Mănăstirea Prislop: Întrunirea comisiei de canonizare a părintelui Arsenie Boca

Luni, 31 octombrie 2016, la Mănăstirea Prislop, sub președinția Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, s-au desfășurat lucrările Comisiei speciale teologice mitropolitane, în vederea întocmirii dosarului pentru propunerea de canonizare a părintelui Arsenie Boca, ne-a precizat Adrian Nicolae Petcu, membru în comisia de canonizare.

Lucrările comisiei s-au concretizat într-o sistematizare teologico-științifică a scrierilor Părintelui Arsenie Boca, a documentelor de arhivă, precum și a diverselor publicații apărute de-a lungul timpului cu privire la viața și activitatea duhovnicului de la Mănăstirile Sâmbăta și Prislop.
Ședința a început prin rostirea rugăciunii Împărate Ceresc. În continuare, membrii Comisiei au întocmit referatele primite în ședința de lucru ce avut loc în data de 16 aprilie 2016.
Primul referat a fost prezentat de părintele profesor Mircea Păcurariu, intitulat Părintele Arsenie Boca de la mănăstirile Sâmbăta de Sus și Prislop. În referat se prezintă date biografice, pe baza documentelor aflate în arhiva Institutului Teologic din Sibiu, respectiv copilăria, perioada studiilor, perioada atonită, perioada de la Mănăstirea Sâmbăta, prigoana autorităților comuniste, perioada de la Mănăstirea Prislop. Perioada de prigoană, respectiv prima și a doua arestare a părintelui sunt prezentate pe baza declarațiilor părintelui în faza de cercetare. Părintele a efectuat 525 zile de închisoare. A fost prezentată apoi perioada de la Drăgănescu, iar, în cele din urmă, sfârșitul părintelui Arsenie de la Sinaia din 28 noiembrie 1989.
În cadrul ședinței, Mitropolitul Ardealului a declarat că cele mai relevante date despre părintele Arsenie sunt cele autobiografice, mărturiile proprii care se regăsesc în declarțiile Părintelui în fața organelor securității.
A urmat apoi prezentarea recenziei celor opt materiale (șapte cărți și filmul documentar Părintele Arsenie Boca-omul lui Dumnezeu, în regia lui Nicolae Mărgineanu) primite înspre analiză. În cadrul ședinței, s-a realizat o prezentare critică și succintă a acestor opt materiale.
De asemenea, în cadrul ședinței a fost propusă alcătuirea unei cronologii a activității părintelui Arsenie, precum și stabilirea exactă a surselor autentice referitoare la viața și activitatea părintelui Arsenie.
Pentru o mai bună documentare au fost efectuate cercetări și în arhiva Arhiepiscopiei Aradului, analizând dosarul de corespondență dintre Episcopia Aradului și Mănăstirea Prislop. Cercetările din arhiva Arhiepiscopiei Aradului vor continua, urmând  a fi sistematizate și prezentate într-un referat întocmit ulterior de  Adrian Nicolae Petcu. Totodată a fost propusă o documentare  în arhiva Arhiepiscopiei Sibiului, Arhiepiscopiei Râmnicului, și în arhiva Mănăstirii Sâmbăta. În urma cercetărilor s-ar urmări activitatea pastoral-misionară și de apărare a dreptei credințe a părintelui Arsenie Boca.
Referitor la scoaterea părintelui Arsenie din mănăstire, a fost menționat faptul că Părintele Arsenie a fost silit a părăsi mănăstirea pe baza unor tabele întocmite de autoritățile comuniste centrale, la începutul anului 1959 și nu în urma Decretului nr. 410, care a fost emis ulterior.
La rândul său, părintele profesor Vasile Vlad a prezentat referatul întocmit, în cuprinsul căruia a analizat memoriul Andreei Neacșu, lector la Universitatea de Arhitectură din București, adresat Preafericitului Părinte Patriarh în care face anumite mențiuni critice la adresa părintelui Arsenie, asemănându-l cu Inochentie de Balta, aducând argumentând ca neîntemeiate și  tendențioase acuzele la adresa părintelui.
S-a realizat apoi, în cuprinsul referatului, o analiză comparativă între părintele Arsenie și Rudolf Steiener.
În cea de-a treia parte a referatului, a fost analizată lucrarea Cărarea Împărăției, autorul argumentând ortodoxia învățăturii părintelui Arsenie care reiese cu putere din această lucrare, urmând a întocmi un referat sinteză cuprinzând argumentele care pot fi folosite în vederea propunerii de canonizare, care vor fi incluse în studiul document
Părintele profesor Simion Todoran a prezentat referatul întocmit, în cuprinsul căruia a analizat șapte scrieri despre Părintele Arsenie. Accentul referatului  a fost pus pe minunile atribuite părintelui Arsenie.
Preasfințitul Părinte Daniil a prezentat referatul în care analizează trei scrieri, respectiv volumul album Biserica de la Drăgănescu – Capela Sixtină a Ortodoxiei românești, Părintele Arsenie Omul îmbrăcat în haină de in și Îngerul cu cădelnița de aur, Arhanghelul de la Prislop.
Membrii Comisiei au categorisit literatura legată de Părintele Arsenie astfel:
Lucrări autentice ale Părintelui Arsenie: Cărarea Împărăției, Cuvinte Vii, manuscrisele autentice publicate în cartea Omul îmbrăcat în haină de in și Îngerul cu cădelnița de aur, albumul Biserica de la Drăgănescu – Capela Sixtină a Ortodoxiei românești.

Mărturii și documente despre viața și activitatea părintelui Arsenie din dosarele securității, regăsite în cărțile tipărite la Editura Agnos, respectiv Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securității, vol. I (Sâmbăta de Sus, 1943-1949), Sibiu, Editura Agnos, 2013, 298 p. cu anexe foto; vol. II (Prislop, 1950-1959), Sibiu, Editura Agnos, 2014, 703 p, cu foto, editori Florian Bichir, Romeo Petrașciuc și Raluca Todorel.

Cărți de evlavie la adresa Părintelui Arsenie.

Referatele elaborate au fost centralizate la secretariatul Comisiei. Adrian Nicolae Petcu a fost delegat de către comisie să redacteze un referat de specialitate care să evidențieze personalitatea duhovnicească a părintelui așa după cum se poate desprinde din documentele fostei securități.

EticheteIPS Laurenţiu,Părintele Arsene Boca

Sursa

Care este „smochinul” care atunci când va da frunze, va veni sfârșitul lumii? (IV)

Smochinul uscat scoate din nou frunze în 1948.  După ce am văzut că smochinul blestemat și uscat simbolizează sinagoga iudeilor și tot neamul iudeilor pe care Domnul nostru „i-a blestemat”, să venim acum iarăși la începutul parabolei noastre.

            „De la smochin învăţaţi pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape (sfârșitul, a Doua Mea Venire), la uşi. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece, (ci se vor înfăptui întru totul)”[1].
            Așadar, ce ne spune aici Dumnezeu?
            Ne spune că atunci când vom vedea smochinul – care smochin? – cel pe care l-a „blestemat” Domnul și s-a uscat, adică sinagoga iudeilor și tot neamul evreilor, că va scoate iarăși frunze – frunze, nu roade -, adică să se întoarcă iar în patria lor, să-și întemeieze stat și să înceapă din nou viața. Potrivit cu legea mozaică, cu rabinii lor, cu sinagogile, cu rugăciunile și jertfele lor etc., atunci să cunoaștem că venirea Sa este foarte aproape, „lângă uși”. Atât de aproape, pe cât este cineva care se află în afara ușii noastre și pe cât de aproape este primăvara de vară.
            Și pentru ca să nu înțelegem greșit sau unii intenționat să strâmbe sensul cuvintelor Sale, ne mai dă încă un semn în plus.
            Și care este acesta?
            Faptul că generația care va vedea că smochinul va scoate din nou frunze, nu va pleca din această viață, înainte de a se face a Doua Venire. „Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea”[2]. Adică generația aceea care îi va vedea pe evrei întorcându-se la locurile lor, după 2000 de ani de părăsire de către Harul lui Dumnezeu și fiind împrăștiați peste tot pământul, fără patrie, fără templu, fără jertfe, această generație va trăi și a Doua Venire.
            Dar oare când „smochinul” a scos din nou frunze? Când și-a creat poporul evreu stat, statul Israel, după aproape 2000 ani? Așa cum este cunoscut din istorie, aceasta s-a petrecut în anul 1948.
            Și așa cum un smochin nu scoate dintr-odată frunzele sale mari și gata, ci mai întâi începe să scoată un muguraș care încet-încet se deschide și dă frunze mici și sensibile, care odată cu trecerea timpului se măresc și devin frunze mature și rezistente, până va veni vremea să scoată și „roade”[3], tot astfel și evreii. Și-au întemeiat statul în 1948, dar acesta a fost începutul. Apoi au dobândit treptat vechile lor ținuturi și orașe, cu multe lupte și războaie. Cum a fost și războiul de șase zile din 1967, când au ocupat și și-au luat locul cel mai însemnat și important pentru ei: Ierusalimul, care înseamnă totul pentru ei. Aici se află Sfântul Sion, cetatea lor cea sfântă, unde avea templul cu jertfelnicul lor, Templul lui Solomon, fără de care nu au nimic.
            Încet-încet își construiesc orașele lor, unul după altul, în tot Israelul. Încet-încet se întorc mii de evrei din toată lumea și populează toate regiunile și orașele lor. Își pregătesc vasele sfinte pentru Templul lor, ca să fie toate gata atunci când se va zidi. De asemenea își pregătesc și preoții, și arhiereii. Iar pentru ca să le facă toate acestea, înseamnă că sunt gata să zidească Templul și să-l primească pe messia lor, antihristul pentru noi.
            Așadar, în 1948 „smochinul”, adică poporul evreu, a început să scoată din nou frunze. Deci generația care va vedea sau mai bine zis care i-a văzut deja pe evrei întorcându-se în patria lor după 2000 ani și să facă toate cele despre care am spus, nu va pleca din această viață până ce nu vedea pe Domnul nostru venind din nou la a Doua și slăvita Sa Venire.
       Durata unei generații
       Dar câți ani trăiește o generație? Potrivit celor cunoscute, în jur de 70 de ani. Adaugă atunci 70 de ani la 1948 și vom avea anul 2018. Referitor la sigura obiecție a multora asupra erminiei cuvântului „generație”, adică de ce aici generația să însemne 70 de ani, iar nu 80, 100, 1000 de ani sau toată viața prezentă sau altceva, vom răspunde următoarele:
            În primul rând, se exclude a fi mai mult de 100 de ani, deoarece atunci acesta nu va fi „semn” pentru cei care trăiesc și văd toate acestea, de vreme ce toți aceia care au văzut cum smochinul a dat din nou frunze, au murit cu zeci, sute și mii de ani înainte, potrivit cum a delimitat fiecare o „generație”. Dar așa ceva nu ar fi putut fi „semn” pentru toți aceștia, de vreme ce au murit. De asemenea, nu ar putea fi înțeleasă nici toată perioada prezentei vieți pământești, pentru că aceasta, pe deoparte, nu este proorocie, iar pe de alta, nu s-ar potrivi Domnului nostru.
            Dacă s-ar întâmpla așa ceva, aceasta ar avea drept consecință ca unii să ajungă la concluzia hulitoare că Dumnezeu nu a spus adevărul sau că nu poate cunoaște cu exactitate când trebuie să se petreacă ceva sau că, în felul acesta, Dumnezeu nu numai că nu-i ajută pe oamenii Săi, ci îi înșeală și îi zăpăcește mai mult.
            În al doilea rând, după cum este cunoscut, cuvintele Domnului nostru din capitolul 24 de la Matei și din capitolul 21 de la Luca, sunt răspunsul la îndoita întrebare a Ucenicilor Săi: Când se va distruge Templul lui Solomon și când se va face a Doua Venire a Sa? (Matei 24, 3).
            Domnul nostru uneori se referă la distrugerea Templului, alteori la sfârșitul lumii, iar alteori la amândouă aceste evenimente în același timp. Așadar acest loc se referă în același timp și ca prorocie adresată evreilor despre distrugerea Templului lor. Aici vedem spunându-se că Ierusalimul va fi asediat și cucerit de romani, că Templul lui Solomon va fi distrus în întregime și nu va rămâne piatră pe piatră și că poporul evreu, după ce va trece prin multe suferințe, va fi luat în robie și se va răspândi prin toate țările pământului.
            Toate acestea Domnul nostru le-a spus profetic că se vor întâmpla mai înainte de a pleca generația aceea care trăia atunci.
            Și într-adevăr, tot ceea ce a spus Domnul și Dumnezeul nostru s-a înfăptuit în cele mai mici amănunte în anul 70 d.Hr., sub Tit, generalul roman.
            Dacă atunci Dumnezeu prin cuvântul „neam (generație)” se referea la generația prezentă atunci, de ce aici să se refere la altceva? Mai ales că se referă la evenimente se leagă între ele și au drept destinatari pe poporul lui Dumnezeu de atunci, adică pe evrei, și pe poporul lui Dumnezeu de acum, adică pe creștini.
            Luați aminte și la altceva, care, cu siguranță, în nici un caz nu poate fi întâmplător!
            De atunci de când evreii s-au întors din robia babilonică și au construit din nou zidurile Ierusalimului și Templul lor, până atunci când S-a născut Iisus Hristos, au trecut 70 de săptămâni de ani[4]. De atunci de când S-a născut Iisus Hristos, până atunci când au fost distruse Ierusalimul și Templul lor, au trecut iarăși exact 70 de ani. Și din ceea ce se vede, de atunci de când se va crea („naște”) din nou statul Israel, în 1948, și până când va înceta să mai existe, în 2018, și va fi „distrus” pentru totdeauna, vor trece iarăși exact 70 de ani. Aproape în mijlocul primilor 70 de ani, în anul 33 d.Hr., „pleacă” Domnul nostru, iar aproape în mijlocul ultimilor 70 de ani se naște, vine antihrist.
            Cu alte cuvinte, ultimii 70 de ani se referă la perioada în care evreii și-au reîntemeiat statul lor și măsurătoarea începe de la anul 1948. În mijlocul acestor 70 de ani avem nașterea lui antihrist. 1948+35=1983 – nașterea lui antihrist. Iar în cealaltă jumătate avem a Doua Venire. 1983+35=2018 – a Doua Venire.
            În al treilea rând, în Evanghelia de la Luca (3, 23-38) se arată genealogia lui Hristos. Dacă numărăm generațiile de la Adam până la Hristos, vedem că sunt 77 de generații.
            „Numără așadar neamurile (generațiile) de la Adam până la arătarea lui Hristos, potrivit cu genealogia lui Luca, și vei afla că Domnul S-a născut în a șaptezeci și șaptea generație”[5].
            După cum este cunoscut, Domnul nostru S-a născut în anul 5508 de la Adam. Dacă împărțim 5508 la 77 vom afla câtul 71,5 ani. Așadar și de aici se dovedește că o generație are în jur de 70 de ani.
            În al patrulea rând, și prorocul și împăratul David mărturisește în Psalmii săi că o generație are în jur de 70, cel mult 80 de ani. „Zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce”[6].
            Dacă acum cineva rău intenționat vrea să „joace” cu anii unei generații și să reducă sau să adauge niște ani, deoarece Domnul nostru nu ne-a spus concret despre anii care vor trece, ci a vorbit nehotărât despre o „generație”, care poate fi între 70 și 80 de ani, tot nu schimbă nimic din esența evenimentelor. Singurul lucru pe care îl va izbuti este să adauge de la unul până la cel mult zece ani până la venirea Domnului nostru. Dar aceasta nu poate fi acceptat, așa cum vedem din alte părți ale cărții noastre.
            Luați aminte ce ne accentuează Domnul nostru tocmai în același loc și stih care vorbește despre smochin. Ne spune că: Să nu îndrăznească cineva să denatureze cuvintele Mele și să nu creadă cineva că toate acestea pe care le-am spus nu se vor împlini. Nu! „Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece”[7], ci se vor împlini toate în amănunt.
[1] Matei 24, 32-35.
[2] Matei 24, 34.
[3] Desigur, va veni vremea când va scoate și roade, adică va crede din nou în adevăratul Dumnezeu. Dar când? Cu puțină vreme înainte de a Doua Venire. În anul 2018. La exact 70 de ani de la anul 1948, de când și-au întemeiat statul. Exact 70 de ani, atât cât au fost și anii care le-au trebuit să se întoarcă iarăși în patria lor din robia babiloniană.
[4] Daniil 9, 24.
[5] Sfântul Vasilie cel Mare, EPE 3, 289.
[6] Psalmul 90, 10
[7] Matei 24, 35.

Sursa

Scrisoarea Mitropolitului Serafim de Pireu catre Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului

teodosie-serafim-4

Statul elen

SFÂNTA MITROPOLIE DE PIREU
Akti Themistokleus 190
185 39 PIREU
Email: impireos@hotmail.com
Telefon central 210 4514833
Fax 210 4518476
Nr. Protocol 244

În Pireu, pe 24 februarie 2014

Către
Înaltpreasfinţitul
Arhiepiscop al Tomisului,
Domnul domn TEODOSIE,
În CONSTANŢA, ROMÂNIA

Înaltpreasfinţite sfinte frate,

Nesfârşita bunătate, îndurarea şi harul Dumnezeului Celui în Treime slăvit a învrednicit de-Dumnezeu-mântuita şi Sfânta noastră Mitropolie, dar şi pe noi personal, de un aşa mare har, ca să Vă avem în mijlocul nostru pe Înaltpreasfinţia Voastră cea de-Dumnezeu-aleasă, Arhiepiscop al Tomisului, profesor de Noul Testament şi decan al Facultăţii de Teologie a Universităţii de Stat din Constanţa, împreună cu consilierul Înaltpreasfinţiei Voastre, preacucernicul şi eruditul părinte protopresbiter Gheorghe Nadoleanu şi cu preacucernicul şi eruditul diacon al Înaltpreasfinţiei Voastre, părintele Bogdan Chiriluţă, timp de trei zile, 7-9 februarie a.c.. Pentru aceasta, datorăm mai întâi negrăite mulţumiri Atotînţeleptului, Proniatorului, Atotputernicului şi Atotdesăvârşitului nostru Dumnezeu Treimic, iar în al doilea rând Înaltpreasfinţiei Voastre şi colaboratorilor Ei, pentru acceptarea invitaţiei şi venirea la Pireu.
Într-adevăr, Înaltpreasfinţite, prezenţa Voastră şi comuniunea duhovnicească cu Înaltpreasfinţia Voastră în cele trei zile au fost foarte folositoare, deosebit de didactice şi pline de bogate, cereşti şi dumnezeieşti daruri şi haruri.
Adesea şi de multe ori, pe perioada celor trei zile de şedere a Înaltpreasfinţiei Voastre în Pireu, V-am văzut vorbind la telefon şi – realmente – fiind destul de acaparat, fapt care arată neîncetata grijă şi continuul răspuns al Înaltpreasfinţiei Voastre la lucrarea ostenitoare şi plină de responsabilitate a păstoririi clerului şi poporului din Sfânta Arhiepiscopie a Tomisului. Am aflat că primeaţi telefoane şi dădeaţi telefoane unor oameni nefericiţi şi săraci, cu destule probleme psihice, ca să le fiţi sprijinitor în nevoile lor, ca să le găsiţi o casă în care să locuiască, medici buni, la care să-şi găsească vindecarea. Şi toate acestea numai pe cheltuielile Înaltpreasfinţiei Voastre, având întotdeauna în minte pilda Samarineanului milostiv. Credem, Înaltpreasfinţite, pentru că am fost martori înşişi văzători şi am auzit cu urechile noastre că Înaltpreasfinţia Voastră nu trăiţi pentru sine, ci pentru dragostea aproapelui Înaltpreasfinţiei Voastre. Zicem acestea nu pentru a linguşi pe Înaltpreasfinţia Voastră şi pentru a-i crea Acesteia simţăminte de aroganţă, trufie şi egoism – departe de noi! -, ci pentru a arăta în mod incontestabil realitatea şi a Vă incita să cultivaţi această virtute până la măsura desăvârşirii, precum Însuşi Domnul zice: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt”. Am văzut în Înaltpreasfinţia Voastră dragostea nefăţarnică şi dezinteresată, altruismul şi întregul virtuţilor, cu care orice arhiereu trebuie să fie împodobit.
Imediat ce am privit cu atenţie chipul sfânt şi ascetic al Înaltpreasfinţiei Voastre, V-am asemănat cu marii asceţi de demult, dar şi contemporani, aşa cum îi privim pe aceştia zugrăviţi în sfintele icoane, fapt care arată că într-adevăr duceţi o aspră viaţă ascetică şi monahală, care în mod sigur este un rod al credinţei autentice. Adevărul de mai sus a fost tuturor învederat şi de către toţi constatat, fiind verificat cu proprii noştri ochi, deoarece ori de câte ori s-a pus masă în cinstea Voastră, Înaltpreasfinţia Voastră însăşi aţi consumat cel mai puţin. Cu veselie am aflat că acest aspru ideal ascetic şi monahal îl împliniţi, Înaltpreasfinţite, şi în numeroasele sfinte mănăstiri din Sfânta Arhiepiscopie a Tomisului, mănăstiri care au fost ridicate din temelii de către Înaltpreasfinţia Voastră şi care – sub omoforul Înaltpreasfinţiei Voastre – au devenit şi devin loc de adăpost pentru monahii, care vor să depună mărturie în mod liber pentru mărturisirea Credinţei Ortodoxe. Demn de semnalat şi de laudă este şi lucrarea Înaltpreasfinţiei Voastre de întemeiere a multor sfinte mănăstiri în numele sfinţilor slăviţilor Noi Mucenici din temniţele româneşti, care au mărturisit în timpul regimului comunist, ale căror sfinte moaşte izvorăsc bunămireasmă şi mir şi săvârşesc nesfârşite minuni, renumite în toată lumea.
În timpul vizitei Înaltpreasfinţiei Voastre la muzeul de pe Acropole, v-aţi minunat de cultura antică elenă, atrăgându-ne atenţia asupra faptului că noi creştinii elen-ortodocşi, ar trebui să privim aceasta doar ca pe arta şi cultura strămoşilor noştri antici, respingând cu dezgust orice element idolatru, care ar exista în ea. Ne-aţi mai accentuat că idolatria nu este numai închinarea vizibilă la statuile falşilor dumnezei antici, ci şi adorarea şi satisfacerea ruşinoaselor şi dezonorantelor patimi omeneşti.
Primul mare popas al pelerinajului Înaltpreasfinţiei Voastre a fost vizita în Sfânta Insulă Eghina, cu scopul de a Vă închina la sfintele şi de har izvorâtoarele moaşte ale celui între sfinţi, mult-calomniatului, mult-prigonitului şi antipapistaşului Părintelui nostru Nectarie, Episcopul Pentapolei.
Discuţia cu Înaltpreasfinţia Voastră în timpul călătoriei, până la sosirea noastră în Eghina, ne-a minunat şi am rămas cu totul satisfăcuţi, mai întâi de erudiţia teologică şi de rigurozitatea patristică a Înaltpreasfinţiei Voastre, îndeosebi asupra temelor dogmatice, eclesiologice şi liturgice, în al doilea rând de excepţionala activitate a Înaltpreasfinţiei Voastre la Universitatea din Constanţa, iar în al treilea rând de lucrarea pastorală a Înaltpreasfinţiei Voastre de întoarcere a musulmanilor în Biserica Ortodoxă, prin intermediul unui dialog ştiinţific şi teologic patristic, care rodeşte minunata urmare a convertirii şi botezării multor musulmani ca ortodocşi. Pentru aceste lucruri minunate am dat slavă lui Dumnezeu, că şi în această epocă dificilă n-au încetat sa se ridice Părinţi, următori Sfinţilor Părinţi, ca Înaltpreasfinţia Voastră, o personalitate profundă, pătrunzătoare şi preabogată în teologie.
Ajungând în Eghina foarte repede, am vizitat Sfintele Mânăstiri ale Sfintei Anastasia şi Maicii Domnului – Hrisoleontissa, deşi Dumneavoastră, Înaltpreasfinţite, aşteptaţi cu nelinişte şi cu nerăbdare, dar şi cu bucurie de copilaş, măreţul moment al venerării Sfintelor Moaşte ale Sfântului Nectarie, ca să vă rugaţi nu pentru Sine, ci pentru cei ce erau în nevoie şi ceruseră aceasta de la Înaltpreasfinţia Voastră.
La Sfânta Mânăstire a Sfântului Nectarie Vă aştepta arhipăstorul locului, Înaltpreasfinţitul Mitropolit de Idra, Spetses şi Eghina, Domnul Domn Efrem, care V-a rezervat o caldă primire şi V-a ghidat pe la sfintele locuri de pelerinaj ale Sfântului Nectarie. Îndreptându-Vă, Înaltpreasfinţia Voastră, spre venerarea Sfintelor Moaşte ale sfântului, am văzut-o pe ea plină de sfânt fior şi emoţie şi înlăcrimată. Era evidentă evlavia Înaltpreasfinţiei Voastre. Bucuria Voastră era de nedescris, dar împlinită în momentul în care V-aţi aşezat în strana şi în tronul arhieresc în care a stat Sfântul Nectarie, dar şi pe patul, pe care foarte puţin îşi odihnea vasul său de lut.
V-am văzut purtând permanent cu Înaltpreasfinţia Voastră, Ieratikon-ul cu Dumnezeiasca Liturghie în limba română şi în limba elenă şi exploatând fiecare minut în studierea Dumnezeieştii Liturghii în limba elenă veche.
Punctul culminant al vizitei Înaltpreasfinţiei Voastre a fost în mod sigur săvârşirea coroanei Sfintelor Taine ale Preasfintei noastre Biserici, adică a Dumnezeieştii Mistagogii celei fără-de-sânge, co-liturghisind cu micimea noastră în Sfânta Catedrală Mitropolitană a Sfintei Treimi, unde, la nivel local, în chip strălucitor şi praznical, am sărbătorit pentru prima dată al VIII – lea Sfânt Sinod Ecumenic, din timpul Marelui Fotie.
V-am admirat ca arhiereu în tron şi slujind în chipul şi locul Marelui Arhiereu Hristos şi am strigat cuvântul Apostolului Pavel: Intr-adevăr, „un astfel de arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi”, pentru pământul Dobrogei. V-am văzut trăind cu intensitate şi participând după adevăr şi cu inima la Dumnezeiasca Liturghie, dându-vă toată puterea sufletească şi trupească, toată fiinţa şi toată dumnezeiasca râvnă a Înaltpreasfinţiei Voastre, cât timp aţi liturghisit înaintea Cerescului Jertfelnic. Ne-aţi înălţat până la corturile cereşti şi aţi reuşit să ne faceţi să credem că cele cereşti se bucură cu cele pământeşti şi că o împreună-dănţuire se face îngerilor şi oamenilor.
O mare şi plăcută impresie ne-a pricinuit faptul că aţi cântat destul de multe ecfonise ale Dumnezeieştii Liturghii în limba elenă, fără vreo problemă deosebită în exprimare şi pronunţie.
Însă cea mai mare surpriză am avut-o când V-am auzit rostind în limba română rugăciunile Dumnezeieştii Liturghii, dar şi întreaga lectură evanghelică a Pildei Vameşului şi Fariseului din memorie, fără a folosi vreo carte. Am rămas uimiţi, când am aflat de la erudiţii colaboratori ai Înaltpreasfinţiei Voastre că ştiţi, de asemenea, pe de rost, toate Sfintele Slujbe, Arhieraticonul, Molitfelnicul, Psalmii, Vechiul şi Noul Testament, fără a folosi vreo carte.
Ca o încununare a tuturor celor de mai sus a fost si întru totul excepţionala şi deosebita omilie a Înaltpreasfinţiei Voastre, pe care aţi rostit-o la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii, cu referire la importanţa celui de-al VIII – lea Sfânt Sinod Ecumenic, pe care o şi expunem mai jos. Foarte onorantă pentru micimea noastră a fost şi dăruirea plină de nobleţe din partea Înaltpreasfinţiei Voastre a sfintei icoane a celui între sfinţi Părintelui nostru Teotim, Arhiepiscopul Tomisului.
Înaltpreasfinţite, pe perioada şederii Voastre aici, aţi dat mărturia nefalsificată şi universală a Ortodoxiei autentice şi aţi dovedit râvna cea întru cunoştinţă pentru apărarea adevărului, deoarece – după cuvântul Înaltpreasfinţiei Voastre – nu este suficient doar a crede cineva ortodox, ci trebuie şi a mărturisi Ortodoxia înaintea tuturor şi a lupta împotriva ereziei, folosind argumente din Sfânta Scriptură şi din Sfinţii Părinţi.
Suntem siguri, Înaltpreasfinţite, că poporul şi îndeosebi clerul şi monahismul din Sfânta Voastră Arhiepiscopie, pe care o păstoriţi, dar şi Patriarhia Română sunt în mod minunat fericiţi pentru prezenţa Înaltpreasfinţiei Voastre. Aţi dovedit că sunteţi un om, care nu se îngrijeşte de sine însuşi, ci lucrează de obşte doar pentru ceilalţi, fapt pentru care V-aţi şi deschis braţele Înaltpreasfinţiei Voastre şi ne-aţi primit pe noi toţi cu dragoste părintească, aşa cum face Însuşi Dumnezeu.
În sfârşit, primiţi asigurarea noastră personală că pelerinajul Înaltpreasfinţiei Voastre şi experienţele din timpul acestuia au constituit un moment cu totul istoric şi o etapă istorică în acţiunile Sfintei noastre Mitropolii şi că amintirea acestora va rămâne pururi gravată în memoria noastră. Pentru aceasta, Vă datorăm Înaltpreasfinţiei Voastre şi aleşilor colaboratori ai Înaltpreasfinţiei Voastre, înmulţite mulţumiri.
Mulţumindu-Vă şi pentru deosebit de onoranta invitaţie de a vizita Preasfânta Voastră Eparhie, invitaţie la care ne gândim, rămânem,

Cel mai mic frate în Hristos

MITROPOLITUL
† Serafim de Pireu

traducere din limba greacă: Protosinghel Leontie Fusa

sursa

Actorul Shang Tsung cunoscut pentru filmul Mortal Kombat, s-a botezat ortodox în Rusia

​Sufletul lui Cary-Hiroyuki Tagawa, cel mai bine cunoscut pentru rolul răuluivrăjitor Shang Tsung din filmul Mortal Kombat, a fost capturat de către Rusia– se pare că a decis să fie botezat în Biserica Ortodoxă.

Tagawa, un actor american de originejaponeză, care au luat parte la un noufilm rusesc numit The Priest-San, a decissă renunțe la credința lui și a devenit unadevărat urmaș al învățăturilor ortodoxe a lui Isus Hristos, rapoartează Interfax.

Vestea s-a raspandit prin intermediul Facebook si a fost postata de catre unul dintre colegii săi, Ivan Okhlobystin, unactor și o figura religioasa proeminentă din Rusia. El a distribuit o fotografie cu Tagawa in care apare cu ocruce mare la gat, probabil surprinsă în timpul filmărilor, nu departe deMoscova.

„Sunt fericit să spun că … după o analizăprofundă și temeinică Cary Tagawa,care a jucat rolul unui preot ortodoxjaponez în noul nostru filmThe Priest–san, va primi Taina Sfântului Botez.”

„E greu de inteles esenta Ortodoxiei Rusesti …Când am venit prima dată Rusia am avut foarte puțin timp pentru a intelege personajul din film. Așa că am vizitat oserie de catedrale rusești în Yaroslavl șiRostov. Pur și simplu fiind în interiorullor, a avut un efect foarte puternicasupra mea „, a declarat într-un interviuTagawa pentru Kinopoisk.ru în 2013, atunci când a filmat în Rusia.

Cary-Hiroyuki Tagawa a primit ca numede botez, numele Sfantului Pantelimon,a scris Okhlobystin pe pagina sa de Facebook.

Tagawa si-a exprimat, de asemeneaintenția de a deveni cetățean rus, la oconferință de presă, în conformitate cusite-ul de știri ortodoxe, pravmir.ru.

Nu merg după noua tendinta „, a spus el, cel mai probabil aluzie la boxer-ulamerican Roy Jones Jr și actorul francez Gerard Depardieu. „Mi-amurmat inima. Nu există decizii ușoare, fie în America sau oriunde altundeva în lume. Aceasta va fi o nouă provocarepentru mine.„

Filmul, care în curând va aparea pe ecranele din Rusia, spune povestea unui preot japonez, care lasă Japonia din cauza războaielor  provocate de Yakuzași se indreaptă spre un mic oraș din Rusia, pentru a ajuta localnicii să lupte cu corupția larg răspândită. Filmul este cel mai mare proiect al celor de la Studioul de Filme „Ortodoxe”. –rt.com

Sursa

Icoana Mântuitorului Iisus Hristos Pantocrator de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, Egipt

Mitropolitul Seraphim din Kythira: Sinodul din Creta a luat decizii îndoielnice

Mitropolitul Seraphim din Kythira:  Sinodul din Creta a luat decizii îndoielnice

serafim_kithiron

Mitropolitul Seraphim din Kythira a comentat într-o scrisoare trimisă catre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia cu privire la „Sfântul și Marele” Sinod din Creta și la documentele adoptate în cadrul acestuia, relateazăAgionoros.

Vlădica a observat că documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” a devenit o bază pentru dispute „pentru căderea și ridicarea multora”, cu consecințe imprevizibile asupra unității sfintei Biserici Ortodoxe. Mitropolitul Seraphim a caracterizat documentul ca o „piatră de poticnire” nu doar pentru „mulți credincioși, dar și pentru patru Biserici Locale, care concentrează majoritatea credincioșilor Ortodocși”.

Vlădica a criticat comportarea delegației Bisericii Greciei la sinodul din Creta care, fiind supusă presiunilor, nu a justificat până la sfârșit amendamentele la documentele sinodale propuse de Sfântul Sinod al Bisericii Greciei.

Mitropolitul a acuzat sinodul cretan de „o încălcare flagrantă a consfătuirii”, pentru că majoritatea episcopilor ortodocși nu au avut ocazia să ia parte la munca sinodului. De asemenea, el a numit inacceptabilă decizia de a mărturisi îmbisericirea celorlalte confesiuni creștine. „Timp de nouăsprezece secole Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicescă și Apostolească a refuzat să numească diferite comunități eretice ca fiind biserici creștine”, a menționat episcopul.

El a numit o astfel de poziție o„manifestare a umanismului”. „Noi nu abandonăm acea statornicie în întunericul ereziei și a intențiilor malițioase pentru a găsi pacea în confuziile lor și a spiritualității lor întunecate, dar le amintim de cuvintele Domnului: Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. ( In, 8:32)

Vlădica Seraphim a menționat că heterodocșii se consideră a fi „biserici ortodoxe” și consideră că ortodocșii nu dețin totalitatea adevărului: Catolicii consideră că Biserica Ortodoxă este „deficientă” deoarece în cadrul ei nu există primatul papal, iar protestanții „văd neajunsuri în aceea că nu oferim dreptul de conducere femeilor și nu avem căsătorii homosexuale.”

„În astfel de circumstanțe, numind heterodocșii ca fiind biserici, nu contribuim la faptul că ei continuă să trăiască în deziluziile lor, fără să se îngrijoreze de nimic? Nu le ascundem noi adevărul și lumina lui Hristos? Nu vom răspunde noi, ortodocșii, în Ziua Judecății pentru construcția acestui turn Babel spiritual și tăinuirea Adevărului Dumnezeiesc mântuitor?” a întrebat episcopul.

Mitropolitul Seraphim a accentuat faptul că în documentele „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea modernă” și „Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta” „conțin puncte de deviere dogmatice care distorsionează învățătura ortodoxă cu privire la Biserică.”

traducere pentru Cuvantul Ortodox de r.m.

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/10/31/mitropolitul-serafim-de-kithire-despre-sinodul-din-creta-unele-documente-contin-puncte-de-vedere-dogmatice-care-distorsioneaza-invatatura-ortodoxa-cu-privire-la-biserica/

Biserica României a adoptat oficial documentele eretice din Creta?

1

În urma susţinerii lucrărilor sinodului BOR, din octombrie 2016, unde s-a discutat despre adoptarea textelor sinodului din Creta, Patriarhia Română a emis un comunicat ambiguu şi neclar, iar despre deciziile sau hotărârile acestui sinod local nu ni se spune nimic.

În comunicat nu se spune nimic concret despre adoptarea sau respingerea textelor eretice semnate în Creta. Ştim doar că reprezentanţii BOR, la acest “sfânt” şi “mare” sinod, au semnat toate documentele în unanimitate.
Până în prezent nu există nici o decizie la nivelul sinodului local al BOR care să anuleze sau să conteste aceste semnături, prin care documentele din Creta sunt recunoscute de către Biserica României.

Într-un comunicat emis de Patriarhia României (postat pebasilica.ro în 29 oct. 2016) se arată deciziile luate de sinodul BOR referitor la textele eretice din Creta. Practic nu se contestă documentele semnate în cadrul “Sfântului” şi “Marelui” sinod ecumenist, ci dimpotrivă suntem minţiţi spunându-ni-se că totul a fost conform învăţăturilor Bisericii Ortodoxe. Astfel ni se precizează că:
S-a luat act de conținutul documentelor în forma aprobată în cadrul lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod din Creta, respectiv, Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană; Diaspora Ortodoxă; Autonomia și modul proclamării acesteia; Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta; Importanța postului și respectarea lui astăzi; Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine, la care se adaugă Enciclica și Mesajul Sinodului. Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice, ci a mărturisit faptul că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos.
În comunicatul Patriarhiei se menţionează că unul din punctele documentului “Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine” recunoaşte Biserica Ortodoxă ca fiind “Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos”. Acest paragraf este amintit mereu în comunicatele de pebasilica.ro referitoare la sinodul din Creta. În schimb se evită orice discuţie despre punctele controversate din documentele sinodului. Aceste puncte nu pot fi discutate oficial deoarece nu au “binecuvântarea” Patriarhiei Române şi a nici unui ierarh din cadrul BOR. Dacă un preot, teolog sau credincios ortodox din România ar îndrăzni să discute despre subiectele incomode este catalogat “schismatic” sau “extremist”. Practic este interzisă, în mod dictatorial, orice discuţie sau dezbatere teologică a paragrafelor controversate din documentele finale ale sinodului din Creta.
În paragraful de mai sus ni se spune că “nu s-au formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice”, ceea ce este o minciună despre care nimeni nu are voie să amintească nimic, deoarece pentru aceasta nu se dă “binecuvântare” de către nici un ierarh. Astfel se explică presiunile exercitate asupra clericilor care au luat atitudine contestând documentele eretice semnate de către delegaţia României în Creta. Dacă nu s-ar fi schimbat nimic, ne întrebăm care a fost scopul acestui “mare” sinod “pan-ortodox”? De ce se fac presiuni insistente pentru recunoaşterea acestui sinod? De ce nu se aduc argumente teologice pentru susţinerea paragrafelor controversate? Care a fost rolul şi scopul acestui sinod? Din mărturiile părinţilor athoniţi care au ţinut conferinţe în România[1] şi ale altor contestatari[2] ai sinodului ecumenist, reiese că documentele respective au avut probleme teologice foarte grave, la care Patriarhia Română nu a adus nici un răspuns concret.
Ultimul paragraf al comunicatului susţine că doar un viitor “sfânt” şi “mare” sinod ar putea da răspuns problemelor teologice din textele finale ale documentelor:
De asemenea, s-a luat act de faptul că textele pot fi explicitate, nuanțate sau dezvoltate de către un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe. Explicitarea acestora și redactarea altor documente sinodale cu teme diferite nu trebuie realizate, însă, sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există consens panortodox, ele trebuie amânate și perfecționate până când se va realiza un consens.
Un alt sinod pan-ortodox nu va avea loc în viitorul apropiat, astfel credincioşii din România nu vor avea şansa să primească răspunsurile reprezentanţilor Patriarhiei Române. Totuşi se recunoaşte că nu există un “consens panortodox”, motiv pentru care “explicitarea acestora şi redactarea altor documente sinodale” trebuie amânate.
Textul ambiguu al comunicatului, emis de Patriarhia Română, stârneşte suspiciuni asupra sincerităţii ce stă la baza mesajului transmis către credincioşi. Încă nu s-a făcut publică nici o decizie sau hotărâre luată de sinodalii BOR, referitor la acceptarea sau neacceptarea sinodului din Creta, iar ambiguităţile din comunicat lasă loc de interpretări. Mai trebuie menţionat că un comunicat de presă nu poate avea puterea unei hotărâri şi nici nu poate cuprinde toate detaliile despre deciziile luate de ierarhii noştri, la sinodul din toamna aceasta din Bucureşti. Cu regret o spunem, dar credibilitatea publicaţiilor Patriarhiei Române a scăzut în urma unor manipulări şi dezinformări legate de subiectul “sinodul Creta”. Aşteptăm ca mai marii noştri ierarhici să ofere transparenţa necesară, astfel încât credincioşii BOR să poată afla adevărul despre deciziile care afectează viitorul Bisericii noastre.

Ioan Mugur

[1] Monahii Sava Lavriotul, Nicodim Prodromitul şi Efrem Prodromitul au conferenţiat despre sinodul din Creta la Oradea, Beiuş, Piatra Neamţ, Iaşi, Roman, Braşov, Bucureşti.
[2] Amintim, în România, pe pr. Mihai Andrei Aldea, pr. Mihai Valica, ierom. Eftimie Mitra, pr. Ciprian Staicu, ierom. Macarie Banu, teol. Mihai Silviu Chirilă, protos. Elefterie Tărcuţă, mănăstirea Petru Vodă Paltin, ierom. Grigorie (schitul Lacul Frumos), protos. Antim Gâdoi, ierom. Ieronim Cosma etc.

sursa