Pastorul, isi vinde oile lupului !?! Un Ierarh inconstient

pastor

In decursul anilor, noi crestinii ortodocsi romani suntem obisnuiti cu unii dintre Ierarhi, INCONSTIETI putem spune. Daca in trecut Am vandut moastele Sfintei Teodora de la Sihla pe un metru de material de care sa le fie drag sau cum le place unora sa ii spuna , VESMANT, astazi vedem ca pentru o portiune de caramizi puze la un loc formand o structura, ne vindem si credinciosii ortodocsi!

Asta s-a intamplat in ultimele zile in orasul Florenta unde Episcopul Siluan al Italiei la inaugurarea noii parohii intr-o biserica pusa la dispozitie de catre Cardinalul Bettori, seful Episcopiei Romano-Catolice de la Florenta! In semn de pretuire si multumire Episcopul Siluan Span ii roaga pe credinciosii romani prezenti la Liturghie sa ia binecuvantare de la Cardinal si sa ii sarute mana acestuia. Sirul binecuvantarilor au continuat apoi cu Episcopul Siluan Span dar si cu preotul paroh care parea foarte incantat de acest eveniment canceros pentru Ortodoxie! Ba mai mult Episcopul Roman propune ca reprezentantul local al catolicilor sa fie primit dupa traditia romaneasca cu paine si sare, stirbind in acelasi timp valorile si traditiile poporului sau crestin-ortodox.
Un Ierarh inconstient
In trecut Chiriarhul locului declara presei ca a facut demersuri pe langa statul Italian, iar in unele scoli din peninsula se preda Catehismul Ortodox, iar aici imi pun intrebarea ce fel de catehism ortodox promoveaza acest om din moment ce face erori atat de mari in slujirea de zi cu zi!
Un mare Sfant si scriitor al bisericii noastre, Ioan Gura de Aur , spune ca niciodata sa nu faci episcop din sluga, pentru ca acestia sunt dusmanii bisericii, dar vedem in fiecare zi cum in ierarhie se promoveaza numai astfel de oameni , mai ales in occident! La un moment dat era o traditie de promovare a noilor episcopi, acestia indeplineau mojoritatea functia de bucatar al altui episcop, iar cei care nu aveau aceasta aptitudine, aveau alte indeletniciri nu tocmai ortodoxe! Ne dorim ca Episcopul Siluan sa nu fi fost nici pe post de bucatar dar nici pe un altul!
De ani buni, Biserica Ortodoxă Română, alături de suratele ei ortodoxe, s-a implicat tot mai puternic în mişcarea ecumenistă. Ecumenismul a pătruns adânc în fibra şi structura intimă a Ps Siluan, ajungând să ii infesteze pana si gandirea. Episcopul Siluan a ajuns ca tenorii, başii sau sopranele care îi cântă arii sau ode, având un ‘talent’ înnăscut pentru aceasta, iar credincioşii, din acest episod indemnati de Episcop si lipsiţi de discernământ duhovnicesc, se adună în adevărate coruri întru lauda prostiei Episcopului.

Dar cântările lor sună fals şi se înalţă la cer ca o tămâie urât mirositoare, fiindcă nu-L mai laudă pe Dumnezeul cel adevărat, ci un dumnezeu fals, gândit de ideologii ecumenismului pentru a-I lua locul Mântuitorului Hristos.
Din pacate Episcopul ortodox roman pentru Italia, SILUAN SPAN, promoveaza CASATORIILE dintre CATOLICI si ORTODOCSI
La intalnirea de la Ancona a participat si episcopul ortodox roman pentru Italia, Siluan, care considera ca documentul catolic despre relatia pastorala cu ortodocsii reflecta pozitia clasica a Bisericii catolice fata de ortodoxism.
Ghidul pentru preotii catolici recomanda ca, in cazul in care li se solicita de catre un credincios ortodox administrarea sacramentelor: botez, spovedanie, impartasanie, maslu, sa indrume respectiva persoana catre un preot ortodox dintr-o structura canonica, de la care sa primeasca tainele. In situatia in care un asemenea preot nu exista, preotul catolic poate sa impartaseasca sacramentele unui ortodox in cazul in care constata indeplinirea a trei conditii: cererea spontana din partea ortodoxului, buna lui vointa si nevoia spirituala urgenta.
In cazul casatoriilor mixte, preotii catolici pot cununa un catolic cu o ortodoxa cu conditia ca partea catolica sa se angajeze sa faca tot posibilul ca botezul copiilor sa se faca in Biserica Catolica. Episcopul Siluan spune ca si din partea ortodoxa exista o deschidere reciproca in ceea ce priveste casatoriile mixte.
„Canoanele, formal, interzic casatoria ortodocsilor cu neortodocsi. Insa conditiile actuale, concrete, in care ne aflam ne pun in situatia de a reconsidera aceasta situatie. Ne gandim si la partea ortodoxa care nu trebuie pedepsita. Daca partea catolica spune ca nu doreste sa renunte la identitatea ei, dar doreste si este de acord sa primeasca Sfanta Taina a Casatoriei in Biserica Ortodoxa si sa-si creasca copii in credinta ortodoxa, atunci noi dam o dispensa prin care sa se savarseasca Sfanta Taina a Cununiei in Biserica Ortodoxa a unui ortodox cu un catolic, cu un crestin catolic care dovedeste ca are certificat de botez si mai ales ca nu a mai fost casatorit, nu mai are o alta casatorie” a declarat Episcopul ortodox roman pentru Italia, Siluan Span.
Autor: necunoscut

Sursa

​Care este „smochinul” care atunci când va da frunze, va veni sfârșitul lumii? (III)

S-a apropiat așadar de pomul Său, de smochin, de neamul iudeilor, flămânzind și însetând de roade: de credință, de fapte, de dragoste, de bunătate și de alte virtuți. Din păcate, însă, nu a aflat nici măcar o smochină, nici un rod, nici o faptă bună la iudei, la pomul Său, la poporul Său, ci numai frunze, adică tipuri, umbre, formalisme, jertfe fără milă, fără dragoste, fără conținut. „Milă vreau, iar nu jertfă”[1].

            Nu a aflat credință (roade), ci numai frunze, litera Legii. A aflat numai sinagogi, rabini, învățători de lege, arhierei, „cărturari și farisei” ale căror inimă le era plină de formalism, ură și mândrie, iar tot ceea ce făceau, o făceau ca să fie „văzuți” de oameni. În loc să se îngrijească ca oamenii să nu încalce poruncile și rânduielile lui Dumnezeu, ei luau aminte ca oamenii să nu încalce poruncile și datinile lor. „Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor[2]. În loc să țină legile și poruncile lui Dumnezeu, precum și esența lor, ei căutau să țină formele exterioare. Dacă, de pildă, oamenii își spălau mâinile înainte de a mânca, dacă țineau sâmbăta, dacă respectau alte rânduieli ale Legii și altele asemenea.
            Domnul nostru neaflând nici un rod, ci numai frunze – căci în cele din urmă nici pe el Însuși n-au vrut să-L primească și să creadă în El, ca în Mesia și Mântuitorul lor -, mâhnit, descurajat, dar și indignat de această situație, este nevoit să usuce acest pom, smochinul, sinagoga iudaică și tot neamul evreilor, ca popor, de vreme ce, după atâția ani de purtare de grijă și după atâta sârguință, afecțiune, dragoste, pe care le-a arătat lor, în cele din urmă nu au dat nici un rod.
            Ce să facă cu un astfel de pom (un astfel de popor) care nu-i dă nici un rod? Îi este nefolositor. Un astfel de pom nu-i trebuie nimănui, căci își va pierde vremea îngrijindu-l. Singurul loc unde poate fi folosit este la foc. Să fie tăiat pentru lemne de foc.
            Oare nu același lucru va face oricare agricultor la pomul care, deși îl îngrijește cu sârguință vreme de mai mulți ani, el nu dă nici un rod atunci când vine vremea să rodească? Ce să facă agricultorul cu un astfel de pom? Nu se va mai îngriji de el, ci îl va tăia și-l va arunca sau îl va folosi la foc.
            În cele din urmă, Domnul nostru văzând că pomul (neamul evreiesc) s-a dovedit a fi netrebnic, l-a uscat și a sădit un alt pom (Biserica din neamuri) mai bun, mai frumos, mai puternic, mai de preț, care să poată da roade când va veni vremea lor.
            De aceea, în același capitol, după referirea la smochin, le vorbește despre alte două pilde care au legătură cu prima.
            În prima vorbește despre un tată care avea doi fii. Într-o zi tatăl merge la cel mai mare, întâiul născut (Israil), și-i spune să meargă la vie să lucreze. Acela a spus că va merge, însă nu s-a dus. După aceea i-a spus celuilalt fiu (neamurile) să meargă să lucreze. Acesta la început a refuzat, însă după aceea s-a schimbat și s-a dus să lucreze în via tatălui său.
            În cea de-a doua pildă ne vorbește iarăși despre o vie, al cărui stăpân (Dumnezeu-Tatăl) a dat-o unor lucrători (poporul evreu) ca să o lucreze. Însă atunci, după mai mulți ani, când a venit fiul (Fiul lui Dumnezeu) celui care avea via – după ce mai înainte de aceasta stăpânul viei trimisese mulți dintre robii săi (prooroci, drepți etc.), dintre care pe unii i-au alungat, pe alții i-au chinuit, iar pe alții i-au omorât acei lucrători -, l-au omorât și pe acesta, ca să le rămână lor via.
            La întrebarea lui Hristos: „Când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?”, iudeii înșiși dau răspunsul: „Pe cei răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele lor la vremea lor”[3].
            Prin aceste două pilde, Hristos a vrut să le spună că, deoarece nu sunt vrednici și fiindcă aveau să ajungă chiar la înfricoșătoarea faptă de a-L ucide, îi va părăsi – „iată casa voastră se lasă pustie”[4]-, își va retrage Harul și binecuvântarea Sa de la ei și vor înceta să mai fie „poporul Său cel ales”[5]. Și va da moștenirea Sa altor popoare, la alte neamuri, la neamurile idolatre până la acea vreme. „De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei[6].
Atâtea le-a spus, atâtea le-a făcut, ca să-i ajute și să-i înțelepțească, însă inima lor atât de mult li s-a împietrit, încât nimic nu au priceput. „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit[7].
            Sfântul Ioan Damaschin, tâlcuind cele de mai sus, spune:
            „Acestea spunându-le prin parabole, nu i-a convins. Căci a făcut ca ochii lor să nu vadă și urechile lor greu să audă. Pentru aceasta nu le-a răsărit lor lumina Evangheliei. O, nesimțita împietrire a nelegiuiților preoți!”[8].
[1] Matei 9, 13.
[2] Marcu 7, 8.
[3] Matei 21, 40-41.
[4] Matei 23, 38.
[5] Deuteronom 14, 2.
[6] Matei 21, 43.
[7] Matei 23, 37.
[8] Sfântul Ioan Damaschin, PG 96, 584.

Sursa

CUVINTE VII SI TARI DE LA UN SFANT IN VIATA, PARINTELE EFREM DIN ARIZONA (mai 2014): SODOMIA VA ADUCE RAZBOIUL NUCLEAR! “Hristos nu poate tolera astfel de pacate. Razboiul va incepe din cauza pacatelor… Vom trece prin mari dureri”

O conversație cu Părintele Efrem din Arizona

Cum sunt Raiul si Iadul? Ce sa facem ca sa ne mantuim astazi?

1


Gheron Iosif Isihastul si ucenicul sau, Efrem Filotheitul

traducere dupa blogul Mystagogy, confruntat cu originalul grecesc

Urmatoarea conversatie a fost inregistrata de niste fii duhovnicesti ai parintelui Efrem din Arizona, fost vietuitor al manastirii Filotheou, care l-au vizitat in mai 2014 la Manastirea Sfantului Antonie cel Mare din Arizona.

Parintele Efrem
: Uita-te la aceasta poza a parintelui Iosif Isihastul. Am avut un parinte duhovnicesc minunat. Era foc, foc, un om de exceptie. Se gandea doar la lucrurile ceresti; asa a trait.
Doua lucruri ne spunea mereu: rabdare si rugaciune, si acum ne ajuta atat cat ii permite pronia lui Dumnezeu. Fiind in ascultare fata de el, nu ne-am certat niciodata intre noi. Altii ne-au creat probleme, atacandu-l pe parinte, acuzandu-l, dar Gheron Iosif ne spunea: “Lasati-i sa vorbeasca, noi nu vom spune nimic”.

Interlocutor

Parinte, noi suntem slabi in toate cele. Ce se va intampla cu noi?

1

icoana-cuviosului-iosif-isihastul-la-sfantu-gheorghe-cu-cinstite-moaste

Parintele Efrem: Astazi traim alte vremuri. Dumnezeu are alta masura pentru cei de azi. Gheron Iosif avea o facultate duhovniceasca. Sunt multumit ca voi sunteti la liceul duhovnicesc. Astazi este asa o mare furtuna care distruge totul in calea ei. Tineti aproape de traditia pe care v-am transmis-o si sa stiti ca azi este o marturisire sa spui ca Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeul nostru. Fortele intunericului nu doresc acest lucru.


Interlocutor
: Parinte, dupa o viata de lupta, ce a ramas in sufletul dumneavoastra?

Parintele Efrem
: Totul este secundar. Totul. Cel mai important lucru este numele lui Hristos si vad acum ca oamenii pot invinge numai prin iubire. Viata mea a fost osteneala si durere: am trait in saracie pe vremea nemtilor, foamete in timpul ocupatiei, ispite si suferinte in manastire. O lupta grea. Doar numele lui Hristos si al Maicii Domnului mi-au dat putere. Cine nu cheama zilnic numele lui Hristos si al Maicii Domnului nu este crestin.

Interlocutorul
: Cu alte cuvinte, numele lui Hristos este cel mai important lucru?

Parintele Efrem: 

Desigur, deoarece astfel avem mereu mintea la Hristos. Sfintii Parintii erau luminati de Duhul si astfel ne-au lasat aceste mici rugaciuni. Cateva cuvinte: “Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi” si “Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”. Nu e nevoie sa citim enciclopedii sau multe carti. Cu aceste doua mici rugaciuni orice crestin se poate mantui. Calugarii care nu au griji lumesti se roaga mult si ating inaltimi duhovnicesti. De asemenea, Maica Domnului ajuta foarte mult. Este ca si cum [monahii] i-ar vorbi lui Hristos direct, deoarece ei se dedica rugaciunii si asta este lucrarea lor principala, iar oricine are darul rugaciunii in inima sa, atunci cand moare nu este necajit de vamile vazduhului. Imediat dupa moartea lor se duc direct la Hristos. Nu exista obstacole, deoarece numele Domnului are putere. Dumnezeu este foc.

Interlocutor
:

 Si Acatistul Maicii Domnului este o rugaciune puternica?

Parintele Efrem

Desigur. Cand spunem acatistul avem mare bucurie si putere de la Maica Domnului. Preasfanta Nascatoare m-a ajutat de multe ori. Ea ma scapa din multe greutati.

Interlocutor

Astazi suferim de deznadejde si de nerabdare.

Parintele Efrem

Deznadejdea este mereu de la diavol si cine deznadajduieste isi pierde puterea. Foarte importanta in viata este rabdarea. Cand nu avem rabdare, viata noastra se descompune.

Interlocutor
:
 Parinte, noi, lumea ne gasim in mare dificultate, dat fiind tot ce se intampla azi. Ne este teama.

Parintele Efrem:
 

Da, simtim ca lucruri catastrofale se vor intampla si se intampla zilnic. De aceea alergam la manastire si la biserica, dar nu trebuie sa ne temem. Gandeste-te, daca o singura ceata de ingeri s-a transformat in demoni si au facut atata rau, cat de mult pot sa ajute noua cete de ingeri. The_DeisisO data L-am vazut pe Hristos pe tronul Sau si langa El statea Maica Domnului si cetele Ingerilor si Sfintilor. Asteptau un semn de la Hristos sa ajute omenirea in aceasta situatie in care se gaseste. Atunci cand ne umplem inima cu Hristos, in fiecare zi credinta noastra se intareste si putem sa infruntam orice situatie. Maica Domnului se roaga pentru noi si mijloceste ca sa  avem credinta si putere.

Interlocutor
: Parinte, la varsta la care va gasiti acum, va puteti ruga ca inainte, sau acum e altfel?

Parintele Efrem:
Ma rog cu mai multa putere acum decat la inceput. Desigur, nu am intensitatea rugaciunii pe care o avea parintele Iosif Isihastul, dar ma rog, si acest lucru mi-a mangaiat sufletul in tot ce am trecut si prin ce trec inca.

Interlocutorul

De multe ori sfintele moaste sunt bine mirositoare.
Parintele Efrem: Este ca si cum ne-ar spune ca suntem rude.

Interlocutor
: Cancerul este foarte raspandit astazi.

Parintele Efrem: Suferinzii de cancer sunt martiri. Incerc sa-i intaresc cu rugaciunile mele, cu sfatul meu, si, cand pot, ii vizitez.

Interlocutorul
: Multi oameni trec prin mari dificultati, fie din cauza rautatii altora, fie din cauza propriilor lor greseli. Este atat de dificil, este ca si cum ar trai in iad.

Parintele
Efrem

Atunci cand oamenii traiesc iadul pe pamant si inteleg valoarea duhovniceasca a acestei experiente atunci cand vor muri nu vor fi judecati deloc, ci vor ajunge direct in bratele lui Hristos. Dar daca nu vad intelesul duhovnicesc, atunci cand vor muri vor continua sa sufere acelasi iad si dincolo.

1geron_efraim_filotheitisAs vrea sa iti zic ceva despre rai. Inainte de a implini optzeci de ani vizitam adesea raiul. Si acum fac acest lucru dar, desigur, varsta isi spune cuvantul. Odata, Domnul m-a luat de mana si mi-a zis: “Aici ai construit o biserica, aici ai spovedit si ai salvat un om, aici ai alinat pe cineva, aici ai mustrat pe cineva…” Cu alte cuvinte, El imi spunea tot ce am facut si imi dadea o asa de mare bucurie prin cuvintele Sale incat I-am spus: “Dulcele meu Iisus, nu mai pot indura aceasta bucurie. Voi exploda. Adu-ma inapoi”. Si atunci reveneam in camera mea. Odata, in rai am vazut un barbat foarte frumos (un cavaler). Langa el era un cal cu o coada frumoasa. In sinea mea am simtit invidie fata de el. As fi vrut si eu sa am un astfel de cal. Atunci el a tipat la mine si mi-a zis pe un ton de comandant: “Mergi si spune armatei ca ariergarda este nepazita si dusmanul va ataca acolo” (adica diavolii). Am alergat si am facut ce mi-a zis. M-am intors sa ii spun ca am facut ce mi-a zis. M-a imbratisat, m-a sarutat, s-a urcat pe cal si a plecat zambind.

Interlocutorul

Cu alte cuvinte, multe lucruri se intampla pe la spate, de care noi nu ne dam seama?
Parintele Efrem: Desigur. De aceea trebuie sa fim foarte atenti pretutindeni. Foarte atenti. Vom avea parte de o judecata infricosatoare.
Interlocutorul: Cum este iadul?
Parintele Efrem

Cum este? Cumplit, cumplit! Sa dea Domnul nici macar o pasare sa nu ajunga acolo. Asa precum oamenii se scufunda in mare, asa se ineaca in chinurile iadului trasi de demoni. Trebuie sa ne rugam pentru morti. Este un mare act de milostenie. Mama mea a fost o femeie credincioasa. Mi-am bazat copilaria pe cuvintele ei. Dar inainte sa moara cu doi ani imi spunea: “Parinte, roaga-L pe Dumnezeu sa ma ia”. Si inainte sa plece s-a luptat.

Interlocutor
: Cu cine s-a luptat?

Parintele Efrem
: Cu demonii.
Interlocutor: I-ati vazut?

Parintele Efrem
: Da, asa cum vad oamenii.
Interlocutorul: Ingerul nu a ajutat-o?

Parintele
Efrem: El era in spatele ei. A stat deoparte si a lasat-o pe ea sa se bata pentru a lua cununa.

Interlocutor
: Auzim de atatea nenorociri care stau sa se intample. Ce se va intampla cu noi, cei ce nadajduim la mila Domnului?

Parintele
Efrem: Dumnezeu va face cu fiecare planul Sau, ca sa salveze acel suflet. Vai! Vai! Prin ce vom trece si noi! Prin mari dureri. Atena are multi sfinti, dar Muntele Athos si Sfantul Dimitrie apara nordul Greciei. Am o evlavie deosebita pentru Sfantul Dimitrie. Dorm cu sfantul sau mir. Grecia si-a intors spatele de la Hristos. De aceea va suferi mult. Copiii in Grecia sunt fie foarte induhovniciti, fie foarte intunecati. Copiii parintilor evlaviosi sunt aluatul lui Hristos si viitorul Greciei.

Interlocutor
: Multe femei sufera astazi.

Parintele
Efrem:

 Hristos este foarte aproape de sufletele care sunt dispretuite.

Interlocutor
: Anumiti oameni au daruri spirituale deosebite. Cum se intampla acest lucru?

Parintele
Efrem

Acesti oameni fie au fost foarte nedreptatiti, incercati sau au atins inaltimi duhovnicesti deosebite, astfel incat au fost daruiti astfel. Daca ii psalmodiem Domnului, si El canta pentru noi.

Interlocutor
: In ultima vreme in Ierusalim s-au intamplat o serie de lucruri minunate.

Parintele
Efrem

Si eu as vrea sa vad aceste lucruri. Acolo este orasul Domnului. Sfanta Lumina este mereu in Sfantul Mormant, dar la Paste acest dar este dat tuturor. Ar trebui sa mergi la Ierusalim. Acolo vedem ce a indurat Hristos pentru noi si ii multumim dupa puterea noastra, raspunzand iubirii Sale. Si eu am mers de cateva ori in trecut.

Interlocutor
: Cateodata se intampla sa apara neintelegeri intre noi.

Raiul – ELena Murariu

Parintele Efrem: Acestea sunt lucruri omenesti. Nu vor disparea niciodata. Noi trebuie sa le depasim si sa alergam la Hristos. Trebuie sa avem mintea la ce ne-a pregatit Hristos in Imparatia Sa, dupa A Doua Sa Venire. Acum mergem in pronaosul raiului dar mintea omeneasca nu-si poate imagina ce este Raiul. Doar lumina si buna mireasma! Binecuvantare! Bucurie de neimaginat! Nimic nu se va invechi acolo! Hristos vrea ca totul sa fie innoit in Imparatia Sa. Nimeni batran. Mama mea a murit la 95 de ani si o vad ca la 30 de ani.
Pe vremea ocupatiei aveam o vecina care era slaba la minte. Erau doi copii. Noi incepeam sa ne jucam si ei inca veneau pe drum, desi plecasem in acelasi timp. I-am gasit in rai: au murit pe vremea ocupatiei de foame cand erau inca mici. I-am intrebat: “Ce faceti aici? Cu ce va ocupati timpul?” Mi-au raspuns: ”Efrem, aici nu vorbim. Doar citim, invatam”. Nu stiau cum sa isi scrie numele si in rai invatau. Aceasta arata desavarsirea raiului.

Interlocutor
: Multi oameni ajuta manastirile.

Parintele
Efrem

Toate aceste fapte sunt scrise in Imparatia lui Dumnezeu. Sa aiba pace, sanatate si binecuvantare in casele lor.

Interlocutor
: In biserica erau oameni din toata lumea. Ce lucrare frumoasa faceti, parinte, precum cea a apostolilor: ”Mergand, invatati toate neamurile”.

Parintele Efrem:

 Sunt o nuca uscata. Nu am facut nimic.efremfiloth3

Interlocutor

La ce va ganditi, la varsta la care sunteti?

Parintele
Efrem

Ma gandesc sa imi intaresc lucrarea mea aici, deoarece multi oameni s-au folosit, multe suflete. Si cum voi merge sa ma intalnesc cu Domnul…cum voi merge nevrednicul de mine.

Interlocutor
: Domnul isi va trimite ingerii sa va ia.

Parintele Efrem: Nu stiu despre aceasta, nu stiu cum va judeca Domnul. Acum sanatatea nu ma ajuta, sunt batran.

Interlocutor

Parinte, domnul P… a murit in ziua unui mare sfant.

Parintele Efrem

Acesta i-a deschis usile raiului ca sa intre. Atunci cand cineva moare si sufletul sau este mantuit, sfantul care se serbeaza in acea zi il primeste in rai pentru ca e sarbatoritul acelei zile.

Interlocutor
: Multi oameni mor pe neasteptate.

Parintele Efrem
: Da. In fiecare zi trebuie sa avem “pasaportul” la noi. Odata am spovedit pe cineva in spital care suferea de ameteala si a doua zi a murit. Facuse ceva bun in viata sa si a fost salvat in ultimul moment. In viata mea am trecut prin multe greutati si am vazut cum pronia divina aranjeaza totul spre binele omului. Fie ca amintirea mortii sa nu ne paraseasca nici o clipa. Cititi Patericul, convorbirea Sfantului Macarie cu craniul de mort. Odata, intr-un vis m-am vazut imbracat foarte frumos. Cu vesminte preotesti, ca la sarbatoare, pe un piedestal si sub mine erau femeile pe care le spovedisem si ele strigau: “Parinte. Parinte, vrem si noi sa fim cu tine”, dar nu li se ingaduia. Aceasta arata responsabilitatea mea si harul preotiei. De aceea, ar trebui sa te rogi pentru mine. Trebuie sa fii atent si disciplinat. Sa te lupti in fiecare zi cat de mult poti. Hristos ii iubeste pe monahi deoarece ei sunt armata Sa.

1Parinte cand mergeti in rai si vorbiti cu Hristos, Ii spuneti si despre noi, calugarii si monahiile voastre, si despre oamenii care v-au cerut ajutorul?

Parintele Efrem: Desigur ca Ii spun.

Interlocutor: Si cum raspunde El?
Parintele Efrem:
 Bine, Ma voi ingriji, bine.

Interlocutor:

 Parinte, daca veti muri si s-ar intampla ca noi sa fim in viata, sa nu ne uitati cand veti ajunge la Hristos pe noi cei ce vom fi aici, luptandu-ne.

Parintele Efrem: (razand) Nu, asta nu se va intampla.
Interlocutor: Noi vom pleca maine. Spuneti-ne un ultim cuvant de final.

Parintele Efrem
Sa dea Domnul sa aveti o calatorie lina si binecuvantata. Sa fiti sanatosi. Va binecuvantez. Fiecare stie ce poarta cu sine, dar eu va las ca testament sa cunoasteti pe Duhul Sfant. Lucrati ca sa-L primiti in sufletele voastre, tinand poruncile Evangheliei si avand pace in suflete. Sa aveti iubire, intelegere si sa strigati numele Domnului si al Maicii Sale. Fie ca ingerii sa va insoteasca.Cum le zice celor care se casatoresc in afara legii aici?

Interlocutor: Nu cumva va referiti la homosexuali?

Parintele Efrem:
 Da, acestia. Vechiul Testament spune: “Nu va ramane Duhul Meu peste oamenii acestia pentru ca sunt doar carne”. Asta se aplica astazi. Sodoma a ars ca lovita de o bomba nucleara. Hristos nu poate tolera astfel de pacate.  Peste tot sunt venerate pacatele carnii. Nu exista pocainta. Cuvioasa Maria Egipteanca s-a pocait. Toti homosexualii vor fi distrusi. Doar cenusa… foc (nuclear)… cenusa. Razboiul va incepe din cauza pacatelor.

Sursa

Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Ciprului în legătură cu Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe

2

Cu ajutorul preabunului Dumnezeu şi Tată, cu împreună-lucrarea Domnului nostru Iisus Hristos, capul Bisericii şi cu luminarea Sfântului Duh, Sfântul şi Marele Sinod, care de mai bine de cinci decenii a fost în pregătire, într-un final a devenit realitate şi constituie un important eveniment istoric şi o experienţă deosebită în viaţa Bisericilor Ortodoxe, precum şi pentru fiecare creştin ortodox în parte.
Pentru că s-au spus şi s-au scris multe despre ceea ce este Sfântul şi Marele Sinod, care s-a întrunit în Creta, dorim, ca Sfânt Sinod al Bisericii Ciprului, să informăm în mod responsabil pleroma Bisericii noastre autocefale că această caracterizare ca Sfânt şi Mare Sinod, precum s-a hotărât încă de la început, exprimă credinţa că nu este mai prejos cu nimic, în ceea ce priveşte autoritatea şi valoarea, decât vechile Sinoade Ecumenice sau chiar şi locale, care au formulat conţinutul credinţei şi au reglat cele ale administraţiei Bisericilor şi viaţa bisericească a credincioşilor. Această caracterizare a Sinodului nu constituie ο inovaţie. Primul Sinod Ecumenic a fost convocat ca “Sfânt şi Mare Sinod”, iar mai târziu s-a numit Ecumenic. Aşa cum Sinoadele Ecumenice aveau puterea, autoritatea şi luminarea să ia decizii în Duhul Sfânt, aşa şi acum Biserica Ortodoxă are harul Duhului Sfânt şi posibilitatea să decidă despre lucrurile care au de a face cu misiunea ei în lume. De altfel, (Sinodul) avea toate garanţiile eclesiologice şi a întrunit toate criteriile prevăzute de învăţătura Bisericii, de Sfinţii Părinţi şi de tradiţia canonică în ceea ce priveşte importanţa şi valoarea Sinoadelor pentru ca deciziile să fie valabile şi să aibă în vedere totalitatea creştinilor ortodocşi.
Pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod a început în urmă cu mai mult de cincizeci de ani prin fixarea tematicilor agendei de lucru şi prin îndelungă studiere a temelor pe parcursul specificelor proceduri pre-sinodale, în care au participat activ, fără excepţii, toate Bisericile Ortodoxe. Biserica Ciprului a participat activ de la începutul demersului şi până la finalizarea proceselor pentru realizarea lui. Convocarea unui Sinod Panortodox a fost considerată necesară nu doar datorită faptului că pentru multe veacuri nu a fost posibilă realizarea unui Sinod Panortodox, cu participare organizată a reprezentanţilor tuturor Bisericilor Ortodoxe, dar şi datorită faptului că Biserica Ortodoxă, în ceea ce priveşte prezenţa ei geografică, s-a schimbat radical. Până în secolul al XVIII-lea popoarele ortodoxe erau concentrate, mai ales, în zona Balcanilor, a Orientului Mijlociu şi în ţările slave. Până atunci, numai un număr mic de ortodocşi emigrase în alte ţări. Fenomenul economic migraţionist şi alte motive politice au format aşa numita Diasporă Ortodoxă. Aceasta înseamnă că Ortodoxia se răspândeşte pe toată planeta noastră. Izolarea dintre Biserici pentru multe veacuri, din cauza stăpânirii otomane şi a regimului comunist, problemele care s-au acumulat, noile condiţii şi nevoi care s-au creat prin expansiunea ortodocşilor în toate ţările lumii, diferitele aspecte sociale care afectează viaţa şi misiunea Bisericilor, problemele canonice care s-au creat între timp sunt doar câteva motive pentru care s-a decis pregătirea şi convocarea Sinodului Panortodox, având în vedere că problemele sunt comune şi Biserica Ortodoxă mereu foloseşte sistemul sinodal ca mod de rezolvare a problemele dogmatice şi practice. Aşa cum ne-au învăţat Apostolii la Sinodul Apostolic de la Ierusalim, lucrările sinodale se fac cu îndrumarea şi luminarea Duhului Sfânt (Fapte 15, 28).
Printre multele teme care fuseseră propuse iniţial, au fost alese doar zece pentru a constitui agenda de lucru a Sfântului şi Marelui Sinod. Temele alese au fost următoarele: 1. Autocefalia şi modul proclamării acesteia; 2.Autonomia şi modul proclamării acesteia; 3. Dipticele; 4. Diaspora ortodoxă;5. Impedimentele la căsătorie; 6. Problema calendarului; 7. Postul; 8.Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine (Dialoguri multilaterale şi bilaterale); 9. Biserica Ortodoxă şi Mişcarea Ecumenică; 10.Contribuţia Bisericii Ortodoxe la menţinerea păcii, dreptăţii, libertăţii, fraternităţii şi a iubirii dintre popoare şi la eliminarea discriminării rasiale.
Mulţi ierarhi, clerici, teologi laici şi experţi au lucrat cu multă trudă pentru a duce la bun sfârşit sarcina pe care Biserica le-a încredinţat-o de a pregăti Sinodul, pentru că acest lucru constituia o manifestare a prezenţei Duhului Sfânt, care îndrumă Biserica, iar timpul pregătirii constituia parte inseparabilă a procedurii şi experienţei sinodale ale Bisericilor Ortodoxe.
La întâlnirea tuturor Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe la Patriarhia Ecumenică în Constantinopol, în februarie 2014, s-a luat decizia unanimă, după lunga pregătire, să se convoace Sfântul şi Marele Sinod. Ca dată a convocării s-a stabilit perioada între 18 şi 27 iunie 2016, care coincidea cu sărbătoarea şi săptămâna Rusaliilor, considerată ca fiind primul Sinod prin coborârea Duhului Sfânt. După pregătire intensivă şi o nouă prelucrare a textelor pentru a corespunde noilor cerinţe, Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe, la întâlnirea lor în ianuarie 2016, au hotărât să se rezume la numai şase teme din cele menţionate pentru agenda de lucru, elaborând, în acelaşi timp, şi un Regulament care va reglementa funcţionarea lucrărilor sinodale şi a diferitelor comitete sinodale însoţitoare.
Lucrările Sinodului s-au desfăşurat în duhul înţelegerii reciproce şi a respectului absolut faţă de toate opiniile şi poziţiile, chiar şi în cazul temelor unde existau opinii diferite, aşa cum se cade slujitorilor Bisericii. Într-adevăr, în afară de Întâistătători, un număr mare de participanţi au luat cuvântul şi şi-au exprimat propriile păreri.
Temele care au fost discutate şi aprobate cu semnătura membrilor Sinodului sunt: 1. Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană. 2. Importanţa postului şi a respectării acestuia astăzi. 3. Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta. 4. Diaspora Ortodoxă. 5. Autonomia şi modul ei de proclamare. 6. Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine.
În plus, Sfântul şi Marele Sinod a publicat o Enciclică adresată pleromei ortodoxe şi a transmis un Mesaj la sfârşitul lucrărilor, nu doar pentru credincioşii ortodocşi, dar şi pentru toţi oamenii de bună-credință. Aceste hotărâri constituie baza pentru demersul viitor, pentru misiunea Bisericii Ortodoxe în lume şi pentru abordarea problemelor contemporane.
Deoarece, pe bună dreptate se pune întrebarea de către credincioşii simpli, în ce fel afectează aceste hotărâri ale Sinodului din Creta viaţa de zi cu zi, dorim să-i informăm şi să-i îndemnăm să nu asculte pe cei care, din motive egoiste, încearcă să submineze lucrarea Sfântului şi Marelui Sinod.
Atunci când se vorbeşte despre misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, această misiune nu se rezumă doar la ierarhi, la clerici şi la teologi, ci în Biserică toţi credincioşii, clerici şi laici, cu darurile deosebite pe care le-au primit de la Duhul Sfânt, au propria lor misiune şi responsabilitate, întrucât toţi suntem, după Sfântul Pavel, mădulare ale Trupului unic al lui Hristos (1 Corinteni 12, 28-31). Cuvântul Evangheliei lui Iisus Hristos, care spune că cei care primesc chemarea Lui devin lumina şi sarea pământului, arată rolul pe care fiecare membru al Bisericii este chemat să-l împlinească. Sigur că Sfântul Pavel subliniază: „Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos” (Evrei 13, 17). De altfel, cu acest sentiment al responsabilităţii, „ca urmaşi ai Apostolilor şi ai Sfinţilor Părinţi”, ne-am adunat toţi arhiereii, clericii şi laicii, reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe, la Sfântul şi Marele Sinod, pentru a sluji poporul credincios lui Dumnezeu.
Viaţa credincioşilor are multe dimensiuni. Prima constă în lupta pe care fiecare o depune, pentru a se învrednici de mântuirea pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos o oferă. Lucrul acesta îl va izbuti în cadrul Bisericii. Dar, aşa cum a menţionat un distins ierarh la lucrările Sinodului, „egocentrismul constituie cea mai mare şi mai primejdioasă erezie”. Mântuirea nu este un drept individual, ci se dobândeşte prin comuniunea cu Dumnezeu şi cu aproapele nostru, pentru că tocmai asta înseamnă Biserica.
Unele dintre subiectele care au fost discutate şi aprobate de către Sfântul şi Marele Sinod îi priveşte în mod direct pe credincioşi şi scot în evidenţă caracterul ascetic al Bisericii Ortodoxe. Primul are în vedere postul, care se încadrează în lupta duhovnicească a fiecărui credincios. Aşa, se subliniază necesitatea postului şi importanţa ţinerii lui astăzi, întrucât mulţi oameni, din cauza abundenţei bunurilor, nu mai înţeleg trebuinţa lui. De asemenea, subiectele discutate subliniază şi importanţa Cununiei, precum şi a familiei, pentru că fiecare alegere a omului se plasează sub binecuvântarea lui Dumnezeu.
Discuţia temelor despre Diaspora Ortodoxă nu are în vedere numai organizarea ortodocşilor, conform canoanelor Bisericii, în entităţi bisericeşti, episcopii şi parohii, în noile ţări unde au ales să trăiască, să lucreze şi să aducă roade, ci are în vedere şi rezolvarea problemelor speciale cu care se confruntă în medii non-ortodoxe. Înrudită poate fi considerată şi tema despre autonomia unei Biserici, fără ca aceasta să însemne că are în vedere numai Diaspora.
Tema care a provocat cele mai multe obiecţii, fondate şi nefondate, înainte şi de-a lungul lucrărilor Sinodului, a fost cea care se ocupa de reglementarea relaţiilor dintre Biserica Ortodoxă cu ansamblul lumii creştine. Biserica Ortodoxă, în ultimii cincizeci de ani, poartă dialoguri teologice bilaterale cu alte biserici eterodoxe şi participă la Consiliul Mondial al Bisericilor şi la alte consilii regionale, precum Conferinţa Bisericilor Europene şi Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu. Prin textul respectiv, Sinodul stabileşte aceste relaţii: Biserica Ortodoxă, având incontestabilă conştiinţa sa că este cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, „neîncetat rugându-se pentru unirea tuturor, a cultivat mereu dialogul împreună cu cei rupţi dintr-însa, cu cei de aproape şi cu cei de departe, ba chiar a stat în frunte când a fost vorba de găsirea căilor şi modalităţilor restabilirii unităţii celor care cred în Hristos…”. Baza acestui dialog este fondată pe adevărul de credinţă, pe tradiţia vechii Biserici şi pe cele şapte Sinoade Ecumenice. După multe modificări propuse de către aproape toate delegaţiile Bisericilor care au luat parte la Sinod, textul a fost acceptat şi semnat de către marea majoritate a membrilor Sinodului.
Din nefericire, patru Biserici Ortodoxe au refuzat să vină şi să participe la lucrările Sfântului şi Marelui Sinod. Neparticiparea lor nu diminuează cu nimic autoritatea hotărârilor lui, iar motivele absenţei lor, pe care le promovează, nu sunt deloc întemeiate din mai multe motive. În primul rând, după cum s-a observat înainte, toate Bisericile au participat activ de la început la procesul de pregătire a Sinodului. În al doilea rând, toţi Întâistătătorii sau reprezentanţii lor au hotărât împreună şi în unanimitate asupra convocării şi datei convocării Sinodului. În al treilea rând, au participat activ, prin reprezentanţii lor, până şi la ultima etapă a pregătirii, fie la Secretariatul Sinodului, fie la pregătirea Enciclicei către pleroma Bisericii. În al patrulea rând, au stabilit propriile delegaţii care aveau să participe la Sinod. În al cincilea rând, invocarea dezacordurilor în ceea ce priveşte conţinutul unor texte nu este fondată, întrucât exista posibilitatea modificării, pentru a răspunde greutăţilor şi sensibilităţilor tuturor Bisericilor. De altfel, accentul pus pe dezacordurile în ceea ce priveşte procedura sau scoaterea în evidenţă a unor probleme bilaterale dintre unele Biserici, drept motive pentru absenţa de la Sinod, nu sunt convingătoare. Diferenţele nu ar fi lipsit niciodată. Depăşirea egoismului şi abordarea diferenţelor în duhul dragostei frăţeşti, participarea la potirul comun al Sfintei Euharistii, Taina prin excelenţă a reconcilierii şi a ascultării de stăpânul Bisericii, Iisus Hristos, ar fi constituit un act absolut bisericesc. Toate celelalte sunt doar pretexte. Ne exprimăm speranţa şi avem certitudinea, iar, ca Biserică Apostolică a Sfântului Apostol Barnaba, adresăm rugămintea frăţească către cele patru Biserici surori să ia decizia să semneze textele şi hotărârile Sfântului şi Marelui Sinod spre slava Dumnezeului Celui în Treime şi spre unirea Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, „ca toţi să fie una” (Ioan 17, 21), conform rugăciunii arhiereşti a Domnului.
Dacă Sinodul nu s-ar fi întrunit acum, Biserica Ortodoxă ar fi rămas captivă unei neterminate proceduri pregătitoare şi şi-ar fi pierdut credibilitate chiar şi în faţa propriilor ei membri. În schimb, realizarea lui a oferit eliberarea de proceduri interminabile şi fără ieşire şi, tocmai de aceea, este considerată ca fiind încurajatoare propunerea convocării Sinoadelor Panortodoxe la fiecare şapte sau zece ani, precum şi stabilirea unor întâlniri neoficiale mai dese ale Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe.
Aşa cum era de aşteptat, Sfântul şi Marele Sinod, prin Enciclica şi Mesajul lui, a atins probleme importante care interesează pe omul modern şi societăţile de astăzi, trimiţând un mesaj de speranţă către toţi oamenii. Enciclica, în introducere, explică faptul că Sfântul şi Marele Sinod, datorită caracteristicilor lui şi a întrunirii tuturor criteriilor spirituale şi canonice necesare, care îi oferă proprietatea de a fi mişcat de Duhul Sfânt, se adresează către toţi credincioşii, întrucât acesta constituie cea mai înaltă mărturie autentică a credinţei în Iisus Hristos, Mântuitorul şi Răscumpărătorul lumii, Care, prin toată opera Sa mântuitoare, a revelat dragostea nemăsurată a Dumnezeului Treimic. În acest context, se stabileşte că Biserica Ortodoxă este cea „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică”. Unitatea Bisericii Ortodoxe este văzută prin săvârşirea Sfintei Euharistii şi prin mărturisirea comună de credinţă. Dincolo, însă, de această identitate şi unitate bisericească, Biserica Ortodoxă are o organizare administrativă în lume prin Patriarhii şi Biserici Autocefale şi Autonome. Din acest motiv, cele paisprezece Biserici Autocefale au fost chemate să participe la Sfântul şi Marele Sinod. Biserica Ortodoxă, în totalitatea ei, are o misiune în lume, pe care i-a încredinţat-o Iisus Hristos atunci când a spus către ucenicii Săi, „mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei 28, 19-20).
Subiectele speciale contemporane cu care se ocupă Sinodul şi prin care îşi trimite propriul lui mesaj sunt: a) familia ca icoană a iubirii lui Hristos pentru Biserica Sa. Prin intervenţia sa, Sinodul vrea sa întărească instituţia zdruncinată a familiei şi a Cununiei, împotriva altor propuneri care sunt străine de învăţătura ortodoxă şi de tradiţia popoarelor ortodoxe de pretutindeni. De altfel, el se adresează în mod deosebit tinerilor, accentuând faptul că tinerii sunt purtătorii şi continuatorii tradiţiei lungi şi binecuvântate a Bisericii Ortodoxe şi sunt chemaţi să devină apărători ai acestei tradiţii; b) din perspectiva lui Hristos, educaţia are ca scop nu numai cultivarea minţii, ci şi zidirea şi dezvoltarea omului în întregime, ca fiinţă psihosomatică şi duhovnicească, conform întreitului principiu pe care Părinţii Bisericii l-au dezvoltat, Dumnezeu, om, lume; c) în mod special, Sfântul şi Marele Sinod s-a ocupat de tema Bisericii în faţa provocărilor moderne, care sunt multe. Secularizarea este acel fenomen care îndepărtează pe om de Dumnezeu şi îl conduce spre alte opţiuni materiale. Bineînţeles, Biserica nu trebuie să se identifice cu conservatorismul, pentru că învăţătura Evangheliei lui Hristos restaurează pe om şi societatea. Nici nu se întoarce împotriva progresului ştiinţei, ci se raportează la „Hristos, Dumnezeu-Omul”, ca „măsură ultimă a tuturor”. Evoluţia biologiei, geneticii, neurofiziologiei creierului şi altele asemănătoare, creează multe probleme bioetice. Sinodul punctează că folosirea necontrolată a biotehnologiei la începutul, în timpul şi la sfârşitul vieţii, pune în pericol integritatea ei autentică. De asemenea, Biserica are sarcina de a susţine dreptul fundamental al naşterii şi îşi exprimă opoziţia în ceea ce priveşte întreruperea violentă a vieţii prin avorturi; d) criza ecologică are drept rădăcină şi cauză criza spirituală şi morală. Acest lucru este vădit de către creşterea evidentă a patimilor omeneşti, a necumpătării, a lăcomiei, a egoismului, a corupţiei ş.a.m.d. Este nevoie de pocăinţă şi de comportament ascetic în raport cu mediul înconjurător şi de un mod de viaţă mai modest.
Referinţă specială se face în capitolul despre Biserică în faţa globalizării, a fenomenelor extreme de violenţă şi de migraţie. În Mesajul Sfântului şi Marelui Sinod se consemnează următoarele: „Biserica Ortodoxă nu se implică în politică. Vocea ei rămâne distinct dar și profetică, fiind o intervenție benefică pentru om. Drepturile omului se află astăzi în centrul politicii, ca răspuns la crizele și convulsiile sociale și politice, urmărind protejarea cetățeanului de puterea arbitrară a statului. Biserica adaugă la acestea și obligațiile și responsabilitățile cetățenilor, precum și nevoia unei auto-critici constant, atât din partea politicienilor cât și a cetățenilor, în vederea îmbunătățirii substanțiale a societății. În principal, Biserica subliniază că idealul ortodox, privind omul, depășește orizontul drepturilor omului stabilite și că dragostea „este mai mare decât toate”, după cum ne-a descoperit Hristos și au experimentat toți cei care L-au urmat. Insistă, de asemenea, că un drept fundamental al omului este protejarea libertății religioase, adică a libertății de conștiință, de credință, de cult și a tuturor expresiilor individuale și colective ale acesteia, incluzând și dreptul fiecărui credincios și fiecărei comunități religioase de a-și manifesta credința liber de orice intervenție a statului, precum și dreptul la educație religioasă publică”.
În acest duh, atrage atenţia asupra inegalităţilor sociale, pe care le-a creat globalizarea economiei şi condamnă creşterea fenomenelor bolnave de violenţă şi de terorism în numele lui Dumnezeu. Îşi exprimă îngrijorarea faţă de extinderea violenţei, conflictelor armate, persecuţiilor şi crimelor împotriva membrilor unor minorităţi religioase şi a altor acte umilitoare. Referire specială se face şi la valul continuu migrator şi ne cheamă să-i primim pe semenii nostri conform învăţăturii lui Hristos: „Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine” (Matei 25, 35-36).
În final, se face referire la dialogurile pe care le poartă Biserica Ortodoxă cu eterodocşii creştini. Pentru a se înlătura orice fel de îngrijorare, care este exprimată în mod oportun sau inoportun, cu bună-credinţă sau cu rea-credinţă, Enciclica subliniază următoarele: „Prin intermediul acestui dialog, ansamblul lumii creştine cunoaşte mai bine Ortodoxia şi veridicitatea tradiţiei ei. De asemenea, cunoaşte că Biserica Ortodoxă nu a acceptat niciodată minimalismul teologic şi nici nu a permis contestarea tradiţiei dogmatice şi a etosului ei evanghelic. Dialogurile inter-creştine funcţionează ca o oportunitate pentru Ortodoxie de a-şi arăta respectul faţă de învăţătura Părinţilor şi de a oferi o mărturie vrednică de crezare a tradiţiei autentice a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Dialogurile multilateral purtate de Biserica Ortodoxă nu au însemnat niciodată, nu înseamnă şi nici nu vor însemna niciodată un compromise în materie de credinţă. Aceste dialoguri sunt o mărturisire cu privire la Ortodoxie, fundamentată pe mesajul evanghelic „veniţi şi vedeţi” (Ioan 1, 46) că„Dumnezeu este iubire” (Ioan 4, 8)”. Această conștiinţă a fost exprimată şi de Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Sfântul Andrei Criteanul, în Canonul Pavecerniţei din Lunea Mare, cere de la Domnul nostru Iisus Hristos să primească rugăciunile Preasfintei Sale Maici, zicând: “Primeşte, Hristoase, pe Maica Ta, în rugăciune, ca prin mijlocirile ei să împaci lumea, să întăreşti sceptrurile împărăţiei şi să uneşti întru una Bisericile Tale”.
Sunt încurajaţi toţi clericii Bisericii noastre să studieze, fără prejudecăţi, textele Sfântului şi Marelui Sinod pentru a învăţa în cunoştinţă de cauză şi responsabil pe toţi cei care întreabă. De altfel, se sugerează Ministerului Educaţiei, pe de o parte, să acorde o atenţie deosebită la capitolul Enciclicei referitor la educaţie şi, pe de altă parte, să îndemne pe profesorii de Religie ca să informeze pe tinerii din instituţiile noastre de învăţământ, cu exactitate şi credibilitate despre Sfântul şi Marele Sinod. Este evident că elevii Seminarului Teologic şi studenţii Facultăţii de Teologie ai Bisericii Ciprului vor fi înştiinţaţi de către noi. La fel facem apel să se întâmple şi la adunările parohiale şi catehetice pentru informarea credincioşilor Bisericii noastre.
Ne rugăm ca harul şi luminarea Duhului Sfânt să sălăşluiască în inimile şi minţile noastre, aşa încât să devenim slujitori ai voii lui Dumnezeu şi mărturisitori ai dragostei Lui, pentru zidirea Trupului lui Hristos, aşa cum ne cheamă Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. Amin.

sursa

Mitropolitul Serafim de Kithire despre Sinodul din Creta: Unele documente contin puncte de vedere dogmatice care distorsioneaza invatatura ortodoxa cu privire la biserica

3

Pravoslavie.ruMitropolitul Seraphim din Kythira: Sinodul din Creta a luat decizii îndoielnice

„Atena, 25 Octombrie 2016

Mitropolitul Seraphim din Kythira a comentat într-o scrisoare trimisă catre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia cu privire la „Sfântul și Marele” Sinod din Creta și la documentele adoptate în cadrul acestuia, relatează Agionoros.
Vlădica a observat că documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” a devenit o bază pentru dispute „pentru căderea și ridicarea multora”, cu consecințe imprevizibile asupra unității sfintei Biserici Ortodoxe. Mitropolitul Seraphim a caracterizat documentul ca o„piatră de poticnire” nu doar pentru „mulți credincioși, dar și pentru patru Biserici Locale, care concentrează majoritatea credincioșilor Ortodocși”.
Vlădica a criticat comportarea delegației Bisericii Greciei la sinodul din Creta care, fiind supusă presiunilor, nu a justificat până la sfârșit amendamentele la documentele sinodale propuse de Sfântul Sinod al Bisericii Greciei.
Mitropolitul a acuzat sinodul cretan de „o încălcare flagrantă a consfătuirii”, pentru că majoritatea episcopilor ortodocși nu au avut ocazia să ia parte la munca sinodului. De asemenea, el a numit inacceptabilă decizia de a mărturisi îmbisericirea celorlalte confesiuni creștine.„Timp de nouăsprezece secole Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicescă și Apostolească a refuzat să numească diferite comunități eretice ca fiind biserici creștine”, a menționat episcopul.
El a numit o astfel de poziție o„manifestare a umanismului”.„Noi nu abandonăm acea statornicie în întunericul ereziei și a intențiilor malițioase pentru a găsi pacea în confuziile lor și a spiritualității lor întunecate, dar le amintim de cuvintele Domnului: Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” ( In, 8:32)
Vlădica Seraphim a menționat că heterodocșii se consideră a fi„biserici ortodoxe” și consideră că ortodocșii nu dețin totalitatea adevărului: Catolicii consideră că Biserica Ortodoxă este„deficientă” deoarece în cadrul ei nu există primatul papal, iar protestanții „văd neajunsuri în aceea că nu oferim dreptul de conducere femeilor și nu avem căsătorii homosexuale.”

„În astfel de circumstanțe, numind heterodocșii ca fiind biserici, nu contribuim la faptul că ei continuă să trăiască în deziluziile lor, fără să se îngrijoreze de nimic? Nu le ascundem noi adevărul și lumina lui Hristos? Nu vom răspunde noi, ortodocșii, în Ziua Judecății pentru construcția acestui turn Babel spiritual și tăinuirea Adevărului Dumnezeiesc mântuitor?” a întrebat episcopul.
Mitropolitul Seraphim a accentuat faptul că în documentele „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”„Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea modernă” și„Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta”„conțin puncte de deviere dogmatice care distorsionează învățătura ortodoxă cu privire la Biserică.”

traducere pentru Cuvantul Ortodox de r.m.

cuvantulortodox

Parintele Arsenie Papacioc: “Nu pierdeti timpul, dragii mei!”

https://vimeo.com/689346/l:embed_689346
     

Intalnire cu Parintele Savatie Bastovoi, aprilie 2005: Pr. Arsenie Papacioc – Despre ecumenism si alte sfaturi from Crestin Ortodox on Vimeo
– Prea Cuvioase parinte Arsenie, ce semnificatie are pentru dumneavoastra, personal, prezenta aici, la Techirghiol a moastelor Sfantului Antipa?
– Draga, pentru mine nu exista punte, pod intre noi si ei [sfintii], exista numai aripi prin care sa comunicam fara vama. Pentru ca in momentul asta istoric, sa-i zic asa – ca sa vin cu picioarele pe pamant – nu este timp acum sa facem nomenclaturi, sa facem schite si sa discutam artele, este timp de unire, este timp de mantuire.
Nu-i nimic mai scump de la Dumnezeu, dragii mei, ca timpul. Ne-a creat Dumnezeu singur numai pentru El. Si daca ne lasa timp si ne prelungeste timpul vietii noastre [o face] tot cu scopul ca sa fim impreuna. Nici un dar nu e mai mare de la Dumnezeu ca timpul pe care ni-L da. Pentru ca moartea nu vine sa-i faci o cafea. Vine sa te ia.
Am avut ocazia la varsta mea sa stau la multe capataie de morti. Nici o teologie – nu mai vorbesc de filosofie, care e depasita prin ea insasi – nu te invata mai mult decat suferinta Crucii. Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu. Nu se poate fara jertfa! Si acesti oameni care mureau – tipete, urlete, vaiete, glasuri inspaimantatoare – vedeau toti pacatele ca cei mai mari teologi, pentru ca stiau ce-i asteapta si voiau foarte mult sa se intoarca. Pentru ca numai intorcandu-se inapoi se mai putea repara. Dar inapoi nu se mai putea… ca a venit “aia” sa te ia. Si atunci toti doreau foarte mult sa mai traiasca macar o zi. Si se pune mereu problema, [pentru] noi care ne lafaim in timp liber: ce e o zi? Dragii mei, nu o zi, o clipa [in care] daca e concentrat Dumnezeu, ti se considera prilej de a te salva.
N-are nevoie sa dea socoteala Dumnezeu. Ca nu face demonstratii Dumnezeu. Dracul e un tolerat, nu e o putere. Dar are libertatea sa ne “coseasca”, sa ne ispiteasca, deci sa ne trezeasca. Deci, intr-un fel, contribuie foarte mult la mantuirea noastra. El e urat, nesuferit ca nu stie sa iubeasca. E atat de urat incat e cu neputinta sa nu mori daca il vezi. O fetita credincioasa a vazut un drac, nu chiar in adevarata lui putoare si uraciune si a preferat sa mearga toata viata cu picioarele goale pe jar [numai] sa nu mai vada un drac. Dar sa stiti ca si despre ingerul pazitor se spune ca e cu neputinta sa nu mori daca l-ai vedea in adevarata lui lumina. Si totusi, omul – in general, umanitatea – e deasupra angelitatii. Ingerul e creat de Dumnezeu cu misiunea de relatie, de legatura intre marile valori la sistem ceresc, Dumnezeu fiind de fata permanent. Dar omul este stapan pe univers. Omul este un dumnezeu dupa har. Vreti argumente? Chip si asemanare! Despre asta nu se prea vorbeste. Se vorbeste la istorie, la clasa, ca sa iei o nota. Dar trebuie trait momentul nostru. Eu am spus ca o clipa poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugaciune. Ei, suspinarea asta care e plecata din adanc, Dumnezeu o pretuieste mai mult decat cosul de lacrimi. Pentru ca n-are nevoie Dumnezeu de cuvinte, are nevoie de inima ta! Ca nimic nu e mai scump, dragii mei, pe lume ca lacrima pocaintei. Asta deschide cerurile!

Asa ca, sa nu va descurajati, dar sa pretuiti timpul. N-asteptati sa vina alt sfat. “Astazi de veti auzi Glasul Meu sa nu se invartoseze inimile voastre“, cum zice Mantuitorul; si este valabil. Dragii mei, daca ati sti cat de scump e un om… Ca sa va dati seama pe cine bagam noi in iad! Omul este dumnezeu dupa har. Fiul Omului, adica Mantuitorul, I S-a zis Fiul Omului pentru ca este fiul lui Adam si Eva. Adam a fost intai. Ca S-a facut Om, dar desavarsit.
Maica Domnului, fratii mei… Mi-e si frica sa vorbesc! Cat poate Dumnezeu cu puterea, poate si Maica Domnului cu rugaciunea. E foarte suparata pe toti acei care nu-i cer nicodata nimic. Ne-asteapta, ne doreste; lumea o barfeste, dar ea vindeca mamele celor care o barfesc. Nu tine cont de nimic! Nu mai e timp sa mai judecam…Fratii mei, Iisus Hristos ne-a adus mai multe decat ne-a pierdut Adam. Ne-a dat putinta de-a ne indumnezei dupa har. Ne-a dat putinta sa ne iertam vrajmasii. Dragii mei, iubirea vrajmasilor nu e un sfat, e o porunca. Ne va intreba de ce n-am iubit. Si multi spun: „Parinte, pana aici! De aici nu mai putem!“; „Bine, nu puteti! Inseamna ca nu stiti ca focul iadului are calorii de mii de ori mai mari decat asta [cel de pe pamant], n-are nici lumina si nici nu te vezi cu cineva. Si cat stai? 1000 de ani? Nu! O vesnicie! Fara sa vezi pe nimeni, fara cea mai mica speranta ca sa scapi“.

Ca daca in iad ar spune cineva ca peste 1000 de ani iesi de-aici tot e o nadejde si suferinta aia grozava, incalculabila , se usureaza, ca stii ca este o speranta totusi. Asta e cruzimea vesniciei. De asta spune intr-un loc, ca cine stie ca va fi vesnicie si nu ia masuri merita [dus la] casa de nebuni.
Nu pierdeti timpul, dragii mei!


Astazi vorbim si maine nu stim daca mai suntem. E posibi: te musca o muscatura veninoasa, iti cade o caramida in cap cand nu te-astepti si, pe urma, suntem la dispozitia stapanului nostru Dumnezeu. Si daca nu vine moartea maine, aveti timp sa castigati haruri deosebite. Asa ca sa pretuiti foarte mult [timpul]. Ca daca ar fi cu putinta sa-i intrebam pe cei de sus „ce v-a costat de ati ajuns la atata fericire?”. „Timp, putin timp petrecut bine!“.Ne-am inchinat frumos, ortodox, n-am tinut cont de “ecumenisme”. Fereasca Dumnezeu! Pe viata si pe moarte! Uite, am scris „Singur Ortodoxia“! (…) S-au despartit de noi? Ii primim inapoi. Cu inimile deschise, nu stim sa mintim. Fara conditii si cu smerenie. Nu le dam canon ca de ce au facut asta. Dar ei nu vor sa vina pocaiti sa facem unitate universala. Ei vor sa ne pacaleasca: am castigat si pe astia prostii! Ramaneti ortodocsi pe viata si pe moarte! Nu pentru ca asa am apucat. Pentru ca ortodoxia implineste omul din tine. E singura modalitate universala fara de care nu se poate trai. Si [noi, ortodocsii] n-am desfintat nimic. [Ei] au modificat… A venit si se considera papa vicarul lui Hristos. Ce vicar, cand Hristos traieste? Hristos e viu! Zice ca „Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor“. Si mai mult: „Fara de Mine nu puteti face nimic. Nu se misca fir de par fara Voia Mea“. E atat de prezent incat ramai uimit, nu numai in miscari, ci si in ganduri El ne guverneaza, Care ne-a facut cu atat dragoste divina ca sa fim impreuna in vecii vecilor. Si n-a lasat Dumnezeu ca sa ne guverneze un drac.

Toata manifestarea care s-a facut la Roma cu ocazia asta este o propaganda catolica… Nu ne intereseaza. A zis cineva: <<l-a luat dracul si pe asta!>>. [Noi] suntem cuminti, nu blestemam. Dar suntem ortodocsi si cu asta avem nadejde. Pentru ca, dragii mei, va spun, ei nici nu mai au proscomidie. Eu am depasit 90 de ani si vad eu acolo la proscomidie, cum concretizam credinta: pomenim istoria, pomenim pe toti. Si pana la urma: „Spala, Doamne pacatele ce s-au pomenit aici” (…) Cultul mortilor la ei nu mai exista; decat o mascarada cu purgatoriul.Asa ca sunt multe de vorbit. Nu facem aici cateheza, decat sa ne manifestam bucuria ca ne-am intalnit. Mi-ati facut o bucurie care n-are margini si cuvinte. Stiti de ce? Pt. ca inima nu vorbeste. Inima traieste si simte. Ne-ati facut o mare bucurie. Pentru ca si noi, dragii mei, suspinam pentru Basarabia. Eu personal am fost interogat de multi: vreau Basarabia! Si lasati-ma in pace! […]

(…)
– Parinte Arsenie, avem o intrebare! Cum vedeti dumneavoastra (chiar v-ati exprimat ca suntem sub guvernare straina), poate fi cineva in propria sa tara guvernat de proprii oameni distinsi ai tarii? 

Pentru ca acum oricum suntem guvernati din afara (…)
– Draga! Istoria e istorie. Important, foarte important, nimic mai important [decat aceasta] este sa fim noi, ca fiecare ins (…) sa fie prezent. Si [atunci] tu ai ajutat toata lumea pamantului la mantuire dupa Hristos. Sa ne punem la punct. Nici n-avem cum decat eu sa ma fac amplasament de tun. Ca daca tragi cu tunul are recul si te-arunca. Dar daca noi ne facem amplasament in pamant, El vine sa traga [prin noi] in toti dusmanii Lui. Ca si noi suntem dusmani pentru dusmanii Lui. Eu am vorbit de guvernare de drac. Eu n-am vorbit de oameni. Dracul se considera pe sine a fi dumnezeu.
A venit un preot din Franta. Noi avem hramul la 15 august. Era o masa. Maine era slujba si inainte de slujba, seara, a dat staretul [?] o masa. […] Si a venit un preot de la Paris. S-a prezentat. Era de fata si [Inalt] Preasfintitul Serafim… Si cand a ajuns la mine i-am spus: „Arsenie“. „Arsenie, Arsenie, Arsenie…” Facea teatrul asta. Mie nu mi-a placut. „Ce sa spun Apusului din partea Parintelui Arsenie?” „Sa vina la Rasarit smerit, fara conditii.” Imi iau aceasta putere de cuvant pentru ca sunt ortodox si reprezint ortodoxia. Pai „Păi, zic că au dreptate”. <<Dreptate şi dracu’ zice că are. Ăsta nu e un argument>> […]
(…)
– Uite, am fost intrebat ce e viata? 

Viata este moarte continua. „Un cuvant de folos parinte!” Sa stii sa mori si sa inviezi in fiecare zi. Asta e lupta! Sa mori pacatului. Cand Iisus Hristos era pe lacul Ghenizaret si le-a spus ucenicilor „luati-o spre tarmul celalat“, s-au urcat in corabie si au inceput valurile sa acopere corabia. „Doamne, scoala ca pierim!“. „Aaa, va si vedeati in fundul marii cu Mine cu tot? N-am spus eu bine sa o luati pe aici? Dar voiati fara valuri, voiati fara incercari, voiati fara Cruce?” Nu se poate! Cate minuni a facut Mantuitorul de-ti sta mintea in loc! Invia oamenii ca si cum erau jucarii. Dar n-a mantuit lumea atunci. Numai la Cruce, numai la jertfa. Acum a vazut dracul, cu adevarat i-a venit sfarsitul… Mantuitorul era pe Cruce si se vaita satana. Deci jertfa este conditia desavarsirii noastre crestine.
„A murit fara lumanare, Parinte! A murit… ce ma fac?“

 Lumanarea nici n-ajuta, nici n-acuza. Are insa o seminificatie lumanarea: conditia de jertfa. Ca sa lumineze jertfeste fitilul si ceara. Deci, ideea de jertfa inseamna lumanarea. E, si noi trebuie sa jertfim ceva: o placere, o bucurie, o cutare. Si sigur ca atunci esti un erou. Dar lumea e obisnuita sa ceara ca niste milogi. Nu asa! Iti da sigur, dar sa vii ca un erou. Ca daca dracul impingea in usa la un crestin, la un calugar si calugarul impingea si dracul mai tare sa intre el. „Doamne, Doamne, Doamne!” Si dracul cand sa intre calugarul: „Doamne!“. Si a venit Hristos. „Cand m-ai chemat cu adevarat am venit. M-ai chemat ca un milog pana acuma…” Suntem prea scumpi, prea destepti, prea daruiti, prea indumnezeiti ca sa nu ne pastram identitatea asta, sa ne rusinam de numele mare pe care il avem. Cerem lui Dumnezeu ca niste dumnezei, dar cu smerenia cuvenita…”

Sursa