că sunt ierarhi, preoţi, monahi sau simpli credincioşi. „Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă, căci cele ce se fac întru ascuns de ei ruşine este a le şi grăi.”
(Efeseni 5, 11-12) 
Strigătul nostru îndurerat nu vrem să fie înţeles ca judecată. Vai de noi! Toată Sfânta Scriptură şi Sfânta Biserică Ortodoxă, prin învăţătura, poruncile, canoanele şi mustrarea lor vă judecă şi ne va judeca pe toţi încă de la facerea lumii, începând cu sângele dreptului Abel şi până la ultimul fiu al Bisericii Ortodoxe luptătoare ce va pătimi pentru credinţă, adevăr şi dreptate, din dragoste pentru Hristos şi pentru aproapele. În Decalog găsim:”să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!… Să nu te închini lor, nici să le slujeşti…” (Ieşire 20, 3-5) În cei 3300 de ani de la Moise, omenirea a adunat mult mai mulţi dumnezei decât avea atunci, care au devenit mai vicleni şi mai perverşi, şi care au reuşit să întunece minţile ecumeniştilor si ale celor din CMB, iar acum ale ierarhilor din BOR. 
„Dreptul piere şi nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiţi şi nimănui nu-i pasă că din pricina răutăţii a pierit cel drept. ” (Isaia 57, 1)
„Nimeni nu cheamă în sprijinul său dreptatea… Clocesc ouă deşarte şi urzesc pânză de păianjen: cine mănâncă din ouăle lor moare, iar din cele sparte ies năpârci.” (Isaia 59, 4-5)
Aşa a început să clocească în Creta; urmează să apară puzderie de şerpi.  „Poporul Meu va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul. Şi pentru că tu ai trecut cu vederea cunoaşterea Domnului, Eu te voi da la o parte din preoţia Mea. Şi fiindcă tu ai uitat de legea Domnului, şi Eu voi uita pe fiii tăi.” (Osea 4, 6)
„Vai de cei ce cugetă gânduri silnice stând în aşternuturile lor şi de cei ce săvârşesc fărădelegea la lumina zilei de îndată ce află prilej.” (Miheia 2, 1)
„Mai marii lui urzesc în el intrigi; ca nişte lei ce mugesc şi sfâşie prada, aşa mănâncă ei sufletele; strâng avuţii şi lucruri preţioase şi sporesc numărul văduvelor. Preoţii lui calcă legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale Mele; nu osebesc ce este sfânt de ce nu este sfânt… Deci voi vărsa asupra lor mânia Mea.” (Iezechiel 22, 25-26; 31)
„Şi acum către voi se îndreaptă această poruncă, o, preoţilor!…Dar voi v-aţi îndepărtat de drumul cel drept şi pe mulţi i-aţi făcut să se poticnească de la Lege… Pentru aceasta şi Eu v-am făcut să fiţi de dispreţuit şi de nimic în faţa întregului popor, fiindcă voi n-aţi păzit căile Mele, şi, învăţând legea, aţi privit cu părtinire la faţa oamenilor.” (Maleahi 2, 1-9) 
„Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui.” (Matei 3,3)
„Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă,” (Matei 3, 7-8)
„Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăţia cerurilor; …” (Matei 5, 19)

„După roadelelor îi veţi cunoaşte.” (Matei7, 16)



„Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume, şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptelelor erau rele. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.” (Ioan 3, 19-21)
„Si a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi.”(Ioan 9, 39). La acest verset, Sfântul Apostol Pavel explică: „Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni.” (Romani 1, 21-22)
„Căci scris este: ‘Pierde-voi înţelepciunea întelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o.’ Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?”(I Corinteni 1, 19-20)
„Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor.(…) Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; (…)Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă.(…) Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile Sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.” (Ioan10,1-12)
În Creta şi în CMB, prin ce uşă au intrat păstorii, ierarhii noştri? Uşa iadului!
„…de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhul Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinii?” (Fapte 5, 3)

Ierarhilor care au semnat la sinodul din Creta şi care ne-au băgat în CMB, cu ce le-a fost umplută inima de au dosit adevărul? Care le-a fost câştigul? Ce au făcut cu ţarina sufletelor noastre? 

„Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să statornicească dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu ei nu s-au supus.” (Romani 10, 3)
„Ci zic că cele ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi nu voiesc ca voi să fiţi părtaşi demonilor.” (I Corinteni 10, 20)
La sinodul din Creta au fost invitate neamurile, iar în cadrul CMB stau în rugăciune comună tot cu neamurile, în jurul focului vrăjit al demonilor. „Iar dacă Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru cei pierduţi, În care dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile necredincioşilor, ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu.”  (II Corinteni4, 3-4)
„Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află.” (I Ioan 2, 4)
„Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său.”  (I Ioan 3, 10)
„De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.”  (Tit 3, 10-11)
„Unde este evidentă necredinţa, trebuie să preferăm mai bine focul şi sabia şi situaţiile critice şi mâinile tiranilor – şi toate cu dăruire – decât să luăm parte la aluatul păcatului şi să ne unim cu cei care bolesc în credinţă. De mii de ori este mai bună dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credinţe ortodoxe decât pacea, când aceasta este unită cu patimile.” (Sf. Grigorie Teologul, anul 389)
„Dacă episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credinţei, atunci fugi şi leapădă-te de el, nu numai ca de om, ci chiar şi înger din cer de ar fi.” (Sf.Ioan Gură de Aur, anul 407)
„Să ne păzim cu toate puterile noastre să nu primim împărtăşanie de la eretici, nici să le dăm acestora, ca să nu ne facem părtaşi şi pentru a nu fi condamnaţi împreună cu ei.” (Sf. Ioan Damaschin, anul 749)
„Şi chiar dacă foarte puţini rămân înlăuntrul Ortodoxiei şi al bunei credinţe, aceştia sunt Biserică şi în mâinile lor se găseşte autoritatea şi apărarea aşezămintelor Bisericii. Şi dacă aceştia ar trebui să sufere pentru buna credinţă, aceasta va fi veşnică laudă pentru ei şi li se va dărui mântuirea sufletului.” (Sf. Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului)
„Se cuvine să ne îngrădim pe noi înşine şi să ne separăm de episcopii care, în chip vădit, stăruie în greşeală privitor la cele ce ţin de credinţă şi de adevăr, aşadar se vădesc a fi eretici sau nedrepţi.” (Sf.Nicodim Aghioritul)
În documentul de la sinodul din Creta din 2016, intitulat „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine”, la punctele 4,5 şi 6 se vorbeşte de „restaurarea şi refacerea unităţii creştine şi recunoaşterea ca biserici a celorlalte culte creştine cu scopul de a netezi calea spre unitate.” Ecumenismul foloseşte de ani buni metafora „trunchiului comun” şi pe cea a „teoriei ramurilor”. Sfânta Scriptură spune clar, tot în metafore, cum se restaurează, cum se reface unitatea creştină atunci când este vătămată, şi cum se păstrează unitatea şi sănătatea Bisericii: „Faceţi deci roadă vrednică de pocăinţă… Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.” (Matei 3, 8;10)
„Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte ca mai multă roadă să aducă.” (Ioan 15, 2) Sunt vizaţi mai întâi ierarhii.
Ecumenismul se crede mai presus de Dumnezeu; crede că poate lua toţi pomii uscaţi şi tăiaţi, toate mlădiţele tăiate, uscate şi putrede (adică cei din afara Bisericii Ortodoxe) şi să le redea viaţa în CMB. „Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu… taina fărădelegii se şi lucrează… Şi de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciunii.” (II Tesaloniceni 2, 4; 7; 11)
Ce este şi cine este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB)? Puţină imaginaţie şi lămurim lucrurile. Fiecare partid din ţara noastră are un lider sau conducător. Când se întrunesc la un loc, toate partidele cu liderii lor pot forma un Consiliu Naţional al Partidelor Politice din România. Fiecare ţară este o naţiune şi are un lider, un conducător. Când se întâlnesc mai mulţi lideri, mai multe naţiuni, se numeşte Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). Fiecare „biserică” din lume are un lider sau conducător. Când toate acestea se întrunesc, se numeşte Consiliul Mondial al Bisericilor. Tot astfel, când mai multe soiuri de animale se adună la un loc, cu sau fără liderul lor, se numeşte Grădină Zoologică. Dar cine conduce Biserica Ortodoxă? Un lider? Un conducător? Poate fi comparat Hristos, împreună cu Biserica Lui, cu aşa ceva? Mai poate fi numită “Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolică Biserică”, fiind în comuniune şi amalgam cu toate „bisericile” şi cu toţi liderii? Să încercăm să ni-L imaginăm pe Domnul nostru Iisus Hristos, Capul Bisericii Ortodoxe, care este Împăratul împăraţilor, Domnul domnilor, Stăpânul şi Creatorul universului, stând ca şi egal la masa de lucru cu toţi liderii şi conducătorii religioşi ai planetei. Numai gândind astfel ar fi blasfemia blasfemiilor şi urgia urgiilor! Ierarhii, asta fac: umilesc pe Hristos Capul Bisericii. Şi fiindcă Hristos nu se prezintă la asemenea întruniri, se găsesc mulţi “înlocuitori, vicari” (fii ai lui Antihrist), îndrăzneţi în numele Lui. De aceea nu vor sa iasă din CMB, pentru că au un lider sau vor un lider, care nu poate fi altcineva decât Babilonul – Antihristul.
Cartea Apocalipsa ne descoperă ce se întâmplă astăzi. CMB-ul a îmbătat pe toţi liderii religioşi (spiritual vorbind) şi pe cei politici, „Cu care s-au desfrânat împăraţii pământului, şi cei ce locuiesc pe pământ s-au îmbătat din vinul desfrânării ei.” (Apoc. 17, 2)
Cei din CMB au rupt stăvilarele moralei creştine, care a ţinut omenirea în frâu până astăzi,  departe de iadul Sodomei şi Gomorei. „Şi femeia (CMB – biserica satanei) era îmbrăcată în purpură şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile şi necurăţiile desfrânării ei. Iar pe fruntea ei, scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului. Şi am văzut-o pe femeia beată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Iisus şi, văzând-o, m-am mirat cu mirare mare.” (Apoc. 17, 4-6)
Recent şi concret vedem cum se străduieşte Patriarhul Ecumenic să spargă stăvilarul credinţei şi învăţăturilor Sfintei Scripturi: 
PATRIARHIA ECUMENICĂ PREMIAZĂ UN APĂRĂTOR AL AVORTURILOR ȘI AL CĂSĂTORIILOR GAY
Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, prin arhiepiscopul Demetrios, i-a înmânat pe 15 octombrie, la New York, Ordinul „Drepturile Omului” – Atenagoras, guvernatorului Andrew Cuomo. În statul New York, avorturile sunt permise în orice moment al sarcinii (chiar și în ultimele zile). 
(Sursa: Evenimentul Zilei http://www.evz.ro/patriarhia-ecumenica-premiaza-un-aparator-al-avorturilor.html)
Biserica Ortodoxă, care „este stâlp şi temelie a adevărului” (I Timotei 3, 15), unii ierarhi vor să facă din ea stâlp şi temelie a minciunii şi a fărădelegii. Iar în lumea laică, unii dintre conducătorii Europei prezenţi la inaugurarea tunelului Gotthard Base, împreună cu toată lumea care a vizionat evenimentul pe micul ecran, au “îngenuncheat” în faţa satanei. (Urmăriţi pe YouTube:  Europa se închină lui Satan/Ceremonia satanistă de la inaugurarea tunelului Gotthard Base – 55 min., 1 iunie 2016)
Unde ne-au vândut şi cui slujesc ierarhii noştri? Pe mâna cui ne-au dat? DECI, CARE MAI PUTEŢI ŞI AVEŢI OCHI DE VĂZUT ŞI URECHI DE AUZIT, TREZIŢI-VĂ! Dacă ierarhii încă n-au realizat ce păcat săvârşesc, cât de evident păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt, măcar noi să o facem!
Nu vă temeţi că pierdeţi comuniunea cu ierarhii căzuţi, care ne închid calea Împărăţiei lui Dumnezeu. “Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! că închideţi Împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.” (Matei 23, 13) Să ne temem să nu pierdem comuniunea cu Hristos, Care ne avertizează: “Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – , am să te vărs din gura Mea.” (Apoc. 3,16) Ştim că dacă un singur ierarh ar rămâne în comuniune cu Hristos în toată lumea ortodoxă, Biserica este salvată. Iar cei care ascultă de ecumenişti, toţi sunt pierduţi şi rămân în biserica satanei. 
„Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu se lasă batjocorit.” (Galateni 6, 7) Şi nu va lăsa Corabia – Biserica Sa să piară. „Nici porţile iadului nu o vor birui.” ( Matei 16, 18) „El are lopata în mână şi va curăţa Aria Sa (Biserica-Corabia Sa) şi va aduna grâul în jitniţe, iar pleava o va arde cu foc nestins.” (Matei 3, 12) Iar dacă cei care sunt lăsaţi la cârma Corabiei, ca şi mâini ale lui Hristos, au devenit netrebnice sau uscate, vor fi înlăturate precum „pomii neroditori” (Matei 3, 10) şi “mlădiţele uscate sau fără roadă” (Ioan 15, 2). Dacă Dumnezeu nu a cruţat pe Unicul Său Fiu, iar Hristos nu Şi-a cruţat mâinile Sale cele sfinte, ci Le-a pus pe Cruce, cum va cruţa mâinile netrebnice, trădătoare (ierarhii), care cârmuiesc Corabia-Biserica către iad? Crucea a rămas Corabia-Biserica noastră, şi numai cei ce stau pe Cruce în Adevăr şi “vor răbda până la sfârşit, aceia se vor mântui”, fie ei ierarhi sau credincioşi. Aşa, El va curăţa Aria, Via (Corabia-Biserica Sa), uşurând-o astfel de tot ce o împovărează. 
„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia.” (Luca 12, 32)
„Că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18, 20)
„… adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători  Îşi doreşte.” (Ioan 4, 23)
…”Da, vin curând.  Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apoc. 22, 20)

Amin! Amin! Amin!                                                                                                                 

14.11.2016                                                 Protos. Elefterie Tărcuţă                                                          Sursa

​”S-au dus în Creta ca patriarhi și s-au întors ca niște cârpe spurcate, fără Duhul Sfânt!”PS Lohghin Jar.

Să ascultăm pe omul lui Dumnezeu, sabia Duhului Sfânt împotriva masonilor ecumeniști !

Jar mănâncă sau Jarul îi mănâncă pe trădătorii lui Hristos!

Auziți ce zice acest arhiereu – operat cu șase zile înainte de aceasta predică de Rusalii de un chirurg căruia i-a dat pe parcursul operației să țină în buzunar moaștele Sfântul Luca al Crimeii (astfel a fost operat cu succes de doi doctori, unul pământesc, pe nume Ștefan, iar al doilea ceresc, pe nume Sfântul Luca): arhiereii care s-au dus în Creta și au trădat s-au întors acasă fără Duhul Sfânt. De acum îi cheamă: moș Gheorghe, moș Vasile etc. Iar păcatul trădării Ortodoxiei este cumplit.

Dumnezeu este cu noi !

Sursa

În urma sinodului din Grecia, oamenii lui Bartolomeu de Istanbul au dat voit un comunicat eronat

ips-serafim-de-kythira
În urma unei convorbiri telefonice pe care am avut-o astăzi cu Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira facem publică luarea sa de poziție față de comunicatul de presă dat în data de 24 noiembrie 2016, la sfârșitul celei de-a doua ședințe extraordinare a ierarhiei (Sinodului) Bisericii Greciei. Reamintim faptul că în cea de-a doua zi a ședinței sale extraordinare, Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei, sub conducerea Preafercitirului Arhiepiscop Ieronim a dat un comunicat de presă care a revoltat, a dezamăgit și a înfuriat pliroma creștină a Bisericii prin hotărârea pe care a luat-o, potrivit anunțului.

”… În încheiere, după alocuțiunea Preafericitului Ieronim, președintele Sfântului Sinod, care a fost în mod unanim acceptată, după informarea în totalitate și amănunțită a Ierarhiei Bisericii Greciei, s-a accentuat unitatea ei și s-a hotărât aprobarea propunerilor prezentării făcute de mitropolitul Teologos de Serres, precum și studierea de către Sinodul permanent a tuturor textelor care au fost depuse, astfel încât să fie alcătuit un anunț spre informarea clerului sfințit și a poporului…”

Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira a făcut următoarea declarație, exprimându-și în același timp și convingerea că respectivul comunicat de presă va fi retras, căci el nu corespunde realității și se va emite un nou comunicat, care va corecta lucrurile și va restabili adevărul celor petrecute.

Declarația Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira este următoarea:

“Consider că anunțul dat în urma celei de-a doua zi de ședință a Sfântului Sinod nu redă cu exactitate hotărârea cinstitei ierarhii în ceea ce privește acel punct unde se spune că ierarhia a aprobat propunerile conținute în expunerea Înaltpreasfințitul Mitropolit Teologos de Serres și Nigrita.

O astfel de temă nu a fost supusă la vot, nici verbal, nici în taină, nici în vreun alt mod (prin ridicarea mâinii sau prin luare de cuvânt).

S-au spus păreri și aprecieri referitoare la expunere din partea a mulți ierarhi și după aceea Preafericitul i-a mulțumit și l-a felicitat pe vorbitor, a declarat că acum nu luăm nici o hotărâre, ci depunem subiectul acesta în sarcina Sinodului Permanent, care va evalua întregul material, toate intervențiile Înaltpreasfințiților Mitropoliți, procesele verbale ale întrunirii și câteva memorii care au fost depuse de membrii sinodali și, după toată această procedură, Sinodul Permanent va alcătui o enciclică, iar aceasta va fi adresată pliromei ortodoxe a Bisericii Greciei.

Prin urmare, nu este vorba de luarea unei decizii de către cinstita ierarhia referitoare la tot acest subiect, care a fost discutat în cele două zile, de aceea orice apreciere și luare de poziție este considerată pripită și inexactă.

Acestea s-au scris pentru liniștirea poporului lui Dumnezeu, recomandând așteptarea hotărârii finale, care va fi formulată de Sinodul Permanent, care este organul executiv al Ierarhiei Bisericii Greciei.”

În calitate de administratori ai site-ului Katanixis, îi mulțumim călduros Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira pentru intervenția lui și pentru precizările lui foarte clare. Trebuie însă să remarcăm faptul că nu suntem optimiști că respectivul comunicat de presă va fi înlocuit. Și, lucru știut, cele scrise rămân și, atâta vreme cât comunicatul de presă rămâne același, noi ne vom neliniști și vom fi îngrijorați. Trebuie să constatăm că s-a făcut schimbarea în anunțul ierarhiei astfel încât să prindem din nou curaj și să respirăm ușurați, scăpând de senzația de dezamăgire și de furie care ne stăpânește.

În fine, să remarcăm și ceva care este important. Știți care este ierarhul responsabil cu comunicatele de presă ale ierarhiei? Înaltpreasfințitul Mitropolit Ignatie al Dimitriadei. Acest lucru spune multe (este cel care a înființat Academia Teologică din Volos, de fapt un cuib de ecumeniști, care au formulat acolo și teologia postpatristică, în fapt o erezie – demascată de prof. Dimitrie Tseleggidis și de pr prof. Theodoros Zisis – care încearcă să surpe întreaga învățătură a Sfinților Părinți; chiar și despre Sfântul Marcu Eugenicul au spus ecumeniști că a fost un fel de ecumenist la vremea lui, lucru total opus realității – n.trad.)
Sursa: https://katanixis.blogspot.ro/2016/11/blog-post_957.html
traducere de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
sursa: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/11/28/inaltpreasfintitul-mitropolit-serafim-de-kythira-ia-atitudine-fata-de-comunicatul-de-presa-gresit-al-ierarhiei-grecesti/

Sursa

Ierom. Eftimie Mitra: Părintele Claudiu Buză şi-a făcut datoria și îi sunt alături

Am aflat despre cele ce se petrec la Urziceni (Slobozia), mai exact despre lupta preotului Claudiu Buză de a-şi apăra credinţa şi valorile autentice ale neamului său. Pentru aceasta este acum prigonit de către cei care, în mod dictatorial, încearcă să introducă erezia ecumenistă în Biserica Ortodoxă.
Părintele Claudiu a aplicat în mod corect canonul 15 de la Sinodul I-II din anul 861, sinod prezidat de Sfântul Fotie cel Mare. Gestul său de a opri pomenirea ierarhului este o măsură canonică prin care Biserica oferă posibilitatea îngrădirii faţă de virusul ecumenist, care infectează tot mai mult dreapta credinţă şi duce multe suflete la pierzare. Nu toţi sunt conştienţi de acest pericol, nu toţi îl realizează, nu toţi sunt interesaţi de efectele ecumenismului, pentru că unii sunt preocupaţi de cele lumeşti, de averi, de carieră, de imagine, de orice altceva decât de suflet. Cei care îl „judecă” acum pe părintele Claudiu sunt tocmai cei ifectaţi de acest virus, iar cei inconştienţi sau fricoşi stau de o parte sau chiar se linguşesc pe lângă „judecători”, pentru a avea o cât de mică apreciere din partea acestora, fără să le pese cât de cât că şi ei se vor infecta (dacă nu s-au infectat deja) de virusul eretic numit ecumenism.
Părintele Claudiu este omul echilibrat, cu conştiinţa limpede, omul care are chipul senin şi linişte interioară pentru că este împăcat sufleteşte cu ceea ce face, în timp ce pe chipul „judecătorilor” săi, oricât de „pacifişti” încearcă să pară, se citeşte compromisul şi neliniştea, dorinţa de stăpânire. Situaţia seamănă cu a mucenicilor din perioada ereziilor primelor veacuri cînd, mărturisitorii dreptei credinţe mergeau cu faţa senină în faţa ierarhilor eretici arieni şi nestorieni, ştiind că se jertfesc pentru Hristos, în timp ce „judecătorii” lor aveau sufletul întunecat şi viaţa tulburată de duhul ce îi stăpânea.
Dacă azi părintele Claudiu trece prin cetate de la Ana la Caiafa căutându-i-se motiv de învinovăţire, considerăm că deciziile nedrepte care i se aplică, îl ajută să meargă mai repede pe drumul spre Golgota, iar noi ne bucurăm să fim măcar acea femeie din popor care să-i ştergem sudoarea de pe frunte cu o mahramă, aşa cum făcea Sfânta Veronica.
Personal mărturisesc că, în ce priveşte erezia ecumenistă şi sinodul tâlhăresc din Creta, am aceleaşi convingeri cu ale părintelui Claudiu şi îi sunt alături în momentele grele prin care trece.
Cu respect şi consideraţie faţă de preotul mărturisitor Claudiu Buză,

Ieromonah Eftimie Mitra
Sursa: https://www.facebook.com/profile.php?id=100008870208449
Scrisoarea părintelui Claudiu Buză a ajuns și în Rusia:
https://antieres.wordpress.com/2016/11/26/pismo_ruminskogo_pastyrya_k_svoemu_ierarhu/

http://www.odigitria.by/2016/11/25/pismo-duxovnogo-pastyrya-k-svoemu-ierarxu/

Sursa

Părintele Mihai Valică către ierarhii BOR: „Vă spunem deschis că nu ne temem de nimeni și de nimic în afară de Dumnezeu, precum și că vom mărturisi cu orice preț credința noastră.„

1Ortodoxia actuală, între ecumenism, serghianism, dez-ortodoxie și gafe panortodoxe și locale

Preafericirea Voastră,
Înaltpreasfințiile Voastre, Preasfințiile Voastre,

1. Introducere

Îngrijorați de faptul că B.O.R. „a adoptat oficial ecumenismul decretat în Creta”1, am simțit o adâncă responsabilitate pentru momentele de cumpănă prin care trece Biserica lui Hristos, să Vă transmitem următoarele noastre gânduri și frământări.
Modul în care B.O.R. ia act2 de „prestanța delegației române înseamnă că sinodul este de acord cu maniera în care delegația a reprezentat interesele Sfintei Bisericii Ortodoxe Române la acel sinod”3. Cu toate că, inițial, delegația a plecat la luptă cu elan duhovnicesc și de pe o poziție ferm ortodoxă, în cele din urmă, s-a întors rușinată și înfrântă lamentabil pe terenul propriu al Ortodoxiei de artizanii ecumenismului.
Sinodul cretan, chiar dacă nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice noi, „sinodul a prejudiciat dogme vechi […] și a adus atingere unor canoane vechi […], ceea ce echivalează cu inventarea de dogme noi” [și orientări canonice noi, n.n.]. Cu alte cuvinte, „a schimbat viziunea eclesiologică a Bisericii Ortodoxe despre sine și despre relația cu cei din afarasa, în primul rând cu grupările eretice și schismatice creștine. Nu a fost stabilită nici o linie de demarcație între ortodoxie și erezie, dimpotrivă, ștergându-se granițele existente până acum, prin acceptarea denumirii de «biserică» pentru diferite comunități eretice și, mai ales, prin acceptarea ecumenismului ca mod de a gândi misiunea Bisericii Ortodoxe în lume”, așa cum bine remarcă Dl teolog Mihai Silviu CHIRILĂ4
În plus, Comunicatul sinodului B.O.R.5 sugerează posibilitatea că textele ar putea fi „explicitate, nuanțate și dezvoltate” de către un viitor sinod „mare și sfânt”, pentru o mai bună argumentare și aprofundare a ceea ce s-a stabilit în Creta și nicidecum pentru o corectare, îndreptare sau dezicere de învățăturile eretice, în ciuda faptului că delegația română s-a dus cu bună credință și s-a întors cu reaua credință, adică cu erezia ecumenistă votată, în mod paradoxal, cu lipsă de cvorum ecumenic. Se pare că Antihrist și-a făcut bine treaba, a reaprins cu mai multă forță și viclenie epoca serghianistă6 și a fost mai vigilent și virulent decât toate elitele teologice ortodoxe!

2. Între Biserica lui Iisus Hristos și „Biserica Întâistătătorilor”

Ne adresăm Preafericirii, Înaltpreasfințiilor și Preasfințiilor Voastre, ca fii duhovnicești pe care ne păstoriți, pentru a Vă anunța pe această cale că noi, împreună cu fiii duhovnicești și cu credincioșii pe care îi păstorim, după o atentă analiză a documentelor emise de „sinodul” din Creta, respingem unele hotărâri ale acestui „sinod”, considerându-le de neacceptat, întrucât sunt neconforme cu învățătura Bisericii Ortodoxe, motiv pentru care nu pot fi receptate de poporul dreptcredincios.
De aceea, rugăm membrii Sinodului Sfintei noastre Biserici să facă același lucru, iar pe cei care au semnat hotărârile sinodale, în mod paradoxal, dacă se are în vedere faptul că nu au fost de acord întru totul cu anumite formulări teologice, venind cu argumente solide împotriva acestora, îi rugăm de asemenea să ia aminte la soluția pastorală de a-și retrage semnătura de pe documentele în discuție, la momentul potrivit, pentru a nu fi condamnați ca eretici de „sistemul sinodal” al Ortodoxiei universale.
Foarte mulți teologi, ierarhi și duhovnici de renume, precum și sinoadele celor patru Biserici autocefale neparticipante la sinodul din Creta, consideră că acest sinod nu îndeplinește condițiile unui sinod canonic al Bisericii Ortodoxe, care este Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească, ci, cel mult, un sinod al elitelor eclesiale, respectiv al
Întâistătătorilor, care imită comportamentul papilor și sunt avizi de „puterea acestora”.
Unii teologi compară chiar acel sinod cretan cu un „teatru eclesial gratuit”, întrucât multe din deciziile acestuia nu sunt în conformitate cu învățătura Sfinților Părinți de la cele șapte Sinoade Ecumenice, ci după modelul enciclicei papale Dominus Jesus7, în care papa Ioan Paul al II-lea spune răspicat că recunoaște ca biserici și acele comunități creștine, însă deplinătatea adevărului există doar în Biserica Catolică:

„…the Church of Christ, despite the divisions which exist among Christians, continues to exist fully only in the Catholic Church, and on the other hand, that ‘outside of her structure, many elements can be found of sanctification and truth’ that is, in those Churches and ecclesial communities which are not yet in full communion with the Catholic Church. But with respect to these, it needs to be stated that ‘they derive their efficacy from the very fullness of grace and truth entrusted to the Catholic Church…”8.

De altfel, unii teologi ortodocși au anticipat eșecul acestui „sinod”, invocând multe motive, dintre care și pe acela că sinodul în discuție va fi organizat nu dintr-o necesitate pastorală, liturgică, dogmatică sau canonică urgentă, ci mai mult din rațiuni politice și de sincronizare și a Bisericii Ortodoxe la fenomenul de mondializare, plănuit de mult timp, la comanda unor forțe oculte, cu scopul acreditării ecumenismului în mod oficial de către sinoadele ce vor urma. Tocmai din acest motiv, la acest „sinod” nu a fost condamnată nicio erezie, așa cum a fost uzanța patristică de secole, întâlnită la toate sinoadele ecumenice și locale recunoscute de către Biserica Ortodoxă.
Din păcate, aceste suspiciuni au fost confirmate în parte ca fiind adevărate, deoarece, prin hotărârile luate de artizanii des-bisericirii din Creta, au fost produse confuzii dogmatice, stupoare9, diminuarea sobornicității eclesiale autentice10, instalarea unui clericalism abuziv și dictatorial11, relativizarea credinței noastre în slujba unui ecumensim himeric și abateri de la tradiția sinodală a Bisericii Ortodoxe, așa cum bine le semnalează unii teologi, Mitropoliți, Episcopi și Sinodul Sfintei Bisericii de la Chișinău12.

3. Îndreptățire pastorală de contestare a ereziei cretane și de mărturisire fermă

Sfântul Ioan Gură de Aur spune:„Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noștri și îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm și pe vrășmașii noștri să se mântuiască”13.
Avându-se în vedere afirmațiile atâtor teologi și ierarhi de notorietate împotriva acestui

„sinod” din Creta, care semnalează multe abateri grave de la învățătura Bisericii Ortodoxe și confuzii, considerăm îndreptățită și firească atitudinea noastră de respingere și de nereceptare a acestui sinod, în contextul în care și noi facem parte din Biserica Mântuitorului lumii Iisus Hristos, dacă nu cumva, între timp, am fost „limitați” sau „reduși” eclesial doar pe postulde ascultători necondiționați și vorbitori în van, precum episcopii participanți la întrunirea din Creta. Credem că orice împotrivire care nu duce la schismă este justificată.

Știm că una dintre datoriile fundamentale ale ierarhilor este tocmai aceea de a păstra dreapta credință și, în consecință, de a lua atitudine ori de câte ori există amenințări, abateri sau tendințe de părăsire a acestei credințe. Porunca Domnului și Mântuitorului lumii Iisus Hristos este foarte drastică în privința rătăcirilor de la Cuvântul Evangheliei, lucru pe care SfințiiApostoli l-au avut în vedere. Să nu se uite, așadar, îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „dacă noi sau un înger ar vesti altă Evanghelie […], să fie anatema” (Galateni 1, 8). Prin urmare, se cuvine a se cunoaște că cei care se fac vinovați de o asemenea greșeală sunt anatema de la Dumnezeu, nu de la oameni, și nu se pot mântui dacă nu se îndreaptă.

„Biserica este universală, dar este realizată cu adevărat numai în adunarea euharistică locală, în cadrul căreia un grup de oameni păcătoși – bărbați și femei – devin pe deplin poporul lui Dumnezeu”14. Așadar, doar „sistemul sinodal” alcătuit din mireni, preoți și episcopi poate recepta sau nu, valida sau invalida hotărârile unui sinod, fie el ecumenic sau pan-ortodox, și nu așa, cum pretind unii sinodali ai elitelor întâistătătorilor, că ei ar fi singura voce în Biserică.

Cu cât trece timpul și se așteaptă intenționat ca această controversă și criză să se rezolve de la sine, neluându-se în discuție la nivel sobornicesc problema „sinodului teatral” din Creta, cu atât mai mult se vor înmulți disputele pe această temă, iar ruptura se poate lărgi între cei ce promovează două discursuri paralele sau două planuri, unul al lumii acesteia și un altul al lumii ce va să fie. Cu alte cuvinte, unii vor o viață liniștită doar aici, pe pământ, pe când alții vor o veșnicie tihnită în Împărăția lui Dumnezeu. Unii vor să nu–și supere șefii, pe cei ce-i plătesc, pe colegii lor de arhierie sau de ideologie ecumenistă, în schimb, alții vor să nu-L mânie pe Dumnezeu cu relativizarea și cu erezia. Unii înțeleg și își asumă credința în Hristos doar la nivel de cod etic, înțelegându-l numai ca pe un soi de invitație la un nivel crescut de igienă socială, care să aducă ordine, respect, bună vecinătate, în timp ce alții percep aceeași credință ca fiind întoarcerea acasă, la Dumnezeu, pe singura cale de mântuire care este Biserica Ortodoxă. Unii ne poruncesc ca nu cumva să supărăm cu trăirea vieții duhovnicești pe cineva, iar alții înțeleg că mărturisirea este obligația fundamentală a creștinului, că Hristos nu e egal cu nimeni și nu toate căile sunt la fel de bune, chiar dacă suntem în pace. De altfel, unii pretind că vor pace, dar, dorind-o cu orice preț, o pierd, renunțând chiar la Domnul Păcii, în timp ce alții o capătă pentru totdeauna, lăsându-se marginalizați sau uciși pentru același Domn.
Începuturile viețuirii creștine s-au făcut prin martiraj, mărturisire în condiții ostile, renunțare la lumea aceasta pentru cealaltă, la regele aparent atotputernic de pe pământ pentru Împăratul Cel din veac. Martirii primelor secole nu au considerat că zeii sunt și ei buni, chiar dacă li se promitea că totul se va termina cu bine pentru ei, deși unii puternici ai vremurilor seconduceau exact după lozinca epocii actuale: „politically correct”, concretizată într-o propunere cunoscută și nouă: jertfiți și voi zeilor de ochii lumii, și treaba voastră este faptul cum vă rugați
în taină, la voi acasă sau în chilia voastră. Unii ne sfătuiesc așa: puteți fi creștini și preoți, dar să nu ziceți că ceva imoral ar fi păcat sau ceva în neregulă, în rest, credeți ce vreți voi, acolo, în chilia voastră sau la voi în camere, altfel spus, în catacombele veacului acestuia. Cu alte cuvinte, puteți să credeți ce vreți voi, dar să nu mărturisiți. Sau, dacă mărturisești, să nu o faci în văzul lumii, că nu este democratic. Adică, să nu afirmi hotărât, ci doar să–ți dai cu părerea. Să fii civilizat, manierat, smerit, cu absolută ascultare de mai marii voștri, să-i lași Stanei loc de bună-ziua, n-ai decât să faci ce vrei cu viața ta, inclusiv să te sinucizi, dar nu să mori pentru Hristosul tău. Asta nu-i „politically correct”! Alții ne îndeamnă la un creștinism cuminte, care să nu mai facă noi adepți, ci să fie „soft”, fără hotărâri de viață și de moarte, relaxant, un fel de terapie antistres și de acceptare a dumnezeilor acestui veac, căci doar oameni suntem15.
Noi însă am învățat altfel de la Sfinții Părinți și de la duhovnicii noștri, și anume: că orice negociere în dreptul învățăturii Bisericii înseamnă lepădarea de Mântuitorul lumii Iisus Hristos. În acest context, cu tot respectul și smerenia noastră, Vă rugăm să fiți curajoși și fermi în a combate toate ambiguitățile așa-numitului sinod din Creta, cunoscut fiind faptul că tăcerea, în cazul de față, nu este de aur, mai ales că lipsa de bărbăție și curaj duce la pierderea mântuirii:

„iar partea celor fricoși și necredincioși și spurcați și ucigași și desfrânați și fermecători și închinători de idoli și a tuturor celor mincinoși este în iezerul care arde, cu foc și cu pucioasă, care este moartea a doua” (Apocalipsa 21, 8) Prin urmare, ne vedem obligați să Vă spunem deschis că nu ne temem de nimeni și de nimic în afară de Dumnezeu, precum și că vom mărturisi cu orice preț credința noastră.

4. Propuneri și perspective

Dacă și Yannaras, un filosof creștin mult iubit de ecumeniști, trage un semnal de alarmă și vorbește de deformarea Bisericii în mod dramatic în ultima vreme, înseamnă că Ortodoxia este în mare pericol:

„[…] Biserica s-a transformat în instituție excesivă, care nu mai respectă libertatea, ci impune dictatorial, în care Sinodul nu mai este vocea poporului dreptcredincios, în care totul se impune, în mod papist, de sus în jos, adică se transformă relația vie și comunitară cu Dumnezeu într-un act individualist”, iar Biserica „într-o instituție de tip papal, în care sistemul sinodal nu mai funcționează […]”, ajungând, în cele din urmă, să fie „transformată într-o instituție birocratică, în care Duhul este înăbușit […] și se vede, astfel, pericolul transformării Bisericii Ortodoxe într-o nouă Sinagogă”16.

Pentru a fi evitată o astfel de perspectivă tristă, propunem ca Sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe din România să reia discuția subiectelor controversate privind „sinodul” cretan și să se revină, fără echivoc, la formularea, cât privește relația Bisericii cu restul lumii, nu numai cu lumea creștină, pe care delegația română și-a propus-o la plecarea din țară, și anume: „confesiuni și comunități eterodoxe”, avându-se în vedere atât cele căzute în erezie, cât și religiile necreștine, față de care avem datoria să–i respectăm și să ne rugăm pentru ei, ca Domnul „să-i învețe cuvântul adevărului; să le descopere lor Evanghelia dreptății; să–i unească pe dânșii cu Sfânta Sa sobornicească și apostolească Biserică…”; să le facem bine, așa cum Iisus Hristos a vindecat, aajutat și a făcut bine și celor de o altă credință. Dumnezeu îi numește și pe păgâni feciorii Lui: „Oare nu sunteți voi, feciori ai lui Israel, pentru Mine, ca și Cușiții?”, zice Domnul. „Oare n-am scos Eu pe Israeliți din pământul Egiptului, pe Filisteni din Caftor și pe sirieni din Chir?” (Amos 9, 7).
Suntem alături de ierarhii români mărturisitori și înțelegem poziția unor clerici sau monahi de a întrerupe pomenirea ierarhilor semnatari la sinodul cretan, chiar dacă din motive pastorale binecunoscute nu este benefic pentru Biserică, întrucât ar putea fi eliminați din parohii sau din mănăstiri tocmai de eretici, lipsindu-i de lupta din interior, dar este benefic, în schimb, pentru a trezi conștiința ierarhilor semnatari. Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol (861, Sf. Fotie) dă dreptul clericilor de a întrerupere pomenirea episcopului eretic, dar nu ca o obligație canonică, ci ca una de conștiință creștină. În acest context, semnatarii acestei scrisori nu sunt în unanimitate de acord cu aceste atitudini pastorale, întrucât nepomenirea ierarhului arputea deveni precedent pentru schismă, răspunzându-se, astfel, cu o schismă la o erezie; însă, respectă conștiința preoțească jertfelnică și curajul mărturisitor al acelora de a fi categorici și fermi. Ideal ar fi să așteptăm să se pronunțe un sinod canonic asupra acestor probleme și, după aceea, vom vedea care va fi calea de urmat, dar până atunci să rămânem în comuniuneeuharistică și de iubire reciprocă.
Așadar, ne îngrijorează controversele ivite în urma întrunirii din Creta, ceea ce înseamnă că încă suntem vii duhovnicește, dar, în același timp, ar trebui să ne problematizeze și învățământul dezastruos din Facultățile de Teologie Ortodoxă, unde se predă, din nefericire, un fel de teologie care seamănă cu o reeducare sistematică de dez-ortodoxie și este cultivată mai mult doctrina speculațiilor teologice scolastice, în loc să se meargă la mesajul Revelației Dumnezeiești și să fie fundamentate, pe baza Sfinților Părinți, dogmele și exegeza ortodoxă. Sunt și excepții, unde profesorii universitari predau teologie ortodoxă. Însă, în general, metoda academică actuală de „cercetare științifică modernă”, adică ecumenistă, exclude „polemicile doctrinale confesionale” și înlocuiește exegeza patristică duhovnicească cu metoda exegetică protestantă de tip istorico-critică, pe motiv că Părinții Bisericii nu au înțeles sau nu au putut descifra exact Revelația. Iar „Morala ortodoxă”, denumită inițial în Ortodoxie Sfânta Nevoință17 și predată în Facultățile noastre de Teologie, s-a transformat în Etică și Moralism. Ne întrebăm, pe bună dreptate, unde duce această abordare catastrofală și luciferică? Răspunsul este lesne de înțeles: duce inevitabil la agnosticism și ateism, exact la drumul spre iad!
Pe lângă gafa sinodală din Creta, ne îngrijorează, de asemenea, faptul că în ultima perioadă se constată o deteriorare fără precedent a imaginii Bisericii Ortodoxe Române cauzată de corupția, nedreptățile și abuzurile unor clerici. O altă gafă sinodală fără precedent în istoria întregii Biserici Ortodoxe este hotărârea sinodală nr. 3745 din 26 mai 2014, contrară canoanelor și tradiției Bisericii Ortodoxe, întrucât impune oprirea co-slujirii preoților tată-fiu la Sf. Altar, pe motiv de conflict de interese (sic). Pe lângă faptul că se încalcă Tradiția Bisericii, canoanele, Legile în vigoare și Constituția României,hotărârea sinodală este absurdă, produce o discriminare18 de neacceptat, asemenea aceleia pe care o trăiau fiii preoților doar în perioadă bolșevică, aduce o jignire familiei preotului, acuzată a priori de incorectitudine. Punerea în aplicare cu orice preț a acestei hotărâri sinodale neavenite19, doar de dragul de a controla totul prin teroare pastorală, arată disprețul și față de legea civilă, abuz de putere, lipsă de tact pastoral și produce adevărate drame în familiile unor preoți și mari tulburări în Biserică.
Biserica prin Statutul BOR s-a obligat să respecte Constituția și Legile Țării. Prin această acțiune abuzivă împotriva familiei preotului și de sfidare a legilor, s-a dorit „eliminarea nepotismului” (sic) prin „introducerea despotismului”, ceea ce ne face să constatăm o „anti-biserică chiar în inima Bisericii!”

Ne îngrijorează scăderea credibilității Bisericii de la 85% la sub 40% doar în câțiva ani.

Credibilitatea Bisericii este strâns legată de frecventarea Bisericii. Scade credibilitatea, scade și frecventarea Bisericii, așa cum constatăm în ultima vreme, cu grave consecințe pastorale, duhovnicești, naționale, economice, sociale etc. Se mărește vizibil ruptura între ierarhie, preoție și popor, iar unii se prefac că nu o vad. Cine sunt cei care se fac vinovați de această situație dramatică și cine trebuie să răspundă de acest eșec pastoral și de imagine? Sau ce întreprindeți la nivel sinodal pentru a stopa, măcar, această catastrofă? Occidentul când a terminat frumoasele catedrale s-a ales cu protestantismul, iar catedralele, multe dintre ele, au devenit muzee și localuri de distracție publică! Iată câteva dileme, pericole și întrebări deloc retorice.
În final, am dori să cunoaștem oficial poziția B.O.R. despre ecumenism, Consiliul Mondial al Bisericilor, masonerie, sionism, noua ordine mondială, new-age, naționalism și ce hotărâri sinodale se cuvine a fi luate, astfel încât să fie întâmpinate aceste provocări și să fie preveniți credincioșii Bisericii noastre, pentru a fi evitată intrarea în astfel de organisme, întrucât există semnale clare care atestă că tot mai mulți preoți și credincioși aderă la aceste mișcări oculte.
Ar fi o sumbră perspectivă din partea Sinodului Sfintei noastre Biserici Ortodoxe să nu dea curs sau răspuns acestui demers duhovnicesc al nostru, făcut cu toată dragostea pentru adevăr și credința cea dreaptă, sau, și mai grav, dacă ne va considerarăzvrătiți sau fără smerenie și ascultare pentru reacția noastră firească și de autoapărare duhovnicească și pastorală.
Noi îi respectăm, îi iubim și îi ascultăm pe ierarhii români care vor să ne călăuzească spre mântuire și pe cei care dau dovadă că sunt adevărați Părinți și Păstori.
Unii ecumeniști fervenți au făcut deja listele cu viitorii caterisiți. Sfatul nostru este să păstrați caterisirile pentru eretici și nu pentru preoții mărturisitori, jertfelnici și curajoși, care drept învață Cuvântul Adevărului veșnic!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pr. Mihai VALICĂ, în numele unor preoți și credincioși ortodocși

Note:

1Vezi pe larg:http://mihaisilviuchirila.blogspot.ro/2016/11/sfantul-sinod-al-bor-ia-act-de.html(25.11.2016).

2Vezi:http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/ (26.11.2016).

3http://mihaisilviuchirila.blogspot.ro/2016/11/sfantul-sinod-al-bor-ia-act-de.html(25.11.2016).

4Ibidem.

5http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/ (26.11.2016).

6http://http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/almanah/131-arhiva-revistei/cuprinsd/1079-almanah-2007-03(27.11.2016).

7 Vezi:https://en.wikipedia.org/wiki/Dominus_Iesus(26.11.2016);http://www.vatican.va/roman_curia/congregations/cfaith/documents/rc_con_cfaith_doc_20000806_dominus-iesus_lt.html (26.11.2016).

8http://http://www.cwrc-rz.org/analysisofdi.html(26.11.2016).

9La acest sinod, pe de o parte, au participat, în calitate de observatori, eretici și schismatici, în ciuda faptului că mulți dintre episcopii ortodocși (canonici) nu au putut să fie prezenți la respectivul sinod. Pe de altă parte, episcopii ortodocși au avut dreptul să vorbească, obligația să semneze, dar nu și „dreptul” să voteze! Cu alte cuvinte, ei au vorbit în zadar, ca Moise în pustie, așa cum a vorbit delegația română, bine și fundamentat teologic, dar fără rezultat. Este vizibil pentru oricine că episcopii participanți au fost „folosiți” pe post de „ornamente eclesiale”. Cunoaștem distincția canonică între noțiunea de „sinod” și cea de „sistem sinodal”.

10Vezi: art. 22 din Documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, prin care se legitimează în Biserică un nou organism administrativ, alcătuit exclusiv din anumiți Patriarhi cu drepturi depline în materie de dogme și canoane, mutilându-se, astfel, modelul de sobornicitate al Sinoadelor Bisericii, fiind introduse prerogative papale în dreptul respectivilor Patriarhi, cu rezultatul că fiecare episcop este lipsit, în mod abuziv, de dreptul la vot. Opinia personală a unui Patriarh (Întâistătător) nu se poate impune și nici obliga un Sinod local sau vreun ierarh spre aprobare și însușire, contrar conștiinței personale și, mai ales, conștiinței Bisericii, pentru simplul motiv că un astfel de Patriarh s-ar transforma într-un „nou” Papă, care ar decide și și-ar impune suveranitatea de pe poziții de forță. De vreme ce plinătatea Bisericii este poporul, format din clerici și credincioși, atunci nici Sinodul fără credincioși, după cum nici credincioșii fără Sinodul Ierarhilor, nu se pot considera – nici unii, nici alții – că reprezintă de unii singuri, în exclusivitate, Trupul și Biserica lui Hristos, fără să fie trăită, la măsura vieții duhovnicești, învățătura Bisericii (Din declarația „Laicatului ortodox”). Fără această raportare, pleroma Bisericii este ignorată cu desăvârșire.

11Prin același art. 22, Întâistătătorii (șefii) înlătură orice dispută teologică în contradictoriu cu derapajele făcute în Creta de la învățătura Bisericii. Acest articol arată mai degrabă că participanții la sinod erau conștienți de abaterile lor, iar măsura luată prin respectivul articol este una de natură dictatorială, care contravine Sfintei Scripturi și Sfintei Tradiții ale Bisericii, adică tocmai celor două organe ale Revelației Dumnezeiești.

12Vezi:https://www.youtube.com/watch?v=u8hTWnXY1AY&sns=fb – interviu cu Pr. Prof. Dr. Theodor Zisis (25.11.2016);https://graiulortodox.wordpress.com/2016/10/05/hotararile-sinodului-plenar-al-bisericii-greciei-pen- tru-sfantul-si-marele-sinod-si-rezultatul-final-al-acestora/(25.11.2016);https://bucovinaprofunda.wordpress.com-/2016/11/01/mihai-silviu-chirila-scrisoare-adresata-membrilor-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-cu-pri-vire-la-sinodul-din-creta-28-octombrie-2016/(25.11.2016).

13SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, Omilii la Facere, Omilia III, IV, trad. de Pr. D. Fecioru, în col. PSB, vol. 21, București, 1979, pp. 51-52; vezi și: IDEM, Lumea Sfintelor Scripturi. Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I, (A-I), Ed. Anestis, s.l., 2008, pp. 704-718.

14 John MEYENDORFF, Teologia Bizantină. Tendințe istorice și teme doctrinare, trad. rom. de Pr. Alexandru Stan, ed. a II-a, Ed. Nemira, București, 2011, p. 19.

15 Vezi:http://ziarullumina.ro/noua-problema-veche-de-2-000-de-ani-82645.html (26.11.2016).

16 Vezi: Christos YANNARAS, Contra religiei, trad. rom. de Tudor Dinu, Ed. Anastasia, București, 2012.

17† Ierόtheos VLACHOS, Dogmatica empirică a Bisericii Ortodoxe Sobornicești după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis, vol. I, trad. rom. de Tatiana Petrache, Ed. Doxologia, Iași, 2014, pp.156-162.

18Vezi: Discriminarea OG 137/2000; art. 6 Cod civil, art. 15 Constituție, coroborat cu art. 45 și următoarele din

Statutul B.O.R., în care nu se specifică nimic de o asemenea interdicție.

19Vezi:http://www.rostonline.ro/tag/pr-mihai-valica/ (22.10.2016).

sursa

Ierarhii BOR pregătesc o nouă prigoană împotriva clericilor care nu vor să recunoască documentele eretice semnate în Creta, în timp ce, în faţa enoriaşilor se victimizează. Exemplificăm cazul episcopului Sofronie Drincec de la Oradea.

1Preoţii tradiţionalişti sunt ameninţaţi de către oamenii lui Sofronie, iar în faţa enoriaşilor se victimizează.

In faţa enoriaşilor ierarhul bihorean creează aparenţa unui episcop care apără interesele Bisericii.

Episcopul Sofronie Drincec al Oradiei, protopopul Dorel Octavian Rusu de la Oradea şi protopopul Marian Popa de la Beiuş manipulează enoriaşii, inducând ideea că cei care au demascat minciuna episcopului, ar avea interesul să dezbine unitatea Bisericii. În realitate, episcopul orădean este disperat că bihorenii au aflat adevărul despre documentul apostat pe care l-a semnat ierarhul lor în Creta. Recomandăm audierea înregistrărilor de mai jos.

Se încearcă reducerea la tăcere a clericilor prin oferte tentante, şantaje sau ameninţări. Unii au cedat, iar alţii preferă să fie pedepsiţi decât să se facă părtaşi minciunii.

Redăm mai jos (integral) predica episcopului Sofronie Drincec pe care a rostit-o în biserica din cartierul Aurel Vlaicu, unde a fost invitat de preotul Dorel Varga:

În cuvântările sale, Episcopul Sofronie al Oradiei, face mereu aluzie la ideea de unitate, de păstrare a unităţii Bisericii “mai ales acum în vremurile grele în care trăim”, dând impresia că cei care spun adevărul despre sinodul din Creta, ar dori dezbinare. În particular, atât dânsul, cât şi supuşii săi, fac presiuni asupra preoţilor bihoreni, care au spus credincioşilor adevărul despre acest sinod, insinuând, direct sau indirect, că aceştia sunt neascultători şi dornici de răzvrătire, iar motivele nemulţumirii acestora ar fi altele decât documentele semnate în Creta de către ierarhul orădean.

După cum vedem în predica sa, ierarhul ecumenist se victimizează în faţa enoriaşilor, dând impresia că este atacat de către forţe potrivnice Bisericii care ar avea interesul să-l elimine pentru a dezbina credincioşii. Această diversiune a creat-o şi când a fost vizitat de procurorii de la DNA datorită unor ilegalităţi pentru care este cercetat penal. Una dintre aceste ilegalităţi este şi luarea de mită pentru hirotonirea şi repartizarea preoţilor în parohii, ceea ce în termeni bisericeşti se numeşte “simonie”, motiv pentru care, dacă s-ar respecta canoanele, ar trebui să i se aplice pedeapsa caterisirii. Similar cu modul de victimizare pe care îl face în faţa instanţelor civile, episcopul Sofronie, aplică aceeaşi strategie şi în cazul acuzaţiilor de erezie şi trădare a Bisericii Ortodoxe. În acest caz, ierarhul susţine că este prigonit de către subalternii săi, care au vădit minciuna pe care o spune enoriaşilor referitor la documentele semnate în Creta.

2Această strategie diversionistă este specifică episcopului Sofronie. De multe ori, lasă să se înţeleagă că se jertfeşte pentru Biserică şi Neam, făcând pledoarii emoţionante în faţa enoriaşilor (predici, slogane, cuvântări etc.), prin care să-şi facă imagine de apărător al Bisericii, în timp ce în realitate lucrurile stau tocmai invers. Aceasta a făcut-o şi în cazul retrocedărilor, când favoriza trecerea bisericilor comunităţilor ortodoxe către greco-catolici, iar în faţa enoriaşilor spunea că trebuie să ne apărăm bisericile cu orice preţ (amintim aici cazul de la Vălani de Beiuş, Prisaca, Holod, dar şi altele).
Referitor la implicarea sa în semnarea documentelor din Creta, episcopul Sofronie nu a spus nimic până în prezent, deşi pe blogul ASTRADROM i-au fost adresate întrebări şi i s-au trimis scrisori publice, preasfinţia sa ignorându-le complet. În data de 18 iulie 2016 , redacţia ASTRADROM a adresat Episcopiei Oradiei câteva întrebări (pe adresa oficială de email), dar la care, încă nu am primit nici un răspuns. Mai aşteptăm. Detalii se pot găsi aici:http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/07/la-oradea-preotii-au-fost-mintiti-de.html

În şedinţele cu preoţii, episcopul Sofronie repetă mereu aceleaşi lucruri: “Nu s-a schimbat nimic în Creta” şi “Să păstrăm unitatea”. Referitor la aceste afirmaţii cu caracter diversionist, menţionăm că au fost făcute articole, tratate şi conferinţe în care s-au dovedit clar ereziile şi caracterul neortodox ale unor puncte din documentele semnate. Sunt evidente noutăţile aduse de acest sinod, prin care se încalcă grav învăţătura de credinţă a Bisericii Ortodoxe.
Vedeti ce spune şi mitropolitul Serafim de Kythira (Grecia):http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/11/un-mitropolit-grec-contrazice.html

“Unitatea” despre care vorbesc ierarhi din BOR, în ce priveşte disputele teologice pornite de la documentele semnate în Creta, este o unitate cu compromisuri prin care suntem călăuziţi spre erezie, ceea ce duce la pierderea sufletelor. Despre această “unitate” vorbesc mulţi dintre susţinătorii ecumenismului sau preoţi care, din frică, evită să se pronunţe public. Exemplificăm în acest sens pe protopopul ecumenist de la Beiuş pr. Marian Popa (Marinel), care la slujba arhierească de la biserica din cartierul Aurel Vlaicu rostea un discurs “pacifist” şi “unionist” prin care îndemna credincioşii la o unitate cu păcatul, cu erezia, cu minciuna, o “unitate” în duh ecumenist după principii protestante. Pentru a ascunde adevărul despre documentele din Creta, protopopul Marinel susţine că motivele nemulţumirii unor preoţi şi credincioşi sun datorită duhului Mamonei. Detalii vedeţi aici:

Situaţia alarmantă pentru ierarhul bihorean a apărut când, împotriva tuturor opoziţiilor făcute de conducerea episcopiei (prin protopii de Oradea şi Beiuş), trei călugări din Muntele Athos au spus enoriaşilor adevărul despre sinodul din Creta. Episcopul Sofronie Drincec (şi protopopii săi) au evitat să poarte discuţii despre subiect preferând să vină cu atacuri la persoană şi calomnii prin care să-i discrediteze pe monahii athoniţi, care au stat de vorbă cu credincioşii din eparhia sa.
Vedeti detalii: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/10/un-discurs-emblematic-pentru-sustinerea.html

Monahii respectivi sunt vieţuitori ai mănăstirii Marea Lavră şi Schitul Prodromul, iar pentru venirea la conferinţe în România au avut binecuvântarea unor mari duhovnici ai Sfântului Munte precum gheronda Gavriil, părintele Iulian Prodromitul şi alţii, reperzentând în mod oficial pe monahii athoniţi care se opun oficializării globalismului religios prin sinodul din Creta.
Vedeti şi aici: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/10/video-monahii-athoniti-care-au-tinut.html

Nu doar monahii athoniţi au fost denigraţi de către liderii episcopiei orădene, ci şi PS Longhin Jar, episcop de Bănceni (Ucraina), care este discreditat şi calomniat în cel mai josnic mod posibil, atât în faţa clericilor cât şi în faţa enoriaşilor. PS Longhin este singurul arhiereu de naţionalitate română care a avut curajul să spună adevărul despre documentele semnate de către delegaţia României, în Creta.
Documentul eretic, pe care l-a semnat în Creta, este susţinut de episcopul Sofronie prin cuvântările sale pro-ecumeniste. Sfântul Iustin Popovici defineşte ecumenismul ca fiind o erezie eclesiologică spunând că “Ecumenismul este panerezia timpului nostru”, iar alţi mari ierarhi şi părinţi duhovniceşti ai Bisericii Ortodoxe condamnă ecumenismul, considerând-ul ca fiind o încercare de globalizare în plan religios. Cu toate acestea, în faţa propriilor enoriaşi, PS Sofronie prezintă lucrurile total denaturate, inducând ideea unei necesităţi a ecumenismului, luând ca reper, în cuvântările sale, poziţii oficiale impuse politic, ignorând astfel învăţăturile Sfinţilor Părinţi sau ale marilor duhovnici ai Bisericii Ortodoxe.

Pentru a induce în mintea enoriaşilor noile concepţii globaliste, PS Sofronie s-a folosit de acţiuni sociale cum ar fi “Mitingul pentru familie” sau alte subiecte sensibile cu care credincioşii pot fi distraşi de la situaţia reală. Aprobăm idea de apărare a familiei, dar nu în forma în care o face ierarhul orădean. Pentru a-şi justifica ecumenismul, Episcopul Sofronie, a adus în faţa enoriaşilor următoarea lozincă manipulatoare: “Am fost uniţi toţi, din toate religiile, pentru apărarea familiei. În felul acesta suntem o forţă prin care să ne impunem clasei politice” – referindu-se la acţiunea organizată, sâmbătă 22 octombrie 2016, la Oradea, de către câteva ONG-uri împreună cu reprezentanţi ai sectelor protestante (asupra acestui subiect vom reveni curând).
Vedeti si: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/10/prozelitism-neoprotestant-cu-sprijinul.html

În cele ce urmează vom prezenta câteva mărturii ale marilor duhovnici români care sunt în contradicţie cu învăţăturile ierarhilor din BOR, printre care şi PS Sofronie Drincec, transmise enoriaşilor pe care îi păstoresc:
Părintele Iustin Pârvu, condamnă pe cei care privesc Biserica Ortodoxă ca pe un ONG, făcând din ea o simplă instituţie clericalistă, unde patriarhul este stăpân peste episcopi şi credincioşi. Astfel, vorbind despre sinodul din Creta, în anul 2013, spunea:

„Acest sinod care se pregăteşte nu are scopuri şi intenţii bune. Dacă ar avea un scop bun ar ţine cont de celelalte Sinoade Ecumenice statornicite de Sfinţii Părinţi şi care au rostit anateme împotriva celor ce nu le vor respecta. În numele cărui Sfânt şi al cărui duh, vin ei acum să schimbe ceva din dogmele Bisericii? Şi cine să schimbe? Nişte oameni erodaţi în nedreptate? Duhul Sfânt grăieşte prin gurile purtătorilor de Dumnezeu, nu ale purtătorilor de interese omeneşti. Cum au ei îndrăzneala să modifice hotărârile Sfinţilor Părinţi?”[1]

Deoarece ecumeniştii au ajuns să neglijeze învăţăturile care stau la temelia Bisericii, prezentând globalismul în plan religios ca pe o lucrare a unităţii creştine, părintele Iustin mai spunea:

„Ecumenismul este un mare fals, ei vorbesc în numele unei iubiri în afara lui Hristos, care te exclude din Adevăr. Dacă ecumeniştii ar iubi cu adevărat lumea, nu ar dezmoşteni adevărul de valoarea şi bogăţia spirituală a tradiţiei Bisericii, a Sfinţilor Părinţi. Dezmoştenesc creştinismul de frumuseţea harică. De la ei s-a dus Dumnezeu, rămâne doar egoul lor. «Nu, noi nu avem nevoie de Tine, noi conducem lumea, noi le dăm pâinea, noi dăm fericirea pe acest pământ. Iisus trebuie să fie din nou arestat ca să nu deranjeze mersul nostru». Eliminarea lui Dumnezeu din lume şi din sufletul omului, pe orice cale – acesta este scopul ecumenismului, pe care l-a combătut şi Sfântul Iustin Popovici. Ecumenismul şi globalismul reprezintă avangarda vremurilor apocaliptice.”[2]

Părintele Dumitru Stăniloaespunea că ecumenismul are rolul de a relativiza credinţa, fiind produsul unor forţe oculte (masoneria):

“Eu nu prea sunt pentru ecumenism; socotesc că ecumenismul este produsul masoneriei; iarăşi vor să relativizeze credinţa adevărată. A avut dreptate Biserica: nu prea suntem uniţi. Ecumenismul este pan-erezia timpului nostru. De ce să mai stăm de vorbă cu ei care au făcut femeile preoţi, sunt de acord cu homosexualii, nu se mai căsătoresc…”[3]

Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa mărturiseşte ce duh se ascunde în spatele ecumenismului promovat de ierarhii BOR, precum PS Sofronie şi cei doi protopopi de Beiuş şi de Oradea. Se vede astfel că realitatea este alta decât ceea ce dau impresia cele trei feţe bisericeşti în faţa enoriaşilor:

„Biserica, în primul rând, trebuie să-şi schimbe modul de a gândi. Am constatat că şi preoţii şi ierarhii gândesc într-un mod cu reminescenţe comuniste, adică socotesc că Biserica este numai un colţ în viaţa românească, trebuie să rămână acolo cuminte, să nu se amestece deloc în viaţa socială, ceea ce este fals. Biserica este cea care trebuie să ia norme în gândire, norme de comportament în viaţa socială, să nu se teamă de puternicii zilei”[4].

„Mişcarea ecumenică este o formă a mişcărilor internaţionaliste pe plan religios, în care se încearcă desfiinţarea naţiunilor, instituirea unor noi guverne internaţionale pe care nimeni nu le-a uns şi care urmăresc doar gloria lor, buna lor viaţă şi satisfacerea dorinţelor de a conduce popoarele. Ecumenismul în sine este o acţiune diabolică şi sunt de acord cu unii teologi greci care spun că ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru”[5].

Părintele Cleopa Ilie aminteşte că singura posibilitate de unire creştină este ca toţi cei care s-au despărţit de ortodoxie să revină de unde au plecat:

„Fraţilor, unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeiesc. Nu-i în puterea noastră. Iată cum văd eu: să punem post şi rugăciune către Dumnezeu şi când va veni Duhul Sfânt să ne găsească ca la Sfinţii Apostoli (…) Asta este lucrarea Duhului Sfânt.
Iar dacă va veni Duhul Sfânt, când Îl cerem cu post şi rugăciune, când va veni, la toate minţile arhiereilor catolici şi ortodocşi va fi aceeaşi gândire: «Hai să ne unim, că n-au fost la început două Biserici ci una singură». Deci asta să cerem de la Dumnezeu, că El poate face unitate de vederi în toate privinţele… Iar dacă este vorba să se creadă, să se facă unitate de credinţă, atunci numai Domnul ştie… Noi nu.”[6]

Parintele Cleopa explica de ce „teoria remificatiilor” adoptată, azi, la sinodul din Creta este o erezie. Aceasta teorie masonica incalca un lucru foarte important, anume modul in care Biserica a ramas neschimbata prin pastrarea invataturii ortodoxe de-a lungul istoriei:

“Cuvântul Ortodoxie, frate, este de origine greacă, format din orthos şi doxa, adică dreapta credinţă, închinare adevă­rată, sobornicească, învăţătură care se pla­sează în continuitatea directă şi neîntre­ruptă a tradiţiei apostolice, prin interme­diul teologiei patristice şi neopatristice şi care formează credinţa comună a Bisericii neîmpărţite din primul mileniu.
Ortodoxia se identifică cu însăşi tra­diţia apostolică, aşa cum a fost confirmată, interpretată şi dezvoltată prin consensul Bisericii Universale. De fapt, didascalia – adică regula de credinţă apostolică – a fost criteriul de bază al Ortodoxiei.
De aceea, orice ruptură în continuitatea tradiţiei aposto­lice a fost considerată ca o corupţie sau abandonare a Ortodo­xiei, care poate să ia forma fie a unei erezii, fie a unei „confesi­uni”separate.
Sfânta credinţă cea dreptmăritoare a Bisericii lui Hris­tos (Ortodoxia) s-a menţinut neschimbată, de-a lungul vea­curilor, prin învăţătura Sfintei Scripturi şi prin Sfânta Tradi­ţie apostolică, prin hotărârile celor cinci Sinoade Apostolice, prin învăţăturile canoanelor celor şapte Sinoade Ecumenice şi ale celor locale, deoarece, după învăţătura dumnezeiescului părinte Ioan Gură de Aur: „Cârma Bisericii lui Hristos sunt dumnezeieştile Canoane”[7].

Această teorie a ramificaţiilor a fost dată anatemei de sinodul ROCOR al Bisericii Ruse:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/09/ecumenismul-fost-anatemizat-de-un-sinod.html

Mitropolitul Bartolomeu Anania: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/08/ce-ar-fi-zis-mitropolitul-bartolomeu-al.html

Părintele Arsenie Papacioc:http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/10/parintele-arsenie-papacioc-indemn-la.html

Marius Pop
ec. Marian Drăgănescu
prof. Cristian Marc

[1] “Părintele Iustin Pârvu. Biserica şi noile erezii”, ed. „Fundaţia Justin Pârvu”, iunie 2016, pg. 55.
[2] idem, pg. 53.
[3] Rev. „Schimbarea la Faţă” (ASCOR Bucureşti), nr. 2, nov. 1997, pg. 8.
[4] Fragment dintr-un interviu cu părintele Gheorghe Calciu, publicat în ziarul „Ziua” (Bucureşti), 5 decembrie 1998, pg. 8.
[5] Ibidem.
[6] „Ne vorbeşte părintele Cleopa”, vol. 3, Ed. Episcopiei Romanului, 1996, pg. 75-76.
[7] Arhim. Cleopa Ilie, “Calauza in credinta ortodoxa”, Ed. Episcopiei Romanului, anul 2000, pg. 119-120.

sursa

BRAVO BULGARIA: SFANTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE BULGARE RESPINGE DOCUMENTELE MARELUI SINOD

Dupa cum stiti, inca din aprilie: RASPANDITI. Sfantul Sinod al BISERICII ORTODOXE BULGARE: “In afara de Sfanta Biserica Ortodoxa nu exista alte Biserici, ci doar eretici” / Patriarhule Daniel, TREZESTE-TE Ca atare in iunie: Biserica Ortodoxa Bulgara NU VA PARTICIPA la MARELE SINOD din Creta Si au ramas, desigur, pe pozitie. Conform articolului BULGARIAN CHURCH REASSERTS REJECTION OF CRETE COUNCIL de pe PRAVOSLAVIE RU, la intalnirea de saptamana trecuta, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Bulgariei isi mentine vechea parere si respinge documentele Sinodului din Creta. Ba mai mult, Patriarhul BOB l-a instiintat pe Arhiepiscopul Ieronim al Atenei, printr-o scrisoare, asupra deciziei Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Bulgariei. Sinodul Bisericii Bulgare a fost primul care a luat o decizie oficiala privitoare la documentele din Creta, in iunie. Sinodul Bisericii Greciei se intalneste zilele acestea (ieri si azi) pe tema Marelui Sinod.    Comentariu saccsiv:    Cititi va rog si: Din nou, BRAVO BULGARIA: Biserica Ortodoxa Bulgara nu a trimis reprezentanti la COMISIA MIXTA CATOLICO-ORTODOXA de la Chieti (Italia, 15 la 22 septembrie 2016) BOR deja a tradat: “SFANTUL SINOD” BOR despre SINODUL DIN CRETA / Adica ii doare-n echer si compas de scrisori / Teofan ne-a aburit / Ne-au declarat oficial schismatici Si a luat act cu bucurie de hotararile eretice ale documentelor din Creta: DEZVALUIRE: Sinodul BOR n-a avut voie SA APROBE, ci doar sa IA ACT de documentele din CRETA Sa vedem ce vor zice grecii: Sfântul Sinod al BISERICII ORTODOXE A GRECIEI în şedinţă extraordinară pe tema MARELUI SINOD, 23-24 noiembrie 2016. VOR TRADA si ei? Dar si Sinoadele din Georgia, Rusia, Biserica Ortodoxa Rusa din afara Granitelor. Asupra grecilor se fac presiuni: Ereticul PATRIARH BARTOLOMEU ii cere ARHIEPISCOPULUI ATENEI IEROTEI sa accepte HOTARARILE DIN CRETA si sa nu se lase influentat de Mitropolitii SERAFIM DE PIREU si AMBROZIE AL KALAVRYTRIEI Ce bine era daca bulgarii dadeau anatemei Sinodul din Creta si terminam cu toata ticalosia asta.

Citeşte mai mult pe aparatorul.md: BRAVO BULGARIA: Sfantul Sinod al BISERICII ORTODOXE BULGARE respinge documentele MARELUI SINOD https://www.aparatorul.md/bravo-bulgaria-sfantul-sinod-al-bisericii-ortodoxe-bulgare-respinge-documentele-marelui-sinod/