Acatistul Cuviosului Moise Ungurul – (pt ajutor în patima desfrânării şi în toată lupta cu trupul)

1

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti,

Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Tropar, glas 3

Ca un alt Iosif, al curăţiei şi al fecioriei iubitor, cinstitule şi la fel cu înge-rii, Moise, cu cântări sfinte te cinstim noi, păcătoşii; cu sârguinţă ne rugăm ţie: roagă pe Hristos Domnul, să vindece patimile noastre şi să ne dăruiască nouă mare milă.

 

Condac, glas 3

Întru cele înalte spre singurul Dumnezeu căutând, urând toate cele pă-mânteşti, nepurtând grijă de trup, la chinuri cu bărbăţie te-ai dat; de aceea, foamea, setea, legăturile, zăvorârea în temniţă, cu putere în toata fapta bună,  fără cârtire ai răbdat; iar bătaie, scurgere de sânge şi tăiere de mădular, pen-tru curată fecioria ta, cu bărbăţie ai purtat. Şi acum, cu cetele feciorelnice stând în faţa Sfintei Treimi, de toate ispitele, roagă să fie izbăviţi cei ce-ţi strigă ţie: bucură-te, Moise, fericite părinte!

 

Condac 1

Biruitorule făcător de minuni, cel ce eşti plin de Duhul Sfânt, cuvioase pă-rinte Moise, minunat nevoitor şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, care ai îndrăzneală la Domnul, de toate nevoile ne izbăveşte, căci cu bucurie în inimi te chemăm:

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Icos 1

Făcătorul Îngerilor şi Domnul Puterilor te-a arătat, minunate, Înger în trup şi rugător credincioşilor. Alergând la ajutorul tău, acestea cu bucurie îţi aducem:

Bucură-te, cu a îngerilor curăţie asemănându-te.

Bucură-te, preabunule învăţător al monahilor.

Bucură-te, stea minunată a fecioriei.

Bucură-te, împlinitorule cu râvnă al postului şi al înfrânării.

Bucură-te, chip luminos al blândeţii şi al smereniei.

Bucură-te, cel ce eşti credincioşilor mângâiere.

Bucură-te, ocrotitor ceresc al pământenilor.

Bucură-te, cel ce ai luat jugul cel bun.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 2

Văzând Domnul curăţia inimii tale, te-a ales spre a cunoaşte slava cea ce-rească. Când laolaltă cu cei doi fraţi ai tăi, în oraşul Kiev te-ai mutat şi sfin-ţilor “purtători de pătimiri” Boris şi Gleb cu osârdie ai slujit, atunci tu, fricite, în rugăciuni ai stăruit, pe cât poate un tânăr puternic, voind sfinţilor să te asemeni. Pentru acestea, cu bucurie ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

 

Icos 2

Având mintea purtătoare de Dumnezeu, o, cuvioase părinte Moise, prin minunata pronie Dumnezeiască,  la râul Alt, oastea lui Sviatopolk a ucis pe fratele tău, Gheorghe, împreună cu sfântul “purtător de pătimiri” Boris. Tu însă, singur scăpând de la moarte, ai venit în oraşul Kiev la Predislava, sora lui laroslav şi, ajungând acolo, te rugai Domnului întru nevoinţă. Noi, cei ce slăvim pe Dumnezeu care te-a izbăvit, îţi grăim ţie acestea:

Bucură-te, început al înţelepciunii, care frica de Domnul ţi-ai pus-o ca dreptar al vieţii.

Bucură-te, căci niciodată n-ai întristat pe Îngerul Păzitor.

Bucură-te, rază a luminii dumnezeieşti.

Bucură-te, crin cu bună mireasmă a fecioriei şi a veşniciei.

Bucură-te, căci cu credinţa cea adevărată ai bineplăcut lui Hristos Dom-nul.

Bucură-te, neadormit rugător către Maica Domnului.

Bucură-te, grabnicule vindecător al neputinţelor noastre.

Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 3

 

Cu putere de sus, dăruită ţie, şi cu îndelungă răbdare fiind tu prea împo-dobit, când te vedeai la mâini şi la picioare ferecat cu lanţuri grele şi păzit foarte, de iubire către Dumnezeu ardeai neîncetat, cântând aşa: Aliluia.

 

Icos 3

Fierbinte şi bună evlavie având, ai fost ispitit de o oarecare femeie tânără foarte bogată, al cărei bărbat, cu Boleslav la război plecând, nu s-a mai în-tors; aceea, primind în minte vederea bunătăţii tale, s-a aprins de poftă tru-pească de către tine; însă tu toate răbdând, te rugai. De acestea, cu frică mi-nunându-ne, cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, că de la vârstă fragedă te-ai dat slujirii lui Dumnezeu.

Bucură-te, care pe Cel Unul mai mult decât toate ai iubit.

Bucură-te, căci trupul, duhului l-ai supus.

Bucură-te, răbdătorule a toate, pentru Domnul.

Bucură-te, cel ce cu vitejie ai înfruntat viclenia văduvei.

Bucură-te, mergătorule pe calea cea strâmtă a Evangheliei.

Bucură-te, podoabă sfântă a Lavrei Pecerska – Kiev.

Bucură-te, că prin tine Domnul Se slăveşte.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 4

Furtună de gânduri a adus neruşinata văduvă peste biserica sufletului tău, tulburându-l, cuvioase, văzând că eşti rob credincios lui Hristos; pentru aceasta şi noi, cătând la furtuna de patimi şi nevoi ridicată pe marea vieţii, scăpăm la limanul rugăciunilor tale, cântând lui Hristos Domnul: Aliluia.

 

Icos 4

Auzind şi văzând sfânta-ţi vieţuire, lumea se uimeşte de puterea harului care iese din gura ta, proslăvind pe Domnul; pentru aceasta, şi noi, cu bucur-ie te cinstim:

Bucură-te, minunat ales al lui Dumnezeu.

Bucură-te, care slava deşartă a lumii acesteia ai socotit-o gunoi.

Bucură-te, că sufletul tău pentru preadulcele Iisus l-ai pus.

Bucură-te, că înaintea Prestolului Domnului, împreună cu Puterile Cereşti şezi.

Bucură-te, înălţătorule către nepătimire.

Bucură-te, cuvioase părinte, că în răbdare eşti nebiruit.

Bucură-te, părtaş al Luminii Neînserate.

Bucură-te, atrăgătorule puternic al darului Dumnezeiesc.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 5

Stea izvorâtoare de Dumnezeu s-a arătat lumii viaţa ta, cuvioase părinte Moise, căci, mai mult decât orice ai iubit neprihănirea trupească şi duhovni-cească şi, pentru aceste chinuri vremelnice, ai nădăjduit să fii izbăvit de chi-nurile veşnice, cântând cu mulţumire Domnului: Aliluia.

 

Icos 5

Văzând vrăjmaşul neamului omenesc a ta curată şi sfântă trăire, mai vâr-tos a înfierbântat pe văduvă, care te-a îmbrăcat în haine scumpe şi, cu mân-căruri dulci hrănindu-te, cu neruşinare te trăgea la lucru necuviincios; tu, însă, părinte sfinte, cu mai multă râvnă te rugai şi posteai. Pentru toate, îţi cântăm acestea:

Bucură-te, ostaş bun al lui Hristos.

Bucură-te, al sfintei Biserici laudă şi bucurie.

Bucură-te, cel ce de har Dumnezeiesc eşti plin.

Bucură-te, căci nu numai cu cuvântul, ci şi cu multe fapte ne înveţi.

Bucură-te, ajutătorule grabnic al celor împovăraţi de felurite nevoi şi is-pite.

Bucură-te, alesule al lui Hristos, făcător de minuni.

Bucură-te, că în fapte de vitejie, trăirea pământească ai săvârşit.

Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit să vezi slava lui Dumnezeu.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 6

Se propovăduieşte în toată lumea bărbăţia duhovnicească a faptelor tale, fericite, căci nici un preţ n-ai pus pe această viaţă. Ticăloasa femeie, cu foa-mea a pus la cale să te omoare, azvârlindu-te în temniţă. Alţii, însă, te în-demnau, grăindu-ţi: “Cine nu va râde de nebunia ta; mai bine supune-te acestei femei!” Iar tu, fericite, ai răspuns: “Toată această împărăţie urăsc, pentru Cel de sus”, – cântând Domnului: Aliluia.

 

Icos 6

Ai strălucit aici în trup stricăcios cu lumină cerească, grăind cuvintele Evangheliei:  “Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului”.

Aceleaşi şi noi îţi cântăm:

Bucură-te, părinte, cu lumina faptelor tale bune ai prealuminat lumea.

Bucură-te, cel ce focul iubirii pentru Hristos în tine ai purtat.

Bucură-te, ajutor grabnic în nevoi.

Bucură-te, cel ce eşti îngeresc trăitor.

Bucură-te, că nu ţi-ai lipit inima de desfătarea lumească.

Bucură-te, rugătorule pentru cei ce cinstesc sfânta pomenirea ta.

Bucură-te, cuceritorule al odihnei veşnice.

Bucură-te, moştenitor al bunătăţilor nespuse.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 7

Având dorire să placi Domnului cu viaţa şi credinţa nestinsă, ai fost îm-brăcat în chipul îngeresc monahicesc de către un ieromonah de la Sfântul Munte Athos; pentru strălucirea sfintelor tale fapte, cu râvnă te mărim şi lui Hristos Domnul Care te-a proslăvit, Îi cântăm: Aliluia.

 

Icos 7

O nouă răutate a arătat femeia cea vicleană când, în nebunia sa, a porun-cit să tete facă famen, tu ca un mort şedeai întins, abia mai având puţină su-flare în tine. Cu frică şi evlavie ne aducem aminte de îndelunga ta răbdare, te fericim, lăudându-te cu acestea:

Bucură-te, că focul dragostei de Dumnezeu în inima ta nestins ai păstrat.

Bucură-te, învăţător preabun al vitejiei şi trezviei.

Bucură-te, călăuzitorule către mântuire al credincioşilor.

Bucură-te, cel ce eşti mai tare ca diamantul în răbdare, căci sângele tău ca o porfiră împodobeşte Biserica.

Bucură-te, că la cuviosul Antonie, să slujeşti Domnului ai venit.

Bucură-te, cel ce cu minunile tale ai preaslăvit Lavra Pecerska.

Bucură-te, că ai supus voia ta voii Tatălui Ceresc.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 8

Străină minune află cei ce aleargă la tine, fericite Moise, căci, cu darul bi-ruinţei asupra patimilor ai fost dăruit. Asemănându-te lui Moise cel dintâi, care cu toiagul minuni a făcut, aşa tu, cu toiagul, patima fratelui ai vindecat. Noi însă, mulţumind pentru toate Domnului, Care cu o asemenea tărie te-a dăruit, cu dragoste cântăm: Aliluia,

 

Icos 8

Plin de toate darurile Dumnezeieşti, petrecând în peşteră zece ani, în tăcere, ai strălucit cu lumină cerească asemenea îngerilor şi ai primit să fii văzător de Dumnezeu, învrednicindu-te de fericirea celor curaţi cu inima, cuvioase părinte Moise. Pentru toate acestea, cu cuviinţă te chemăm:

Bucură-te, căci prin tine Dumnezeu dăruieşte izbăvire din patimi.

Bucură-te, fericite, cel ce eşti plinitor cu inimă curată al poruncilor.

Bucură-te, că vrednic ai fost să vezi lumina Dumnezeiască.

Bucură-te, rugător neîncetat pentru sufletele noastre.

Bucură-te, cel ce deprinderile sfinţilor Părinţi purtători de Dumnezeu ţi-ai însuşit.

Bucură-te, laudă înaltă a cuvioşilor.

Bucură-te, că întru smerenie te-ai desăvârşit.

Bucură-te, că adormirea ta, Sfânta Biserică o proslăveşte.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 9

Toată firea îngerească se minunează de înălţimea curăţiei tale, Biserica iarăşi te preamăreşte, căci tăinuitor al harului Dumnezeiesc te-ai arătat şi să vezi faţă către faţă pe Dumnezeu te-ai învrednicit. Iar noi, totdeauna, împre-ună cu tine cântăm: Aliluia.

 

Icos 9

Ritorii cei mult-grăitori nu se pricep să spună despre curăţia ta, fericite, iar noi, de dragoste fiind biruiţi, îndrăznim a-ţi cânta astfel de laude:

Bucură-te, întăritorul neputincioşilor.

Bucură-te, mângâierea celor întristaţi şi îndureraţi.

Bucură-te, al celor buni povăţuitor.

Bucură-te, pentru curăţia feciorească de Dumnezeu încununat.

Bucură-te, iubitor fierbinte al slavei Dumnezeieşti.

Bucură-te, că ai înmulţit talantul dat ţie.

Bucură-te, că din toată inimal pe Hristos Dumnezeu L-ai iubit.

Bucură-te, candelă care luminezi inimile celor care te pomenesc.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 10

Dorind să-ţi izbăveşti sufletul, ai nesocotitit trupul tău. În Lavra Pecerska, a sfântului Antonie, sfârşitul călătoriei pământeşti încheind, cu moarte evla-vioasă şi sfântă te-ai săvârşit şi, ca un biruitor, nu cu oamenii, dar cu îngerii cânţi Domnului: Aliluia.

 

Icos 10

Cu răbdarea ca un zid îngrădindu-te, te-ai arătat slujitor credincios lui Hristos Împăratului Ceresc şi pe calea cea strâmtă viaţa ţi-ai petrecut. Şi noi, cu dragoste cinstind pomenirea adormirii tale şi dobândirea sfintelor tale moaşte, te fericim, cântând aşa:

Bucură-te, al nostru reazem biruitor.

Bucură-te, slobozitor al celor ispitiţi, care te cheamă în rugăciuni.

Bucură-te, cel ce în bucuria Domnului ai intrat prin multe suferinţe.

Bucură-te, cel care ţi-ai spălat sufletul cu multe lacrimi.

Bucură-te, căci cuvântul apostolului: “dragostea îndelung rabdă”,  ai împlinit.

Bucură-te, moştenitor cu sfinţii al fericirii raiului.

Bucură-te, care dai ajutor celor de departe şi celor de aproape.

Bucură-te, fericite locuitor al lumii cereşti.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător

 

Condac 11

Cântare de acatist îţi aducem spre laudă şi mărire, cuvioase părinte Moise, săvârşind cu râvnă sfânta pomenirea ta. Tu însă, cu milă primeşte puţina noastră rugăciune, fii nouă apărător, acoperitor şi rugător către Domnul. Iar noi, aducându-ne aminte de bineplăcută vieţuirea ta şi de faptele cele mult-nevoitoare, cântăm Ziditorului Celui Ce te proslăveşte: Aliluia.

 

Icos 11

Asemenea unei făclii dătătoare de lumină sunt cinstitele şi tămăduitoarele tale moaşte. Fiind vădite prin minuni, cucernice părinte Moise, lumină neîn-serată răsărindu-ne nouă, cu acestea, din inimă, cu veselie strigăm ţie:

Bucură-te, pentru că în viaţa veşnică ai intrat prin moartea vremelnică.

Bucură-te, doctor al lui Ioan cel multpătimitor.

Bucură-te, crin crescut pe pământ, pentru grădinile raiului.

Bucură-te, lucrător al viei cereşti.

Bucură-te, măslin cu rod îmbelşugat,  din grădina lui Iisus.

Bucură-te, slava cuvioşilor părinţi de la Pecerska.

Bucură-te, liman lin al celor învăluiţi de patimi.

Bucură-te, cel ce eşti de Dumnezeu preaslăvit în toată lumea.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 12

Cu harul dăruit ţie de Dumnezeu, slobozeşti de necurate patimi pe tot omul ce cu dragoste şi credinţă aleargă la sprijinul tău. Iar noi, lui Dumne-zeu, Care ni te-a dăruit grabnic şi milostiv tămăduitor, cu mulţumire îi cântăm: Aliluia.

 

Icos 12

Cântând viaţa ta, cea asemenea cu a îngerilor, te fericim, părinte Moise, căci la Domnul, rugător pentru noi fiind, apărător şi povăţuitor pe calea mântuirii, cu umilinţă îţi grăim aşa:

Bucură-te, preabun rugător pentru lume.

Bucură-te, că nu doar monahilor, dar şi mirenilor, calea către cer ai lumi-nat.

Bucură-te, că inimile tuturor cu dragostea le atragi.

Bucură-te, prin mulţime de minuni eşti proslăvit de Dumnezeu.

Bucură-te, călătorule, care la patria cerească ai ajuns.

Bucură-te, răbdător în suferinţe, precum Iov cel din vechime.

Bucură-te, pururea în ispite ajutător.

Bucură-te, al lumii har dumnezeiesc tămăduitor.

Bucură-te, căci de tine se bucură Îngerii şi oamenii Îl slăvesc pe

Dumnezeu.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 13

O, preaminunat lucrător şi sfânt făcător de minuni, cuvioase părinte Moise,    această puţină cântare de slavă, cu dragoste şi laudă îţi aducem. Cu milă primeşte şi roagă pe Dumnezeu şi Făcătorul a toate să ne dăruiască mântuire sufletească şi sănătate trupească, celor care cântăm cu credinţă Domnului: Aliluia. (de 3 ori)

 

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Făcătorul Îngerilor şi Domnul Puterilor te-a arătat, minunate, Înger în trup şi rugător credincioşilor. Alergând la ajutorul tău, acestea cu bucurie îţi aducem:

Bucură-te, cu a îngerilor curăţie asemănându-te.

Bucură-te, preabunule învăţător al monahilor.

Bucură-te, stea minunată a fecioriei.

Bucură-te, împlinitorule cu râvnă al postului şi al înfrânării.

Bucură-te, chip luminos al blândeţii şi al smereniei.

Bucură-te, cel ce eşti credincioşilor mângâiere.

Bucură-te, ocrotitor ceresc al pământenilor.

Bucură-te, cel ce ai luat jugul cel bun.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 1

Biruitorule făcător de minuni, cel ce eşti plin de Duhul Sfânt, cuvioase părinte Moise, minunat nevoitor şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, care ai îndrăzneală la Domnul, de toate nevoile ne izbăveşte, căci cu bucurie în inimi te chemăm:

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Rugăciune

O, preaminunate şi purtătorule de Dumnezeu, părinte Moise, bineplăcutule al lui Hristos şi mare făcător de minuni, la tine, cu smerenie cădem şi ne rugăm: dă-ne să fim părtaşi ai dragostei tale pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, ajută-ne să plinim voia Domnului în simplitatea inimii şi, cu sme-renie, poruncile Domnului să săvârşim fără de păcat. Caută cu mi-losârdie spre sufletele credincioşilor  şi ai tăi cinstitori, care aleargă cu credinţă la mila şi ajutorul tău.

Auzi-ne, preabunule plăcut lui Dumnezeu, pe noi, rugătorii tăi şi nu ne lepăda pe noi, cei ce avem nevoie de izbăvire şi care-ţi aducem cântare vred-nică, fericindu-te. Părinte Moise, luminător al curăţiei, care proslăveşti pe Dumnezeu în Sfânta, fără de început Treime, te lăudăm şi slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA. Sfantul Serafim Sobolev: UNDE ESTE PREASFANTA FECIOARA? “Ea este aici, în mijlocul marilor suferinţe. Ea este acolo unde curg lacrimi fierbinţi din cauza necazurilor. Ea este acolo unde Ei i se aduc calde rugăciuni în grele suferinţe şi situaţii fără ieşire”

   “Dacă această cutezanţă a rugăciunilor Maicii Domnului este neegalată în ceea ce priveşte puterea ei; dacă atât de bogat este izvorul milostivirii Ei pentru noi; dacă atât de necuprinsă este iubirea Ei de mamă pentru noi, păcătoşii suferinzii şi necăjiţii, atunci să alergăm întotdeauna la Ea, prin rugăciunile noastre”

***

Pentru subtitrarea în limba română, dați click în bara de jos pe Subtitles/

Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului – Sfântul Serafim Sobolev (2)

Maica Domnului este răbdătoare, smerită şi necârtitoare la necazuri .Preacurata Maică a Domnului este proslăvită de Biserica pământească şi cea cerească ca fiind mai slăvită decât Serafimii şi mai cinstită decât Heruvimii. Ea este astfel cinstită, fiindcă a primit de la Dumnezeu un mare şi neasemuit Har, mai mare decât toate făpturile raţionale, de a fi Maică a însuşi Dumnezeului nostru, al doilea Ipostas al Dumnezeirii.

Dar iată asupra cărui lucru aş fi vrut să vă atrag atenţia în acest moment, iubiţilor întru Hristos fiii mei. Cuvântul lui Dumnezeu şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii mărturisesc că nu degeaba Preacurata Fecioara Maria a primit de la Dumnezeu acest Har, ci pentru marile Sale nevoinţe duhovniceşti.
Prima dintre acestea a fost intrarea Ei în Biserică, fiind o Copilă de trei ani, sărbătoare pe care o prăznuieşte astăzi Sfânta Biserică.

Cândva, de Hristos s-a apropiat un tânăr şi L-a întrebat:

„Bunule învăţător, ce bine să fac ca să am viaţa veşnică?”.

Iisus a răspuns:

„Iar de vrei să intri în viaţa, păzeşte poruncile…”.

Zise Lui tânărul:

„Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?”

Iisus i-a zis:

„Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor… după aceea, vino şi urmează-mi.

Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul, a plecat întristat, căci avea multe avuţii” (Matei 19,16-17; 20-22).

Pe această cale a desăvârşirii au plecat ucenicii lui Hristos. Pentru El, ei s-au lepădat la lume şi s-au predat întru totul Domnului, pentru ca să-i aparţină Unuia Lui şi numai pentru El să trăiască pe pământ.

1Dar ei au făcut aceasta fiind la o vârstă matură. Fecioara Maria însă s-a lepădat de lume şi de toate bucuriile ei la vârsta de trei ani. Această nevoinţă a Ei nu a fost nimic altceva decât o închinoviere, lucru uimitor nu numai pentru oameni, dar şi pentru îngeri, lucru atât de neobişnuit pentru femeile Vechiului Testament.

Iată de ce, ca răspuns la reflecţiile marelui pustnic de la Lavra Pecerskaia din Kiev, cunoscut în întreaga Rusie, ieroschimonahul Partenie şi care se întreba cine a fost prima monahie, i s-a arătat Preacurata Maică a lui Dumnezeu şi i-a spus:
„Eu am fost prima monahie”.
Precum mărturisesc Cuvântul Domnului şi tradiţia bisericească, Preacuratei Fecioarei Maria îi era proprie şi o altă mare nevoinţă şi anume răbdarea creştinească a necazurilor. Cât de multe s-au adunat în viaţa Ei şi cât de devreme au început! Încă nu se născuse Domnul, iar inima Preacuratei Fecioare Maria era zdrobită de o mare durere.
Când L-a zămislit de la Sfântul Duh pe Mântuitorul nostru, dreptul Iosif a început să se gândească că Fecioara Maria este însărcinată datorită unirii cu unul dintre oameni şi ca să nu-i pricinuiască vreun rău, a vrut tainic s-o îndepărteze din casa lui.
Greu îi era Preacuratei Fecioare Maria să-şi demonstreze nevinovăţia şi curăţia Sa îngerească şi dumnezeiască. Fără îndoială, Ea suferea mult din cauza bănuielii logodnicului său. A fost nevoie de un amestec dumnezeiesc deosebit, care să o elibereze pe Preacurata Fecioară de o asemenea povară dureroasă.
Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a spus:
„Iosife, fiu al lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lor” (Matei 1, 20-21).
Dar, de cum S-a născut Domnul, Preacurata Fecioara Maria a trebuit să suporte o nouă şi grea durere. Irod a trimis la Betleem ucigaşi, ca să-L piardă pe Hristos Cel născut. Fecioara Maria cu Pruncul dumnezeiesc şi dreptul Iosif au fost nevoiţi să fugă în Egipt.
Cum mărturiseşte tradiţia bisericească, în timpul acestei fugi, Sfânta Familie a fost atacată de tâlhari, fiind ameninţată cu pieirea.
Plină de durere a fost viaţa Preacuratei Fecioare Maria şi în perioada de creştere a lui Hristos, căci Ea era nevoită să se gospodărească singură şi chiar să câştige pâinea cea de toate zilele pentru sine şi pentru Pruncul său dumnezeiesc. Tradiţia bisericească spune că ea ţesea frumos în fir de aur cu lână şi cosea odăjdii bisericeşti.
La răstignirea lui Hristos, ostaşii nu I-au rupt cămaşa; atât de minunat era ţesută de preacuratele mâini ale Fecioarei Maria.

Dar cele mai grele necazuri au fost atunci când Domnul a început propovăduirea Cuvântului şi când cărturarii şi fariseii – nu o dată-, au încercat, în marea lor răutate, să-L omoare.

1

Această durere a Maicii Domnului a ajuns la limită pe Golgota, la picioarele Crucii Domnului, când s-a împlinit întru totul proorocirea dreptului Simeon:

„Şi prin sufletul Tău va trece sabie” (Luca 2,35).



Lucru de uimire este că şi după Adormire, moştenind fericirea şi slava neasemuită în Ceruri, Preacurata Maică a Domnului nu se poate elibera de durere. Ea este îndurerată pentru noi, pentru păcatele noastre şi iată de ce Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, a văzut-o în biserica din Vlaherne, din Constantinopol, vărsând lacrimi şi acoperindu-i pe credincioşi cu Omoforul său.Dar mai mult decât orice nevoinţă care i-a dat Preacuratei Fecioare Maria darul de a fi Maică a însuşi Dumnezeului nostru, a fost minunata Ei smerenie. Ea însăşi a mărturisit aceasta prin cuvintele Sale la întâlnirea cu dreapta Elisabeta:

„Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 1,48).

În virtutea acestei smerenii, cum arată tradiţia bisericească, Ea i-a rugat pe apostoli să nu o laude şi să vorbească cât mai puţin despre Ea. Tocmai de aceea se vorbeşte atât de puţin despre Maica Domnului în Evanghelii.
Această smerenie minunată Preacurata Fecioară Maria o are şi astăzi, cu toate că Ea este mai presus de toţi îngerii.
În viaţa Sfântului Grigorie Taumaturgul, Episcopul Neocezareei, se povesteşte despre arătarea Ei împreună cu Sfântul Ioan Teologul, acestui mare plăcut al lui Dumnezeu. Ca răspuns la rugăciunea lui stăruitoare să-L înveţe adevărurile dreptei credinţe, datorită smereniei Sale, nu a făcut aceasta Ea însăşi, ci i-a propus marelui Apostol Ioan Teologul să-l înveţe pe Sfântul Grigorie adevărurile credinţei ortodoxe.
Iar Sfântul Ioan Teologul i-a transmis lui aceste învăţături, care, la sfârşitul vedeniei, au fost scrise cuvânt cu cuvânt de Sfântul Grigorie şi această învăţătură este cunoscută de Biserică, sub denumirea de Crezul lui Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareii.
După acest Crez au crescut în dreaptă credinţă Sfinţii Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi mulţi alţi sfinţi Părinţi ai Bisericii noastre.
Ne întrebăm: Ce concluzie mântuitoare urmează din cele spuse mai sus, iubiţilor întru Hristos fiii mei?
Preacurata Fecioara Maria s-a învrednicit prin Har de a fi Maica Domnului, datorită marilor Sale nevoinţe duhovniceşti. O să atingem, oare şi noi, într-o măsură sau alta, asemenea nevoinţe, ca să ne facem vrednici de acest Har renăscător şi mântuitor, care ne face pe noi fiii adevăraţi ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai fericirii veşnice a Raiului?
De aceea, asemănându-ne Preacuratei Fecioare Maria, să ne lepădăm şi noi de lumea aceasta şi de toate bucuriile ei înşelătoare, cel puţin atât, încât inima noastră să se îndrepte mai întâi spre cer, spre împărăţia cerească, purtătoare a fericirii nepieritoare şi veşnice.
Fie ca în viaţa noastră să ne conducem după cuvintele lui Hristos:


„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui” (Matei 6, 33),


precum şi cuvintele apostolului Pavel:



„Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde Se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu. Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ” (Coloseni 3, 1-2).

Noi trebuie, după sfatul marelui Stareţ, părintele Ambrozie de la Optina, să vieţuim aşa precum se învârte o roată. În toată rotirea ei, toate părţile ce o compun se îndreaptă numai în sus; numai cu un singur punct şi doar pentru o clipă, se atinge de pământ.

1

Asemenea Preacuratei Fecioarei Maria, să răbdăm creştineşte şi fără cârtire Crucea necazurilor noastre, amintindu-ne întotdeauna cuvintele lui Hristos:

„Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19).

Să conştientizăm întotdeauna că necazurile sunt trimise de Dumnezeu nu pentru pieirea noastră, ci pentru curăţirea noastră de păcate, de toate patimile noastre, pentru fericita şi veşnica unire în Har cu Hristos, în care şi constă toată mântuirea noastră.
Şi, în sfârşit, să ne asemănăm Preacuratei împărătese, spre dobândirea smereniei creştineşti. Aceasta este cea mai importantă virtute, datorită căreia Preacuratei Fecioare Maria i s-a dat darul întrupării din Ea a lui Dumnezeu Cuvântul.
Este virtutea prin care Domnul a săvârşit mântuirea noastră, pentru care şi Apostolul Pavel a spus:
„S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând… S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte şi încă moarte pe Cruce. Pentru aceea şi Dumnezeu L-a preaînălţat… Ca întru numele lui Iisus, tot genunchiul să se plece; al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl” (Filipeni 2, 7-11).
Smerenia este cel mai important mijloc cu ajutorul căruia şi noi putem lucra mântuirea noastră. Iată de ce în cuvântul lui Domnuzeu se spune:
“Dumnezeu celor mândri le stă împotriva, iar celor smeriţi le dă har” (Iacov 4, 6; vezi şi Proverbe 3,34; I Petru 5,5).
Cât de importantă este smerenia în lucrarea mântuirii noastre mărturisesc Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care spun că fără smerenie nici o virtute nu are pentru noi putere mântuitoare.
Numai prin smerenie sunt posibile bunăstarea şi fericirea pământească.
„Dacă noi – ne învaţă marele părinte, Sfântul Marcu Ascetul – am stărui în smerita cugetare, nu ar fi nevoie să fim pedepsiţi, deoarece toate relele şi necazurile ni se întâmplă pentru înălţarea noastră”.
Cu atât mai mult, fără smerenie niciodată nu vom atinge patria cerească, adevărata fericire, la care ne şi cheamă Domnul prin smerenie, atunci când spune:
„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, căci sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11,28-29).
Dar ce este odihna despre care vorbeşte aici Domnul? Aceasta este lumea lui Hristos, străină de orice patimă, de orice păcat, este neîntinarea şi sfinţenia Lui dumnezeiască. Este acea odihnă pe care o cere cu atâta stăruinţă Sfânta Biserică tuturor celor adormiţi în dreapta credinţă şi care nu este nimic altceva decât fericirea împărăţiei Cereşti a lui Hristos.
Să ne ajute Preacurata Fecioară Maria să urmăm conştiincios nevoinţele Ei duhovniceşti, pentru împlinirea tuturor poruncilor dumnezeieşti, mai ales smerenia Ei, pentru a fi vrednici de Harul renăscător şi mântuitor trimis de la Dumnezeu, ca încă din această viaţă pământească să putem, cel puţin în parte, să gustăm din fericirea împărăţiei cereşti a lui Hristos.
Iar pentru rugăciunile atotputernice ale Fecioarei Maria să ne învrednicească pe noi Domnul, ca după moartea noastră, să dobândim în toată plinătatea viaţa veşnică şi fericită. Amin.
(ţinut în biserica rusă „Sfântul Nicolae” din Sofia, la 21 noiembrie/4 decembrie 1947)

1

Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului – Sfântul Serafim Sobolev (3)
Despre marea îndrăzneală în rugăciune a Maicii Domnului şi mărturia înaltei sale slave cereşti
În condacul acestui mare praznic de astăzi, al Intrării în Biserică a Preacuratei Fecioare Maria, Sfânta noastră Biserică o numeşte pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu sfinţită vistierie a Slavei lui Dumnezeu.
Sfânta Biserică o numeşte astfel pe Maica lui Dumnezeu, pentru a ne arăta întreaga măreţie a slavei Ei cereşti, exprimată prin îndrăzneala Sa plină de Har, cu care Dumnezeu a dăruit-o într-o măsură mult mai mare decât a făcut-o cu toţi îngerii şi sfinţii.
Pentru a avea o imagine despre acest mare Har al Maicii Domnului, trebuie să ne aducem aminte întotdeauna cuvintele pe care le-a rostit părintele Ioan din Kronstadt despre Ea. În una din predicile sale, el spunea că, dacă s-ar uni îndrăzneala în rugăciunile înălţate de toţi îngerii şi sfinţii pentru noi păcătoşii, spre tronul dumnezeiesc, luate împreună, n-ar întrece îndrăzneala pe care o are Una Singură, Preacurata Născătoare de Dumnezeu.

1

Îngerii şi sfinţii sunt o reflectare a slavei dumnezeieşti pe care aceştia o manifestă într-o măsură sau alta şi numai Maicii Domnului Singure îi este caracteristică toată slava dumnezeiască.Nu degeaba Sfânta Biserică o numeşte pe Ea împărăteasa Cerului. Ea salvează de la pieire oameni care au pierdut orice speranţă de îndreptare, orice nădejde de mântuire. Iată de ce Ea este denumită de Biserică Nădejdea celor fără de nădejde. Ea îi face curaţi şi sfinţi pe cei desfrânaţi, cuprinşi cu totul de patimile trupeşti, căzuţi în întregime sub puterea diavolului.

Ea poate salva chiar şi pe cei care s-au lepădat de credinţa în Hristos, care au lăsat pe Dumnezeu, Biserica Lui cea Sfântă, toate Tainele acesteia şi se află cu totul cuprinşi în braţele diavoleşti.
Puterea dumnezeiască a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu se manifestă, nu doar în cutezanţa fără asemănare a rugăciunilor Ei, dar şi în revărsarea necontenită şi nesecată asupra noastră a înaltei Ei milostiviri, nedespărţită de această cutezanţă.
Ne putem da seama cât de mari sunt aceste rugăciuni, dacă facem următoarea comparaţie: îndurările care izvorăsc de la sfinţi, ca urmare a rugăciunilor noastre, pot fi asemănate curgerilor unui râu, iar îndurările ce se revarsă asupra noastră de la Maica Domnului trebuie asemănate cu mările şi oceanele.
Şi care dintre noi nu a simţit apărara ei, ca urmare a rugăciunilor neîngrădite către Ea? Această apărare este cunoscută de credincioşi din toate veacurile, de când există Biserica Ortodoxă.
Această apărare a Preacuratei Maicii Domnului această minunată acoperire maternă, va sta deasupra noastră totdeauna, până la sfârşitul veacului, legământ lăsat de Ea apostolilor, după Preaslăvita sa Adormire.

1De unde izvorăsc înalta cutezanţă a rugăciunilor Maicii Domnului şi înaltele Ei milostiviri pentru noi? Se înţelege – din dragostea Ei de mamă pentru noi. Din viaţa Sfântului Andrei, cel nebun pentru Hristos, se vede că Maica Domnului nu se află întotdeauna acolo, în ceruri, ci părăseşte fericirea înaltelor locaşuri şi se pogoară pe pământ, să ne mângâie în necazurile noastre.

Ea este aici, în mijlocul marilor suferinţe. Ea este acolo unde curg lacrimi fierbinţi din cauza necazurilor. Ea este acolo unde Ei i se aduc calde rugăciuni în grele suferinţe şi situaţii fără ieşire. Ea este acolo unde oamenii se află chiar pe marginea prăpastiei primejdioase.
Se pune întrebarea: ce concluzie mântuitoare trebuie să tragem din toate aceasta? Dacă această cutezanţă a rugăciunilor Maicii Domnului este neegalată în ceea ce priveşte puterea ei; dacă atât de bogat este izvorul milostivirii Ei pentru noi; dacă atât de necuprinsă este iubirea Ei de mamă pentru noi, păcătoşii suferinzii şi necăjiţii, atunci să alergăm întotdeauna la Ea, prin rugăciunile noastre.
Sfinţii Părinţi ai Bisericii mărturisesc că asupra noastră mereu se oştesc şi ne atacă neîntrerupt legiuni întregi de diavoli, având ca scop să ne piardă. Ei realizează acest scop insuflându-ne gânduri pătimaşe, stârnind în noi porniri rele şi înclinând voinţa noastră spre tot răul, spre fapte imorale, păgubitoare atât pentru noi, cât şi pentru cei apropiaţi nouă.
Dar diavolii, vinovaţi pentru toate necazurile noastre, de nimeni nu se tem atât de mult ca de Preacurata Fecioara Maria, pricinuitoarea întrupării Mântuitorului, Adevăratului Dumnezeu. Chiar şi pronunţarea numelui Ei este ucigătoare pentru demoni şi îi sileşte să fugă de la noi.
Este clar ce trebuie să facem în scopul mântuirii noastre. Trebuie să alergăm întotdeauna la Ea, în rugăciunile noastre, la Atotputernica noastră Apărătoare. Fie ca numele Ei să rămână mereu pe buzele noastre, cel puţin în această scurtă rugăciune:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”.
Să îndrăgim şi acele rugăciuni cu care Sfânta Biserică se adresează zilnic Maicii Domnului:
„Nu avem alt ajutor, nu avem altă nădejde, fără numai pe Tine, Preacurată Fecioară;
Tu ne ajută nouă, că spre Tine nădăjduim şi cu Tine ne lăudăm, ca să nu ne ruşinăm, că suntem robii Tăi. Nici odinioară nu vom tăcea, noi nevrednicii, a vesti puterile Tale, Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut Tu să Te rogi pentru noi, cine ne-arfi izbăvit dintru atâtea nevoi sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom îndepărta de la Tine, Stăpână, că Tu miluieştipe robii tăi de toate nevoile. Amin”.
(ţinut în biserica rusă „Sfântul Nicolae” din oraşul Sofia, la 21 noiembrie/4 decembrie 1948)

1

Arhim. Andrei Coroian:

Maica Domnului, învăţătoarea noastră
Minune şi taină necuprinsă de gând şi de cuvânt, Sfânta Fecioară Maria, Născătoarea Fiului lui Dumnezeu, nu ne-a lăsat scrise învăţături şi sfaturi. Ele ar fi fost folositoare nouă, având în vedere înălţimea vieţii ei duhovniceşti, smerenia şi înţelepciunea ei duhovnicească. A rămas în Scriptură doar acel cuvânt memorabil şi atotcuprinzător:

Faceţi tot ce vă va spune” Hristos (Ioan 2, 5)

rostit la Nunta din Cana Galileii. Un îndemn la ascultare totală faţă de Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, luminaţi fiind de simţirea prezenţei Duhului Sfânt.
Prima icoană a Maicii Domnului zugrăvită de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca se numeşte „Povăţuitoare”, iar alte icoane ale ei poartă nume precum „Îndrumătoarea”, „Arătătoarea căii”. Maica Domnului este prin excelenţă învăţătoare, însă nu atât prin cuvinte, cât prin faptele ei minunate, săvârşite în tăcere, smerenie, iubire şi ascultare faţă de Părintele nostru Cel ceresc. Întreaga ei viaţă pământească este pentru noi o povaţă, o icoană şi un îndemn. Toate principalele evenimente din viaţa ei, devenite mari praznice în Biserică: Naşterea, Intrarea în Biserică, Buna-Vestire, Adormirea, învaţă şi îndeamnă cu putere, întreaga noastră fiinţă, la îndumnezeire prin credinţă, rugăciune, iubire, ascultare de Fiul ei, Mântuitorul Iisus Hristos.
Naşterea ei, care „aduce bucurie la toată lumea” (Troparul praznicului Naşterii Domnului) trezeşte în suflet bucuria, mulţumirea, recunoştinţa şi responsabilitatea pentru darul sfânt al vieţii.
Naşterea de prunci nu este doar rodul biologic al unirii conjugale, ci după modelul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, este şi rodul rugăciunii, postirii, iubirii şi supunerii faţă de porunca lui Dumnezeu. Bucuria Naşterii Maicii Domnului, ne mai arată că orice om se naşte spre bucurie altora, spre a fi purtător de Hristos – bucuria tuturor.
Intrarea în Biserică este cea mai vie icoană a desprinderii noastre de cele pământeşti, trecătoare, pe care o săvârşim de câte ori ne apropiem de Dumnezeu, de Biserică, de mânăstiri, de cele Sfinte, când ne rugăm. Spre Dumnezeu mergem şi atunci când greşim, cerând iertare păcatelor noastre, dar mai ales în vreme de bucurie. Atunci cu cântări de psalmi mergem spre El, precum Preacurata Fecioară cu alai de nevinovate fecioare, oameni şi îngeri, a pornit spre Templu.
Urcarea celor cincisprezece trepte de către Prunca de trei ani, pe care în mod natural nu le-ar fi putut urca, primirea ei de către arhiereul Zaharia, ducerea în Sfânta Sfintelor unde va fi învăţată, hrănită şi povăţuită de către Arhanghelul Gavriil, nu este altceva decât icoana îmbisericirii noastre, care se face cu puterea Duhului Sfânt.
Sufletul nostru în momentul Botezului urcă toate treptele sfinţeniei îmbrăcându-se în Hristos, intră cu El nu numai în Sfânta Sfintelor pământească, ci şi cerească primind îngerul ca povăţuitor şi păzitor.
Cei doisprezece ani petrecuţi de Sfânta Fecioară în Templu, unde prin muncă, rugăciune, contemplaţie, priveghere, studiu, meditaţie, ascultare, s-a desăvârşit, s-a sfinţit, depăşind pe Serafimi în iubirea de Dumnezeu, pe Heruvimi în înţelepciune, pe toate cetele îngereşti în curăţie, iubire şi apropiere de oameni. Prin aceasta ne învaţă ca şi noi în Biserică să ne curăţim de patimi şi păcate să creştem în virtute până la sfinţenie.
La Buna-Vestire, prin adumbrirea Duhului Sfânt şi zămislirea Celui Necuprins, Sfânta Fecioară, „pierde grija păcatului”, viaţa ei de acum este viaţa lui Hristos-Cuvântul cel întrupat în ea. Acest fapt ne învaţă că dacă Sfinţenia Sacramentală primită prin Botez, Mirungere, şi celelalte Sfinte Taine, se poate pierde destul de uşor, sfinţenia dobândită prin multă osteneală, prin stăruinţa şi străduinţa virtuţii nu se mai pierde, este păstrată ca rod pentru viaţa veşnică.
Crescându-L cu o iubire şi dăruire unice, însoţindu-L în toată activitatea Lui, a suportat dureri de neînchipuit în sufletul Ei, atunci când Mântuitorul a fost trădat, vândut, prins, biciuit, batjocorit, lovit, răstignit, omorât. În frumuseţea şi nobleţea ei dumnezeiască, Maica lui Dumnezeu şi Împărăteasa întregii zidiri, ne învaţă ca la micile noastre măsuri omeneşti, să-L păstrăm pe Hristos în noi şi darul Său primit la Sfântul Botez, jertfindu-I cu dragoste după putere inima, mintea, trupul şi voinţa noastră, dând din viaţa noastră spre a primi din viaţa Lui.
La Învierea Mântuitorului, Maica Domnului, care murise lumii şi păcatului, fiind veşnic vie, a fost nu numai singura fiinţă care nu s-a îndoit de Înviere, ci şi aceea care a primit vestea bucuriei Învierii, cu o credinţă desăvârşită, neînpuţinată şi neştirbită de vreo umbră a gândului raţiunii omeneşti. Alipindu-ne de ea, cea dintâi Mironosiţă şi întăritoare a credinţei apostolilor în Înviere, vom putea totdeauna să biruim ispitele neputinţei, necredinţei sau îndoielii în minunea Învierii şi a celorlalte minuni ale credinţei noastre în Hristos.
Pentru toate virtuţile ei, Mântuitorul Hristos a dăruit-o Bisericii ca Ocrotitoare şi Apărătoare nebiruită, scăpare, mângâietoare şi alinare a noastră, dulceaţa sufletelor şi tăria truputilor noastre.
Ei ne rugăm zicându-i:
O, prea sfântă Stăpână Împărăteasă, prea sfânt lăcaş al dumnezeirii, cămară şi icoană însufleţită a lui Dumnezeu, înaintemergătoare a venirii Soarelui Dreptăţii pe pământ şi înaintemergătoare a noastră în Împărăţia Lui, Sfântă Maică a lui Hristos şi a tuturor creştinilor luminează întunericul minţii noastre, aprinde focul Duhului Sfânt în inimile noastre, cea dintâi fiică a Tatălui fiind, întăreşte voinţa noastră, în lucrarea poruncilor Lui… O miime din focul iubirii şi dorul din sufletul tău, după Înălţarea Fiului Tău la cer, şi din bunătatea şi iubirea ta faţă de oameni pe care ai avut-o către Biserica nou întemeiată, dăruieşte şi nouă robilor tăi, pentru a nu fi pământ sterp, neroditor, plin de spinii acestui veac, sau netrebnice şi blestemate slugi. Ceea ce la Adormirea ta, ai primit de la Arhanghel, ramura cea de măslin din netrecătorul Rai, ca una care niciodată nu ne laşi pe noi, arată-te mângâietoare, lumină dulce şi clară vieţii noastre, mântuind-o şi unind-o cu viaţa cea de-a pururi fiitoare în care tu, Stăpână şi Maică, locuieşti.

Sursa

Remus Cernea într-o dispută cu un ortodox: „Nu există Dumnezeu.”

Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!” – Ps. 52, 1



Discuție în contradictoriu a unui frate ortodox cu susținătorul LGBT Remus Cernea, la marșul acestor bolnavi sufletește, împotriva Coaliției pentru Familie, din 19 noiembrie din București.

Fratele Bogdan Grama , aparand valorile crestin ortodoxe!

Iată și mesajul care îi chema la acestă întâlnire pe doritori:
Ai tot auzit în ultima vreme despre Coaliţia pentru Familie şi despre încercarea lor de a modifica Constituţia şi a interzice căsătoriile gay. Pe diverse canale, reprezentanţii acestora îţi vorbesc despre “familie tradiţională”, “valori strămoşeşti” sau credinţă. Politicienii li s-au alăturat cu voioşie. În ce societate ne dorim să trăim, una în care diferite grupuri sunt marginalizate şi demonizate, sau într-o societate deschisă, în care ne respectăm reciproc şi ne preţuim ca cetăţeni egali în faţa legii?

Pe 19 noiembrie, vino alături de noi în Piața Romană (colț cu str. Căderea Bastiliei) pentru a spune răspicat #SusținLGBT și a transmite un semnal politicienilor care se află săptămânile acestea în campanie electorală, că drepturile omului nu sunt negociabile şi că separaţia dintre stat şi Biserică este un principiu constituţional de bază. Politicienii au datoria să asculte toate grupurile din societate şi să îi reprezinte pe toţi cetăţenii aşa cum se cuvine.

Indiferent dacă eşti sau nu ataşată cauzei LGBT, te aşteptăm alături de noi pentru că atunci când drepturile unor cetăţeni sunt puse sub semnul îndoielii, drepturile fiecăruia dintre noi sunt în pericol. Astăzi e vorba despre comunitatea LGBT, însă la fel de bine mâine poate fi despre drepturile reproductive ale femeilor, despre divorţ, modificarea legislaţiei penale sau a sistemului de taxare. #SusținLGBT –

sursa

​Monahii athoniți, binecuvântările duhovnicilor şi conferințele din România

​Distrubuie după ce te informezi corect, dar ajută şi la informarea celorlalți, căci împreună vom reuşii să transmitem celorlalți!

I. Video de unde au avut binecuvântare părinții athoniții şi doar 5 conferințe din cele 6, susținute în România

>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<

Monahii athoniţi care au ținut conferințe în România despre „Sinodul” eretic din Creta, au venit cu binecuvântare de la duhovnicii lor. Aşa se explică frumoasa misiune pe care au făcut-o în România prin mărturisirea lor de credință.

Părinţii aghioriţi au venit în România reprezentând pe monahii athoniţi care Nu acceptă sinodul din Creta. Pentru aceste conferinţe au avut binecuvântarea marilor duhovnici ai Sfântului Munte.

1) În filmarea de mai jos putem vedea pe părintele Iulian prodromitul, duhovnicul schitului românesc Prodromu, confirmând că părinţii români Efrem şi Nicodim, care au venit în România la conferinţe, au avut binecuvântarea sa:

>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<

2) Vedeti şi binecuvântarea pe care gheronda Gavriil, cel mai mare duhovnic athonit, în momentul de faţă (urmaş al sfântului Paisie Aghioritul), a dat-o părintelui Sava de la mănăstirea Marea Lavră, din Sfântul Munte Athos:

Traducerea din greacă în română poate fi găsită mai jos:


„Puteţi să ne transmiteţi o urare pentru poporul ortodox român si punctul dumneavoastră de vedere cu privire la Sinodul din Creta?
Dorim din tot sufletul evlaviosului popor român creştin să rămână credincios ortodoxiei noastre şi să nu accepte pseudosinodul din Creta care anulează tradiţia ortodoxă. Şi noi am răspuns cererii care ne-a fost făcută din România şi dăm binecuvantare părintelui Savva şi părinţilor de la Schitul românesc să meargă în România şi să vorbească credincioşilor. Dorim iarăşi din tot sufletul ca Dumnezeu să scrie numele voastre în cartea vieţii veşnice şi să vă pomenească în împaraţia Sa şi să fiţi împreună cu Avraam, cu Isac si cu Iacov. A doua venire a Domnului (Parusia) să vă aducă de-a dreapta Sa şi fiecare dintre voi să audă vocea binecuvântată a Domnului nostru. Domnezeu să vă binecuvinteze şi să vă întarească în credinţa ortodoxă. Dacă trădăm credinţa noastră nu ne vom mântui. Papistaşii sunt eretici. Sunt duşmanii lui Dumnezeu şi a Maicii Sale şi nu trebuie să ne unim cu aceştia. Domnul să fie cu voi! Amin.”

>>>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<

Conferințele ținute de Gheron Sava Lavriotul împreună cu monahii Efrem şi Nicodim de la Schitul Prodromu despre „Sinodul” eretic din Creta : 

1) Prima conferință a  părinților athoniți care a avut loc la Beiuş, despre „Sinodul” eretic din Creta :

>>>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<<

2) A doua conferința a părinților athoniți care a avut loc la Oradea, despre „Sinodul” eretic din Creta : 

>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<<<<

3) 

>>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<<<

4) A patra conferință a părinților athoniți de la Roman (13.10.2016), despre „Sinodul” eretic din Creta: 

>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<<<<

5) A cincea conferință a părinților athoniți de la Braşov (14.10.2016), despre „Sinodul” eretic din Creta :

>>>>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<

6) A şasea conferință  a părinților athoniți de la Bucureşti (15.10.2016), despre „Sinodul” eretic din Creta : 

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<

Finalul conferinței de la Bucureşti, un cuvânt de mângâiere al Părintelui nostru drag şi îndemn la rugăciune:

>>>>>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<

Rugăciune pentru toți

Prea Sfântă Treime, miluieşte, tămăduieşte şi mântuieşte toți oamenii, adu-i pe cei rătăciți la Ortodoxie şi iartă-i pe cei adormiți, pe cei avortați şi pe cei sinucişi!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte, tămăduoeşte şi mântuişte toți oamenii, adu-i pe cei rătăciți la Ortodoxie şi iartă-i le cei adormiți, pe cei avortați şi pe cei sinucişi!

Doamne, Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieşte, tămăduieşte şi mântuieşte toți oamenii, adu-i pe cei rătăciți la Ortodoxie şi iartă-i pe cei adormiți, pe cei avortați şi pe cei sinucişi!

Toți Sfinții rugați-vă Domnului, să miluiască, să tămăduiască şi să mântuiască toți oameni, să îi aducă pe cei rătăciți la Ortodoxie şi să ierte pe cei adormiți, pe cei avortați şi le cei sinucişi!

Sfinților Români şi Sfinților din închisori, rugați-vă Domnului, să miluiască, să tămăduiască şi să mântuiască toți oamenii, să îi aducă pe cei rătăciți la Ortodoxie şi să ierte pe cei adormiți, pe cei avortați şi le cei sinucişi!

>>>>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<
1) Părintele Iulian de la Prodromu despre căsătoriile mixte (https://www.youtube.com/watch?v=Jbocn2uFU2w)

>>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<

2) Părintele Iulian de la Prodromul despre Sinodul eretic din Creta

>>>>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<

1) Gheron Sava Lavriotul despre Sinodul eretic din Creta

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<

2) Părintele Sava Lavriotul despre Sfântul Munte Athos şi Sinodul eretic din Creta

>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<<<<<

1) Pr. Prof. Univ. Dr. Theodoros ZISIS – Sinodul din Creta a fost talharesc

>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<<<<

II. Iată câteva din conferințele mincinoase despre                               Sinodul eretic-ecumenist din Creta, care au avut rolul de a prostii poporul Ortodox şi de a ne face sā credem că ereziile sunt „bune” şi că trebuie să le acceptăm.

>>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<<<

1) Primul video care arată că Sinodul a fost ecumenist-masonic. Dacă era o minciună, televiziunea ukrainiană era închisă după ce au repetat acel material cu slujba ecumenistă. Dar se pare că timp de 7 zile a rulat acel videoclip la ştirile serii care le văd milioane de oameni.

>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<<<<

2) „PS” Varlaam Ploieşteanu se leapădă public de Ortodoxie şi Nu îşi retrage semnătura din Creta… 

Anatema! Anatema! Anatema!

☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆

Iubitii nostri Ierarhi, nu e de gluma cu Poporul?!!

Eu vad cum acest Arhiereu, Varlaam Ploieșteanul nostru, orbecăie în întunericul despre care ni l-a arătat Mântuitorul, că o să cuprindă întreaga planetă…Îi trebuia un raspuns clar si concis:

„Iubiți frați și surori, am jurat la taina preotiei, la ocuparea acestui post de Arhiereu, voi pastra veșnic jurământul către Dumnezeu și nu voi dezamăgii niciodată poporul binecredincios: Anatema să fiu, dacă voi trăda credința ortodoxă in Domnul nostru Iisus, Anatema, daca voi trăda Bisrica, Trupul Mântuitorului, Anatema, dacă nu voi rămâne fidel (vrednic) dogmei și Una Sobornicească-Biserică de la Începuturi…”

Frati si surori in Domnul, un element care nu trebuie sa ne scape este acesta care ne învață Sfânta Scriptură:

„Pe preotii cei dintre voi ii rog… pastoriti turma lui Dumnezeu data in paza voastra, cercetandu-o nu cu silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu dupa castig urat, ci din dragoste ; nu ca si cum ati fi stapani peste Biserici, ci pilda facandu-va turmei” (I Petru, 5, 1-3)

Hristos i-a ales pe sfintii apostoli si i-a învătat, prin toate câte a făcut între oameni, cele ale împărătiei lui Dunmezeu. După aceea i-a învrednicit de deosebita cinste de a propovădui Sfânta Evanghelie si de a săvârsi fapte minunate. Domnul nostru Iisus i-au încredintat pe ei Domnului în Care crezuseră» (Fapte XIV, 23), dar având grijă «să nu pună prea degrabă mâinile peste nimeni» (1 Tim. V, 22), să fie cu multă grijă, pentru că „Preotia este lucrarea Duhului Sfânt” (Fapte XX, 28). Si după cum arată acum Biserica, se pare ca „o să se dezbine pe ea însăși.” Oare se va împlini proorocirile Sfinților Părinți: „Biserici aurite și goale?!!” Sa meditam…

☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆

Prea Sfântă Treime, miluieşte-l, tămăduieşte-l şi mântuieşte-l pe PS Varlaam!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-l, tămăduieşte-l şi mântuieşte-l pe PS Varlaam!

Doamne miluieşte-l, tămăduieşte-l şi mântuieşte-l pe PS Varlaam!

☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆

Atenție! 

Noi cei care am fost la patriarhie, am dorit ca primul episcop care își retrage semnătura de la Sinodul Ecumenist din Creta, sa fie chiar 

”PS” Varlaam de ziua numelui. 

Noi suntem BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ și avem dreptul la explicații din partea slujitorilor Bisericii Ortodoxe, dar se pare că ocolesc Adevarul și vor să uităm că au semnat Apostazia lor ca și clerici. 

Ei singuri au căzut sub afurisire, caterisire si Anatematizare, prin simplul fapt că au semnat acele documente ERETICE și NEORTODOXE.

Dumnezeu să îi întoarcă la Ortodoxie pe acești lepădați de Botez prin semnarea acelor documente și prin săptămânile ecumeniste (rugăciuni în comun cu sectele) oprite de Sfintele Canoane!

>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<<<<

3) „Episcopul” Teofan Savu care crede că ereticii au „Taine”, răspunde dar Nu prea la întrebările mirenilor şi mai acuză şi pe PS Longhin că se înşală că cei care au semnat în Creta sunt nişte eretici

>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<<<<

4) Conferința de la Piatra Neamț despre Sinodul eretic din Creta, dar cu preoți care încearcă să inducă în eroare participanții, că Sinodul eretic ar fi „bun” şi că nu au schimbat „nimic”, dar nemțenii i-au prins cu minciuna şi i-au taxat şi le-au demonstrat că sunt puşi de Daniel Ciobotea să mintă poporul

>>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<<<

5) (28.09.2016) Conferință ecumenistă despre Sinodul din Creta la papistaşi acasă, fără să spună.  Filmați și voi dacă mergeți la conferințe că sa afle lumea ce se întâmplă. Ei nu vor da Adevărul, dar îl vor ascunde și vor arăta ce le convine lor.

Cum să faci conferințe despre Sinodul Panortodox acasă la papistaşi?

Ecumenism pe față, dar nu au reuşit să ne facă să ne rugăm împreună cu papistaşii…

Doamne fereşte!

Când am intrat în sală am crezut că am greşit locația, că erau mulți papistaşi.

La sfârşit eram pregătiți cu întrebări :

1) De ce s-a modificat postul (se poate spurca postul prin lactate, că aşa zic spurcații ecumenişti de la Sinod)
2) De ce s-a hotărât împotriva poporului căsătoria mixtă dacă canonele interzic aşa ceva.

CANOANELE SINODULUI DIN LAODICEEA

Can. 6 Laod. 343 – Ereticii să nu intre în biserică:

Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres

[Apostolic, can. 45, 65]

TÂLCUIRE- Nu sloboade canonul acesta pe eretici să intre în Biserica lui Dumnezeu, cea de ortodocşi ţinută, dacă nu vor a se întoarce şi stăruie în eres. Vezi şi cel apostolesc 45.

Can. 31 Laod. 343 – Este oprită căsătoria cu eretici:

Cu nici un eretic nu se cuvine a încheia căsătorie sau a se da fiii sau fiicele după eretici, ci mai ales a-i lua dacă ar făgădui că se fac Ortodocşi.
(Casătoria mixtă este o blasfemie! Pentru că se fac rugăciuni în comun cu ereticii, iar femeia ortodoxă/bărbatul ortodox se leapădă de Hristos afurisindu-se prin Canonul 10 Apostolic.)
I. CANOANELE APOSTOLICE

CANONUL 10 apostolic (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI AFURISIŢI).

Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.

(11, 12, 32, 45, 48, 65 ap.; 5 sin. 1 ec; 2 Antioh.; 9 Cartag.)
CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)

Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească.

(10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)
Cele două Canoane 10 şi 45 Apostolice, afurisesc mireanul şi caterisesc preotul.

Nu poate avea loc o căsătorie mixtă prin simplul fapt că neortodocsul sau neortodoxa Nu au fost Botezați de preot :

CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)

Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15).

(47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)
CANONUL 47 apostolic (BOTEZUL VALID NU SE REPETA)

Episcopul sau presbiterul dacă ar boteza din nou pe cel ce are botezul cu adevărat sau dacă nu ar boteza pe cel spurcat de către eretici (cei fără credinţă adevărată), să se caterisească, ca unul care ia în râs crucea şi moartea Domnului şi nu deosebeşte preoţii adevăraţi de preoţii mincinoşi.

(46, 49, 50 ap.; 8, 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 84, 95 Trui; 32 Laod.; 48, 72 Cartag.; 1, 47, 91 Vasile cel Mare)
CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII ŞI ERETICII)

Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se şi afurisească.

(7, 45, 70, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 6, 29, 33, 37, 38 Laod.)

☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆

Daniel Ciobotea a eşuat încă o dată!!!!

Acest tip de conferințe Anti-Ortodoxe și pro Sindul Ecumenist-Masonic din Creta.

Atenție mare la sinodalii din Creta!!!

>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<<<<

6) Convorbiri despre „extremism” cu Părintele Nicolae Dima (10.10.2016)

Două ore de dialog în Biserica Sfântul Nicolae despre cei care sunt                 anti-ecumenism şi anti-sinodul din Creta sunt extremişti!

Dar se pare că ecumenismul este „bun”, că CMB este „bun”, dar de dragul iubirii satanisto-fățarnice Nu pot accepta că Hristos este „eretic” şi că dracu e „ortodox”.

>>>>>>>>>>>>>>>>>

SURSA