​Sinaxa de la Volos cere Bisericii Greciei să nu cedeze în faţa presiunilor globaliste în plan religios. În acest context îi apreciază pe cei care, din motive de mărturisire, au oprit pomenirea ierarhilor ecumenişti.

1

Sinaxa clericilor şi monahilor din Grecia a condamnat sinodul din Creta şi a cerut Sinodului Local Elen să nu recunoască documentele controversate ale acestuia.

    Sinaxa de la Volos s-a întrunit, în luna septembrie a.c., pentru a discuta câteva teme de importanţă majoră. Printre acestea s-a discutat şi despre lucrările sinodului ecumenist din Creta, prilej cu care s-a emis un comunicat[1]. În acest document se arată devierile „sinodului” cretan şi se apreciază curajul mărturisitorilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici.
   În continuare vom prezenta varianta în limba română:
 

SINAXA CLERICILOR ȘI MONAHILOR ORTODOCȘI

e-mail: synaxisorthkm@gmail.com
SCRISOARE – ΜĂRTURISIRE DESCHISĂ CU REFERINȚĂ

LA “SINODUL” DIN CRETA
“Sfântul și Marele Sinod” a cărui pregătire a durat mai multe decenii, a fost convocat și și-a desfășurat lucrările în Colimbari, Creta la 19-26 iunie anul curent.

Cu toate că scopul de bază a sinodului, conform declarațiilor organizatorilor, a fost întărirea și demonstrarea unității Ortodocșilor, din păcate s-a reușit exact opusul, divizarea și dispersarea atât la nivel de conducere (bisericească), cât și în rândul credincioșilor.

1.          Sinodul distruge unitatea și provoacă divizare.
Din cele 14 Biserici autocefale au lipsit 4 Biserici: a Antiohiei, a Rusiei, a Bulgariei, a Georgiei, iar dimpreună cu ele au lipsit bineînțeles și credincioșii pe care îi reprezintă – mai mult de jumatate din totalul credincioșilor Ortodocși. Lipsa acestor Biserici, de la sinod, nu a fost cauzată de motive precum: condiții nefavorabile în regiunile lor, conflicte armate, calamități naturale, epidemii ș.a., dar motivul lipsei a fost: văditul dezacord cu privire la regulamentul lucrărilor “sinodului” și o sumedenie de poziții antipatristice și antiortodoxe a textelor pregatite pentru discuție la acest “sinod”. S-a cerut competent amânarea “sinodului” pentru a se ajunge mai întâi la unanimitate – o condiție declarată ca fiind absolut necesară pentru convocarea sinodului, dar și pentru păstrarea unității, însă cu părere de rău această doleanță a bătut “la urechi care nu aud”, receptive, însă, din câte pare, la alte voci, care doresc divizarea Ortodocșilor și eroziunea autoconștiinței dogmatice a lor.
Din numărul total a episcopilor Bisericii Universale, majoritatea au lipsit, deoarece pentru prima dată în istoria Bisericii și în premieră anticanonică au fost selectați, conform unor criterii discutabile, un număr mic de episcopi, fiind disprețuită egalitatea arhiereilor și a fost divizat intenționat corpul episcopal prin: îndepărtarea episcopilor, prin excluderea problemelor, a nelinistilor, a întrebărilor,  și doleanțelor păstoriților.
Mai mult ca atât, în premieră și într-un mod inacceptabil nu s-a ținut cont nici de unitatea și egalitatea episcopilor care au luat parte la lucrările sinodului, odată ce au fost lipsiți de dreptul la vot. A încetat să mai fie valabilă, iarăși în premieră, în istoria sinoadelor dar și în tradiția canonică, egalitatea tuturor episcopilor.
          Hotărârile sinodale au fost votate doar de cei 10 Întâi-stătători prezenți, care după cum s-a exprimat cel care a fost prezent la “Sinod” episcopul sârb de Bașka, Irineu Bulovici, au procedat asemenea “colegiului papei”. În realitate este substituită instituția sinodală a Bisericii Ortodoxe, odată ce chiar și din partea  cercurilor patriarhale este susținută în mod vădit teza de inspirație papală precum că Întâistătătorul nu este “primus inter pares” (primul între egali), dar “primus sine paribus” (primul fără egali). O astfel de  provocare a egalității sinodale și penetrarea culturii monarhice papale, a avut loc în Colombari, Creta. În mod îndreptățit multi arhierei a Bisericii Ortodoxe Elene, în lumina unor astfel de conditii antisinodale, anticanonice, papistașe, autoritare și monarhice, s-au împotrivit să ia parte la acest “Sinod”, ca obiecte ornamentale, ca “glastre cu flori” sau membri de escortă a Întâistătătorilor. Dar iraționalitatea acestui decor antisinodal, care chiar de la început a avut semințele divizării și dispersării s-a arătat și în alte momente. Vom pomeni cele mai caracteristice exemple. Din cei 25 de reprezentanți ai Bisericii Serbiei, 17 au refuzat să semneze contraversatul text “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, dar odată ce a fost votat de Întâi-stătătorul Bisericii Sârbe, este considerat ca votat de către toți reprezentanții, trecand cu vederea faptul că majoritatea au fost împotrivă.
         Din partea Bisericii Ciprului 4 episcopi nu au votat respectivul text, dar pentru a nu fi observat vidul creat în locul iscăliturilor, arhiepiscopul Ciprului, fără autorizare din partea respectivilor episcopi, a substituit,  iscălind în locul lor.
         În Biserica Elenă, în timp ce a existat o hotărâre sinodală omofonă (a Bisericii Elene), de a fi propuse îndreptări semnificative care neutralizau în mare parte construcția ecumenistă a textului contraversat, Preafericitul Arhiepiscop Ieronim, fără autorizarea sinodului Bisericii  Elene i-a convins pe reprezentanți în afara sinodului și sau retras – excepție ÎPS Ieroteos de Nafpaktos – recunoscând eclesialitatea ereticilor eterodocși.
         Aceasta a fost unica luptă între Ortodoxie și erezie, ce a avut loc în Creta, iar Ortodocșii din păcate s-au predat ușor în fața panereziei Ecumeniste. Inlocuirea din textul sus pomenit a propoziției: “altor Biserici și confesiuni creștine”, care recunoștea ereziile drept biserici, cu propoziția “altor comunități și confesiuni creștine” a fost  propusă de Biserica Elenă, Sf. Munte și mulți episcopi a altor Biserici, care respingea pe bună dreptate folosirea termenului ”biserici” cu privire la eretici.
         Cu părere de rău Arhiepiscopul Ieronim și cei dimpreună cu el – excepție unul – au abandonat propunerea ortodoxă, fără autorizarea Sinodului Bisericii Elene, și au acceptat varianta contradictorie și în mare parte dificil de interpretat: “confesiuni și biserici eterodoxe” expresie care nici pe eretici nu ii multumeste – deoarece termenul “eterodox” anulează termenul ”biserici”, – dar  nici pe Ortodocși nu ii multumeste deoarece termenul “biserici” anuleaza termenul “eterodocși”. După cum corect a fost menționat de către raportori, dar și de către cei care au votat chipurile “concilianta și împăciuitoarea variantă”, ia în derâdere și pe unii și pe alții: pe Ortodocși care neagă  că ereticii sunt biserici dar și pe eretici care se consideră a fi biserici. Termenul “biserici eterodoxe” e ca și cum am spune: “fecioară desfrânată”, “bolnav sănătos”, “ateism cu frică de Dumnezeu”.

  

2.          Sinodul ecumenist – nimic comun cu Sinoadele Ortodoxe ale Bisericii.

        

Procedura convocării și lucrărilor ”Sinodului” – antisinodală, necanonică, antiortodoxă – a provocat rupturi și divizări în rândul celor 14 Biserici Autocefale, dar și în rândul episcopilor respectivelor Biserici, între Întâistătători și ceilalți reprezentanți ai sinoadelor Bisericilor locale și bineînțeles în rândul credincioșilor, care văd pe păstorii lor că nu se înțeleg între ei, se contrazic unii pe alții și fiind dezinformați se află în derivă. Dar mai rea este contradicția între Biserica contemporană și cea a Sfinților Apostoli, a Sf. Părinți a Uneia Sfinte Sobornicești și Apostolicești Biserici. “Sinodul” din Creta nu are nimic comun cu Sinoadele Bisericii Ortodoxe, Sinoade care urmează unul după altul, invocând unul pe altul, ca întruniri a unuia și aceluiași Sinod a Bisericii ca Trup Unic a lui Hristos care dăinuiește peste veacuri. Toate Sinoadele (ortodoxe) mărturisesc că urmează invariabilul postulat ortodox: “următori ai Sfinților Părinți” de a nu “schimba hotarele consfințite de Sfinții Părinți” că nu inovează, nu modifică, nu adaugă și nu înlătură nimic din ce au stabilit precedenții Sfinți Părinți. “Sinodul” din Creta a schimbat totul în modul convocării și lucrărilor lui, a rupt unitatea și continuitatea lui cu Sinoadele (ortodoxe) precedente și este un “altfel de sinod – unul diferit de precedentele” precum sincer și într-un mod lăudăros a recunoscut la acest “Sinod” Arhiepiscopul Albaniei, Anastasie. Cu adevărat, nu este un sinod ortodox, dar este unul ecumenist, nu al Bisericii (Ortodoxe), dar a panereziei Ecumenismului.
         Așa a fost planificat (“Sinodul”) și așa încetul cu încetul a înaintat, fără a dezvălui în perioada pregătirilor scopul lui adevărat. Cei care dirijează cele cu privire la “unirea bisericilor”, care conduc spre o unire sincretistă cu nivelarea ereziilor cu Ortodoxia, a luminii cu întunericul, a adevărului cu minciuna, a lui Hristos cu Antihristul, au convins pe liderii Ortodocșilor, Papistașilor și Protestanților să nu pretindă exclusivitatea eclesiologică, dar să recunoască pe toți creștinii, oriunde ar fi botezați, în oricare confesiune si erezie s-ar afla – că sunt biserici și aparțin (fiecare în parte) de O BISERICĂ. Pentru protestanți cu eclesiologia lor fără hotare unde fiecare crede și face ce dorește, acest lucru nu a fost deloc dificil, și l-au aplicat mai întâi în “Consiliul Mondial al Bisericilor” la care am aderat și noi (ortodocșii), banalizând Mireasa lui Hristos, Una Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică, egalându-o cu cea mai de pe urmă erezie protestantă. Papistașii au renuntat la eclesiologia exclusivistă la Conciliul II Vatican, adoptând o eclesiologie lărgită, prin admiterea unor elemente eclesiologice în special in Biserica Ortodoxă, pe care au început să o numească “Biserică soră” și completând această eclesiologie (lărgită) prin recunoașterea primatului papal. Acum noi (ortodocșii) suntem Biserică incompletă (căreia îi lipsește ceva). Din acest motiv în dialogul teologic cu Roma unii reprezentanți (ortodocși) tind spre recunoașterea primatului papal deoarece se pare că se simt incompleți.

        

3.          Introduce o eclesiologie eretică.
         La acordul impus din afară, a părăsirii exclusivității eclesiastice, adică a faptului că numai noi ortodocșii constituim Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică, a reacționat Patriarhia Ecumenică încă de la începutul sec. XX. În enciclica patriarhală de la 1920 “Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni”, se vede și din titlu, dar și din conținutul textului că este recunoscută eclezialitatea creștinilor care până atunci erau considerați eretici: monofiziților, papistașilor și protestanților. Această linie greșită a fost promovată mai ales de către patriarhul ecumenic Atenagora, care s-a angajat prin declarații și acțiuni concrete, de a recunoaște eclezialitatea ereticilor, dar și mai aprig susținător a acestei poziții s-a dovedit a fi actualul patriarh ecumenic Bartolomeu, care a format o comisie specială cu ajutorul căreia a efectuat chipurile actualizarea și îmbunătățirea vechilor texte presinodale, prin recunoașterea chiar și a botezului ereticilor, adică recunoașterea sinodală a Ecumenismului. De acolo se trage și reacția negativă la propunerea Bisericii Ortodoxe Elene de a fi înlocuit textul “altor biserici creștine” cu “altor comunități creștine”.
         Toate aceste teme evident nu pot fi abordate pe larg doar în cadrul acestei scrisori –mărturisiri deschise. Au fost analizate de către vrednici episcopi și cadre academice – trei dintre care iscălesc prezentul text – de conferințe științifice, întâlniri interortodoxe dar și în diverse publicații. Acei dintre episcopi care veghează și conștientizează marele pericol a divizării și schismelor în rândul păstoriților, ar trebui să dea o atenție deosebită “Sinodului” din Creta, la cea mai apropiată ședință a sinodului ierarhiei (în Bisericile locale).
         Asa cum stim eclesialitatea papistașilor a fost recunoscută deja de către unii reprezentati ortodocsi la dialog în rușinosul și trădătorul text de la Balamand, Liban (1993), în dialogul cu Romano-Catolicii, iar eclezialitatea Protestanților și Monofiziților la adunările generale ale așa zisului “Consiliu Mondial al Bisericilor” în Porto Alegre Brazilia (2006) și Pusan Coreea de Sud (2013). Faptul ca “Sinodul” din Creta a evitat de a se expune pe marginea conținuturilor dialogurilor teologice (nu a condamnat aceste texte) dar și a participării noastre (a ortodocșilor) la ”Consiliul Mondial al Bisericilor” – ba dimpotrivă, cel mai grav este că această participare este laudată (nn. considerandu-se  acest Consiliu  o platforma de dialog care aduc “Bisericile” mai aproape unele de altele in vederea refacerii unitatii pierdute – ceea ce însemnă un dialog ce nu are baze ortodoxe, ci baze protestante) – ne arată că în realitate există o dorinţa de recunoaștere (indirectă) a faptului  că eterodocsii au Har, Taine, succesiune Apostolică (Balamand), (n.n. dar si teoria Bisericilor incomplete).
       “Sinodul” din Creta se face astfel aliat și promovator a panereziei Ecumeniste, contrar tuturor sinoadelor (ortodoxe) precedente a Bisericii care în loc să recunoască eclezialitatea ereziilor, le-au condamnat și le-au anatematizat. Cuvântul erezie nu se întâlnește în textele “Sinodului” absolut deloc, iar propunerii Sfântului Munte de a fi interzise rugăciunile în comun cu ereticii nu i-a fost acordată nici o atenție. Prin urmare, nu numai că în ceea ce ține de procedura convocării și lucrărilor, dar și în ceea ce ține de hotărârile luate – mai ales recunoașterea Ecumenismului și a ereziilor drept biserici – întâlnirea unui număr oarecare de episcopi în Creta, nu poate fi caracterizată – numită nici ca Sinod, nici Sfânt, nici Mare.
         “Sinaxa clericilor și monahilor” luptă pentru a descuraja înaintarea panereziei ecumeniste prin inițiative istorice: compunerea și răspândirea în 2009 a ”Mărturisirii de credință împotriva Ecumenismului”, a textului cu referire la “Noua eclesiologie a patriarhului Ecumenic Bartolomeu” (2014), (a Marturisirii de la Schitul Romanesc „Prodromu” adoptata de Sinaxa de la Volos), ș.a. Care au fost iscălite de arhierei, sute de clerici și monahi și zeci de mii de credincioși. Cu puțin timp înainte de convocarea ”Sinodului” din Creta am coorganizat împreună cu Mitropoliile de Gortina și Megalopoli, a Mitropoliei Glifadei, Mitropoliei de Kithira și Mitropoliei de Pireu o mare conferință științifico-teologică la data de 23 Martie 2016 în Pireu cu tema: “Sfântul și Marele Sinod. Mari pregătiri fără așteptări”, deasemenea au fost organizate o serie de întâlniri interortodoxe înainte și după ”Sinod” cu reprezentanți ai patriarhiei Bulagariei și Georgiei, și de asemenea cu Mitropolia Moldovei a Bisericii Ortodoxe Ruse.
4.          Încetarea pomenirii.

        

         Motivul pentru care am purces la întocmirea acestei scrisori-marturisire, cu posibilitatea de a fi iscălită și de către cei care sunt de acord, este să rugăm pe ierarhi să nu accepte/valideze hotărârile “Sinodului” din Creta, care după cum am arătat, nu are nimic comun cu sinoadele ortodoxe ci dimpotrivă este un ”Sinod” antiortodox și ecumenist. Pentru prima oară un text sinodal a Bisericii Ortodoxe caracterizează ca pozitiv ecumenismul, și este salutată participarea ortodocșilor la mișcarea ecumenistă. Cerem, în primul rând, să fie respins și anulat contraversatul text “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” deoarece modificările propuse nu au fost acceptate și nu au fost votate de mulți episcopi în Creta. Unde este unitatea omofonă cu referință la temele ce țin de credință? Atunci când sunt recunoscute drept biserici ereziile și ne rugăm în comun cu ereticii, acestea nu sunt teme ce țin de credință? Să fie analizată posibilitatea convocării unui nou Sinod Panortodox cu proceduri și hotărâri ortodoxe, “Sinodul” din Creta să fi considerat drept o adunare presinodală a episcopilor și să fie schimbate hotărârile lui.
         Înțelegem că nu este atât de simplu de făcut acest lucru și înțelegem interesele celor puternici care se bucură de hotărârile ecumeniste și primii pași de recunoaștere a Ecumenismului și disculparea ereziei. Noi suntem datori să îndeplinim datoria noastră, iar la cârma Bisericii stă Hristos. Accentuăm că mulți dintre clerici, monahi și laici s-au scandalizat și sunt gata să întrerupă pomenirea episcopilor care vor accepta hotărârile acestui “Sinod”, conform Sfintelor Canoane 31 al Sf. Apostoli și al 15-lea al Sinodului I-II de la Constantinopol (861), fără a cădea sub incidența pedepsei, dar dimpotrivă să fie lăudați pentru că are loc un protest “lecuitor” care apără Biserica de pericolul ereziilor și a schismelor. Deja unii au înaintat la întreruperea pomenirii, iar pe Sf. Munte, absolut îndreptățit, mulți dintre monahii de la chilii si pesteri, avand in vedere ca  episcopul direct al lor este și liderul și predicatorul ecumenismului, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, părinţii athoniţi nu mai vor să pomenească numele lui la sfintele Liturghii si slujbe. Săvârșesc o mare greșală canonică și eclesiastică acei care în loc sa laude, condamnă pe monahii si clericii care țin la tradiția patristică, canonică și aghioritică.

                  

5.          Rolul și responsabilitatea membrilor Bisericii Ortodoxe.
         De-a lungul istoriei bisericești multiseculare binecredinciosul popor a lui Dumnezeu a fost apărătorul și păstrătorul adevărurilor credinței noastre ortodoxe, este judecătorul corectitudinii și valabilității hotărârilor oricărui sinod, credincioșii sunt aceia care priveghează și cu ajutorul conștiinței dogmatice și eclesiastice acceptă sau resping hotărârile sinoadelor.
         Acelaș lucru se întâmplă și cu “Sinodul” din Creta care a eludat ecleziologia ortodoxă, a anulat sinodalitatea, a calcat în mod brutal hotărâri ale Sinoadelor Ecumenice și locale, a ignorat și respins tradiția patristică și teologică a Bisericii noastre Ortodoxe.
         Suntem chemați cu toții, ca mădulare a plinătății Bisericii noastre să nu tăcem ci dimpotrivă să exprimăm conștiința noastră ortodoxă dar și îndreptățita indignare cu privire la cele întâmplate la “Sinodul” din Creta.

 Cu stimă și respect,

Pentru ”Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși”
Arhim. Atanasie Anastasiu, Proegumenul Sf. Mănăstiri Marea Meteoră

Arhim. Sarandis Sarandos, clericul parohei Adormirea Maicii Domnului, Amarusio, Atiki

Arhim. Grigorie Hadzinicolau, Egumenul Sf. Mănăstiri Sf. Treime Gadzea, Volos

Prot. Gheorghie Metalinos, Profesor emerit a Facultății Teologice Universitatea din Atena

Prot. Teodor Zisis, Profesor emerit a Facultății Teologice Universitatea din Tesalonic
Septembrie 2016
NOTĂ:

      Clericii, monahii și laicii care susțin această mică depunere de mărturisire ortodoxă o pot face scriind: ” Sunt de acord cu Scrisoarea-Omologie deschisă cu referire la ”Sinodul” din Creta și iscălesc”, numele, familia, profesia (în cazul clericilor sau monahilor statutul/funcția) și să fie trimise la una din următoarele adrese:
   ·e-mail: synaxisorthkm@gmail.com

   ·Ediția “To Palimpsiston” Țimiski 128, 546 21 Tesalonic

   ·Sinaxa Romeilor Ortodocși “Fotis Condoglu” C.P. 107 421 32 Tricala
Sursa: https://katanixis.blogspot.gr/2016/09/blog-post_159.html

 

[1] La acea sinaxă, s-a mai discutat despre problema religiei în şcoli şi alte probleme care au apărut în ultima perioadă, în Biserica Greciei. În prezentul text s-a tradus doar ceea ce se referă la pseudo-sinodul din Creta, restul fiind chestiuni de importanţă locală. Textele cuprinse între paranteze au fost adăugate de traducător pentru a explica sau nuanţa anumite expresii folosite în documentul grecesc.

Sursa

Icoana Maicii Domnului din România care sparge canoanele BISERICII!

​  

În Mănăstirea Sihăstria Voronei, aproape de Botoşani, credincioșii care ajung aici pot observa o icoană unicat a Maicii Domnului. Ea este reprezentată ținându-și Fiul Sfânt de mână și nu în brațe. Icoana este considerată făcătoare de minuni.

La 20 km de Botoşani, în Mănăstirea Sihăstria Voronei, o icoană a Maicii Domnului sparge canoanele bisericii. Pentru prima dată în iconografia românească, Fecioara e reprezentată ţinîndu-şi Fiul de mînă şi nu în braţe, aşa cum sînt toate icoanele ce o reprezintă pe Maica Domnului. Pictura nu a fost niciodată restaurată şi se păstrează în stare perfectă. Călugării cred că icoana e făcătoare de minuni întrucît din ochii Maicii Domnului au curs lacrimi adevărate. Icoana a fost pictată în 1875, în urma unei revelaţii avute de unul din călugări. Ea simbolizează intrarea Fecioarei în templu, de mînă cu Fiul Său, Iisus. Un fapt cu totul deosebit este acela că din orice colţ al schitului admiri icoana ai senzaţia că Maica Domnului te priveşte direct în ochi. Protosinghelul Ghedeon Huţănaşu, stareţul mănăstirii, a spus că icoana a fost realizată de Vladimir Machedon, un pictor de biserici de pe malul Prutului. Potrivit stareţului, Machedon a început pictura când avea 100 de ani. Din cauza sărăciei şi a izolării mănăstirii de lume, lucrarea a durat 15 ani, din 1861 până în 1876, în care pictorul a făcut mai multe drumuri pe jos, chiar şi iarna, la Muntele Athos, pentru a obţine materiale, fonduri şi culori.

Icoanele  făcătoare de minuni

România are 102 moaşte sfinte şi icoane făcătoare de minuni şi 16 izvoare tămăduitoare. Din acest punct de vedere ne aflăm pe locul cinci în lume, într-un top dominat de Grecia. Mai mulţ în ţara noastră sînt patru biserici care păstrează bucăţi din crucea pe care a fost răstignit Iisus. Feţele bisericeşti susţin că, cel puţin teoretic, fiecare icoană poate face minuni. „Puterile“ lor se trag din faptul că sînt sfinţite înainte de a intra în biserică. Unele au căpătat o aură de legendă datorită unor cazuri speciale relatate de credincioşi, conform monitorulexpres.ro.

Cea mai cunocută icoană făcătoare de minuni din lume
Cea mai cunoacută icoană făcătoare de minuni din lume se află în Israel. Despre icoana Fecioarei Maria de la biserica Schimbarea la Faţă de pe muntele Tabor, de lîngă Nazaret, se spune că vindecă boli şi îndeplineşte orice dorinţă. Măicuţele de la mănăstirea bisericii spun că prima minune s-a întîmplat atunci cînd icoana a venit singură, pe Marea Mediterană, din Grecia. A doua, a fost redarea vederii unei tinere care se născuse oarbă.

Sursa

Ereticii înaintează în fărădelegi antihristice, iar ecumeniștii înaintează spre unitatea cu ei

Nu trece o lună sau două fără ca papa Francisc să scape câte-o bulă în acord cu rătăcirea în care se află, și în total dezacord cu Sf. Evanghelie și morala creștină. De la exonerarea jidovilor de uciderea Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos, necondamnarea păcatului sodomiei, a ajuns să extindă pe termen nelimitat “puterea” popilor papistași de a ierta păcatul avortului, adică a unei duble crime. În tandem cu papa, ceilalți eretici, precum anglicanii, lutheranii și tot neamul lor de rătăciți aprobă rând pe rând ba căsătoriile homosexuale, ba hirotonirea femeilor, eutanasia și este clar că nu se vor opri aici. Toți acești eretici vor să ajungă și la “comuniune euharistică”, adică să pape cipsuri împreună cu papa și în final cu “ortodocșii”. Cu toate astea:

Ați auzit vreodată ca vreun arhiereu român să-l critice pe papa pentru înaintarea în blasfemii și erezii? Sau să arate că ceea ce adoptă unele confesiuni religioase sunt contrare Evangheliei? Că aici nu mai e vorba de prea multă teologie, ci de imoralitate, de lipsa bunului simț, care însă blasfemiază învățătura cu adevărat creștină – ortodoxă. Au catadicsit ei să discute aceste abateri la sinodul din Creta și să se îngrădească de asemenea “reforme” antihristice? Dacă tot i-au invitat în Creta pe reprezentanții cultelor eretice, de ce nu și-au exprimat dezaprobarea față de aceste nereguli? Credem că din același motiv pentru care nu au curajul să le spună că sunt eretici și dacă vor dialog măcar, să se lepede de înșelările lor, să adopte învățătura Sfinților Părinți de la Sfintele Sinoade Ecumenice și abia apoi putem sta la aceeași masă. Iar concluzia este că acești ierarhi ecumeniști nu mai au conștiința dreptei credințe, duhul Adevărului nu mai sălășluiește în ei și puterea mărturisirii le este cu totul străină!
Un adevărat părinte își învață copiii și ce să nu facă, atunci când se ivește în viața lor un exemplu negativ, imoral. Nu-ți poți lăsa copiii să tragă singuri concluziile, căci s-ar putea să cadă în mrejele falsei iubiri și a falsei mile, cu care-și îmbrobodesc ereticii discursul înșelător. Trebuie învățați și ce este bun, dar și ce este rău. Viețile Sfinților, Patericul și însăși Sfânta Scriptura sunt pline de astfel de învățături. Dar acești ierarhii nu sunt părinți, sunt sterpi dpdv duhovnicește, nu au cum să le pese de fii și de mântuirea lor.
Ideal ar fi să stăm în pătrățica noastră cu toții, dar dacă tot îi vedem pe ierarhii noștri alături de acești eretici, fără a le fi sancționate abaterile, poporul se vatămă duhovnicește, căci oamenii în mintea lor trag concluzia că e frumoasă această “unitate”, că nu e bine să fim despărțiți, neștiind de fapt că ceea ce ne desparte sunt erezii și blasfemii, unele vechi de mii de ani, altele din zilele noastre.
Vedem că ierarhii ecumeniști merg din ce în ce mai grăbit pe calea apostaziei, bătătorită deja de ereticii papistași și protestanți, iar ei nu ne mai reprezintă de mult Biserica. Este imperativ necesar să fie scoși afară din Biserica, de care ei singuri s-au rupt! Dacă ei numesc “biserici” și “creștini” pe acești apostați, atuncia să meargă la ei să se “mântuiască” și să nu mai murdărească altarele ortodoxe!

Sursa

PEDOFILIE in NORVEGIA: Retea de politicieni si oameni din justitie ce violau inclusiv bebelusi / Iata si alte cazuri de PEDOFILIE LA VARF din Marea Britanie, SUA, Lituania, etc.

Iata si ce putem citi la Norvegia: Peste 50 de persoane, printre care avocaţi şi politicieni, arestate într-un dosar de pedofilie de pe GAZETA de SUD:

Un uriaş scandal de pedofilie zguduie Norvegia, după ce peste 50 de persoane, printre care avocaţi şi politicieni, au fost arestate în oraşul Bergen.

Operaţiunea a primit numele “Camera Întunecată”. Criminalii provin din diverse medii sociale şi constituiau o reţea care comunica prin intermediul internetului negru, potrivitstiri.tvr.ro.

Scandalul s-a declanşat anul trecut, când o fată de 14 ani a ajuns la poliţie şi l-a reclamat pe un tânăr de 22 de ani pentru atac sexual. Poliţiştii au găsit în computerul acestuia informaţii care au dezvaluit dimensiunea retelei.

“O mulţime de fotografii, înregistrări video, conversaţii pe computer au fost examinate. În tot ce am confiscat, am găsit abuzuri grave asupra unor copii de toate vârstele, inclusiv bebeluşi”, a spus Hilde Reikras, inspector de poliţie.

Anchetatorii au reuşit chiar să înregistreze o discuţie între doi suspecţi care plănuiau violarea unui copil încă nenăscut. Cei mai mulţi dintre arestaţi sunt oameni cu educaţie superioară, inclusiv avocaţi şi politicieni de top.

“Mulţi suspecţi erau persoane bine integrate în comunităţile din care făceau parte. Familiile si apropiaţii au fost şocaţi când s-a aflat ce făceau. Unii au educaţie superioară, competenţe recunoscute în IT. Se foloseau de criptare şi anonimat, pentru a-şi ascunde urmele”, a declarat Janne Ringset Heltne, procuror.

5.500 de utilizatori a avut întreaga reţea – sunt toţi listaţi, dar e greu de stabilit identitatea lor, tocmai pentru că foloseau parole şi ştiau să se ferească.

Ancheta, care a început în 2015, s-a desfăşurat în cel mai mare secret. La caz au lucrat doar 25 de oameni: agenţi sub acoperire, specialişti în domeniul IT şi detectivi specializaţi în combaterea criminalităţii sexuale.

   Iar conform Norvegia: 20 de bărbați din politică și justiție, arestați într-un caz abominabil de pedofilie împotriva sugarilor de pe Romania Libera:

Recent în Norvegia au fost arestați douăzeci de bărbați într-o amplă anchetă ce privește o rețea de pedofilie din această țară, acesta fiind cel mai mare caz de pedofilie din Scandinavia până în prezent.
Majoritatea suspecților este extrem de educată incluzând avocați și politicieni de top. Din surse apropiate anchetei se știe că rețeaua implică cel puțin 51 de persoane. Poliția spune că abuzurile sexuale sunt de-a dreptul abominabile fiind făcute inclusiv asupra sugarilor, iar unul dintre suspecți a recunoscut deja faptele. Acesta a mai precizat că și-a abuzat chiar proprii copii. ”Investigația a avut ca rezultat deja trei condamnări în vestul Norvegiei”, a declarat șeful adjunct al poliției Gunnar Floystad. Ceilalți 31 suspecți sunt din alte regiuni din țară.
Gunnar Floystad a spus că nu poate dezvălui mai multe detalii până la finalizarea anchetei începută în 2015, cazul fiind cunoscut sub numele de Dark Room (camera întunecată).

Procurorii au declarat că autorii s-au întâlnit pe platforma Dark WEB, folosindu-se de criptare și anonimat pentru a-și ascunde urmele.

Sursa

Ortodoxos Typos: «Se anulează de la sine Sinodul din Creta»

1

Scrisoarea Stareței Sfintei Mânăstiri Paltin Iustina către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei:

«Înaltpreasfințite Stăpâne,

Cu fiiască supunere și cu adâncă îndurerare vă adresăm această scrisoare noi, cei nevrednici, neluminați cu viețuirea și cei din urmă fii ai celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Neliniștea și îndurerarea noastră sunt pricinuite de convocarea, hotărârile, dar mai ales urmările Sinodului din Creta (2016). Ştim că Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a dat în Creta o luptă foarte mare pentru mărturisirea Ortodoxiei, luptă în care şi Înaltpreasfinţia Voastră ați avut aport de mare însemnătate. După cum bine știți, cu binecuvântarea și la dorința Înaltpreasfinției Voastre, noi, obștea mănăstirii Paltin Petru Vodă, după smeritele noastre puteri, am întâmpinat acest Sinod cu rânduială duhovnicească de post și rugăciune. Deşi încredinţaţi de imperativul ca întrunirea acestui sinod să fi fost amânată, fiind ridicate uriaşe probleme teologice privitoare chiar la „Regulamentul de organizare şi funcţionare”, nefiind întrunită unanimitatea preconizată pentru documentele pregătitoare şi existând obiecţii ale unor Biserici locale, am făcut deplină ascultare şi ne-am rugat ca lucrările cretane să fie desfășurate în harul și lumina Adevărului, urmând hotărârilor statornicite de Dumnezeieștii și Sfinții noștri Părinți. Ştiam că Atotputernicul Dumnezeu plineşte neputinţele şi lipsurile omeneşti şi poate să schimbe răul în bine. Iar veştile despre lupta pentru Ortodoxie a Delegaţiei Române ne-au dat nădejde şi ne-au întărit în rugăciune şi post.
După cum se vede, nu ne-am grăbit să spunem ceva, odată încheiat Sinodul din Creta (2016). Dimpotrivă, am studiat cu foarte multă atenție şi răbdare documentele și hotărârile luate, pozițiile și relatările ulterioare ale unor ierarhi și teologi de seamă ai Sfintei noastre Biserici, atât pentru, cât şi împotriva organizării și desfăşurării lucrărilor şi documentelor Sinodului din Creta. Ca urmare a acestei cercetări, însoțite de rugăciune, în care am încercat să cumpănim toate spre a cunoaşte cât mai deplin adevărul, glasul conștiinței ne îndeamnă să vă adresăm această scrisoare. Părerea noastră faţă de Sinodul din Creta (2016) nu este singulară și izolată în lumea ortodoxă, ci este împărtășită de multe alte conștiințe, prin mărturisiri de credință publice, argumentate și întemeiate canonic pe învățătura Sfinților Părinți.
Cu dragoste şi frică de Dumnezeu, Făcătorul, Ziditorul şi Mântuitorul lumii, privind către Iisus Hristos, Dumnezeu Fiul şi Capul Bisericii celei vii şi adevărate, trupul Său, Vă mărturisim Înaltpreasfinţite Părinte, următoarele:

1) Sinodul din Creta a călcat peste cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care pentru veşnicie a rânduit egalitatea între episcopi (Mt. 20:25-28; Mc. 9:33-35), oprind cu sfânt glasul Său ca vreunul să se facă mai mare peste ceilalţi; aşezarea episcopilor în trei trepte – unii fără dreptul de a veni măcar la sinod, alţii putând să vină şi să vorbească, dar fără vot hotărâtor, şi câţiva cu drepturi depline, ba chiar şi de veto – este, dincolo de orice argumentaţii omeneşti, împotriva poruncii lui Dumnezeu; speranţa noastră că sinodul din Creta va îndrepta greşeala ce i-a fost pusă ca temelie a fost spulberată, această cumplită alunecare din Ortodoxie nefiind nici măcar discutată.
Înaltpreasfinţite Stăpâne, felurite argumentaţii omeneşti au existat în istorie şi pentru păstrarea Legii Vechi după Înviere, şi pentru arianism sau macedonianism, şi pentru Filioque, pentru înfiinţarea papalităţii în formele istorice sau actuale, pentru Inchiziţie şi multe altele asemenea. Şi toate, pentru că au nesocotit poruncile lui Dumnezeu, s-au dovedit a face mai mult rău decât bine, au adus dezbinare în loc de unitate, rătăcire în loc de călăuzire, durere în loc de mângâiere, dărâmare în loc de zidire. Chiar şi numai această cădere din Ortodoxie, adică acceptarea neortodoxelor şi necreştineştilor trepte episcopale, este de ajuns spre a ne face să strigăm cu durere: «Părinte şi Păstor al turmei celei cuvântătoare a lui Dumnezeu, respingeţi Sinodul din Creta!».

2) Sinodul din Creta şi-a încălcat propriul Regulament. S-a ținut, deşi documentele pregătitoare nu au întrunit unanimitatea, ignorând obiecţiile a patru Biserici locale.
Simpla opoziţie a celor patru Biserici contravine principiului atât de des amintit al unanimităţii, lovind de nulitate Sinodul din Creta chiar conform propriei metodologii de organizare. Invocarea unor Sinoade Ecumenice la care nu au luat parte toate Bisericile locale este un sofism ruşinos, de vreme ce Sinodul din Creta nu a respectat principiile fundamentale ale sinodalităţii ortodoxe în general şi ale Sinoadelor Ecumenice în special. Să invoci o regulă care îţi convine dintr-un ansamblu de reguli pe care le-ai sfidat în totalitate este necuviincios şi în afara Ortodoxiei. Chiar şi numai pentru nerespectarea propriilor principii de organizare şi funcţionare aveţi, Înaltpreasfinţite Stăpâne, motiv foarte întemeiat pentru a respinge Sinodul din Creta!

3) Discuţiile şi documentele Sinodului din Creta au fost apăsate cumplit de povara unui limbaj teologic neortodox, aparţinând de ceea ce ecumeniştii înșiși au numit „theologia (o)ecumenica”, o teologie neortodoxă, de origine protestantă, infiltrată în Biserică cu precădere în secolele XIX-XX. Chiar Înaltpreasfinţia Voastră şi alţi membri ai Delegaţiei Române aţi luptat împotriva ambiguităţilor şi neclarităţilor, formulărilor ne- şi chiar anti- ortodoxe din ultimele documente. Dar timpul extrem de scurt (altă practică neortodoxă!) şi presiunile foarte mari au lăsat să existe numeroase scăpări, de la ignorarea inacceptabilei inovaţii dogmatice a treptelor clericale până la articole ce se contrazic sau se anulează reciproc, sau lipsa unor precizări esenţiale, fără de care cele mai rătăcite răstălmăciri teologice capătă cale liberă.

Despre toate acestea, cu multe amănunte şi informaţii, s-a scris şi s-a publicat în Grecia şi Ucraina, în Bulgaria, Gruzia şi alte părţi ale Bisericii celei Una, precum şi în România. Dacă vom adăuga unele materiale, nu o facem spre a vă învăța ceva, căci suntem încredinţaţi deplin că ştiţi prea bine cât de adevărate sunt cele pe care vi le-am scris, ci doar spre a întări mărturia noastră în faţa istoriei, pentru cei care nu o cunosc, şi a vă pune la îndemână mijloace prin care să susţineţi singura hotărâre posibilă: respingerea categorică a Sinodului din Creta (2016).
Înaltpreasfinţite Stăpâne, cunoaşteţi dragostea noastră nestrămutată faţă de Biserica lui Hristos, dragoste pentru care Părintele şi Duhovnicul nostru, ctitorul Mănăstirii Paltin, şi-a dat sângele şi viaţa, petrecând ani de chinuri cumplite, fără şovăire, fără a da înapoi. Sunt vremuri în care exemplul Părintelui Justin Pârvu trebuie să ne stea înainte, alături de pilda strălucitoare a tuturor mărturisitorilor din prigoanele comuniste.
Chiar dacă acum prigoana nu este, sau încă nu este, la asemenea răutate ca atunci, ştim foarte bine că sunt şi acum presiuni foarte mari pentru ca Biserica Ortodoxă Română să primească lucruri ce sunt străine Ortodoxiei. Ştim şi că aţi dat o luptă grea pentru a feri Biserica Românească de asemenea cădere. Şi cu lacrimi vă rugăm: continuaţi lupta, respingeţi Sinodul din Creta. Ceea ce nu aţi putut câştiga acolo, câştigaţi acum! Căci nu este vorba despre vreun interes omenesc, limitat şi meschin, ci despre datoria cea sfântă şi nesfârşit de înaltă a mărturisirii şi propovăduirii Învăţăturii lui Hristos, aşa cum Însuşi Mântuitorul ne-a lăsat-o, tezaur, până dincolo de sfârşitul lumii.
Uitaţi-vă, Preasfinţitul nostru Părinte şi Păstor, la valurile care se ridică: orice rătăcire duce la naşterea unor răspunsuri extreme. Rătăcirile ecumenismului, ultraclericalismului şi etnofiletismului care au condus la felul în care a fost organizat şi desfăşurat Sinodul din Creta, şi care, în ciuda luptei Delegaţiei B.O.R., răzbat din documentele sale, stârnesc reacţii tot mai puternice. Chiar dacă nu se aud până la înălţimea Sfântului Sinod, vocile care cer întreruperea pomenirii ierarhilor sunt multe, foarte multe, şi foarte hotărâte, dar foarte grav este că dincolo de ele se aud deja şi glasuri ale unor grupări centrifuge, unele dorind şi luptând pentru sfâşierea Bisericii, glasuri care pot găsi tot mai mulţi ascultători dacă tulburarea continuă şi se adânceşte. Este limpede că respingerea Sinodului din Creta este cea mai clară şi eficientă vindecare a tuturor acestor valuri şi rătăciri, de fapt singura vindecare cu putinţă.
Vă scriem acestea cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste. Nu ca şi cum am putea să vă învăţăm ceva, căci cum am putea să vă învățăm noi, cei lipsiți de viețuire curată si de cunoștință luminată? Ci venim înaintea Înaltpreasfinţiei voastre, ca înaintea unui Părinte și Păstor preabun, ce își pune sufletul pentru fiii sau oile sale, doar aducându-Vă aminte de cele pe care prea bine le cunoaşteţi şi astfel să risipiți tulburarea apărută în Biserica lui Hristos, aducând pace și lumină prin aplicarea dogmelor și învățăturilor cele sfinte ale înaintașilor noștri, ierarhi sfinți și temători de Dumnezeu, ce și-au apărat credința și turma cu prețul vieții.
Binecunoscând evlavia și dragostea Înaltpreasfinţiei voastre față de Tradiția Bisericii noastre și rânduielile sfinte ale Dumnezeieștilor Părinţi, cât și prețuirea pe care ați manifestat-o de atâtea ori față de mult iubitul nostru Părinte Duhovnicesc, de vrednică pomenire, Arhim. Justin Pârvu, aducem înaintea Înaltpreasfinției Voastre cuvintele purtătoare de duh ale Părintelui nostru, un neostoit luptător pentru dreapta credință, luptător în faptă și în cuvânt, cuvânt plin de dragoste și mângâiere, dar totodată de înțeleaptă mustrare:

«Creştinismul este picătura de var care limpezeşte apa tulbure din pahar. Conducătorii unui neam, ai unei Biserici sunt oameni care pot alunga tulburarea apei şi restabili curăția ei. Dar dacă nu avem conducători care să intervină în limpezirea tulburărilor apelor ce ne cuprind, nu vom avea parte de paharul acesta limpede… Canoanele Sfinţilor Părinţi nu sunt numai pentru noi, românii, Biserica Ortodoxă, sunt pentru toată lumea creştină. Aşa încât, scopul nostru este, cum am spus şi adineaori, este mântuirea omului. Acestea sunt mijloace de mântuire a omului. Cum noi am început să eliminăm, să facem concesii pe aceste baze, am început să ne destrămăm şi morala şi viaţa noastră creştină. Aşa încât scopul nostru este de a ridica pe om, cu slăbiciunile lui, spre înălţimea, linia Bisericii, linia canonică, nu să scoborâm noi Canoanele şi rânduielile Sfinţilor Părinţi la slăbiciunea şi neputinţa omenească. Că tocmai aici se vrea să se şi ajungă. Să ajungem la desfiinţarea lor şi omul rămâne în toată splendoarea, în toată neputinţa lui ca şi cum peste el nu mai există nimeni. Ori aceste Canoane, aceste rânduieli sunt formate de sfinţi şi rămân sfinte şi noi trebuie să ne conformăm. Neconformarea faţă de ele înseamnă pieirea noastră sufletească şi sufocarea noastră spirituală»[1].

În temeiul celor mărturisite mai sus, Vă asigurăm de dragostea noastră fiiască şi de rugăciunile neîncetate pe care le ridicăm pentru ca Dumnezeul Adevărului, cel ce a întărit pe mucenici, să Vă întărească în mărturisirea cea sfântă și Vă cerem cu smerenie să înaintați Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române spre reanalizare documentele din Creta și respingerea Sinodului care a provocat multă tulburare în sânul Bisericii.

Cu smerenie și fiiască supunere,

Stareță Schimonahia Justina împreună cu Obștea mănăstirii Paltin Petru-Vodă și preoții slujitori

11 August 2016, la prăznuirea Sf. Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului»

Nota: Aceasta este scrisoarea mânăstirii Paltin Petru Vodă referitoare la Sinodul din Creta. Traducerea în limba greacă realizată de Tatiana Petrache

Sursa: http://www.paltin-petruvoda.ro/scrisoare-deschisa-a-obstii-manastirii-paltin-petru-voda-catre-i-p-s-teofan-mitropolitul-moldovei-si-bucovinei-in-privinta-sinodului-din-creta/

[1] Părintele Justin Pârvu, Biserica și noile erezii, Fundația Justin Pârvu, 2016, p. 32

Ortodoxos Typos, nr. 2140, 18 noiembrie 2016, pp. 1,6.

Prelucrarea materialului din limba greacă (G.O.)

Graiul Ortodox

Sinodul din Creta dezbină neamul românesc şi falsifică raportarea faţă de învăţătura Bisericii Ortodoxe

2016-11-22-14-54-26

     de Pr. Eftimie Mitra


Prin sinodul din Creta se încearcă dezbinarea neamului românesc şi o falsă raportare faţă de învăţătura Bisericii Ortodoxe. Reeducarea următoarelor generaţii în consensul globalist naşte un „nou” ortodox al secolului XXI rupt de adevărata învăţătură a Bisericii Ortodoxe care va înlocui Soboarele Sfinţilor Părinţi cu hotărâri ale ierarhilor ecumenişti.

După cum s-a dovedit destul de clar, sinodul din Creta este primul sinod care deschide porţi largi spre erezia ecumenistă. Ecumenismul, fiind produsul în plan religios al globalismului, nu are cum să fie benefic unităţii vreunui neam, deci nici al neamului românesc. Părinţii Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc, Cleopa Ilie, Adrian Făgeţeanu, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Dumitru Stăniloae şi alţi mari duhovnici ai neamului nostru, au fost o stavilă de neclintit în faţa acestui ecumenism distrugător de credinţă şi neam.


Unii adepţi ai sinodului din Creta susţin că trebuie să fim uniţi în convingerile ecumeniste pentru a ne păstra unitatea naţională, ceea ce este un fals, o minciună, o diversiune prin care aceştia încearcă să ne păcălească să acceptăm compromisul pe care ei înşişi deja l-au acceptat. Mai dureros este când vedem că aceşti propovăduitori ai compromisului se folosesc de imaginea pe care şi-au creat-o stând în preajma marilor duhovnici ai neamului nostru, unii tocmai în preajma părintelui Iustin Pârvu. Ştim cu toţii care este atitudinea părintelui Iustin faţă de ecumenism şi globalism, faţă de compromis şi trădare, etc., indiferent sub ce formă ar fi acestea. Vedem în vieţile Sfinţilor Mucenici care a fost atitudinea lor faţă de minciună şi erezie, faţă de cei care încercau sub diferite forme dezbinarea neamului şi a Bisericii. Vedem în vieţile Sfinţilor din închisorile comuniste care a fost atitudinea lor când li s-a pus în vedere să accepte compromisul. Aceştia sunt reperele noastre, ei ne sunt călăuze vii pe care conştiinţa ne îndeamnă să le urmăm.


Sinodul din Creta ne oferă o altă formă a ortodoxiei şi, implicit, o altă raportare faţă de valorile autentice ale neamului românesc. Dacă îl vom accepta, generaţiile viitoare se vor raporta la sinodul din Creta ca la un organ oficial al Bisericii Ortodoxe, fără să ţină seama de Soboarele autentice. În felul acesta ne vom despărţi de adevăratele valori naţionale şi de adevăratele învăţături ale ortodoxiei, iar urmaşii noştri vor adopta noile ideologii globaliste pe care le vor considera ca fiind adevărate. Astfel se va naşte noul român, rupt de valorile sale autentice, şi noul ortodox, rupt de învăţătura autentică a Sfinţilor Părinţi şi a Soboarelor Ecumenice. „Noul” ortodox al veacului XXI, mult diferit de învăţătura Bisericii Ortodoxe, este produsul unei false educaţii religioase oferite de şcolile teologice şi instituţii bisericeşti supuse sistemului lumesc cu tendinţe globaliste. Generaţiile tinere, cărora deja li s-a prezentat o falsă ortodoxie, vor vedea în sinodul din Creta o sursă de referinţă ce va înlocui Soboarele Ecumenice autentice pe care le vor considera învechite, fundamentaliste, înapoiate etc. Această schimbare în gândire se urmăreşte de către cei care vor să ne convingă să asimilăm sinodul din Creta.


A spune că trebuie să acceptăm erezia (prin îndepărtarea de adevăratele valori ale neamului nostru şi de adevărata ortodoxie, de dragul acceptării „valorilor” oferite de Noua Ordine Mondială, doar pentru că aşa se impune politic), este o trădare ruşinoasă a tot ce poate fi românesc şi ortodox. Totodată este şi o batjocură umilitoare la adresa sfinţilor şi martirilor neamului şi ai Bisericii pe care îi avem în sinaxare. Când vorbim despre sinaxare trebuie să fim conştienţi că aici sunt incluşi şi cei din secolul trecut care au suferit în închisorile comuniste. Pentru ce au murit aceştia? Pentru ce au suferit ei? Pentru ce s-au jertfit? Pentru ca noi azi să ne lepădăm de neam şi Biserică folosind slogane manipulatoare: „Dacă vom mărturisii adevărul, puternicii zilei ne vor desfiinţa” sau „De semnăturile din Creta depindea unitatea politică a României” sau „Dacă vom spune adevărul ne vom scinda” etc.? Cu ce ne deosebim de manipulatorii din perioada comunistă când noi spunem în faţa oamenilor că sinodul din Creta este bun doar de dragul de a nu ne face duşmani pe cei ce vor să ne distrugă neamul şi Biserica? Nu suntem prin aceasta trădători?


Nu acesta este exemplul oferit de înaintaşii noştri. Sfinţii din închisorile comuniste au mers la jertfă, nu la compromis. Părintele Iustin Pârvu a condamnat semnarea documentelor compromiţătoare de la Balamand, Sandezie, Ravena, Busan etc., nu le-a ignorat găsind pretexte puerile, aşa cum se încearcă azi de către agenţii globalismului, cu sau fără sutană.


Iată cum, cei ce încearcă să ne convingă să abandonăm lupta de mărturisire a adevărului despre acest pseudosinod, ne îndeamnă implicit să renunţăm la valorile autentice ale neamului şi la adevărata învăţătură ortodoxă. Prin ascunderea acestor adevăruri, nu facem altceva decât să-i minţim pe urmaşii noştri, oferindu-le valori false ale neamului şi ale ortodoxiei. Prin aceasta îi unim cu demonicul globalism despărţindu-i de Adevăr.


Important este să fim conştienţi că unindu-ne cu ecumenismul şi globalismul, ne despărţim de adevăratele valori autentice româneşti şi de adevărata învăţătură de credinţă a Părinţilor noştri. Fiecare alege ce îi spune conştiinţa, fiecare mărturiseşte ce simte, sau ce i se impune…


Sursa: