Arătare pentru Minunile şi vedeniile Sfântului Părintelui nostru Nil Izvorâtorul de mir, cel din Sfântul Munte Athos (I-II -III)

Arătare pentru

Minunile şi vedeniile Sfântului Părintelui nostru Nil

Izvorâtorul de mir, cel din Sfântul Munte Athos (I)

 


Cuviosul Părintele nostru Nil au fost la anii de la facerea lumii 7103, iară de la Hristos 1612. Şi au adormit la anul 1692. Au lăcuit în Sfântul Munte al Athonului. Iară la anul 1813 s-au început jefuirile despre tâlhari în muntele acesta, şi era primejdie mare de la sâlnicii alvaniţi[1] pentru păcatele noastre, mai înainte de zavera[2] care au fost la anul 1821. Această urgie văzând-o mai înainte Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, şi purtând grijă pentru călugării cei din Muntele Athonului, au trimis pre robul său, pre Cuviosul Părintele nostru Nil izvorâtorul de mir. Şi s-au arătat cu multe chipuri, la un monah anume Teofan: pre care l-au vindecat de două patimi cumplite. De la anul 1813 până la 1818, câte răutăţi era să urmeze i-au arătat cu vedenii, şi îndemna pre monahi la pocăinţă. Iar pricina pentru care s-a arătat lui Teofan, se va arăta întru cele ce se vor zice dupre rânduială:

 

* * *

 

Întâia,

Sau începutul minunilor, şi a vedeniei, şi arătarea Sfântului (Nil) către robitul Teofan

 

Acest Teofan au venit în Sfântul Munte la anul 1805 şi au rămas în Schitul Cavsocalivi, şi s-au făcut raso-evhi (rasofor), şi sculându-se s-au dus la Monastirea Rusicu, şi de acolo l-au trimis la Metoh. Acolo i-au venit ispite sufleteşti şi trupeşti. Iar diavolul văzându-l căzut, au intrat într-însul şi se îndrăcea, şi negăsind tămăduire aicea, s-au dus în ţara lui Nazianz în Capadochia, şi acolo s-au tămăduit de la un cucernic preot, şi acolo au căzut într-alte ispite. Pentru aceea au venit iarăşi în Sfântul Munte.

Şi neputând să vieţuiască cu stareţ, sau cu altcineva, pentru că nu-l primea, se afla în mare nedumerire. Într-una din zile s-au dus la semănături care era lângă Cavsocalivi să adune molotru, şi acolo era o colibă veche, şi au văzut acolo un bătrân necunoscut (acesta era Sfântul Nil). Şi închinându-se împreună au vorbit. Iară Teofan, au intrat în colibă şi se uita; iară bătrânul i-au zis: Ce te uiţi ? De voieşti să vieţuieşti aici, eu voiu purta grijă pentru cele de nevoie; şi au ieşit afară sfântul, şi s-au făcut nevăzut. Iară Teofan l-au căutat să-l afle, şi nu l-au găsit, fără numai simţea o bucurie în inima lui, şi au vrut ca să rămâie acolo, aducând cele spre hrană de la schit cu osteneală.

Odată aducând apă, au văzut pre unii din fraţi, făcând drumul mai de-a dreptul către colibă, şi atunci şi-au adus aminte de cuvântul sfântului, că va purta grijă pentru dânsul. Şi aşa şedea acolo, lucrând la fesuri. Pre urmă au voit să înveţe (a face) linguri, ca cele ce fără de capital. Şi s-au dus la Chilia spânilor unde este Peştera Sfântului (Nil), acolo se învăţa. Într-una din zile, unul din fraţi l-au lovit preste spate, iară el l-au blestemat pre dânsul, şi numaidecât l-au turburat dracul ca şi întâi, şi l-au muncit 3 săptămâni neîncetat, şi ducându-se la coliba lui şedea acolo.

Unde într-o noapte l-au cutremurat dracul şi după aceea şi-au venit întru sine, şi sculându-se la al treilea ceas din noapte, vede locul că se lumina, şi vede oameni întrarmaţi cu săbii şi cu suliţe avându-şi feţele lor înfocate. Şi au alergat asupra lui şi l-au prins. Iară cel mai mare al lor şedea la alt loc şi poruncea să-l bată tare. Iară ei târându-l de picioare şi zdrobindu-l prin pietre, şi alţii cu pietre lovindu-l, Teofan zicea numai amin ! Iară dracii zicea: Tu te-ai făgăduit către noi altele, şi acum faci altele ? Iară mai marele lor le zicea, să-l aducă către dânsul, şi-l târa către el.

Iară Teofan văzând că o parte din ei fug în sus, iară alţii în jos, şi aceia care îl târa l-au lăsat şi au fugit, el sculându-se, au văzut pre sfântul în chipul unui monah anume Ignatie Mitilineanul din Cavsocalivi, şi n-au priceput că este sfântul. Iară cel văzut, se arăta ca cum despre pescuit ar fi venind, şi luând îndrăzneală Teofan au alergat să închiză uşa, şi să-i urmeze, şi mergând au aruncat dracii cu pietre, şi l-au rănit la coastă de moarte. Iară el lăsând poarta deschisă au alergat în urma lui, şi nu putea să-l ajungă, deşi sfântul mergea încet, şi numai cât au ajuns la întâia colibă a schitului, sfântul s-au făcut nevăzut.

Iară Teofan au intrat în coliba lui popa Timothei, neputând să mai vorbească din durerea ranelor. Şi zăcea fără suflare. Iară după utrenie au adormit. Şi vede în vis că era la coliba lui, şi au venit cel mai sus zis Ignatie şi-i zicea: Bine ai făcut de ai deschis locul acesta, arătându-i şi grădina. Iară el au zis: În pustia aceasta, ce bine să fie ? Iară sfântul i-au zis: Decât mine mai pustnicit nu eşti. Bine ar fi fost, au zis Teofan, de nu aş fi avut drăceasca aceasta supărare … Atuncea sfântul întinzându-şi mâna l-au blagoslovit zicând: În numele Domnului nostru Iisus Hristos să nu te supere diavolul mai mult. Iară el i-au zis: Atâtea rugăciuni mi-au cetit preoţii cu atâtea sfinte moaşte şi nu m-am vindecat, şi acum blagoslovenia lui Ignatie o să mă tămăduiască ? şi au zâmbit (neştiind că este sfântul), şi vătămătura se vedea ieşită multă.

Iară sfântul i-au zis: Nu râde ticălosule, că te-ai vindecat de dracul, iară vătămătura să rămâie ca să urăşti patimile, însă să aibi răbdare că mult ai să te ispiteşti de la oameni şi de la draci. Şi zicând aceasta, s-au pornit ca să se ducă, zicând: Blagosloveşte. Iară el au ieşit împreună cu dânsul până în grădină. Iară sfântul i-au zis: Bine ai făcut de ai curăţit până aicea, mai mult loc nu-ţi trebuieşte. Iarăşi au zis: Părinţii mă îndeamnă să curăţ mai mult, iară eu n-am vrut. I-au zis lui sfântul: Am auzit şi eu, însă răbdare. După aceasta îi zice: Să vii câteodată să mături casa mea, şi să aprinzi candela mea, pentru că am îmbătrânit şi nuPC. Minunile si vedeniile parintelui nostru Nil Imai pot. Iară el i-au zis: Tu ai atâţia ucenici, şi vrei eu să-ţi slujesc ? Iară sfântul i-au zis: Aceştia s-au dat la cele vremelnice şi nu mă slujesc, aibi răbdare, Dumnezeu o să-ţi vindece şi vătămătura. Iară el n-au crezut.

Iară sfântul i-au zis: Această necredinţă este care te vatămă pre tine ticălosule, pentru ca să se tămăduiască şi aceasta, şi iarăşi de vei rămânea întru necredinţa ta, îndoit vei pătimi. Şi nu mă socoti că sunt Ignatie, ci sunt Nil, şi lăcuinţa mea este la Caravosta. (Că aşa se numeşte locul acesta mai jos de peşteră). Şi acestea zicând mergea spre schit. Iară el s-au întors spre coliba lui, şi aşa s-au deşteptat … Şi, o, minune ! S-au aflat sănătos de vătămătură şi de îndrăcire şi de rane, şi era plin de veselie şi de bucurie. Şi sculându-se, au spus minunea fraţilor şi cele ce au văzut. Iară ei slăvea pre Dumnezeu şi sfântului mulţumea,

Şi luând degrab lumânări Teofan şi tămâie şi untdelemn, s-au dus la peştera sfântului, şi măturând au aprins candela şi lumânările, şi pre urmă au curăţit şi drumul peşterii. Şi venea în toate sâmbetele de aprindea candelele şi lumânările. De atuncea venea fraţii cu preot şi slujea liturghie, că până atuncea nu se duceau părinţii, că era locul prăpăstios, şi nici la pomenirea sfântului nu se duceau. Pentru aceea sfântul se jeluia …

Iară după o vreme Teofan mâncând şi bând preste măsură, i-au venit război trupesc, şi au ieşit să adune molotru, şi întorcându-se au văzut pre sfântul în chipul lui Ignatie iarăşi, şi l-au întrebat: Unde ai fost ? Iară el au zis: La molotru, fiindcă o să se sfârşească zidul grădinii că o să iau meşteri. Şi au intrat în coliba lui. Au intrat şi sfântul, şi s-au închinat la icoana Născătoarei de Dumnezeu care era acolo, făcându-şi cruce, apoi au şezut pre un scaun, şi au zis lui Teofan, arătând cu degetul icoana Născătoarei de Dumnezeu: Pre această Doamnă să o ai cu sineţi totdeauna, şi aceasta va iconomisi toate.

Pre urmă văzând strugul pentru linguri, îi zice: Nu căuta altă rocodea, numai ţine al Părinţilor din schit, şi cât poţi înfrânează-te de vin şi de peşte şi de cele însufleţite; şi să sfârşeşti zidul degrab, că o să te ispiteşti tare după puţine zile, în ceasul al şaptelea din noapte. Însă să ai răbdare, fiindcă o să se adune păcatele tale cele de moarte, şi o să curgă sânge din nasul tău ca un izvor, şi o să te ispiteşti de gânduri atâta cât nu ţi s-au mai întâmplat ţie altădată în toată viaţa, şi să nu ieşi din sfătuirea duhovnicului. Iară Teofan au zis: Nu cumva eşti Sfântul Nil ? Iară sfântul au zis: Tu ai zis, şi îndată s-au făcut nevăzut.

Iară după ce au trecut 5 zile, după ce s-au sfârşit zidul, la miezul nopţii, au auzit un glas de pisoi, iară el socotind că au venit de la schit, au vrut să deschiză uşa, şi cum au pus mâna la uşă, aude glas de măgar, de câini şi de cămilă, cu multă sălbăticie; iară el n-au deschis, ci au căzut cuprins de frică pre patul lui. După aceea au auzit turburare multă de oameni ce vorbea turceşte şi ziceau: Ce staţi ? Unde este acel înşelător ? Iară altul zicea: Înlăuntru este. Iarăşi au zis: Ce staţi şi nu-l scoateţi afară ? Şi numaidecât au spart fereastra diavolul, şi căutând înlăuntru le-au zis lor: Cum să intrăm înlăuntru ? că este un împărătesc ostaş. Iarăşi au zis: Dacă este, ce o să ne facă ? Eu datoria mea o cer să mi-o dea el. Şi îndată au strigat: Stricaţi coliba şi scoateţi-l afară !

Şi îndată au aruncat colţul casei jos, cât şi casa se cutremura. Iară Teofan înspăimântat făcându-se ca să nu-l zdrobească casa, i s-au întunecat creierii şi-i curgea sânge din nas din strâmtorarea inimii, dupre cuvântul sfântului, şi au strigat: Prea Sfânta mea, mântuieşte-mă ! Sfinte Nile, ajută-mi ! Şi îndată au auzit glas dinlăuntru din colibă: Nu te teme, aici sunt ticălosule ! Când făceai fărădelege şi te supuneai lor nu te temeai, iară acum te temi ? Nu te teme, iată te-ai făcut sănătos, să nu mai greşeşti ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău. Şi numaidecât au încetat de a mai strica zidul dracii şi au tăcut. Şi s-au liniştit Teofan şi au adormit. Iară dimineaţa au venit la schit, şi au spus cele ce s-au întâmplat, şi au venit părinţii, şi au văzut cele surpate ale colibei şi sângele.

Iară după o vreme, săpa Teofan sub o piatră mare şi au auzit glas zicând: Fugi mai curând de acolo ! Iară el ieşind să vază cine este, îndată au căzut piatra, şi s-au izbăvit de moarte.

Iarăşi i-au trebuit lui Teofan var pentru sterna[3] lui, şi au cerut de la părinţi şi nu i-au dat. Iară el s-au dus să ia într-ascuns de la varniţa[4] unui frate, şi au întâlnit pre sfântul în chipul cel mai înainte văzut, şi l-au întrebat unde se duce, iară el i-au spus toată pricina. Şi sfântul i-au zis: Nu este bine. Iară el au zis: Nu găsesc, ce să fac ? Îi zice sfântul: Urmează-mi mie. Şi aşa au ajuns la o varniţă veche, şi-i zice: Aicea este var; şi scoţând Teofan săpăliga şi cosorul, tăia crăcile ce crescuse. Şi au intrat în varniţă amândoi, şi sfântul au apucat o piatră mare şi au dat-o la o parte; iară el i-au zis: Multă putere ai, părinte ! Şi i-au arătat locul ca să cureţe şi să ia var uscat şi să se slujească. Şi pre urmă vei găsi var bun şi vei drege sterna. Şi vrând Teofan să-l întrebe de unde ştia, s-au făcut nevăzut sfântul.

Iară el săpând au găsit var şi şi-au sfârşit treaba. Unii din părinţi au vrut să izgonească pre Teofan de acolo, zicând că adună molotrul şi spanacul şi avrămeasa[5]. Pentru aceea ziceau ei că nu găsesc, iară el se gândea ce va face.

 


[1] Albanezi.

[2] Răscoală.

[3] Cisternă, rezervor; hazna.

[4] Ladă de scânduri deschisă în partea de sus şi îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un şantier.

[5] Veninariţă (Gratiola officinalis).

Arătare pentruMinunile şi vedeniile Sfântului Părintelui nostru NilIzvorâtorul de mir, cel din Sfântul Munte Athos (II)

 

 

Arătarea Sfântului Nil în chipul ciobanului

 

Iară la anul 1814, februarie în 24, fiind în coliba sa Teofan, au auzit un glas din afară zicând: Părinte, părinte, o părinte ! Şi ieşind el, vede un bătrân în chipul ciobanului lavrei, fiind îmbrăcat cu dulamă neagră şi cojoc de capră şi cu toiag în mână şi cu cuţit în brâu. Şi-i zice: Ai foc ? Că mi-e frig. Iară el i-au zis: Este. Şi intrând înlăuntru dregea focul. Iară păstorul acela era Sfântul (Nil).

Si stând către sfintele icoane cetea ceasurile şi polunoşniţa[1]. Iară după ce au sfârşit au stat în dreptul icoanei Maicii Domnului şi cetea icoasele Născătoarei de Dumnezeu, făcând şi închinăciuni până la pământ la sfârşitul fieştecărui icos. Şi sfârşind au zis: O, Maică prea lăudată ! Iară la al doilea au zis: O, Maică prea lăudată, păzeşte Schitul Cavsocalivi şi pomeneşte pre Ambrozie Monahul Dicheul[2] şi pre toţi fraţii cei întru Hristos. Şi la al treilea au zis: O, Maică prea lăudată, păzeşte această nouă lăcuinţă şi pomeneşte pre robul tău Teofan Monahul şi pre toţi fraţii care vin către dânsul.

Şi zice lui Teofan: Zi şi tu ,,Apărătoarei Doamnei”. Iară el au zis: Nu ştiu. Atuncea au zis-o sfântul şi au făcut sfârşitul, zicând: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, care în muntele acesta în pustnicie au strălucit, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, primeşte rugăciunile Maicii Tale şi izgoneşte pre cei potrivnici şi care vrăjmăşuiesc muntele acesta. Amin. Acestea zicea pentru tâlharii alvaniţi şi pentru nevăzuţii vrăjmaşi.

Şi de câte ori se arăta sfântul către Teofan făcea cruce şi se închina sfintelor icoane, ca să arate că nu este nălucire şi să rămâie fără de răspuns cei ce bârfesc că este înşelăciune cele despre sfântul.

După aceea au zis lui Teofan: Blagosloveşte ! Iară el i-au zis: Bine ai venit, vino să te încălzeşti. Iară sfântul i-au zis: Să mă duc că au trecut ceasul, şi dobitoacele sunt risipite. Iară Teofan au zis: Ai zis că o să te încălzeşti şi acum te duci ? Atuncea sfântul i-au zis: Lasă să şez puţintel, că altădată nu ne întâlnim. Şi văzând vasele lui i-au zis: Negustor eşti, ce-ţi trebuiesc atâtea lucruri ? Pustnicul trebuie să fie neagonisitor, nu te temi de tâlhari în pustie ? Cum ai vieţuit aici ? Iară el i-au zis: Ce să fac, părinte, că toate trebuiesc. După aceea i-au spus: Toate cele pentru sfântul.

Iară el au zis lui Teofan: Vezi, frate, Dumnezeu cât bine face omului, şi te-au vindecat fără de nădejde. Nu te arăta şi tu nemulţumitor către Dumnezeu şi către sfântul. Şi el i-au zis: Cum să mulţumesc cum se cade lui Dumnezeu şi sfântului ? Iară sfântul i-au zis: Ce întrebi ? Eu să-ţi spui, dacă vrei să te înveţi, numai să faci. Şi el i-au zis: Spune că fac. De nu voi face să mă pedepsească Sfântul Nil, pre care ţi-l dau chezaş. Acestea auzind sfântul, îi zice cu posomorâre: O, omule, cum îndrăzneşti să zici astfel de cuvânt, fără să mă cunoşti cine sunt şi ce o să-ţi zic ?! Nu cumva să-ţi zic să blestemi la cele sfinte, sau să-ţi zic ceva spre primejdia sufletului tău şi a trupului, precum au pătimit-o mulţi, şi mai vârtos vrăjmaşul într-acest chip înşală pre mulţi şi-i împrelisteşte[3], arătându-le marea ca uscatul şi întunericul ca lumina. Ia aminte să nu te făgăduieşti aşa prost şi cum s-ar întâmpla.

Atuncea îi zice: Să-mi spui cererea ta, însă să nu minţi, că pre urmă de nu mă vei asculta, o să te ispiteşti foarte. Întâi să cinsteşti pre tatăl tău, şi pre mama ta, şi pre fraţii tăi, şi pre făcătorii de bine, şi pre cei ce te urăsc, să fii paşnic fără urăciunea inimii, şi când te-ai scârbi cu cineva, să pui metanie. Niciodată urăciune cu cineva să nu ai, şi ştiinţa păzeşte-o curată şi aşa ridică-ţi crucea ta şi urmează lui Hristos. Iară el i-au zis lui: Ce să fac părinte ? Vin părinţii şi mă supără, şi mă scârbesc. Iară sfântul îi zice: Pentru ce te asupresc ? Iar el au zis: Nu le fac nimic, numai strigă că le adun molotrul şi ei nu găsesc. I-au zis sfântul: Atâtea vin şi adună, şi de la tine lipsa ? Aceasta este satanicească lucrare; însă şi tu nu le aduna, de aicea şi până la schit, lasă să se sature ei.

Şi au zis el: Şi de nu voiu aduna, ei tot au păreri, pentru aceea o să adun, şi zică ori ce vor voi. Au zis sfântul: Nu, ci spune numai duhovnicului. Şi el au zis: El este întâi împrotivnicul meu. Sfântul au zis: O ştiu şi eu aceasta, însă du-te şi-i spune, şi de nu vor asculta de dânsul, să spui la proistoşii din mânăstire, şi ce-ţi vor zice, fă. Să te rogi pentru dânşii la canonul tău zicând: Pomeneşte Doamne pre cei ce mă urăsc, şi mă iubesc şi mă nedreptăţesc. Să te păzeşti de îndumnezeitul de barbă, carele se închină barbei lui, de Meftodie zic, şi cugetă înalt că are barbă lungă până la pământ, carele nu-l foloseşte, ci-i vatămă sufletul, bine ar fi fost să o fi tăiat. Acesta o să ridice război către Sfântul Nil, şi numele sfântului nu va să-l auză, însă aibi răbdare, nu poate face nimic, fără numai răutatea lui şi-o împlineşte. Însă ţie îţi ajunge câte răutăţi ai făcut, că faţa o arată, că eşti ucigaş, curvar, căzut în patimi, şi lepădător de Hristos cu faptele tale. Iară el au zis: Crede-mă părinte, că patimile mele toate mi le-ai spus, şi s-au mărturisit toate păcatele. Iară sfântul i-au zis: Cele ce s-au făcut nu se desfac, păzeşte-te până în sfârşit să nu te mai mânjeşti.

Iară Teofan i-au zis: Pentru ce pre Meftodie îndumnezeit de barbă l-ai numit ? Au zis sfântul: Pentru că Dumnezeu îşi face barba, socotindu-se a fi ca Sfântul Onufrie, şi întru dânsa nădăjduieşte, şi cele spre trebuinţă le ia de la închinători, şi nădăjduieşte mântuirea lui întru dânsa. Să nu primeşti darurile, că sunt străine, ostenele neslujite, nici să te împrieteneşti cu dânsul, ci zi numai blagosloveşte fără de răutate, şi te depărtează de el. Să nu trimiţi scrisoare la rudenii şi prieteni în lume, şi să nu intri în sfântul altar, ca unul ce eşti oprit. Şi la privegherea Chiriacoului sau la liturghie să nu apuci înaintea fraţilor, nici să te întorci împrotiva lor, ci să şezi drept, să nu reazemi mâna de cap, nu te uita încoace şi încolo, numai jos la pământ şi fără de rasă şi camilafcă să nu intri prin schit numai în dulamă.

Al doilea: Marto, Marto te grijeşti, şi pentru multe te sileşti, ci un lucru trebuieşte. Să te păzeşti de multe feluri de bucate, fiindcă mintea se întunecă de acestea şi se trândăveşte de a se scula la utrenie şi la canon, şi la celelalte rugăciuni, şi mai ales la priveghere dă multă îngreuiere. Să te păzeşti de multă mâncare şi băutură de vin, să nu mănânci fasole, bob, rovith, că împuternicează patimile, linte numai, ca părinţii cei de demult. Să te păzeşti de pometuri ca cele ce sunt îndulcitoare. Să mănânci numai nuci, măsline, untdelemn, smochine uscate, de aceste 4 să te grijeşti totdeauna, şi pâine, ceapă şi verdeţuri, şi bulgur, de acestea să mănânci cu măsură. Şi câte sunt din grâu, untdelemn şi măsline. Sâmbăta şi duminica şi sărbătorile dezleagă (la untdelemn). Iară în celelalte zile curcut şi tăiţei, şi celelalte de sus însemnate, şi stafide uscate şi miere. Şi mâncare la al nouălea ceas, o dată în zi. Păzeşte-te să nu umbli fără de lege, şi fără de sfătuire să nu te duci nicăieri. Acestea sunt ale Martei şi Mariei.

Când stai în biserică să fii cu luare aminte la cuvintele rugăciunii, şi să nu ieşi afară, nici să vorbeşti cu cineva, şi să te afli la începutul slujbei, şi la sfârşit să ieşi în urma tuturor. Şi cât poţi ţine-ţi mintea, şi fii sârguitor la rugăciune. Iară cele trupeşti le îngrijeşte sfântul. Iară tu să ai numai grija mântuirii. Du-te să aprinzi candela sfântului, şi curăţeşte drumul (peşterii Sfântului Nil) ca să se pogoare neputincioşii bătrâni spre sănătatea sufletelor şi a trupurilor. Şi să spui fraţilor celor de la Chilia (aceea a spânilor), să lase cele de afară: varca, şi pescuitul, şi stupii, şi să-şi vază de rocodea, şi să-şi facă canonul, şi utrenia să-şi cetească.

 

PC. Minunile si vedeniile parintelui nostru Nil II

Paraclisul construit în peştera Sfântului Nil Izvorâtorul de mir

 

Că pentru pricina pescuitului, au lăsat gherondaua (stareţul) oareşcare din molitfele liturghiei necetite, şi nu ştie ticălosul că o să dea seama în ceasul morţii. Pentru că şi cel mai de pre urmă împăratul Ţarigradului, au silit pre preot întru o sărbătoare ca să facă sfârşit liturghiei, ca să-i blagoslovească masa. Iară preotul de frică cutremurat au ieşit. Şi Dumnezeu i-au ridicat împărăţia, şi au dat-o la alt neam. Aşa şi acesta grăbindu-se la liturghia lui scârbeşte pre Dumnezeu şi o să i se ia darul preoţiei în ceasul morţii lui. Şi osânda sufletului lui i se pricinuieşte din grija stupilor. Mi-e milă de dânşii ticăloşii, ce să le fac ? Numai spune-le, de nu te vor asculta, când se va îneca unul dintr-înşii atuncea o să înţeleagă vina lor, însă o să pătimească aceasta.

Să ştii că duhovnicul popa Timotei nu era încă să moară: pricina fără de vreme a morţii lui au fost popa Teodorit călugărul lui, şi din pricina lui s-au strâmtorat la ieşirea sufletului, fiindcă din durerea pieptului şi din supărarea lui popa Teodorit, din întristare, fără de vreme au murit (şi acestea zicând sfântul au lăcrămat), şi au zis: Popa Gherasim să mulţămească lui părintele Timotei, că l-au scos din adâncurile iadului, carele au găsit bani ascunşi în câlţi, şi împreună cu Teodorit au căzut în cursa diavolului, şi-i pândea vrăjmaşul ca să facă voia lui cea rea. Însă canonul lui Gherasim s-au răscumpărat cu milosteniile părinţilor lui, şi răbdarea metaniei lui, au biruit pre hiara cea cu 7 capete ce era să-l rupă. Însă să se împace şi să nu fugă pentru mai bine. Fiindcă câţi au fugit din schitul acesta, s-au căit …

Iară Teofan au cunoscut că este Sfântul Nil, şi au zis: Şi de mă vor întreba ce să le zic pentru cel ce mi-au zis ? Iară el au zis: De atâtea ori m-ai văzut, şi nu m-ai cunoscut cine sunt ? Şi i-au zis: Nu cumva eşti Sfântul Nil ? Atuncea sfântul i-au zis: Socoteşte, nu cumva este acesta ? Iară el i-au zis: De unde ştiu eu ? El vine fără de veste şi nu se cunoaşte. Şi te văz ca pre un păstor, aceea ce văz, aceea ştiu. Îi zice sfântul: Aceea ce o vezi, vezi, numai ceea ce ţi-am zis, să faci, şi după puţin vei cunoaşte cine sunt.

Şi când au sfârşit de a vorbi, i s-au deschis ochii şi l-au cunoscut. Şi îndată s-au auzit urlet (durăit, hodoronc) afară ca o căzătură de pizul (zid), au ieşit afară şi n-au văzut pre nimenea. Intrând înlăuntru n-au aflat pre nimenea, fără numai au văzut o tingire mică la locul unde au şezut sfântul, pre care cu 4 luni mai înainte o luase sfântul din traista lui când se ducea la Mânăstirea Rusicu, care s-au întâmplat aşa: Popa Timotei la moartea lui au făcut diată, şi au rânduit ce să ia fiecare din ucenicii lui, iară când au murit, Teodorit era preot, iară Gherasim diacon. Luând Teodorit câte i-au rânduit stareţul lui, au luat şi alte mai multe. Iară ceilalţi împreună fraţi l-au lăsat ca să nu se facă scârbă.

Şi pre urmă s-au dus la Schitul Xenoful, şi şi-au zidit colibă luişi, şi au şezut acolo. Pre urmă au scris să-i trimită această tingire. Iară ei i-au trimis-o cu Teofan, şi ducându-se pre drum, au şezut la un izvor să mănânce, şi i s-au arătat sfântul (în chip de monah) necunoscut, şi i-au zis: Blagosloveşte, ce ai în traistă ? Să văz, că ai lucruri de ale mele. Iară el socotind că au pierdut ceva, i-au arătat. Iară sfântul văzând melcii, îngreţoşându-se au zis: Părinţii cei vechi acestea nu le mânca, iară creştinii de la latini s-au învăţat a le mânca. Iară acum şi călugării le mănâncă. Că avea Teofan melci de îi ducea la Rusicu.

Iară sfântul luând tingirea s-au făcut nevăzut. Şi aceasta spunând celor de la Chilia spânilor, iar fraţii care dăduse tingirea să o ducă s-au mirat cunoscând asupririle lui Teodorit.

 


[1] Miezonoptica.

[2] Administrator al bunurilor unei mânăstiri; iconom.

[3] A împrelisti – a amăgi, a înşela.


Arătare pentru

Minunile şi vedeniile Sfântului Părintelui nostru Nil

Izvorâtorul de mir, cel din Sfântul Munte Athos (III)

 

 


Pentru spânul de care s-au smintit Teofan

 

Teofan au văzut la (Mânăstirea) Lavra un băiat spân şi s-au smintit şi n-au mărturisit la duhovnic să se îndrepteze, ci des mergea ca să-l vază. Iară în întâia săptămână a Marelui Post (miercuri) au adunat molotru ca să-l ducă la arhimandritul Natanail, şi să vază pre cel fără de barbă. Şi ajungând la cruce aude zgomot mult, şi socotind că sunt părinţii de la schit s-au dat în laturi, şi îi auzea zicând: Lăsaţi-l să meargă înainte, însă n-au văzut nimic. Şi mergând mai înainte, din lucrarea drăcească, a căzut şi s-au zdrobit. Şi au auzit un glas: Bine, să pătimeşti. Şi mergând până la copacii cei mari, au căzut iarăşi şi s-au lovit cât i s-au zdruncinat toate vinele. Şi iar glas au auzit şi n-au văzut pre nimenea. Şi vrea să se întoarcă, iară gândurile îi zicea: Până aici ai venit, du-te înainte. Deci au plecat să meargă, şi numaidecât s-au împiedicat şi au căzut cădere cumplită, cât abia au venit până la poarta Lavrei, întunecat, cât şi-au lovit capul de stâlpul porţii.

În sfârşit au intrat înlăuntru, iară dracul închipuindu-se în chipul celui fără de barbă, şi îi nălucea schime (gesturi) de necurata poftă. Deci el s-au întunecat la minte şi la suflet de patimi, şi în arhondaric toată noaptea s-au războit tare. Iară când au tocat s-au sculat ca să se ducă, şi nu ştia încotro să apuce, şi viind la Sfânta Icoană Portaitisa au şezut şi se ruga Maicii Domnului ca să-l miluiască. Iară dimineaţa au venit un monah, şi-i zice: De unde eşti ? Îi zice: De la Cavsocalivi. Şi-i zice: Pentru ce umbli fără de stareţ ? Şi până când tot vii aicea fără de treabă ? Iară Teofan i-au zis: Am treabă, şi am venit. Şi-i zice: Trebile mânăstirii la tine au rămas ? Cel ce vine aicea trebuie să vie cu frică, fiindcă Împărăteasa aicea înlăuntru se află. Şi cum vii fără nici o cucernicie ? Grajd ai făcut mânăstirea ? Şi aşa l-au apucat de mână cu mânie, şi l-au scos afară din poartă. Iară cel arătat nu era sfântul. Cine au fost nu ştim. Şi aşa au venit la coliba lui.

Iară în săptămâna aceea au avut mare război al trupului. În sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici s-au dus la Kiriaco la liturghie, şi au venit la coliba lui. Iară seara s-au culcat, şi dimineaţa făcându-şi utrenia, au şezut la rocodea, şi aude glas zicând: O ! Gheronda, aicea eşti ? Iară Teofan au zis: Aicea sunt, cine eşti ? Iară el i-au zis: N-ai văzut dobitoacele unde sunt ? Iară Teofan i-au zis: Nu le-am văzut, şi au intrat în coliba lui un băiat, în chipul unui băiat de meşter. Şi l-au întrebat: Când ai venit ? Iară el au zis: Ieri seară. … Şi numaidecât s-au dezbrăcat dracul, iară Teofan îi zice: Nu ţi-i ruşine ? Şi dracul zice: Ruşine ?! Ci desfătare … Voi călugării sunteţi ca nişte negri tăciuni şi nu ştiţi să vă grijiţi, noi ştim odihna noastră şi de eram afară mă sfiam, vino să ne culcăm împreună să ne încălzim. Voi călugării de mare păcat o aveţi, şi nu vă mângâiaţi de această îndulcire. Numai să nu spui la nimenea, şi să te îndulceşti în toate zilele. Şi zicând acestea făcea schime necuvioase, arătând chipul păcatului, şi-i zicea: Astfel de trup mulţi îl doresc şi tu încă şezi ?

Iară Teofan au hotărât să păcătuiască, şi era să se îndrăcească negreşit. Şi degrab au bătut la poartă, şi au auzit glas zicând: Ce o să faci ticăloase, şi nu te păzeşti … Şi numaidecât dracul s-au prefăcut în şarpe, şi au zis: Ştiam eu ce-ţi trebuie ţie, însă ce să-ţi fac. Şi aşa s-au făcut nevăzut. Iară Teofan s-au temut foarte, şi au cunoscut că au fost diavolul, şi aşa au adormit. Şi au visat că era în Lavra, şi l-au prins 7 călugări şi l-au dus la arhimandritul Natanail, şi el au zis de l-au pus la un loc întunecos, şi în mâini şi în picioare i-au pus lanţ, asemenea şi la gât. Iară Teofan s-au temut şi striga. Iară călugării i-au zis: Nu te teme, după poruncă te muncim, nici mult, nici puţin. Iară Teofan le-au zis: Ce v-am făcut ? Iară unul dintr-înşii zise: Întreabă pre ştiinţa ta, şi aşa s-au dus.

Iară Teofan au rămas în temniţă şi striga de frică. Au trecut pe acolo un bătrân, acesta era Sfântul Nil, şi l-au întrebat: Ce ai de strigi ? Şi i-au zis: Eu sunt Teofan şi m-au pus în temniţă. Iară sfântul i-au zis: Ce ai făcut de te-au pus în temniţă ? Că fără să greşească cineva nu-l pun în temniţă. Iară el au zis: De la poartă m-au răpit, şi m-au pus în temniţă. Iară sfântul i-au zis: Ai ceva să-mi dai, să-i dau lui Natanail să te scoaţă ? Şi au zis: N-am … Iară sfântul i-au zis: Călugării bani nu cer. Numai 3 lucruri să păzeşti. Întâi, să n-ai pomenire de rău. Al doilea, să nu te mânii, şi al treilea, să nu mai vii la Lavra. Păzeşte aceste trei.

Iară el s-au făgăduit că le va păzi, numai să se slobozească de acolo. Iară sfântul i-au zis: Până să te slobozi, şi pe urmă le uiţi. Însă eu să fac binele, şi va cunoaşte Dumnezeu. Şi degrab au scos un foarfece care-l avea la brâu, şi au tăiat lanţurile. Şi zice: Urmează-mi mie, iară el se temnu să nu-l vază părinţii. Iară sfântul i-au zis: Nu te teme.

Şi sculându-se au urmat sfântului, şi au mers pre un pogorâş foarte mult, şi era lat drumul. Şi au văzut Teofan acolo mulţime de oameni care murise şi era obrazul lor negru, iară la stat scurţi, iară dracii îi târa cu mare grabă şi era legaţi alţii de păr, iară alţii de barbă, iară pre unii îi trăgea cu cârlige de fier, şi unii era legaţi de gât, şi ziceau: Vai nouă preoţii ! Că cu nevrednicie am slujit, şi acum mergem să ne luăm plata nevredniciei noastre. Şi unii era legaţi de boaşe şi ziceau: Vai nouă călugării, că am lăsat părinţii şi rudeniile ca să ajungem la săvârşirea faptelor bune, iară noi ticăloşii am căzut în spurcata sodomie, cu învoirile şi cu tăvălirile, şi cu malachiile, şi n-am păzit curăţenia monahicească şi ne pogorâm în iad !

Alţii ziceau: Vai nouă ticăloşilor, că împărţind toate câte aveam ne-am făcut călugări, şi pre urmă am trăit cu răpituri şi cu împătimire spre averi, şi dând cinste celor trupeşti am defăimat cele sufleteşti şi acum răutatea noastră ne pogoară întru adânc ! 

Alţii ziceau: Vai de noi, am lăsat lumea ca să ne ostenim la viaţa monahicească pentru sufletele noastre, şi noi nepricepuţii ne-am dat la zidiri de case şi la grădini şi vii şi la a aduna bani, şi am uitat pre Dumnezeu; fiindcă meşteşugăreţul drac ne împuternicea genunchile ca să ne ostenim pentru cele deşarte, şi socoteam că umblăm în calea mântuirii, şi acum acelea toate s-au făcut legături şi lanţuri, şi ne trag în pierzare ! 

Alţii ziceau: Vai de noi făţarnicii călugări, am lăsat părul şi barba ca să ne facem monahi ascultători pentru mântuirea noastră, iară noi ne spălam capetele şi ne pieptănam ca să ne arătăm cu evlavie, şi ne meşteşugeam cu cuvintele şi oamenii ne aveau la cinste şi se închinau nouă. Şi precum Adam s-au amăgit de la şarpe şi au murit sufleteşte atuncea, aşa şi noi ne-am amăgit, ca, când pentru cele duhovniceşti am primit să mărturisim oamenii, şi pre urmă arătam păcatele lor, şi-i judecam şi-i osândeam, şi acum ne pogorâm în adâncul iadului ! …

Acestea şi altele mai multe, jalnice le ziceau, târându-se de draci în adâncimea aceea. Iară sfântul s-au întors de acolo, şi au zis lui Teofan: Urmează mie. Şi am luat pre alt drum, şi acolo în mijloc era ca o sternă acoperită, şi avea o fereastră, şi o au deschis sfântul şi lumina acolo, pre urmă au deschis sterna şi au ieşit flacără înconjurat. Şi au zis sfântul lui Teofan: Nu te teme, uită-te înlăuntru bine, şi să nu mai vii la Lavra. Iară de nu, în flacăra aceasta a sodomitenilor te voiu arunca eu singur; şi s-au temut foarte, şi s-au rugat să nu-l arunce înlăuntru, şi cu jurământ au întărit să nu mai vie la Lavra. Iară sfântul i-au zis: De vei veni iată osânda ta, şi l-au întrebat Teofan: Ce era acolo ?

Iară sfântul l-au adus la gura sternei, şi s-au văzut prăpastie mare, şi fierbea ca o căldare, şi era înlăuntru mulţime de capete de oameni, şi oase multe de măgari şi de câini, adecă de a sodomitenilor, şi ieşea glasuri multe, dintru carele de abia au înţeles Teofan pre unele. Şi ziceau: Vai nouă, iubitorilor de avuţii ! Pomenitorii de rău ! Mincinoşii ! Sodomitenii ! Jurătorii ! Şi preoţii varvari ! … Şi altele multe, iară sfântul zice lui Teofan: Urmează-mi mie.

Şi s-au urcat însuşi şi s-au dus la pirg (turn), şi iarăşi l-au pus în legături, şi i-au zis: Şezi aicea să mă duc la Natanail să te iau în chezăşie, numai să nu mă ruşinezi la proistoşi, după făgăduinţa ta să nu vii aicea, şi au ieşit afară, şi după puţin au venit, şi-i zice: Scoală şi te du. Iară el au zis: Cum să mă scol legat fiind ? Nu mă vezi ? Şi scuturând din mâini s-au deşteptat, şi şi-au venit întru sineşi, şi au simţit o putoare. Mâinile şi picioarele îi erau ţinute, şi 3 săptămâni n-au putut lucra rocodea. Şi putoarea aceea nu înceta de la nasul lui multă vreme.

 

Cea mai veche mânăstire din Muntele Athos: Marea Lavră, fotografie de la sfârşitul secolului X

Sursa

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s