​TOATE PROFETIILE ORTODOXE


PROFETIILE
ARHIM. GAVRIIL DESPRE ANTIHRIST:

  În timpurile lui antihrist oamenii vor aştepta salvarea din cosmos Niciodată să nu vă pierdeţi nadejdea!din “Stareţii despre ultimele vremuri”În perioada vremurilor de pe urmă nu vă uitaţi la cer: aţi putea fi înşelaţi de minunile ce se vor petrece acolo – puteţi să greşiţi şi să vă pierdeţi.

Adepţii lui antihrist vor umbla dezgoliţi. Creştinii însă vor fi îmbrăcaţi cuviincios. Conform canoanelor bisericeşti femeia nu trebuie să poarte haine bărbăteşti.    Îmbrăcămintea omului arată starea lui duhovnicească.Diavolul are 666 de mreje. În timpurile lui antihrist oamenii vor aştepta salvarea din cosmos. Aceasta va fi cea mai mare înşelare (momeală) a diavolului: omenirea va cere ajutor de la extratereştri, neştiind că aceea sunt demoni.Despre lupta sfinţilor proroci Enoh şi Ilie cu antihristul se va transmite la televizor.Când icoanaPreasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Iviru („Portăriţa”) va purcede să părăsească Athosul, va începe dangătul clopotelor, bisericile în mod văzut i se vor închina, pentru a o petrece. Toate acestea vor fi arătate la televizor.Aceasta-i mila Domnului”, spunea stareţul.Va veni timpul,oamenii vor pleca în munţi. Dar să nu vă duceţi câte unul…In păduri şi munţi să mergeţi în grupuri mici.

Pentru creştini cel mai mare chin vafi faptul, că ei singuri vor pleca în păduri, apropiaţii lor însă vor primi pecetea lui antihrist. Produsele pe care pun semnul lui antihrist nu vă pot dăuna. Aceasta încă nu este pecetea. Trebuie rostită rugăciunea „Tatăl nostru”,de însemnat cu sfânta cruce, de stropit cu aghiasmă şi astfel se va sfinţi orice hrană.Dacă vei fura, vei încălca una dintre cele zece porunci. Cine va proceda astfel îl va primi pe antihrist.Omul credincios va nădăjdui în Dumnezeu. Iar Domnul în ultimele vremuri va săvârşi aşa minuni pentru poporul său, încât o mică frunzuliţă din copac îi va ajunge pentru o lună întreagă. Şi pământul nu va scădea; îi vei face cruce şi îţi va da pâine.

Nu vă temeţi. Principalul este să nu fie primită pecetea lui antihrist pe mâna dreaptă şi pe frunte.Nu mâncaţi pâinea celui care a primit pecetea lui antihrist.În ultimele vremuri adepţii lui antihrist vor umbla la biserică, se vor boteza şi vor predica poruncile evanghelice. Însă nu-i credeţi pe cei care nu au fapte bune. Doar după fapte se poate recunoaşte adevăratul creştin.

Credinţa adevărată îşi află loc în inimă, şi nu în minte (raţiune). Antihrist va fi urmat de cel ce are credinţa în minte, iar cel ce are credinţă în inimă, lesne îl va recunoaşte.Acum se încep evenimente importante. Astfel de pericol n-a fost pe pământ de la facerea lumii.

Este ultimul… Imaginaţi-vă mama a cinci copii: cum poate să-i hrănească, fără a primi pecetea lui antihrist? Vedeţi ce curse întinde antihristul oamenilor.
La început aceasta se va face benevol. Dar când antihristul se va înscăuna şi va deveni stăpânul lumii, îi va impune pe toţi să primească această pecete. Pe cei care nu o vor primi îi va declara trădători.

Atunci va trebui de plecat în păduri; grupuri a câte zece-cincisprezece oameni.

Însă nu vă duceţi câte unul sau doi: nu vă veţi salva… Veţi fi păziţi de Duhul Sfânt. Niciodată să nu vă pierdeţi nădejdea. Dumnezeu vă va da înţelepciune cum să procedaţi.
La sfârşitul vremurilor oamenii se vor mântui prin dragostea, smerenie şi bunătate. Bunătatea va deschide porţile Raiului, smerenia îi va duce încolo, iar dragostea îl va arăta pe Dumnezeu.

Arhimandritul Gavriil

(Urghebadze) 1929 -1995

Episcopul  Nicolae Velimirovici:

velimirovici-nv.jpg

RAZBOIUL SI BIBLIA
Episcopul Nicolae Velimirovici, “Razboiulsi Biblia”, Editura Sophia, Bucuresti, 2002
Inarmarea
– Toate popoarele Europei si Americii, draga generale – incepu balcanicul – se inarmeaza in modul cel mai febril pentru un nou razboi. Cine nu vede asta? Acest lucru de-abia e un secret pentru ciobanul din munte, cu atat mai putin pentru oamenii care traiesc in orase si urmaresc treburile omenesti. In cursa inarmarii, dintre popoarele Asiei deocamdata merg in pas cu Europa si cu America doua-trei popoare, cum sint Japonia, Turcia, intr-o oarecare masura Persia si Afganistanul. Marea China se rafuieste cu ea insasi si face sangeroase exercitii militare pe fiii sai, pregatindu-se astfel, si fara sa o stie, pentru macelarirea fiilor altora. Dar cei ce si-au impovarat constiinta cu raspunderea pentru primul razboi mondial se vor incarca si cu raspunderea pentru razboiul care sta sa vina: sint popoarele rasei albe, popoarele numite crestine. In pregatirile pentru noul razboi, sau pentru noile razboaie, ei se afla inaintea tuturor celorlalte popoare si semintii de pe globul pamantesc. Iar ca lumea sta inaintea unui nou razboi, o marturisesc urmatoarele:
1. Pregatirile pe fata si in secret ale popoarelor amintite;
2. Bugetele militare, care la toate statele intrec incomparabil cheltuielile cu orice alta destinatie, si intrec de departe bugetele militare dinaintea razboiului trecut;
3. Activitatea febrila a nenumaratelor fabrici de armament, munitie, gaze toxice, aparate electrice si electromagnetice de razboi, prectam si masa sporita de lucratori si de productie din aceste fabrici;
4. Constructia febrila de nave militare si alte mijloace de razboi navale;
5. Efectivele crescute ale armatelor regulate fata de cele de dinainte de razboi;
6. Echipele de savanti cu inalta calificare angajati de unele state, care isi pun inteligenta si energia in slujba descoperirii sau perfectionarii gazelor toxice ucigase si altor mijloace chimice de razboi pe uscat, pe apa, sub apa si in aer;
7. Aliantele si gruparile secrete cu scopuri militare ale unor state si popoare;
8. Foarte dezvoltatele servicii de spionaj, cu ajutorul carora un stat afla planurile de razboi si inventiile secrete destinate razboiului ale altor state.
Acestea sint dovezile — dar exista si semne prevestitoare ale unui nou razboi, printre care: neincrederea crescanda dintre state, ura rasiala si nationala, si mai ales presentimentul intunecat general si nelinistea generala a spiritelor de pe toate cele cinci continente.
La aceasta, un voitor de bine poate raspunde: „Toate acestea sint asa cum spui. Vedem si noi asta. Dar toate pregatirile de razboi nu duc neaparat la razboi: fiindca in paralel cu pregatirile de razboi merg si pregatirile de pace”[1]. Merg, da, dar merg ca un copil in urma unui urias, ca un car cu boi in urma carelor de foc. Daca ar fi sa personificam razboiul si pacea, razboiul ar trebui sa-i spuna pacii: „Eu trebuie sa ma micsorez, iar tu sa cresti”. Dimpotriva – ia seama! – razboiul spune pacii: „Cu pregatirile tale tu, copile, ascunde-ma, apoi alearga pe strazi si striga ca eu nu exist si, indeobste, nici nu voi exista!” Chiar si propaganda verbala a pacii serveste multora in scopuri de razboi. Si astfel, in zilele noastre se adevereste inca o data spusa prorocului: Pace, pace, si pace nu este (Ier. 8,11).
Despre pace se vorbeste in ziua de azi atat de mult nu pentru ca e pace, ci fiinca pacea este in primejdie — asa cum despre cinste nu se vorbeste mult cand exista cinste si despre sanatate atata timp cat tine sanatatea. Sau nu vedeti, ca militar, ca multe convorbiri de pace sint intrebuintate ca tactica de razboi camuflata? Oamenii spun: „Pace, pace”, si pace nu este!
Si intr-adevar, generale, nu am avut pace dupa incheierea Razboiului Mondial. Daca a avut-o cineva, au avut-o papuasii si bosimanii mai degraba decat oamenii albi. In fapt, a existat un armistitiu, nu pace. Am avut si avem pregatire febrila pentru un nou razboi — la fel ca in cazul unui armistitiu. De cand Germania a cerut armistitiu in 1918 si pana acum am avut de fapt numai un armistitiu. De atunci si pana acum, cheltuiala principala a statelor, principala preocupare a oamenilor de stat si a generalilor si principala teama a popoarelor se leaga de un nou razboi, la fel ca in cazul unui armistitiu.
Din toate acestea reiese limpede urmatoarea invatatura:
1. Ca Razboiul Mondial, inceput inca din anul 1914, nu pare a se fi incheiat nici pana astazi;
2. Ca de la Razboiul Mondial incoace ideea unui nou razboi domina cu toata autoritatea dispozitiile psihice si eforturile materiale ale popoarelor si statelor;
3. Ca faptele privitoare la inarmarea lumii pun in umbra toate convorbirile si bunele intentii de pace;
4. Ca lumea, din punct de vedere financiar, adica din punctul de vedere al cheltuielilor in scopuri de razboi, este deja in stare de razboi.
Cum va fi viitorul razboi
Trebuie sa va descriu asta, generale? Oamenii cinstiti si rationali nu pot nici in trezie, nici in vis, nici in imaginatie sa isi inchipuie privelistea ingrozitoare a razboiului care sta sa vina.
Va fi un razboi cu totul lipsit de mila, cinste si eroism. Razboiul eroic dintre israiliteni si filisteni, in care cele doua osti priveau lupta dintre reprezentantii lor, David si Goliat, asteptandu-si de la deznodamantul acelei lupte biruinta sau infrangerea, este doar o idila pastorala fata de razboiul ce sta sa vina. Si razboiul lui Arjuna impotriva lui Bhima, descris in Mahabharata, este doar o idila. Precum idila e si razboiul de la Kosovo dintre sarbi si turci, ba idila e si razboiul lui Napoleon impotriva Moscovei. Dar ce spun eu? Toate razboaiele din lume, in care au strafulgerat intrucatva si raze de milostivire, cinste si eroism; toate razboaiele care au putut sa insufle macar un cantaret bun si un cantec bun sint o idila fata de razboiul in fata caruia sta lumea: fiindca razboiul care va sa vina nu va tinti doar biruinta asupra potrivnicului, ci nimicirea potrivnicului — deplina nimicire nu doar a luptatorilor lui, ci si a tot ce au ei in spatele frontului, a parintilor, copiilor, bolnavilor, ranitilor lor si a celor luati prizonieri dintre ei, a satelor si oraselor lor, a animalelor si patulelor lor, a cailor ferate si soselelor lor! Parjol care nu gandeste si nu face deosebire!
In razboiul trecut a fost plansa nimicirea catedralei din Reims. In noul razboi se va rade peste ruinele multor catedrale, ale multor locuri sfinte, monumente de veacuri ale popoarele, si a tot ce mai este drag si pretios inimii omenesti pe pamantul patriei. Va fi aruncat fara crutare foc de pe pamant, de pe apa, din vazduh, asupra tot ce e potrivnic. Foc, plumb si otel vor cadea ca o ploaie nestavilita care ineaca si da totul mortii. Odata cu aceasta vor veni si fulgere electrice, tancuri electrice, aparate din fier cu deplasare rapida si cu tir rapid, si Dumnezeu stie – mai pe sleau spus, dracul stie – care sint toate mijloacele infernale de ucidere, torturare si siluire a oamenilor, animalelor, fiintelor si fapturilor. Iar ca o incununare a tuturor acestora va veni ultima si suprema inventie a civilizafiei latino-teutonice: putoarea! Adica gazele puturoase, aruncate asupra potrivnicului si a patriei lui din cele mai felurite arme si in cele mai felurite compozitii. Fiece fiinta vie pe care Facatorul Cel Preainalt a daruit-o cu organ de respirat ca sa se indulceasca de aerul Lui curat si datator de viata, isi va da duhul in chinuri din pricina putorii otravitoare cu care va fi „dat buna ziua” civilizatia apuseana. Attila, Ghinghis-Han si Cambyses ar rosi de rusine inaintea unor asemenea metode inumane de razboi. Dar cei ce sint botezati in numele Atotmilostivului Fiu al lui Dumnezeu se vor rusina, oare? Cifrele razboiului viitor vor intrece in toate privintele, afara de numarul crutatilor, cifrele tuturor celorlalte razboaie din istoria neamului omenesc. In cursul razboiului vor fi mobilizati si copiii de la doisprezece ani in sus, precum si multe femei si fete. Se va lua pentru necesitati de razboi, prin rechizitie, tot ce va fi ramas in spatele frontului: si ultimul bou, si ultimul cal, si orice alt animal domestic de hrana sau de povara, si toate alimentele, toti banii, toate bijuteriile persoanelor private, toate lichiditatile din bancile private, ale unor societati sau ale statului, si toate valorile bisericilor si manastirilor, imbracamintea, vasele, tot ce este de fier, cupru, aluminiu, cauciuc – fara sa mai vorbim de argint si aur -, telefoanele private, sobele de metal, incuietorile de la porti si usi, paturile de metal, ramele de metal de la portrete, icoane si oglinzi; intr-un cuvant, tot ce e din metal, din piele, din panza, din cauciuc sau din oricare material ce va fi necesar razboiului si razboinicilor. Batranii si batranele, impreuna cu copiii mici si cu invalizii, vor ramane in casele goale si reci, cu hambarele goale, cu staulul si grajdul gol, fara incaltaminte, fara curele, fara vesela, fara plug si sapa, fara cutit si lingura, in case neincuiate – oameni flamanzi in primejdie din partea fiarelor flamande. Vor rupe cate putina iarba – unde va fi ramas dupa parjolul razboiului -, vor scurma pamantul si vor jupui scoarta de pe copaci ca sa manance. Cu asta se vor tine in viata. Si vor veni zile friguroase cand oamenii vor arde toate cartile din biblioteci, atat din cele publice cat si din cele particulare, si toate tablourile si obiectele de arta din muzee, numai sa se incalzeasca poporul, numai sa incalzeasca batrana bunicuta putin ceai – fara ceai – pentru nepotul care trage sa moara. De groaza, multi se vor salbatici, se vor indobitoci sau vor innebuni. Si ei vor alerga, cu totul goi, nepieptanati si murdari, pe drumuri si pe strazi, prin munti si prin campii, urland ca fiarele si napustindu-se asupra celor pe care ii intalnesc sau ii ajung. Iar dupa aceea, Comandamentele Supreme vor da ordin ca toate acele sarmane parti ale neamului omenesc de care luptatorii din primele randuri isi vor aminti ca de parintii lor, de fratii si de surorile lor, si de copiii lor, ca toate aceste sarmane parti si particele ale neamului omenesc sa fie stramutate in pesterile din munti, din pricina primejdiei otravurilor puturoase prin care vrajmasul va incerca sa otraveasca tot ce sufla in tara celeilalte tabere. In acest fel, in cursul razboiului nu va mai fi, de fapt, popor in asezarile omenesti de acum, in orasele si satele de acum, in casele si colibele de acum: fiindca toata tara va fi un camp de lupta. Nu cumva se va preface, draga generale, toata planeta noastra intr-un camp de lupta? Dintre orasenii din spatele frontului nu va mai putea fi vazut, nicaieri, nici unul. Vor fi cu totii in refugii, prin pesteri si prin rapile din munti. Cum isi va duce zilele sarmanul popor in refugiile acelea, nici un om nu va putea sa povesteasca. Cand razboiul, dupa vreme indelungata, se va fi incheiat, se va vedea ca toate acele pesteri si rape din munti sint pline cu osemintele poporului care va fi murit.
O caracteristica aparte a viitorului razboi va fi lipsa de idealuri a tuturor tarilor beligerante si neincrederea reciproca dintre luptatorii aflati sub acelasi stindard: fiindca acest razboi nu va fi dus, in fapt, nici in numele credintei, nici in numele libertatii, nici in numele patriei sau natiunii – chiar daca acestea vor fi etalate ca lozinci – ci, in principal, doar in numele urii si razbunarii, al acapararii si jafului. Din pricina acestei lipse de idealuri, care nimiceste orice insufletire, in toate armatele vor fi multi tradatori si spioni platiti. Prin urmare, va fi multa neincredere reciproca, si vor fi puse la zid intregi unitati de lupta. Pe langa cei vinovati vor fi omorati si multi nevinovati de catre propriile autoritati. Si mai mult, din pricina lipsei oricarui ideal important si adevarat pentru care cineva sa se invoiasca a muri de bunavoie va fi si o lipsa totala de eroism si de eroi. Intr-o situatie grea, oamenii se vor arata lasi, iar intr-una usoara – lipsiti de suflet si jefuitori de cadavre. Masinile moarte de razboi vor reprezenta, la drept vorbind, principalii si singurii eroi ai viitorului razboi. Ele se vor arata mai vii, mai inteligente, mai puternice si mai viteze decat omul – facatorul si proprietarul lor. Omul va fi atat de nimicit in mijlocul masinilor sale, atat de sarman si de infricosat! El va aplauda masinile sale de razboi asa cum erau candva aplaudati eroii. Si vor fi distinse cu decoratii, si vor fi impodobite cu cununi de laur. Masinile moarte de razboi O mare parte din toate grozaviile pe care le-am descris ale razboiului viitor le-am trait si vazut deja in trecutul Razboi mondial. Insa razboaiele viitoare vor fi in toate privintele mai cumplite decat toate razboaiele trecute.
Este greu insa, draga generale, sa descrii cu limba omeneasca acea noapte furtunoasa si intunecata, plina de crima, groaza si haos, in care Europa si America, intrand, trag dupa ele intreaga lume
Din toate acestea reiese limpede invatatura:
1. Lumea civilizata va pune in slujba viitorului razboi toata inteligenta sa, toata energia si tot avutul sau, fara rezerve.
2. Grozaviile distrugerilor din viitorul razboi vor intrece toate grozaviile razboaielor din vremurile trecute.
3. Viitorul razboi se va distinge prin lipsa de idealuri si prin lipsa milostivirii si eroismului.
Care sint cauzele viitorului razboi
Ma intrebati, generale, care pot fi cauzele viitorului razboi?
Ma intrebati, de fapt, despre adevaratele pricini ale acestui razboi sau despre incidentul prin care va incepe razboiul? Fiindca, vedeti, e vorba despre doua lucruri diferite. Politicienii si ultrapatriotii europeni care socot ca trecutul Razboi mondial a fost pricinuit de atentatul de la Sarajevo nu sint catusi de putin calificati sa ne explice cauzele viitorului razboi.
Daca cetatenii unui oras si-au stropit casele cu petrol si se gaseste un copilandru care din reavointa sau strengarie arunca in oras un chibrit aprins, se va chema ca el a provocat incendiul? Apreciati singur cat de miopi au devenit carturarii si fariseii vremurilor noastre! Cauzele nasterii unui monstru le cauta cu pana la chiar noua luni inainte de nastere, in vreme ce cauzele unei monstruozitati atat de infricosatoare cum a fost trecutul macel mondial, ei sint gata sa le afle intr-un incident sangeros care s-a intamplat la Sarajevo cu numai o luna de zile inainte ca aceasta monstruozitate sa iasa la lumina! Atunci cand oamenii vor razboi, asemenea incidente se gasesc repede pentru a sluji drept uvertura a razboiului. Daca oamenii sint gata de razboi, oare multa vreme va trebui asteptat vreun atentat, sau arderea vreunui steag, sau maltratarea vreunui consul, sau omorarea vreunui misionar? Cu greu ar putea fi in masura sa ne explice cauzele viitorului razboi si filosofii evolutionisti si economistii. Cine poate sa asculte in serios vorbind despre razboi pe cei care privesc razboiul ca pe un lucru firesc si necesar pentru un asa-numit progres al neamului omenesc? Daca aceasta varsare de sange nebuneasca pe care ochii nostri au vazut-o vreme de cativa ani este un lucru firesc, inseamna ca ratiunea si cinstea sint nefiresti la oameni. Daca un puhoi de faradelege organizata, si numai de faradelege, cu toate zagazurile si stavilarele deschise, inunda si pustieste lumea, cateva milioane de vieti omenesti si preface in cenusa tot ce s-a infaptuit si cladit cu osteneala indelungata de-a lungul a generatii si generatii, si totul pentru nu stiu ce progres, atunci progresul e cel mai de nedorit lucru din lume, si insusi cuvantul „progres” este cel mai primejdios si mai blestemat cuvant din vocabularul omenesc.
Ce progres a adus lumii trecutul Razboi mondial? Sa deschida ochii si sa vada macar cei ce isi amintesc de oamenii si conditiile de viata dinaintea acestui razboi. Nu e nimic mai evident ca faptul ca acest razboi vestitor de rau i-a facut pe oameni mai rai si mai degenerati, fizic si moral, iar conditiile politice, economice si financiare s-au inrautatit in urma lui. Bineinteles, la asta filosofii evolutionisti vor raspunde cu obisnuitul zambet sardonic: „Asta nu se poate aprecia acum. Progresul pe care omenirea l-a facut prin razboiul trecut va putea fi calculat abia dupa sute si mii de ani“. Astfel, acesti filosofi, in aceasta problema ca si in oricare alta, plutesc intr-un intuneric de mii de ani – adesea intr-un intuneric si mai intunecat, de milioane de ani – fie inainte, fie dupa, intr-un intuneric in care nici o teorie nu poate fi verificata.
In fine, nici ganditorii de tipul lui Machiavelli si Nietzsche nu explica defel taina razboiului. A diviniza anumiti oameni si a le da cheile razboiului si pacii fara a tine seama de nici un fel de scrupule morale, fara a tine seama de raporturile lor cu Dumnezeu si aproapele, inseamna a teoretiza impotriva nu doar a idealurilor, ci si a realitatilor si experientei de veacuri a neamului omenesc.
Ma intrebati, generale, cine ar putea atunci sa ne arate si sa ne explice cauzele viitorului razboi sau ale razboiului indeobste? Nimeni altcineva decat Sfanta Scriptura a lui Dumnezeu. Nu exista nici macar o singura carte in aceasta lume in care sa fie descrise atatea razboaie ca in Biblie, descrieri insotite de explicarea lor, care merge pana la radacina prima. Acolo este adunata o uriasa experienta privitoare la razboaie, la biruinte si infrangeri, a neamului omenesc de pe trei continente – si toata aceasta experienta este explicata si lamurita intr-o lumina aparte. Nu exista nici o filosofie a razboiului care sa poata da raspunsuri multumitoare cu privire la cauzele razboiului si sa prevada biruinta sau infrangerea uneia dintre partile aflate in razboi. Astfel de raspunsuri si astfel de prevederi numai Biblia ne poate da. Ca atare, nici nu exista in ziua de astazi, niciunde, nici o carte mai actuala despre razboi, despre cauzele razboiului si despre deznodamantul final al razboiului, decat Biblia sau Sfanta Scriptura a lui Dumnezeu.
Se intelege ca in Biblie nu sint descrise toate razboaiele din istoria neamului omenesc: insa acelea care sint descrise si explicate in ea sint exemplare pentru toate razboaiele din trecut si din viitor. Acest fapt nu-l schimba nici amploarea razboiului, nici tehnica de razboi. Atat razboaiele locale cat si cele mondiale au loc ca urmare a acelorasi cauze, asa incat si unele si celelalte, de orice amploare ar fi si pe oricare camp de lupta s-ar desfasura, se explica la fel de usor prin Biblie. Si viitorul razboi, asadar, va putea fi inteles si explicat numai prin Biblie, adica prin razboaiele exemplare pomenite si explicate in Biblie.
Ca atare, lasand pe mai tarziu adevarata explicatie a cauzelor viitorului razboi, ingaduiti-mi ca in aceasta clipa solemna si dureroasa dintre doua razboaie, cel de ieri si cel de maine, sa rasfoim inca o data vechile pagini ale acestei carti marete, care nu ne invata prin teoriile si cugetarile catorva oameni, ci prin experienta si fapte.
E cazul sa va spun numaidecat ca in lumina Bibliei nu trebuie sa ne intrebam care vor fi cauzele, ci care sint cauzele viitorului razboi. In lumina Bibliei ele sint deja realizate si sint palpabile. Cetatenii din oras isi stropesc de zor casele cu petrol. Este cu totul lipsit de obiect sa ne intrebam cine va arunca primul scanteia in oras.
Caine, unde este fratele tau?
Primul sange omenesc, generale, care a fost varsat pe pamant a fost sange de frate. Acest fapt e simbolic pentru toate faradelegile savarsite de om asupra omului pana la sfarsitul istoriei. Si ultimul sange omenesc, generale, care va fi varsat pe pamant va fi, din nou, sange de frate: fiindca ce altfel de sange ar putea fi?
Dar fratii dupa sange nu sint intotdeauna frati dupa duh. Cain si Abel aveau acelasi sange, dar nu si acelasi duh; erau frati dupa sange, dar nu frati dupa duh: fiindca in vreme ce duhul lui Abel era luminat de Dumnezeu, duhul lui Cain era intunecat de zavistie. S-a intristat Cain foarte, si s-a mahnit fata lui, adica i s-a intunecat si fata din pricina duhului intunecat. Si cand erau singuri in camp, s-a sculat Cain asupra fratelui sau Abel si l-a omorat pe el (Fac. 4, 5-8).
Vazut-a Atoatevazatorul Dumnezeu ce a facut Cain si l-a intrebat: Unde este Abel, fratele tau? Iar varsatorul de sange, ca fiecare varsator de sange de mai tarziu, s-a slujit de minciuna si a raspuns: Nu stiu: au doar pazitor sint eu fratelui meu?
Cu asta a inceput istoria neamului omenesc pe pamant, si anume cu o ucidere de frate. O ucidere de frate din zavistie! Aceeasi zavistie satanica ce a racit dragostea protoparintilor nostri fata de Facator a racit si dragostea primului lor fiu fata de fratele sau. Aceasta din urma faradelege a venit ca urmare a celei dintai, precum si ca pedeapsa pentru cea dintai – pedeapsa pentru Adam si Eva. Vazand pe fiul lor mai tanar si mai bun omorat, tatal si mama nu au avut cum sa nu simta boldul otravit al pacatului pe care il savarsisera fata de Dumnezeu in Rai. Insa acesta a fost doar inceputul, exemplar pentru intregul viitor al urmasilor lor. In ce consta caracterul exemplar al acestei faradelegi? In aceea ca pacatul omului fata de om apare ca urmare a pacatului omului fata de Dumnezeu. Sau, cu alte cuvinte – atunci cand vorbim despre razboi – ca razboiul omului impotriva omului apare ca urmare a razboiului omului impotriva lui Dumnezeu. Daca Atotmilostivul Facator al oamenilor nu ar fi potolit incendiul care a fost si este in continuare aprins de pacat, neamul omenesc ar fi fost nimicit chiar de la prima generatie istorica. Dar mila Facatorului mai intai a impiedicat razbunarea asupra ucigasului de frate Cain, iar apoi a dat mangaiere nefericitilor parinti prin cel de-al treilea fiu, Sit. Si a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca oricine il va afla pe el sa nu-l omoare (Fac. 4,15). Si a tot trait Cain pe pamant, fugind din loc in loc si tremurand cu intregul trup. Iar mama lui Abel ecel omorat, cand l-a nascut pe Sit, a pus acest fapt pe seama milostivirii lui Dumnezeu, zicand: Dumnezeu mi-a dat alt fiu in locul lui Abel, pe care l-a omorat Cain (4, 25).
Si astfel, generale, acest prim inceput al tuturor razboaielor care au urmat se intelege in lumina Sfintei Scripturi in urmatorul chip:
1. Exista o lege implacabila a pacatului.
2. Razboiul omului impotriva omului este urmarea razboiului omului impotriva lui Dumnezeu.
3. Razboiul parintilor impotriva lui Dumnezeu il continua apoi fiii unul impotriva altuia.
4. Milostivirea Facatorului tempereaza legea pacatului si prin acesta face cu putinta dainuirea neamului omenesc pe pamant.Care sunt, deci, cauzele viitorului razboi?
Dupa ce am rasfoit toate paginile Sfintei Scripturi, in care e inscrisa filosofia cea adevarata a razboiului, si dupa ce am cercetat in lumina acestei Sfinte Carti aversul si reversul catorva dintre razboaiele moderne, putem raspunde, generale, la intrebarea dvs.: „Care sint cauzele viitorului razboi?”
De calitatea pacii noastre depinde ca razboiul sa fie ori sa nu fie. Daca viata noastra ar fi placuta lui Dumnezeu in vremea pacii, fara indoiala ca nu s-ar ajunge la razboi, unde nu ar fi asa! Pacea fara Dumnezeu e leaganul razboiului. In vreme de pace, bacilii razboiului se inmultesc si cresc; iar dupa ce se inmultesc si cresc, razboiul este inevitabil, fie ca o vor oamenii in acel moment, fie ca nu o vor. Eu nu voi proroci ca viitorul razboi va fi deschis prin asasinarea vreunui misionar sau consul, sau prin scufundarea criminala a unui vas apartinand unui stat vecin, sau prin orice fel de atentat asupra persoanei si avutului unui popor. Razboiul poate fi deschis prin evenimente de acest fel, poate fi deschis si prin altele. Acest lucru, insa, nu ne intereseaza. El nu conteaza catusi de putin atunci cand se vorbeste despre cauzele unui razboi. Acestea sint numai pretexte sau semnale pentru razboiul care a fost dinainte „leganat” si „crescut”, vreme indelungata, in timpul pacii.

Cauzele viitorului razboi sint mostenite deja de la razboiul precedent. Ele au inceput sa se acumuleze inca de la ultima conferinta de pace. La aceasta conferinta au fost convocate multe tari beligerante; dar nu a fost chemat nici prin rugaciune, nici prin multumire, Acel al Treilea, Atoatevazator si Hotarator Factor fara de Care nimeni nu biruie si nimeni nu este infrant[2]. Prin urmare, conferinta s-a desfasurat intr-o atmosfera foarte apasatoare si incordata. In timpul nenorocirilor razboiului, Dumnezeu era pomenit si chemat in ajutor. Insa indata ce razboiul a incetat, oamenii L-au inlaturat pe Dumnezeu din treburile lor. Ca atare, la aceasta conferinta de pace s-a vorbit mai putin despre pace si mai mult despre despagubirile de razboi. A lipsit binecuvantarea lui Dumnezeu, si de aceea s-a incheiat o pace care a facut din lume o fabrica de razboaie si care s-a pus, cu toate puterile si bunurile sale, in slujba neobosita a viitorului razboi. Aliatii au dictat conditiile pacii si au impartit avutul biruitilor cum au vrut. Dar au tras, oare, vreun folos de pe urma acestui avut? Au interzis invinsilor sa intretina armata si sa se inarmeze, iar siesi si-au permis acest lucru. De ce nu si l-au interzis si siesi? N-au prevazut ca prin aceasta hotarare s-au pus si pe ei insisi in randul celor invinsi: fiindca tot avutul pe care l-au stors de la invinsi nu l-au cheltuit oare – sau nu-l vor cheltui in scurta vreme – pe marirea armatelor proprii si pe noi pregatiri de razboi? Avut nebinecuvantat! Cea mai mare fericire a popoarelor invinse consta tocmai in faptul ca le sint legate mainile in privinta cheltuielilor pentru armata si a inarmarii pentru viitorul razboi. Ele nu trebuie sa regrete ca isi dau banii „invingatorilor”. Mai bine sa ii dea in dar vecinilor decat sa il arunce in gura lui Marte. Iar cea mai mare nefericire a Aliatilor vine din aceea ca avutul luat de la adversari l-au indreptat spre scopuri de razboi. Omeneste vorbind, aceasta este razbunarea Celui de-al Treilea, Care n-a fost chemat la nici una dintre conferintele de pace. Asta inseamna sa faci o treaba fara binecuvantarea lui Dumnezeu. Si asta inseamna a stropi iarasi cu petrol orasul indata dupa ce incendiul a fost stins.
Intre toate cauzele razboiului viitor, ca si ale razboaielor trecute, cauza fundamentala este lepadarea de Dumnezeu sau apostazia de la Dumnezeu Cel Unul si Viu. Nu este pace necredinciosilor (Isaia 48, 22). Multi crestini din Europa si America, crestini care in timpul razboiului se grabeau sa mearga in biserica chiar inainte de inceperea slujbei, numai sa prinda loc, au inceput dupa razboi sa se raceasca fata de credinta si sa apostazieze de la credinta in Dumnezeu. Cand le faci observatie, iti raspund cu ironie ca astfel credinta nu mai este un lucru de actualitate! Cum asa? Oare poate fi vorba de„actualitatea” sau „neactualitatea” realitatii? Iar Dumnezeu este cea mai inalta realitate, deasupra a orice se numeste in general realitate. Cum se poate ca credinta in Dumnezeu, care a fost legatura vie si indispensabila cu realitatea cu zece ani in urma, sa nu mai fie acum de actualitate?Necredinta in Dumnezeu inseamna credinta in irealitate, in himere. Potrivit recensamintelor oficiale, numarul necredinciosilor din Cehia a crescut in timpul pacii la peste un milion. Adica fiecare al zecelea om este necredincios in patria evlaviosului Jan Hus! Constatam aceasta cu durere, nu cu satisfactie. Dar boala necredintei nu este nicidecum doar monopolul Cehiei. Aceasta boala roade si duhul Frantei, al Italiei si Germaniei, iar in vremea mai noua si al Rusiei. Necredinta a prins radacini, mai mult sau mai putin, in toate statele Europei si Americii, mai ales in orase, unde apar si se zaresc mai mult lucrurile oamenilor decat lucrurile lui Dumnezeu. Iar soarta ce-l asteapta pe un popor cu multi necredinciosi o citim limpede in Sfanta Scriptura a lui Dumnezeu: NU este pace necredinciosilor; iata care le este soarta; iata ce le este scris. Razboiul le este, asadar, scris,pentru necredinta in Dumnezeu. Si nu vor putea niciodata, prin urmare, sa fuga de razboi daca nu vor fugi mai inainte de necredinta in Dumnezeu. Fiindca necredinciosul, prin insusi faptul ca e necredincios, a facut ce este rau inaintea Domnului. Necredinta este jignire a Facatorului si Tiitorului lumii, dispretuire si rastignire a doua oara a lui Hristos Domnul, intru al Carui nume sint botezate popoarele crestine si Caruia si-au jurat credinta. Iar orice jignire adusa lui Dumnezeu, daca nu se face pentru ea grabnica pocainta, aduce nenorocire: seceta, inundatii, boala, dezordine, criza, regres in toate privintele si razboiul ca incununare a tuturor nenorocirilor. Aceasta nu este o superstitie populara taraneasca, ci un fapt confirmat de experienta, atat de cea biblica, cat si de cea cotidiana.Sa trecem acum mai departe. Lepadarii de Dumnezeu sau necredintei ii urmeaza neaparat inchinarea la idoli: fiindca indata ce omul se leapada de Dumnezeu, isi umple golul inimii cu un oarecare alt lucru, caruia i se inchina ca unei realitati sau valori supreme. El inlocuieste unicitatea lui Dumnezeu cu multitudinea idolilor. Nici un inchinator la idoli, niciodata, nu s-a inchinat unui singur idol. Inchinarea la idoli este insotita in sufletul omenesc de haos, pana ce credinta in Dumnezeu aduce in suflet desavarsita simplitate, claritate si determinare. In masura in care se poate descurca cineva in haosul duhovnicesc de astazi al unei mari multimi de europeni si americani cu carte, si in masura in care se pot enumera ranile lor cele mai grele, ei au astazi cinci idoli principali, carora le dau nu mai putin decat cinstirea cuvenita Dumnezeirii:
• In primul rand, materia ca idol.
• In al doilea rand, eul personal (ego) ca idol.
• In al treilea rand, imperiul (statul) ca idol.
• In al patrulea rand, natiunea ca idol.
• In al cincilea rand, cultura ca idol.
Sa o luam pe rand. Chiar daca se vorbeste si se scrie ca materialismul filosofic, care a otravit duhul Europei de-a lungul intregului veac al XlX-lea, este mort, totusi e limpede ca din el si sub inraurirea lui a ramas materialismul practic. Copil si mai monstruos al unui parinte monstruos! Materialismul ca scop al nazuintelor si eforturilor omenesti a devenit pentru numerosi europeni si americani un lucru de la sine inteles, indiferent daca materia imbraca aspectul pamantului, sau pe cel al banilor, sau pe cel al lucrurilor, sau pe cel al placerii pricinuite de toate acestea. A poseda o multime de materie – oare nu acesta este obisnuitul demon postbelic al popoarelor crestine de pe ambele continente? Ne-marginita sete de materie a oamenilor poate fi comparata, in ce priveste puterea sa, doar cu nemarginita sete a crestinilor adevarati de Dumnezeu si de placerea ce vine de la Dumnezeu. Dar cei ce si-au pierdut gustul pentru Dumnezeu si putinta de a-L vedea sint condamnati sa se inchine materiei ca idol — si asta cu toata puterea, cu tot cugetul si cu toata inima. Si cum multi doresc aceleasi lucruri materiale, neaparat apar intre oameni invidie, rautate, ura, frictiuni si lupta. Iar acestea toate sint bacili ai razboiului, care atunci cand se inmultesc peste masura nu au cum sa nu duca la inflamarea organismului, adica la incendiul razboiului.
Imperiul ca idol a cuprins nu doar popoarele si oamenii mari, ci si popoarele si oamenii mici. Imperialismul inseamna sa rapesti pamant strain pentru dominatie, comert, strategic – pentru materie. Precum l-a nascut pe Pluton legendarul Zeus, asa a nascut materialismul european imperialismul european. Si, intr-adevar, ceea ceeste Zeus intre divinitatile pagane, aceea este materialismul intre idolii moderni. Si cum setea de imperiu a multor popoare este nemasurata, iar planeta Pamant este marginita, nu este de mirare ca iau nastere intre popoare invidia, rautatea, ura, frictiunile si lupta reciproca. Iar acestea sint, asa cum am mai spus, bacili ce duc in mod inevitabil la incendiul razboiului.
Natiunea ca idol il exclude pe Dumnezeu, asa cum il exclud pe Dumnezeu toti idolii. Ne intalnim adesea cu ateismul in forma nationalismului celui mai morbid. Nationalismul modern e totdeauna gata sa treaca in imperialism, si este pretutindeni nedespartit de materialism. In forma sa denaturata, el inseamna nu atat dragoste fata de propriul popor – ceea ce ar fi un lucru absolut firesc – cat ura trufasa fata de popoarele vecine – ceea ce e, fireste, o uraciune inaintea Celui ce a facut toate popoarele.
Eul personal ca idol este prezent mai peste tot intre oamenii albi. El L-a inlocuit pe Dumnezeu atat la cei care doresc mult si au mult, cat si la cei care doresc mult, insa au putin sau nimic. Punand propria personalitate in centrul lumii in locul persoanei lui Dumnezeu, fiecare om cauta, fireste, un templu si inchinatori pentru idolul sau, si mult aur si argint – adica materie – ca sa pastreze acest idol intr-o stralucire dumnezeiasca. Cei mai puternic a ajuns sa se exprime acest fel de inchinare la idoli in luptele partinice ale intelectualitatii europene, in luptele pentru intaietate, putere si bogatie. Particularitatile acestui idol sint trufia, iubirea de sine si lipsa de scrupule. Insa atunci cand aceste lupte, in turbarea lor, nu vor sa stie de Dumnezeu si de legea Lui, razboiul ramane singurul mijloc de aducere la realitate.
Cultura ca idol se afla in zilele noastre intre idolii cei mai orbi. Lepadandu-l pe Dumnezeu, Care e Singurul Insuflator si Pricinuitor al culturii nobile, atat a sufletului cat si a trupului, necredinciosii au inceput sa divinizeze propriile lor fapte si creatii pe care le numesc, intr-un cuvant, Cultura”. Iar a diviniza faptele omenesti este lucrul cel mai urat inaintea lui Dumnezeu: fiindca Dumnezeu a interzis oamenilor strict, prin legea Sa, sa-si faca dumnezei din faptele si fapturile Lui – dintre care si cea mai neinsemnata e mai desavarsita decat cea mai desavarsita cultura omeneasca – cu atat mai putin din faptele omenesti! Dar cand cultura este pusa in relatie cu ceilalti idoli amintiti, mai ales cu materia, atunci si ea slujeste cu vigoare culturii bacililor razboiului, care mai devreme sau mai tarziu provoaca „inflamatia” razboiului.Dintre acesti cinci idoli, doi pot fi numiti prosti, iar trei fatarnici. Prosti sint nationalismul si cultura, fiindca striga mult si se bat cu pumnul in piept, iar fatarnici sint materialismul, imperialismul si egoismul, fiindca se ascund si, prin minciuna, se infatiseaza sub alte nume. Toti acesti idoli ar putea fi numiti, pe limba lui Dostoievsky „demonii”.
Fireste, toate acestea cinci au fost candva de o valoare autentica, si ar putea fi iarasi. Ele sint de o valoare autentica atunci cand sint luminate de credinta in Dumnezeu, Cel Unul si Viu, si cand stau sub legea lui Dumnezeu; intr-un cuvant, cand sint subordonate la modul absolut lui Dumnezeu si slujesc spre slava numelui Lui. Materia este de la Dumnezeu si este data oamenilor ca sa le slujeasca, nu ca sa le stapaneasca sufletele. Stapanirea imperiala este data de Dumnezeu anumitor popoare daruite ca acestea sa slujeasca popoarelor mai slabe si mai putin daruite asa cum un frate mai puternic slujeste fratelui mai slab. Natiunea este o arena marginita, insa exceptional de frumoasa si dreapta, de slujire lui Dumnezeu si oamenilor. Eul personal, adica sufletul rational, l-a dat Dumnezeu fiecarui om ca prin slujire si dragoste sa il ridice la asemanarea cu El, Facatorul lui. Cultura a inspirat-o Dumnezeu ca prin ea sufletele omenesti sa reflecte stapanirea lor asupra lumii materiale, precum si supunerea fata de Dumnezeu si slujirea Lui. Toate acestea cinci capata chip ingeresc prin slujire si dragoste, precum a randuit si poruncit Hristos Domnul. Dar precum serafimul cel apostat de la Dumnezeu, numit candva Lucifer, s-a prefacut in diavol pe loc, asa si aceste cinci valori, rupandu-se de Dumnezeu, au devenit idoli si demoni.Acum, observati cum satisfacerea acestor idoli – care nu poate fi decat relativa – ii duce pe oameni la lenevie, depravare, decadere, lehamite de toate, imbecilizare si sinucidere (ca si inainte de sfarsitul imperiului roman); cum, de asemenea, nesatisfacerea lor ii duce pe oameni la extrema amaraciune, invidie, cartire, lipsa de scrupule, violenta de tot felul si, iarasi, la sinucidere. In amandoua cazurile, toti idolii respira ura stj dispret fata de blandul si bunul Hristos Domnul, si prin urmare ii duc pe oameni la razboi.Nu intram in enumerarea tuturor grelelor rani deschise ce sint pricinuite organismului Europei si Americii de catre aceasta inchinare la idoli de cinci feluri, fiindca am relua ceea ce se repeta zi de zi in rubricile de crime si in alte rubrici ale ziarelor si s-ar putea numi: ignorarea lui Hristos si a legii Lui. Este clar din cele spuse pana acum ca popoarele crestine, care au fost in casatorie duhovniceasca cu Hristos, au devenit adultere si s-au dedat legaturilor josnice cu nimicurile, cu praful, cenusa si umbrele. Si nu traieste, oare, orice adultera in frica necurmata si in grija de a-si apara si asigura viata? Acesta este chipul si acesta este rodul inchinarii la idoli contemporane la idoli: frica; si, in urma fricii, egoismul, atasarea spasmodica de materie si acapararea acesteia. Iar dat fiind faptul ca sint multi cei care se lupta pentru aceleasi lucruri materiale, este cu neputinta de evitat conflictul – si razboiul.
Remarcati ca vorbesc numai despre popoarele crestine? Nu fara pricina, generale. Ele au purtat trecutul razboi mondial, ele pregatesc si noul razboi. In ultimii o suta cincizeci de ani, de cand a inceput razboiul impotriva lui Hristos in Europa, popoarele europene au purtat mai multe razboaie, de departe mai multe, decat tot restul lumii la un loc. Aceasta a fost bataia lui Dumnezeu, ca sa le vina mintea la cap celor lipsitii de minte. Insa celor lipsiti de minte nu le-a venit mintea la cap. Ei alearga tot mai jos si mai jos, in prapastie. Cei pe care Dumnezeu i-a ales sa fie sarea si lumina lumii si-au pierdut gustul si s-au intunecat. Macar ca se lauda si acum ca sint sare si lumina, nimeni nu crede in lumina lor. Nici India, nici China, nici Africa nu mai vad in oamenii albi sare si lumina, ci, din pacate, insipiditate si intuneric.
Din toate acestea reiese limpede invatatura:
1. Cauzele viitorului razboi consta in lepadarea de Dumnezeu si inchinarea la idoli a popoarelor crestine sau a conducatorilor acestora.
2. Aceste cauze sint identice cu cauzele razboaielor in urma carora lsrail – candva sarea si lumina lumii – a suferit si din pricina carora a si pierit in cele din urma.
3. Daca aceste cauze nu vor fi indepartate degraba prin pocainta si intoarcere la Hristos, grabnicul sir de razboaie care vor veni va insemna nu doar razboi, ci si pieirea popoarelor crestine – daca nu si a crestinismului
fragmente din: Episcopul Nicolae Velimirovici, “Razboiul si Biblia”, Editura Sophia, Bucuresti, 2002

Profeţie a Părintelui Iosif Vatopedinul

1

Părintele Iosif:
Ne bucuram sa va primim. Aveti respectul nostru profund si cele mai bune urari din partea noastra.Un pelerin: Multumim, parinte, ca ne-ati primit. Vremurile in Rusia, acum, sunt pe de o parte teribile si pe de

alta parte complexe.Părintele Iosif: Noi ne rugam ca poporul rus sa se intoarca la starea sa naturala, care a existat inaintea distrugerii, pentru ca avem radacini comune si punem la inima situatia in care se afla poporul rus.Un pelerin: Exista multe suferinte,desigur. Dependenta de droguri este agresiva. Exista o stare de degenerare a natiunii noastre.

Părintele Iosif: Lucrurile sunt

acum intr-o stare de deteriorare – conditie care in momentul de fata este comuna pentru lumea

intreaga. Si ca urmare a acestei

conditii va incepe mania lui Dumnezeu. Am atins limita. Si acum se va intampla ceea ce Dumnezeu, in mila Sa, a indurat. El acum va pedepsi aspru, datorita dreptatii sale, pentru ca a venit timpul pentru aceasta.Va fi un razboi, si mai multe razboaie, si vom trece prin mari dificultati. Puterea lumii a fost preluata acum de evrei, iar scopul lor este de a anihila Crestinismul. Mania lui Dumnezeu va face astfel incat toti dusmanii secreti care au condus la aceasta stare sa se autodistruga. Mai ales de aceea este trimisa mania lui Dumnezeu peste noi: pentru a-i distruge, intr-un fel sau altul. Dar acest lucru nu trebuie deloc sa ne inspaimanteze, pentru ca trebuie sa avem mereu nadejde in Dumnezeu. Pentru ca mii si milioane de martiri, inclusiv Noii Martiri, au suferit exact in acelasi mod, si trebuie sa fim pregatiti pentru aceasta si sa nu ne inspaimantam. Trebuie sa existe rabdare,rugaciune si nadejde in pronia Divina, din partea noastra. Sa ne rugam pentru renasterea Crestinismului dupa acest razboi, dupa tot ceea ce ne asteapta,pentru ca Domnul sa ne dea cu adevarat puterea sa restauram toate acestea.Dar acest rau (razboiul)trebuie indurart


Un pelerin:
Si cat de repede va renaste Rusia dupa aceasta?Părintele Iosif:

Totul a inceput acum, acum va fi o mare explozie. Dupa aceasta va urma renasterea.
Un pelerin:Acum multe icoane izvorasc mir. Noi avem o icoana a Mantuitorului din care curge sange.
Părintele Iosif: Si aici in Grecia de asemenea, multe izvorasc mir. Aceasta simbolizeaza ca Mantuitorul plange, si Maica Domnului plange, si icoanele plang.

Un
pelerin: Au dus o icoana pe hartie cu o urma de sange pe ea sa fie analizata si s-adescoperit ca era plasma.
Părintele Iosif: Acesta este inceputul acestor evenimente, evenimente tulburatoare, evenimente militare. Cei care pun in miscare acest rau sunt evreii. Ei sunt indemnati de catre diavol sa faca aceasta, pentru a distruge samanta ortodoxiei in Grecia si in Rusia. Acesta va fi principalul lor obstacol in dominarea lumii. Si fara indoiala ei ii vorobliga pe turci sa vina aici, in Grecia, pentru a-si incepe lucrarea lor; iar Grecia, desi are teoretic un guvern, nu are un guvern cu adevarat. Ii lipseste puterea, iar turcii vor veni aici. Acesta va fi momentul cand Rusia de asemenea isi va pune in miscare fortele sale pentru a se impotrivi turcilor. Evenimentele se vor desfasura astfel: cand Rusia vine in ajutorul Greciei, americanii si NATO vor incerca sa previna aceasta, pentru a nu se forma nici o alianta intre doua tari ortodoxe. De asemenea ei vor provoca la lupta alte puteri, cum ar fi Japonia si altele. Va fi mare sacrificiu pe teritoriul fostului Imperiu Bizantin. Vor pieri 600 de milioane de oameni. Vaticanul de asemenea se va implica mult, pentru a impiedica rolul crescand aortodoxiei si pentru a preveni o alianta intre tarile ortodoxe. Astfel se va implini pronia Divina.

Un pelerin: Desigur. Toate premizele pentru aceste evenimente sunt create. Dar trebuie luat in considerare si faptul ca exista o opozitie in

mass-media. Cat timp va mentine presedintele Rusiei calea pe care merge acum?

Este buna calea pe care merge? Părintele Iosif: Dumnezeu va permite distrugerea tuturor celor care seamana aceste tentatii, pornografia si dependenta de droguri. Iar Domnul le va intuneca mintile astfel incat sa se distruga unii pe altii fara nici o satisfactie. Domnul va permite aceasta special pentru a putea aduce o mare “epurare”. In ceea ce-l priveste pe Putin, nu va fi mult la putere, si apoi va urma un razboi, iar el nu va rezista mult. Dar dupa aceasta “epurare” va urma o mare renastere a ortodoxiei, nu numai in Rusia,ci peste tot in lume. Dumnezeu isi va arata binecuvantarea Sa, ca si in primele secole de crestinism. Atunci oamenii se duceau la Dumnezeu cu inima deschisa. Aceasta va dura pentru 3-4 decade (decenii), apoi dictatura lui Antihrist va incepe brusc. Acestea sunt evenimentele teribile pe care trebuie sa le induram, sa nu le permitem sa ne sperie, pentru ca Dumnezeu ne va adaposti. Da, cu siguranta vom trece prin dificultati, foame, si chiar persecutii, si multe altele, dar Dumnezeu nu ne va abandona. Iar cei care sunt la putere ar trebui sa-i indemne pe subordonatii lor sa fie cu Dumnezeu, sa respecte rugaciunea, iar Dumnezeu ne va adaposti. Starea care va urma “epurarii” va fi una de mare renastere.

Noi păstorii trebuie, atat cat ne sta in putinta,sa-i facem pe oameni sa renunte la pacatele lor, pentru ca gratia Divina sa nu se indeparteze de la noi. Pentru a fi cat mai aproape posibil de Dumnezeu, in rugaciune. Atunci Dumnezeu va fi intotdeauna cu noi, indiferent de cat de grele vor fi circumstantele. Dumnezeu nu ne va abandona.

====================

Sfantul Serafim de Viriţa:

1

„Va veni vremea când Rusia va fi sfâsiata în bucati. La început o vor împarti, iar apoi vor începe sa jefuiasca bogatiile ei. Occidentul va concura în toate felurile posibile la distrugerea ei si va da partea ei rasariteana pâna la o vreme în stapânirea Chinei. Extremul Orient îl vor acapara în mâinile lor japonezii, iar Siberia – chinezii, care vor veni în Rusia, se vor face casatorii mixte, iar în final prin viclenie si perfidie vor lua teritoriul Siberiei pâna la Urali. Când China va voi sa treaca mai departe, Occidentul se va opune si nu va permite. Multe tari se vor întoarce împotriva Rusiei, dar ea va rezista, pierzând mare parte din pamânturile sale. Acesta este razboiul despre care spune Sfânta Scriptura si proorocii ca va deveni pricina pentru unirea întregii omeniri. Oamenii vor întelege ca nu se poate trai asa pe mai departe fiindca tot ce este viu va pieri si vor alege un guvern unic care va fi antecamera împaratiei lui Antihrist. Apoi vor începe prigoanele asupra crestinilor; când în adâncul Rusiei vor iesi primele esaloane din orase trebuie sa se grabeasca cineva sa iasa între primii, caci multi dintre cei ce vor ramâne vor pieri”.Sf. Lavrentie de Cernigov:“Va fi un asemenea război mare încât atât de mulţi se vor pierde, că vor rămâne foarte puţini care vor supravieţui, dar cei ce vor rămâne nu vor putea scăpa decât dacă se vor adăposti prin crăpăturile pământului, prin peşteri. Spunea că în acest război se vor distruge atâtea state încât până la urmă vor mai rămâne doar două sau trei. Atunci ei se vor hotărî să-şi aleagă un singur împărat peste tot pământul. În ultimele timpuri, la sfârşit, va începe prigoana împotriva adevăraţilor creştini, care vor trebui să scape fugind, (evadând), iar cei neputincioşi şi bătrâni măcar de remorcile lor să se prindă şi să fugă”.“Va fi război, continua Părintele povestirea, iar locurile prin care el va trece vor fi pustiite, vor dispărea şi oamenii şi toate vieţuitoarele. Dar înainte de aceasta Dumnezeu va trimite tot felul de boli pentru oamenii cei slabi şi ei vor muri. Când va veni antihrist la putere, bolile însă vor dispărea.
Cel de-al treilea război mondial nu va fi pentru pocăinţă, ci pentru nimicire, pentru distrugere.
O soră l-a întrebat pe Părintele: Asta înseamnă că vom pieri cu toţii?Nu, a răspuns Părintele. Cei credincioşi îşi vor vărsa sângele pentru credinţă şi atunci ei vor trece în rândul mucenicilor, iar cei necredincioşi vor merge direct în iad. Până când nu se vor completa rândurile îngerilor căzuţi, Dumnezeu nu va veni la judecată. În timpurile cele de apoi, Dumnezeu şi pe cei vii înscrişi în cartea vieţii îi va trece în rândurile îngerilor, completând astfel rândurile”.
“În ultimul timp, Părintele, stând pe lângă corişti, ne povestea foarte des despre timpurile de apoi şi despre sfârşitul lumii acesteia. În timpurile acelea nu vor mai fi draci în iad, ci toţi vor fi pe pământ şi în oameni. Va fi o mare calamitate atuncea pe pământ, nici măcar apă nu va mai fi, apoi va fi războiul mondial (al treilea n. ed.). Vor fi nişe bombe atât de puternice, încât şi fierul şi pietrele se vor topi. Focul şi fumul se vor ridica până la cer şi pământul va arde, vor rămâne foarte puţini oameni, şi atunci ei vor striga: „Terminaţi cu războiul şi să ne alegem un singur împărat pe tot globul!”

Proorociile
schimonahiei Nila:
“Maica spunea că, la sfârşitul vremurilor, în locul Petersburgului, va fi mare. Moscova parţial se va prăbuşi, în subterana ei se află multe goluri. Iar când au întrebat-o despre casa şi orăşelul în care locuieşte, ea a răspuns:
Din orăşel nu va rămâne nimic. Va rămâne căsuţa mea şi încă una. Va fi război, distrugeri, însă căsuţa mea nu va fi distrusă. Eu nu voi vedea acestea, iar voi o să le vedeţi. Iată, drumul spre Egorievsk va rămâne şi căsuţa mea, şi nu-i nimic lângă ea. În timpul războiului, orăşelul va fi distrus.
Sosi-va timpul când chinezii vor năvăli asupra noastră şi tuturor le va veni foarte greu. Aceste cuvinte maica le-a repetat de două ori.
Copilaşi, am văzut un vis. Va fi război. Doamne, adolescenţii, de la paisprezece ani, vor fi recrutaţi şi trimişi pe front. Acasă vor rămâne doar copiii şi bătrânii. Soldaţii vor umbla din casă în casă, îi vor mobiliza pe toţi şi-i vor goni la război. Vor domni jaful şi nelegiuirile celor înarmaţi şi pământul va fi împre­surat cu cadavre. Copilaşii mei, cât de milă îmi este de voi! – de multe-multe ori repeta maica”.

Fericita Matrona (1881-1952)
:
“Cât de milă îmi este de voi. Veţi trăi până în timpurile cele de pe urmă. Viaţa va fi tot mai rea şi mai rea. Apăsătoare. Va veni timpul când vi se va pune în faţă crucea şi pâinea, spunându-vă: „Alegeţi!” „Noi alegem crucea”. „Maică, dar cum se va putea trăi atunci?” Ea: „Noi ne vom ruga, vom lua puţin pământ, vom face cocoloaşe, ne vom ruga lui Dumnezeu, le vom mânca şi vom fi sătui”. Fără de război veţi muri cu toţii, vor fi multe jertfe, toţi morţii vor zăcea pe pământ. Şi iată ce vă mai spun: seara veţi fi cu toţii pe pământ, la suprafaţă, iar dimineaţa, trezindu-vă, toţi veţi dispărea sub pământ. Fără război merge războiul“.

Pustnicul
Zosima

Despre pustnicul Zosima, am aflat ca a fost monah la Manastirea Rarau. L-a cunoscut pe parintele Daniil Tudor – Staret la Manastirea Rarau, intre anii 1954 – 1958. A plecat pe Muntele Rarau, fiind prigonit de autoritatile comuniste.
Fratele I. l-a intrebat in anul 2007 pe Pustnicul Zosima:

– Parinte, ce o sa fie in Romania in anul 2011?

– O sa fie mare macel in orase*. O sa fie mai rau decat ti-a spus parintele Pustnic N. Roaga-te sa te pazeasca Dumnezeu, ca este greu de scapat de ce o sa fie.

Fratele I. a insistat sa afle mai mult:

– Ce o sa fie, revolta, razboi sau cutremur?

Zosima i-a raspuns:

– O sa traiesti si o sa vezi. Sa te rogi lui Dumnezeu neincetat.
Sihastrul Zosima a spus sa nu luam documentele biometrice si ca este foarte bine ca la manastirile de pe Muntele Rarau se slujeste zilnic Sfanta Liturghie.
* Este canonul romanilor pentru cele peste 25.000.000 de avorturi si alte mari pacate. Criza economica, foamea, pierderea a sute de mii de locuri de munca, neplata integrala a salariilor, a pensiilor, a medicamentelor compensate, pierderea a sute de mii de case si a multor masini achizitionate in leasing, fara a li se restitui banii platiti; patimile si pacatele, vor scoate milioane de romani in strada, avand loc acest mare macel in Rornania. Indrumam pe crestini nostri, sa mearga la Biserica si la Sfintele Manastiri, sa se roage pentru pace si mantuire, sa posteasca, sa se spovedeasca si Impartascasca si sa nu participe la aceste revolte. Sunt Parinti care spun ca Romania va fi atat de distrusa, incat nu va mai prezenta interes pentru a fi angrenata de marile puteri, care se vor confrunta dupa puțin timp in cel de al III-lea Razboi Mondial, care va incepe prin atacul armatei ruse asupra Turciei si stramtorilor Dardanele si Bosfor.

Profeţiilerintelui Paisie şi Proiectul Anatoliei de sud-est
Probabil că mulţi dintre voi

aţi citit cartea Apocalipsei şi profeţiile cu privire la râul Eufrat şi viitorul război mondial numit “Armaghedon”. În afară de aceasta există mai mulţi părinţi înduhovniciţi care luminaţi de harul lui Dumnezeu au făcut tâlcuiri la Apocalipsă descoperind multe dintre tainele cuprinse în versetele din“Apocalipsă”. Unul dintre aceşti minunaţi părinţi este Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul, un monah aghiorit cu viaţă sfântă care a vieţuit în Sfântul Munte Athos. Mulţi pelerini care l-au vizitat pe Părintele Paisie l-au întrebat despre ce va fi în vremurile de pe urmă dacă noi trăim acele vremuri, cele scrise la Apocalipsă, cerându-i sfatul şi în multe alte probleme cu care se confruntau.

Părintele fiind un adevărat trăitor întru Hristos, nu o dată, a răspuns nedumeririlor celor ce-l căutau pentru sfat. Aceste îndrumări ale părintelui fiind descoperite de la Duhul Sfânt sunt de un real folos duhovnicesc. Unele dintre acestea s-au tipărit în cărţi care apoi au fost publicate iar altele s-au transmis de la un credincios la altul prin viu grai.În cele ce urmează vom reda

câteva profeţii ale părintelui Paisie, dar înainte de aceasta vom încerca se dezbatem un alt eveniment care este strâns legat de ceea ce a profeţit părintele.Mai exact despre ce este vorba….În Turcia de mai mulţi ani a fost pus în aplicare proiectul Anatoliei de Sud Est(GAP). Acest proiect îşi propune să transforme radical conditiile în aceasta regiune, prin crearea unui vast sistem de irigare. Este printre cele mai mari proiecte din Europa si unul dintre cele mai importante din lume. GAP acopera 13 proiecte

incluzand 22 de baraje, 19 hidro centrale electrice de-a lungul Eufratului dar si de-a lungul Tigrului plus un canal de irigare lung de 630 de kilometri. În afară de asta, proiectul mai cuprinde investiţii în infrastructura rural şi urbană, agricultură, transporturi, industrie, educaţie, sănătate, locuinţe şi turism.

SITUATIA DEZVOLTARII

ENERGIEI HIDRO SI IRIGATIILOR IN REGIUNEA GAP (2000)
Finalizat

In curs

Planificat

Capacitate

(MW) 4,490

898 ,1,947

Productia de

energie (GWh/yr)

16,704

3,286

7,119

Suprafata irigata

(ha)

212,197

159,147

1,428,656

Numar

baraje

12

2

8

Numar

hidrocentrale

6

2

10
Statistici

conform: romturkonline.com
Iniţial finalizarea proiectului era programată pentru

anul 2005, dar lipsa de fonduri la care s-au adăugat o serie de probleme apărute pe parcurs au întârziat finalizarea, termenul fiind prelungit până în anul 2010.

Proiectul a provocat mai multe neînţelegeri cu cele două state vecine ale Turciei, Siria şi Irak. Printre aceste neînţelegeri cea mai accentuată este reducerea fluxului de apă, râurile Tigru şi Eufrat fiind importante surse de apă pentru cele două state. În ianuarie 1990 lucrările demarate de turci au redus cu 75% fluxul de apă pentru cele două state. Astfel, Irakul şi Siria au semnat un protocol cu Turcia care să le garanteze un minim de debit de 654 de metri cubi pe secundă. Totuşi până în momentul de faţă guvernele celor două state şi-au exprimat rezeva cu privire la proiectul GAP. Banca Mondială a refuzat să acorde fonduri pentru acest proiect până ce Turcia îşi va soluţiona neînţelegerile cu

Siria şi Irak. Cu toate acestea proiectul s-a bucurat de sprijin financiar din partea marilor corporaţii turceşti. La final va fi posibila irigarea unei

suprafete de 1.7 milioane hectare şi generarea unei energii hidroelectrice 27 miliarde kwh/an cu o capacitate instalata de peste 7460MW. Terenul total care trebuie irigat corespunde la 20% din totalul terenului irigabil din punct de vedere economic al tarii in timp ce productia anuala de energie constituie 22%

din potentialul hidro-energetic al Turciei. Potrivit previziunilor, la

terminarea proiectelor de irigatii, cresterea productiei va fi de 90% la grau,43% la orz, 600% la bumbac, 700% la tomate, 250% la linte si 167% la vegetale.

În prezent proiectul este finalizat în proporţie de 70%, urmând ca în 2010 să fie gata.Se mai crede şi faptul că numele de Eufrat provine din persana veche Ufratu sau din avestană*hu-perethuua, însemnând “potrivit pentru traversat” (din hu-,însemnând “bun”, şi peretu, însemnând “vad” ) – conform Wikipedia.Să vedem acum ce spune Părintele Paisie Aghioritul:“Când veţi auzi că apele Eufratului sunt îngrădite de turci în susul lor cu un baraj şi sunt folosite pentru irigare, să ştiţi atunci că deja suntem în proces de pregătire a acelui mare război şi astfel se deschide drumul pentru armata de două sute milioane de oameni a răsăritului,precum spune Apocalipsa. Printre pregătiri va şi aceasta: va trebui să sece râul Eufrat ca să poată trece o armată numeroasă. La o adică, zâmbi Stareţul, dacă două sute de milioane de chinezi, ajungând aici, vor bea câte o cană de apă, îl vor usca pe loc! Mi s-a spus că armata Chinei numără acum două sute de milioane de ostaşi, adică acel număr concret despre care scrie Sfântul Ioan în Apocalipă. Chinezii pregătesc chiar şi un drum pe care îl numesc “miracolul epocii”,cu lăţimea unui rând de o mie de ostaşi aliniaţi. Acest drum deja e construit până la hotarele Indiei. E nevoie,de fapt, de multă atenţie şi luciditate ca să deosebim semnele vremurilor, căci într-un fel sau altul, se întâmplă că cei care nu se îngrijesc de curăţenia inimilor lor să nu le deosebească şi să greşească. Să presupunem că cineva ştie că, pentru venirea unei armate multimilionare, trebuie să se usuce râul Eufrat. Dacă însă va aştepta o minune: de exemplu, să apară o crăpătura care să înghită toată apa, va greşi, pentru că nu s-a îngrijit ca, prin curăţenia inimii sale, să “pătrundă în spiritul” Scripturii.(din cartea “Stareţii despre vremurile din urmă”)“Turcii ne vor lovi dar Grecia nu va suferi prea mult. Nu va trece mult timp dupã atacul turcilor si rusii îi vor lovi pe turci si îi vor cãsãpi. Asa cum rupi o coalã de hârtie tot asa va fi sfâsiatã Turcia.O treime din turci vor fi ucisi, o treime se vor încrestina, si o treime va merge în adâncurile Asiei. Folosirea apelor

Eufratului de cãtre turci pentru irigatii va fi o preînstiintare ca a început pregãtirea marelui rãzboi care va urma. Dupã destrãmarea Turciei, Rusia,va continua rãzboiul pânã va ajunge în Golful Persic si îsi va opri trupele lângã Ierusalim. Atunci puterile occidentale îi vor soma pe rusi si le vor da 6 luni. Rusia însã nu-si va retrage trupele si atunci puterile occidentale vor începe sã aducã trupe pentru ai ataca pe rusi.Rãzboiul care va izbucni va fi mondial si in cele din urmã vor pierde rusii. Se va vãrsa mult sânge. Marile orase vor deveni ruine. Dar noi, grecii, nu vom participa la acest rãzboi. Toti cei din jurul nostru se vor sfâsia unii pe altii, însã noi vom sta de-oparte.”(din cartea “Cuviosul Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor”, Nicolae Zurnazoglu)

În continuare urmează un text mai amplu ce cuprinde câteva profeţii ale Părintelui Paisie Aghioritul precum şi modul în care trebuie să ne raportăm la profeţiile sfinţilor:Odată un frate evlavios a hotărât să dea la o parte ruşinea şi să îi pună Stareţului cele mai grele întrebări. Aşadar, el a întrebat despre tema eshatologică. În acel timp se vorbea mult despre antihrist, se editau multe cărţi şi era o încurcătură nemaipomenită. Din fericire, pe atunci Stareţul a scris broşura “Semnele vremurilor”şi a explicat starea lucrurilor, altfel şi astăzi , mulţi ar fi fost dezorientaţi.Pentru început el l-a sfătuit pe frate să nu se ocupe prea mult de problemele eshatologice, deoarece dacă – să zicem – îl va lovi o maşină şi va muri, atunci pentru el de acum s-a săvârşit a Doua Venire. Ulterior, deoarece fratele era bine informat – şi, fireşte, cu bune intenţii -, pe parcursul discuţiilor, continua să vorbească despre evenimentele înfricoşătoare care îl aşteaptă în viitor, într-un fel îngrozind interlocutorii. Stareţul, cu toate că fratele nu i-a spus nimic în prealabil, a zis:- Fii atent şi nu speria oamenii!Referindu-se la cele două pascalii, a spus că aceasta s-a întâmplat în anul 1912, când a fost eliberată Macedonia. Despre anumite proorocii a spus că felul în care acestea ni se transmit e legat de grave dificultăţi – ele se păstrează oral s-au pe foi semişterse. De aceea deseori sunt şterse sau încurcate.În curând au venit şi alţi vizitatori şi, spre deziluzia, fratelui au schimbat tema discuţiei. Totuşi, Stareţul a reuşit să spună unele lucruri despre turci.- Mulţi greci Se tem de turci, deoarece populaţia lor e mai numeroasă cu multe milioane. De fapt, aceasta nu are nici o importanţă. Important e că ajutorul lui Dumnezeu vine la cel drept.Duşmanii noştri o păţesc precum lupii. Lupul, apropiindu-se de o turmă de oi, se apropie încetişor, ca să nu fie simţit. Şi, cu toate că este sălbatic şi puternic, dar, fiindcă îşi simte vina,se teme chiar şi de lătratul unui căţeluş şi o ia la sănătoasa. Simţul vinei îl face să se teamă chiar şi de lătratul unui câine mic şi neputincios. Acelaşilucru se întâmplă şi cu turcii. Şi aceştia îşi simt vina. Se tem, deoarece nu au dreptate, iar în război morala decăzută şi vina sunt cei mai mari duşmani. El chiar a spus că turcii, cu toate acestea, au puţine unităţi militare. Şi, în final a adăugat: – Turcii poartă coliva (pentru pomenire) în glugi.

Ostaşul grec, dacă se va feri puţin de hulire şi amoralitate, nu se va teme de nimic. Îmi amintesc cum în anul 1940 gloanţele goneau după hulitori şi amorali ca după şerpi: când vânătorul observă un şarpe,neavând o ţintă mai bună, îl ocheşte fără de greş, pentru că acesta atrage glontele.Astfel Turcia va fi divizată într-un mod “nobil”.Fratele l-a întrebat pe Stareţ despre evenimentele din Serbia şi, printre altele, acela a spus:- Europenii

acum, de dragul turcilor, fac independente regiunile populate de musulmani

(Bosnia şi Herţegovina). Dar văd că Turcia va fi divizată într-un mod nobil: se vor răscula kurzii şi armenii şi europenii vor cere independenţa acestor popoare. Îi vor zice atunci Turciei: v-am făcut un serviciu acolo, acum în acelaşi mod trebuie să obţină independenţa kurzii şi armenii. Astfel Turcia va fi împărţită într-un mod “nobil”.Sfântul Arsenie le spunea credincioşilor din Farasa că şi-au pierdut patria, dar în curând o vor primi înapoi.Un medic la întrebat pe Stareţ:- Părinte, vor mai fi războaie mari? – Ce întrebi fiule? Nici nu- ţi închipui ce va fi Turcia se va ruina “va veni timpul când o vor păţi. Kurzii şi armenii vor crea state proprii şi vor primi independenţa. Alte popoare mici, deoarece nu respectă normele internaţionale, vor fi asimiliate de cele mari într-un mod civilizat. Iar nouă, elenilor, ni se va da Oraşul (Constantinopol) nu pentru că cineva ne va îndrăgi,ci pentru că vom da dovadă de reţinere. Da, vom primi oraşul înapoi.În timpul procesiunii

Drumului Crucii, Mijlocitoarea noastră, în 1992,sublocotenentul V.T. din Ioanina ţinea umbrela deasupra icoanei Panaghiei. Când mergeam, eu eram în dreapta lui, iar în stânga era Stareţul, care înntr-un moment dat i-a spus ofiţerului:- Hai,roagă-te binişor şi vei fi stegar când vom intra în Oraş (Constantinopol). Şi adresându-mi-se mie, a zis:– Ai auzit ce am spus?– Da, Părinte,am auzit. Amin, i-am răspuns.Atunci el a zâmbit şi a rostit obişnuitul său:

– A! (Bine,anume aşa!)

Peste o zi am coborât în chilia lui şi l-am întrebat referitor la Oraş. Şi el mi-a spus:

– Vom luaConstantinopolul, însă nu noi. Noi, din cauza degradării tineretului, nu suntem în stare să facem aceasta. Însă Dumnezeu va face astfel încât alţii vor cucerii Oraşul şi ni-l vor da nouă, ca o soluţie e propriei lornprobleme.Odată am coborât la Stareţ şi l-am gasit tulburat şi indispus. M-a servit şi deodată mi-a zis:

– Au venit aici nişte inşi care au început să spună ca va fi război, şi turcii vor intra în Grecia şi ne vor alunga şase mile până la Corint (explicând greşit, cu cugetul lor stricat, proorocia sfinţitului mucenic, prooroc şi întocmai cu apostolii Cosma Etolul – 1714 -1779)Atunci i-am luat în primire şi le-am spus că duşmanul cel mai rău al elinilor e aceea că nişte elini, asemeni vouă, trâmbiţează în toată lumea că, în caz de război,turcii ne vor alunga până la Corint, deoarece, când va începe războiul, duhul tuturor va fi înfrânt şi ostaşii de bună voie se vor retrage până la Corint.Totodată, chiar dacă ar fi adevărat, despre aceasta nu ar trebui să se vorbească. Cu atât mai mult când nu e adevărat. Şi iarăşi vă repet: nu vorbiţi nicăieri despre aceasta,pentru că veţi face un rău mai mare decât multe divizii turceşti.Le-am spus aceasta şi ei mi-au cerut să le explic, cu toate că niciodată n-am vrut să vorbesc despre proorociri, că acele şase mile despre care vorbeşte Sfântul Cosma sunt şase mile pe întinderea mării. Această temă care, în ultimul timp, este mărul discordiei între noi şi Turcia va constitui motivul din cauza căruia ne vom “încăreia”. Însă ei nu vor intra în Grecia: vor înainta numai aceste şase mile şi, conform proorociilor, asupra lor va veni o urgie dinspre nord şi “nu va rămâne nimic în picioare”. O treime de turci va fi ucisă, o treime se va încreştina, iar ceilalţi vor pleca în adâncul Asiei. Turcii nu ne vor face nici un rău. Vor nimici doar unele lucruri fără de importanţă şi mânia Domnului va veni peste ei Am auzit ce au  spus ei şi m-am indispus. Nu puteam să cred că înşişi grecii, răspândind asemenea lucruri în timp de pace, le vor face turcilor un serviciu atât de mare. De asemenea, au început să mă convingă că spusele Sfântului Cosma – ” va veni atunci când vor veni împreună două pascalii “, acum, când Învierea a coincis cu Bunavestire şi iarna a trecut asemeni verii – înseamnă că turcii vor năvăli asupra Eladei (Greciei)

Nu toti, părinte, am devenit prooroci şi cu mintea noastră explicăm lucrurile cum ne vine. Şi aici am fost nevoit să le spun că Sfântul Cosma, spunând “va veni atunci”, nu îi avea în vedere pe turci. Subînţelegea că atunci va veni libertatea pentru oamenii din ţările nordice. Şi, într-adevăr, anul acesta, după atâţia ani, s-au deschis frontierele şi ei pot comunica liberi cu patria lor.Părinte am văzut că aceşti oameni aduc mari daune, explicând lucrurile cu mintea lor săracă. Şi, mai mult decât atât, transmit şi altora scornirile lor.Astăzi a citi proorociile e ca şi cum ai citi un ziar – într-atât de limpede e scris totul. Cugetul îmi spune că se vor desfăşura multe evenimente: ruşii vor ocupa Turcia, iar Turcia va dispărea de pe hartă, pentru că o treime de turci se vor creştina, o treime va pieri şi o treime va lua calea

Mesopotamiei. Orientul Mijlociu va deveni arenă a unor războaie cu participarea ruşilor. Mult sânge se va varsa. Chiar şi chinezii vor trece râul Eufrat cu o armată de 200.000.000 şi vor ajunge până la Ierusalim. Drept semn caracteristic al apropierii acestor evenimente va servi distrugerea moscheii lui Omar, deoarece nimicirea ei va însemna începutul lucrărilor de reconstrire a templului lui Solomon, care s-a aflat exact pe acel loc. La Constantinopol va fi un mare război între ruşi şi europeni şi se va vărsa mult sânge. Grecia, în acest război, nu va fi pe primele roluri, însă ei i se va da Constantinopolul nu pentru că ruşii vor avea

un respect adânc faţă de noi, ci pentru că nu se va găsi o soluţie mai bună;totodată, ei nu vor fi forţaţi de circumstanţe grele. Oraşul va fi dat armatei

greceşti, înainte va aceasta să reuşească să ajungă acolo. Evreii,având puterea şi ajutorul conducerii europene, se vor obrăznici, îşi vor arăta

neruşinarea şi mândria şi vor face tot posibilul pentru a conduce Europa. Atunci şi două treimi din evrei se vor creştina.Din păcate, astăzi, în teologie îşi croiesc drum oameni care nu au nimic în comun cu Biserica, care filozofează absolut lumeşte, spun diferite lucruri ciudate şi săvârşesc acţiuni nepermise cu scopul de a îndepărta, prin poziţia lor,creştinii de la credinţa.Astfel au procedat şi ruşii cand vroiau să introducă comunismul în ţara lor. Iată ce făceau ei. Unii preoţi şi teologi nedrepţi, după ce au intrat în partidul lor –

şi “erau deja una cu el” – au început să învinuiască Biserica şi permanent să vorbească împotriva ei. În felul acesta otrăveau poporul, căci el nu putea să înţeleagă rolul acestor teologi. Apoi luau unul dintre preoţii lor credincioşi, foarte gras din cauza vreunei boli, găseauvreun băieţel cerşetor, îi puneau alături pe un afiş şi scriau sub imagine:

“Iată cum trăieşte Biserica şi cât de nenorocit e poporul”. De asemenea, puneau fotografia reşedinţei patriarhului, aşternută cu covoare, bogat mobilată ş. a. m. d.,alături de baraca vreunui cerşetor (asemeni ţiganilor noştri) şi spuneau: “Vedeţi luxul popilor şi mizeria cetăţeanului rus”. Astfel, puţin câte puţin, le-a reuşit să otrăvească poporul şi să-l îndepărteze de la menirea sa. Şi după ce poporul s-a devorat unul pe altul, au intrat aceia şi, după cum ştim, au împins Rusia cu 500 de ani în urmă şi au lăsat-o pe jumătate moartă, ucigând milioane de creştini ruşi.

Ei vor face multe intrigi, dar, prin prigoana care va urma, creştinismul se va uni cu desăvârşire. Însă nu aşa cum vor cei care prinuneltiri organizează unirea mondială a Bisericilor, vrând să aibă în frunte o singură conducere religioasă. Se va uni, pentru că, în situaţia creată, se va face despărţirea oilor de capre. Fiecare oaie se va strădui să fie alături de o altă oaie şi atunci se va realiza în faptă zicerea “o turmă şi un păstor”. Înţelegi? Vedem că într-o anumită măsură aceasta deja se realizează: creştinii au început să simtă că se află într-o atmosferă nesănătoasă, se străduiesc să evite situaţiile critice şi vin cu miile la mănăstiri şi biserici. În curând veţi vedea că în oraş există două feluri de oameni: cei care vor duce o viaţă desfrânată, departe de Hristos, şi restul, care vor veni la privegheri şi în locurile de închinare. Nu va exista ca acum, o pătură medie.

Să pătrundem în duhul Scripturii În vara anului 1987 l-am întrebat pe Stareţ despre viitorul război mondial numit “Armaghedon”, despre care vorbesc Scripturile. Cu ardoare părintească mi-a comunicat diverse informaţi. Şi chiar a dorit să-mi descopere nişte semne anumite care ne vor convinge că într-adevăr facem parte din generaţia Armaghedonului.

Aşadar, el a spus:
“Când veţi auzi că apele Eufratului sunt îngrădite de turci în susul lor cu un baraj şi sunt folosite pentru irigare, să ştiţi atunci că deja suntem în proces de pregătire a

acelui mare război şi astfel se deschide drumul pentru armata de două sute milioane de oameni a răsăritului, precum spune Apocalipsa. Printre pregătiri va şi aceasta: va trebui să sece râul Eufrat ca să poată trece o armată numeroasă. La o adică, zâmbi Stareţul, dacă două sute de milioane de chinezi, ajungând aici, vor bea câte o cană de apă, îl vor usca pe loc! Mi s-a spus că armata Chinei numără acum două sute de milioane de ostaşi, adică acel număr

concret despre care scrie Sfântul Ioan în Apocalipă. Chinezii pregătesc chiar şi un drum pe care îl numesc “miracolul epocii”, cu lăţimea unui rând de o mie de ostaşi aliniaţi. Acest drum deja e construit până la hotarele Indiei. E nevoie, de fapt, de multă atenţie şi luciditate ca să deosebim semnele vremurilor, căci într-un fel sau altul, se întâmplă că cei care nu se îngrijesc de curăţenia inimilor lor să nu le deosebească şi să greşească. Să presupunem că cineva ştie că, pentru venirea unei armate multimilionare, trebuie să se usuce râul Eufrat. Dacă însă va aştepta o minune: de exemplu, să apară o crăpătura care să înghită toată apa, va greşi, pentru că nu s-a îngrijit ca, prin curăţenia inimii sale, să “pătrundă în spiritul” Scripturii.

Cam aşa a fost şi în cazul Cernobâlului. Sfântul Ioan Teologul, în Apocalipă, spune că a văzut o stea care cade din cer otrăvind apele şi oamenii. Cei care mai aşteaptă să cadă din cer o stea se află în rătăcire şi nu-şi dau seama că aceasta deja s-a întâmplat. În Rusia cuvântul Cernobâl are semnificaţia de pelin şi noi observăm că s-a produs o mare pagubă cu timpul se va amplifica şi mai mult”.

(din cartea “Stareţii despre vremurile din urmă”)

====================

Criza mondială control mondial?

(Partea I)
Prima viziune a stareţului Antonie Vremea robiei eleniste şi a Sfinţilor Macabei- semn puternic dat nouă, celor de pe urmă “Antihristul va apărea ca un izbăvitor de neajunsurile sociale, cu toate că anume în acest scop se vor produce ele. Va avea o putere nemai văzută această talpă a iadului. Oamenii ce pregătesc venirea lui de pe acum au în mâinile lor bogăţiile de bază ale pământului. Mirajul bunăstării actuale se va spulbera tot atât de repede cum trece apa. Să ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repetiţie care s-a făcut cu oamenii în Uniunea Sovietică – cei care s-au încrezut în bănci au devenit cerşetori în¬tr-o singură zi. Au agonisit cu anii, care în contul burţii, care în contul sănătăţii, şi părea că aceasta e pentru o viaţă. Dar s-a dovedit a fi un miraj. Acum va fi mult mai rău. Va avea de suferit întreagalume.Totul se va petrece prin intermediul instituţiilor bancare, de aceea trebuie avut cât mai puţine contacte cu ele. Acesta e şi zălogul neacceptării codurilor, printre altele.

Niciun fel de bănci şi credite, toate astea sunt controlate de aceeaşi mână şi de acelaşi cap. Iar dacă vei controla, vei vedea că mâna nu e mână, ci o labă cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul încornorat. Iar în loc de faţă are un bot de fiară cu un rânjet înfricoşător. De ce pe toţi îi deprind acum cu băncile? Îţi iei salariul de la bancă, pensia – de la bancă. Repede vor fi adunaţi toţi în acelaşi staul. Mare mirare vor avea oamenii să afle că şi ultimul bănuţ din portmoneu le este numărat, lucru care, în Occident, deja seîntâmplă”. (Staretul Antonie)


A doua viziune a 
Staretului Antonie

“Greu mi-a fost sa inteleg acei ani ai aparentei bunastari sovietice. Nu m-am gandit atunci ca amsa ajung in anii cand voi vedea implinindu-se multe dintre cele ce am vazut.
Asadar, cum am mai spus, a doua viziune n-a fost prelungirea celeindintai, nu. Si, in timp, s-a produs destul de tarziu, si dupa continut e destul de deosebita. Prima viziune e, in felul sau, o povata, o inteleptire, parca. Am cerut un raspuns si l-am primit.

A doua viziune e de cu totul alt gen, e cu totul altfel, pot spune. Eu nu am cerut nimic, a fost dat de sus sa vad despre ce ma intrebau oamenii care veneau la mine. Daca prima viziune putea fi povestita, mai mult sau mai putin, cu exactitate, a doua, in principiu, este imposibil de povestit.

Eu, parinte Alexandru, in general, pentru prima data incerc sa iti expun acestea cat de cat consecutiv, ori sa le sistematizez. Si anume sa expun intr-o anumita ordine, ci nu asa cum mi-a fost mie dat sa vad.

Caci mi-a fost dat pentru vesnic folos, pentru tine si enoriasii tai, banuiesc, intr-o alta consecutivitate. Pana la aceasta, tot ceea ce mi-a fost dat sa vad am folosit doar pentru a raspunde la intrebarile pline de nedumerire ale credinciosilor


SISTEMUL SATANIC AL CIVILIZATIEI CREATE DE OM SE VA AUTODISTRUGE

Vreau sa mai spun cateva cuvinte, nu despre viziune, ci despre creatie, ca sa poata fi mai bine intelese cele ce vor urma. Dumnezeu creeaza tot ceea ce este viu intr-un sistem unitar, foarte dur. Tot universul este absolut legat, prin fiece actiune, pana in cele mai mici amanunte, de cea mai umila parte a sa, iar pentru o fiinta rationala cum este omul, chiar si printr-o actiune ce nu face parte din lumea materiala – gandul. Faptele fapturilor inferioare nu pot aduce nici o dauna universului. Ele sunt limitate la propriile instincte si acelor asemenea lor, la fel si prin proprietatile de autoreglare a naturii insasi. Altceva e omul. El este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si oricat am polemiza despre ce este chip si ce este asemanare, despre ce se sterge si ce nu, cu ce este inzestrat omul de la nastere si ce e chemat sa agoniseasca pe parcursul intregii sale vieti, in cazul de fata important este altceva – faptele sale, atat in

lumea materiala, cat si in cea nevazuta, cum se reflecta ele asupra mediului inconjurator, asupra mediului in care traieste, cat si asupra intregului univers. Nu Dumnezeu a sters de pe fata pamantului Sodoma si Gomora, ci oamenii care s-au dezis de pronia Creatorului. Spun despre aceasta pentru ca toate nenorocirile ce au sa se intample cu natura si cu omul nu sunt o urmare a maniei lui Dumnezeu, pentru ca El este Atotiubitor si Atotmilostiv, ci sunt urmare a actiunilor atotdistrugatoare a omenirii insasi.

Iar acum vreau sa vorbesc propriu zis despre viziune, despre ceea ce ii asteapta pe toti, din pacate,

intr-un viitor nu prea indepartat, iar unele lucruri se si intampla chiar in momentul de fata. Asadar, iata ce am vazut eu despre viitor.Intai de toate,tot felul de catastrofe tehnologice. Sistemul de viata creat de om este, in esenta, satanic si, pentru ca vine in contradictie absoluta cu legile lui Dumnezeu, va incepe incetul cu incetul sa se distruga. Vor cadea avioane, se vor ineca corabii, vor exploda centrale atomice, uzine chimice. Si toate acestea pe fundalul unor fenomene naturale, care se vor intampla pe tot pamantul, dar mai ales in America. Uragane de o forta nemaivazuta, cutremure de pamant, secete nemiloase si, invers, ploi torentiale, ce vor aminti de potop. Va fi stearsa de pe fata pamantului Sodoma contemporana- New York-ul. Nu va ramane fara rasplata nici Gomora- Los Angeles-ul.

Se pare ca greu va fi de gasit pe pamant un loc unde omul se va simti linistit, in deplina siguranta. Omul isi va gasi linistea numai nadajduind in Dumnezeu, pamantul nu il va mai putea ocroti. Cele mai grele urmari ale dezlantuirilor naturii le vor avea de suportat orasele, pentru ca eles-au rupt cel mai mult de ea. Un singur turn babilonian distrus, o casa contemporana, un bloc si iata – sute de morti fara pocainta, fara impartasanie,sute de suflete pierdute. Aceste case construite pe pari, care sunt, in esenta,niste sageti ce au strapuns pamantul, ca si cum s-ar indrepta incolo, catre iad;

ele le vor aduce oamenilor moartea grozava sub ruine. Si cel care va ramane in viata ii va invidia pe cei care au murit intr-o clipa, pentru ca soarta lui e si mai inspaimantatoare- moartea de foame si prin asfixiere.Orasele vor prezenta o priveliste groaznica, chiar si cele ce vor fi ferite de o distrugere capitala, lipsite de apa si electricitate, caldura si aprovizionarea alimentara.

Vor aminti de niste imense cosciuge de piatra, atat de multi oameni vor muri.Bande de ticalosi vor savarsi rautati, chiar si ziua. In orase va fi greu sa te deplasezi, iar noptile oamenii se vor strange in grupuri mari, ca impreuna sa incerce sa ajunga pana in zori. Rasaritul soarelui va anunta nu bucuria unei zile, ci mahnirea necesitatii de a trai si aceasta zi.

Nu trebuie sa credeti ca la sat va domni linistea si bunastarea. Otravite, slutite, arse de seceta sau inecate de ploi, campurile nu vor mai da roadele trebuincioase. In vite vor da molime nemaivazute si oamenii, nemaifiind in stare sa le ingroape le vor lasa sase descompuna, otravind aerul cu niste miasme groaznice. Taranii vor suferi din cauza atacurilor orasenilor, care, in cautare de hrana, se vor imprastia prin sate, gata sa omoare omul pentru o bucata de paine! Da, pentru acea bucata pe care acum nu o pot inghiti fara condimente si sosuri, vor fi varsari de sange.

Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii. Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastrezi averea pentru lucru,altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati. Dintr-o parte, va parea ca s-au intors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dainuia cuvantul lui Dumnezeu: “Cresteti si va inmultiti”. Acum, insasi viata omenirii, esenta sa, e indreptata spre negarea harului si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar nici acesta nueste sfarsitul.


TOATE INCEP DE LA CELE MICI. PERVERTIREA MORALITATII PANA LA CULMI DE NEIMAGINAT, BATJOCORIREA 
CREDINTEI, INCURAJAREA SUICIDULUI

La inceputul povestirii am rezumat tot ceea ce a precedat toate acestea, si nu intamplator.Foarte des, mai bine zis, aproape intotdeauna, de dupa lucrurile marunte nu le distingem pe cele cu adevarat mari. In sensul acesta, nu observam cum un mic pacat incalca legile fundamentale ale lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat lumea aceasta si, ca un Creator, a creat-o in deplina armonie cu Sine. Va amintiti

cuvantul spus despre lumea abia creata: “E buna!” Dumnezeu a spus aceasta,

Dumnezeu cel Atotsuficient, Atotiubitor, Atotputernic, Atotdesavarsit, Creatorul Atotmilostiv a gasit creatia ca este buna, adica lumea se afla in armonie cu Binele, cu Dragostea, pentru ca Dumnezeu este Dragoste. Omul este singura fiinta capabila sa influenteze existenta lumii, cununa creatiei, creata de asemenea dupa chipul si asemanarea Binelui si aDragostei. Si poruncile care i-au fos date de catre Creator nu sunt nimic altceva decat niste indrumari pentru o viata linistita si fericita, in armonie cu El. Tot ce vine in contradictie cu aceste

porunci este pierzator pentru lume, pentru tot ce este vital pentru ea, care depinde de ea. Toate incep parca de la niste fleacuri: de la o rochie mai libertina, de la invatamantul colectiv al fetelor si al baietilor, si nu sub indrumarea unei fete duhovnicesti, ci sub cea a unui invatator mirean. Degraba si acest nume se va sterge, ramanand tot unul invatator [profesor]! Invatator de

ce si a ce? Multi dintre acesti invatatori, in general, sunt din punct de vedere moral uzati. Altii nu stiu si nici nu vor sa stie nimic despre regulile de convietuire in aceasta lume creata de Dumnezeu. Ce-i pot invata ei pe altii? Ii invata despre lume, insa nu ca o creatie a lui Dumnezeu, ci pentru a trai intr-o lume supusa unor duhuri diavolesti! Iata putinul din care reiese multul.

Pervertirea moralitatii. De cate ori a incercat satana s-o faca generala, atotcuprinzatoare, s-a ciocnit de fiecare data de demascarea amenintatoare a Bisericii. Dar pentru duhurile intunericului cea mai groaznica este demascarea, scoaterea la lumina. Precum hotul se furiseaza in intuneric,fiindu-i frica de lumina, asa si invaziile dracesti sunt mai eficiente si mai ispititoare cand lipseste lumina adevarului. Lumea e in intunericul placerilor unei duzini de tari “dezvoltate”, pe care vrajmasul le-a ales ca sprijin inmisiunea de innebunire a intregii lumi. Arma principala in aceasta afacere este lozinca libertatii. Cat sange a fost varsat in revolutii si rasturnari de putere, in actiuni sociale si pseudoreligioase, rafuieli politice si mistice pe altarul diavolului “libertate”! Acesta este el, diavolul rasculat si invins,zidirea care a vrut sa ia locul Creatorului- acesta este cel mai de seama iubitor de libertate. Si “libertatea” lui nu e capacitatea daruita omului de a fi desavarsit in virtuti. Nu, “libertatea” lui sunt cele mai grele lanturi, al caror scop e ca, lipsindu-l pe om de orice posibilitate de a alege intre bine si rau, sa-i lase liber doar drumul spre iad. (…)

Esenta acestei miscari e sa faca drum, intai de toate pentru tineri, catre satan. Observati, parinte, un drum intr-un singur sens. Incearca sa te opui: imediat vei fi stopat. Biserica Ortodoxa – ea nu-i lasa pe toti sa doarma linistit. Toti catolicii sunt gata pentru orice, ei primesc civilizatia draceasca, “progresul”. Sustinand sionismul, ei spun, de fapt, “da” venirii lui Antihrist.

Si am vazut eu cate incercari face raul mondial pentru a pata Sfanta Biserica, preacurat Trupul lui Hristos! Intai de toate o vor defaima in toate ziarele, la radio si televiziune.

Iudei cu nume slave vor defaima in fel si chip clerul si pe crestini, isi vor bate joc de randuieli, de posturi, de modul de viata, de tot ceea ce a fost intotdeauna baza viabilitatii poporului. Chiar in Biserica, in mediul duhovnicesc vor patrunde mii si mii de distrugatori catoliciti ai Ortodoxiei.

Aparent evlaviosi, duhul lor e altul, strain, si poporul va parasi lacasurile lor. Vor sta restaurate si proaspat construite, dar pustii. Unde va straluci luminita adevaratei sfintenii si credinciosiei duhului credintei stramosesti?

Dar cine cauta gaseste. Nimeni nu se va putea indreptati spunand: “Doamne, am cautat dar n-am gasit!” In intunericul necredintei si al ateismului, pe tot pamantul ard luminitele adevarului.Si vor fi prigonitii si stramtorati dreptii slujitori şi supuşi hulelor de tot felul. Slugile diavolului nu se vor sfii nici să ucidă, dacă va îngădui Dumnezeu unui cuvios să primeascăcununa mucenicească. Mulţi vor fi ei, drepţii mucenici ai timpului de pe urmă! Dar cei de duh străin îşi vor aştepta conducătorul, pe antihrist. Şi lor însă li se va mai oferi posibilitatea de a se salva, adică să-şi dea seama cine este el, numai că puterea şi banii le vor închide multora ochii. Cumplite vremuri! Dar toate încep de la mărunţişuri. Clerul a încetat să mai poarte hainele cuvenite cinului. De acum şi bărbile rase, după moda catolicilor şi a protestanţilor, nu mai stârnesc mirare.

A doua „libertate”, umflată în fel şi chip, e libertatea pervertirii moralităţii. Din păcate, oamenii au primit-o şi ea a devenit o parte organică a zilelor noastre. Desfrânarea nu mai e desfrânare, ci emancipare sexuală (uitaţi-vă cum ascunde vrăjmaşul fapta după cuvinte, la prima vedere,frumoase: nu desfrânare, ci sex; nu hoţie, ci expropriere ş.a.m.d.). Coruperea începe la cea mai fragedă vârstă, educând, chipurile, cultura sexelor şi arelaţiilor dintre ele. Vor începe (iar pe alocuri aceasta deja se întâmplă) să le arate copiilor corpuri dezgolite, actul sexual în desfăşurare, aprinzând poftele, lăsând aceasta să treacă drept ceva normal.

Cărţile şi televizorul vor fi pline de oameni goi, scene groaznice de desfrânare. Dezgolirea din zilele mnoastre e doar începutul. Scopul e mult mai spurcat: grădinile Astartei şi ale lui Baal, unde se împerecheau ameţiţi de băutură şi de droguri sute şi sute de păgâni. Iată acolo, spre închinare dracilor, târăsc lumea luptătorii pentru libertate. De cine eşti învins, aceluia îi eşti rob. De această robie în ambalaj de libertate se lasă ispitiţi oamenii.

Dar şi desfrânarea propriu-zisă le pare puţină slugilor întunericului. Ca o manifestare a culmii iubirii de libertate, a descătuşării gândirii, se va servi sodomia şi zoofilia. Propagarea acestei scârboşenii va atinge proporţii de necrezut, poate mai mult chiar decât coruperea sexuală. Cazurile căsătoriilor între homosexuali vor beneficia de tot atâta publicitate ca şi inventarea, pe timpuri, a antibioticelor! Sodomiţii vor apărea peste tot: vor fi artişti, întâi de toate, politicieni,administratori.

Păcatul sodomiei va deveni eticheta viitorului apropiat. Deja acum au loc orgiile lor sălbatice, carna¬valurile anuale în America. Toate astea se vor întâmpla şi la noi, într-un chip nu mai puţin respingător. Toţi cei care ise vor împotrivi acestei invazii drăceşti vor fi declaraţi potrivnici ai libertăţii altora, înapoiaţi şi persoane antisociale, fiindcă toate statele, în fruntea activităţilor lor, pun nu apărarea moralităţii, ci apărarea libertăţilor drăceşti.

Anume drăceşti, pentru că nici acum nu prea întâlneşti o publicaţie ortodoxă, decât cele propriu-zis bisericeşti. Iar la televiziune, arhiereii au acces numai de sărbătorile cele mari. Câte prostii se scriu şi se spun, dar nu e nicio confruntare de idei, puncte de vedere privitor la concepţiile despre lume.Bună libertate, când poţi numai să-ţi baţi joc de sfinţenie! Restul e tabu. Dar şi aceasta s-a început de la fleacuri şi, vai, ce demult. S-a început aceasta odată cu transmiterea şcolilor parohiale în administrarea zemstvelor, a puteri laice. Şi au mers acolo ateii ca să educe cadre pentru revoluţia din 1917!

Tinerii, nimerind sub puterea satanei, din cauza păcatelor săvârşite,ameţiţi de băutură şi droguri, nu vor putea rezista ultimei chemări către iad a ucigaşului din veac şi îşi vor pune capăt zilelor. Numărul cazurilor de suicid va creşte peste măsură. Şi va creşte într-atât, încât nu va mai trezi mirarea nimănui, ca o consecinţă firească a celor ce se petrec. Cu atât mai mult cu cât numărul celor care suferă de boli înfricoşătoare, ca rezultat al plăcerilor desfrânate sau al necumpătării, va fi atât de mare, iar suferinţele acestora –atât de groaznice, că sinuciderea va părea societăţii ceva de genul unui act caritabil. Vor ajunge până acolo încât vor propune oamenilor această cale, fapt ce s-ar explica doar într-un singur fel – totul este orientat spre pierderea sufletelor rătăcite.


TREPTELE SCARII SPRE 
ANTIHRIST. CAPCANA SISTEMULUI DE DEPENDENTE. LACOMIA SI ATASAMENTUL PENTRU BUNURI  MATERIALE

O altă înfricoşătoare şi drăcească capcană va fi îndemnarea oamenilor către câştiguri, către mărirea veniturilor personale. Această patimă a iubirii de avuţie este păguboasă, ca orice necumpătare. Iar necumpătarea duce la distrugerea naturii, în orice sferă ar fi câştigaţi aceşti bani, şi se reflectă asupra mediului înconjurător. A doua parte a acestei capcane constă în folosirea acestor bani, a acestor mijloace.

Mai repet încă o dată că acest sistem de viaţă e nemaipomenit de fragil,monstruos de fragil. Deci şi folosirea de către oameni a banilor e supusă acestei fragilităţi.Ce prezintă, în sine, banii actuali? O înşelare, o fantomă, o iluzie, ca şi acele „minuni” diabolice. Toată tehnica produsă devine ceva semnificativ doar în prezenţa a o mulţime de „dacă”: dacă este combustibil, dacă sunt piese de schimb etc. Pe lângă toate acestea,automobilul modern, în absenţa unor ateliere specializate, nici nu poate fi reparat! înseamnă că, în cazul în care dispare un „dacă”, toate acestea devin o grămadă de metal inutil. Exemplul este de faţă: ce are un ţăran acum mai de preţ – calul şi vaca.Iar mai departe e şi mai şi: cea mai mare parte de bani se păstrează fie la bancă,fie în hârtii de valoare. Vor dispărea aceste bănci, vor da faliment, ca să poată fi îngenuncheaţi oamenii. Vor dispărea într-o clipită; asemenea repetiţii au mai avut loc şi cu destul succes. Iar întreprinderile se vor stopa din cauza cataclis-melor naturale şi a războaielor. Şi cu ce se va alege omul? Cu o groază de lucruri inutile, pentru achiziţionarea cărora s-au cheltuit ani de viaţă, a căror valoare e destul de relativă chiar şi într-o lume mai reuşită, iar într-o lume a catastrofelor e praf, e nimic.

Îmi amintesc că femeile mă întrebau: să ai în casă covoare şi cristaluri e păcat sau nu? Toată Uniunea a grămădit acestea prin case, chiar mai mult decât a avut nevoie. Şi mai departe? Iar acum imaginaţi-vă că se deconectează electricitatea, gazele şi căldura. Pe ce va schimba omul covoarele şi cristalul? Pentru un topor şi o sobă? Dar cine mai are asemenea lucruri? Unul sau doi dintr-o sută, poate.

Şi dacă a venit vorba de lucruri, cât de raţional era construită lumea până la nebunia secolelor 19 şi 20. Hainele se făceau trainice, de nădejde. Se depunea

efort pentru a le face şi se întâmpla să le rămână şi nepoţilor, într-atât îşi preţuiau oamenii timpul! Şi timpul, poate de aceasta, le ajungea pentru toate,să dovedească şi la câmp, şi la biserică, şi de sărbători să stea cu rudele la masă. Dar acum? Încălţămintea – pentru un sezon, hainele – pentru două, ei hai, trei! Dar nu mai e timp pentru rugăciune, nici pentru biserică – lasă că mă rog acasă -, nici pentru copii. Din păcate, aceştia cresc fără supraveghere,părinţii doar sunt preocupaţi să câştige bani.În schimb, nu trăim mai rău decât alţii. Dar trăim?! Trăieşte doar omul liber, iar cel din robie, robul,doar există. Dumnezeu L-a dat pe Fiul său Unul Născut ca să ne scoată din robie,din robia păcatului şi a patimilor, iar noi, ca evreii ieşiţi din robia egipteană, cârtim şi vrem înapoi, în captivitate. Las’ să ne moară copiii şi apropiaţii să fie umiliţi, numai supa să fie la vreme! Numai că supa aceasta e tocmai caşcavalul din capcană. Când uşa s-a închis, iar caşcaval mai este,şoarecele oare ştie că s-a prins? I-a venit ceasul, dar caşcaval mai este şi el

îl roade cu râvnă, fericit de prânzul căzut nu ştiu de unde! Dar cel ce a pus capcana a auzit cum s-a închis uşa şi ştie că jertfa e acolo. El poate veni îndată să ucidă victima, dar o poate lăsa să-şi digere în voie prânzul. Pentru

moment, poate că îi va fi strâmt, iar apoi se va obişnui. Ţi-e foame? Mai ales că nici nu te ucide. Iar sfârşitul e bine ştiut. Bănuiesc că şi şoarecele îşi dă seama de aceasta.

Da, cumplite vremuri. De exemplu, ultimul război, de ce s-a dezlănţuit? Iată: Hitler, războinicul popor german, refacerea Europei şi a lumii. Comuniştii mai adaugă la aceasta imperialismul şi lupta pentru colonii.
Şi încă multe altele, numai că nu aceasta contează. Este, mai curând, vorba despre posibili¬tatea de a centraliza puterea, puterea asupra întregii lumi.

Orice copac se cunoaşte după rod; orice ţi-ar spune vânzătorul de puieţi de la piaţă, vei afla şi vei preţui totul abia atunci când, în sfârşit, vei culege rodul. Dar care sunt roadele războiului? Milioane de ortodocşi omorâţi şi schilodiţi, atât în Rusia, cât şi în Balcani. Principalul bastion al Ortodoxiei la sud-vest, Serbia, a ajuns în mâinile croaţilor, a catolicilor – Iosif Broz Tito e croat şi Croaţia devine cea mai dezvoltată republică. Regiunile ortodoxe

ale Iugoslaviei nu sunt doar în uitare, ci Kosovo se populează intens cu musulmani, precum astăzi Rusia şi Moscova.Alt bilanţ e Israelul. Propaganda a fost astfel organizată ca să se creadă că principalele victime ale războiului au fost evreii şi nicidecum slavii sau, să zicem, francezii. Revenind la Balcani, pentru Tito au luptat sârbii, croaţii au fost cu nemţii, iar, în fine,au câştigat croaţii. Aşa şi evreii. Întâi de toate, pe cine au nimicit nemţii? Cea mai mare parte au fost evreii pe jumătate, fie botezaţi, fie toleranţi în privinţa altor religii, nu iudeii, şi, cu atât mai mult, nici unul dintre capii sionismului n-a nimerit în temniţele lui Hitler, ei au reuşit să plece, pentru că ştiau dinainte cele ce se vor întâmpla. Dar persecuţiile, într-un fel anume tratând cele întâmplate, au avut ca rezultat crearea statului Israel. Pământ li s-a dat – puţin de tot, dar, cum se zice pe la noi, pune-i şi la masă. Au luat pământul ăsta cu hapca de la arabi. Şi, iarăşi, arabii sunt terorişti, iar evreii – nu! Al treilea considerent ţine de Europa. Ce altceva ar fi silit-o să se unească dacă nu un război global? Şi, iată, acum o putem considera o ţară unică, din Turcia până în Norvegia. Totul va fi comun – Guvernul, banii, legile.

Totul este pus de acord cu America, astfel încât, în cazul unei uniuni comune,să nu apară probleme.Care dintre aceste considerente e cel mai important pentru satanişti? Nu putem şti. Gândesc şi am văzut că acestea sunt treptele uneia şi aceleiaşi scări ce duc în împărăţia lui antihrist. La venirea lui aici,totul deja e pregătit, centralizarea e deplină, poporul e numărat, fiecare e cu numărul său şi cu cartela sa, iar în ea e inclus totul, până şi opiniile omului şi concepţia lui despre lume. Cu această cartelă se va putea controla orice mişcare a omului şi pe pământ, şi sub pământ, şi sub apă. Totul va fi.

Desigur, el va vrea ca lumea să i se închine de bunăvoie, aşa cum L-a primit pe Hristos. Dar aceasta va fi voia liberă a animalului dus spre tăiere.De mers, merge el singur, numai că în jur stau ciobanii cu bicele. Omenirea e deja în capcană, chiar dacă a mai rămas o bucăţică de caşcaval, fapt despre care a şi spus Mântuitorul, că greu se va mai găsi un suflet credincios. Noi deja am acceptat condiţiile acestei lumi. Oamenii nu pur şi simplu au fost de acord, ci singuri îşi zidesc sistemul dependenţei de lume şi, dacă ai intrat în horă,trebuie să joci până la capăt, iar în cazul de faţă, până la Judecata de Apoi.Asemenea grozăvenii ţi-am povestit, de nici nu ştiu. Cel mai înfricoşător, însă, e faptul că a auzi nu înseamnă a si vedea, iar la vedere toate sunt mai groaznice şi mai mârşave. Şi-apoi nu trebuie spus totul, ca nu cumva imaginile viitorului să umple de mâhnire prezentul.Da, se pare că cel mai real fapt existent în lumea aceasta e moartea. Numai că în realitatea aceasta nu vrea nimeni să creadă şi, mai exact, să măsoare realitatea morţii cu iluzia vieţii omeneşti. Iluzia nu în sens de minciună, la Dumnezeu nu există minciună, Dumnezeu este Adevărul. Înşelarea vieţii constă în grabnica ei trecere şi în atitudinea pe care o are omul faţă de ea, ori, cum se mai zice, cauza tuturor nenorocirilor se află în noi înşine. Omul se uită la trecerea vieţii ca la o veşnicie, uitând de realitatea morţii. Vorbeşte-i cuiva despre moarte, mai ales despre propria sa moarte, şi ţi-l vei face duşman. Dar ce, parcă el va trăi veşnic, sau eu, sau oricare altul? Noi, pur şi simplu, ne străduim să nu ne gândim la moarte şi să fugim de ea după metoda struţului – ţi-ai vârât capul în nisip şi-ţi pare că nu mai există niciun pericol! Dar aminteşte-ţi câţi sfinţi au trăit cu sicriul în chiliile lor. De ce? Pentru amintirea morţii, despre care Sfânta Tradiţie spune că e zălogul mântuirii! Ce oameni au fost, adevăraţi oameni, fii ai lui Dumnezeu, dar aveau mereu înainte o amintire a morţii –sicriul! Şi pentru ei, dar şi pentru noi, păcătoşii, oamenii vremurilor de pe urmă, pentru că tare ne mai atrage o viaţă veşnică pe pământ, aşa ne-am mai învăţat să ne amăgim, încât ni se pare că iată-iată, încă puţin, şi vom căpăta elixirul tinereţii veşnice.Cum i se leagă măgarului un morcov în faţa ochilor, ca să alerge după dânsul tot drumul şi să nu-l supere pe stăpân cu opririle, tot aşa satan momeşte omenirea cu morcovul vieţii veşnice şi păcătoase pe pământ. Adică, ce să te mai nevoieşti cu lucrările duhului, cu rugăciunea şi postul, sau, mai ales, cu iubirea aproapelui, tu ori crezi că după coşciug e numai pământul rece în care ai să putrezeşti şi tu, şi sicriul se va face putregai, sau în aceea că există deja diferite modalităţi de întinerire, de prelungire a vieţii, de prevenire a bătrâneţii, tot ce vreţi. Ei, dar dacă sunteţi prea neîncrezători, iar de trăit, vreţi să trăiţi, vă îngheţăm! Când vă vom dezgheţa, atunci totul va fi deja descoperit şi veţi trăi veşnic. Aiureli de

om nebun, dar cred, săracii, cred. Da, pe pământ poţi sa te uneşti cu veşnicia

şi cu ochii tăi să te convingi de realitatea veşniciei, dar nu de mirajul satanic. Apostolul Pavel, Sfântul Serafim de Sarov şi câţi alţii s-au învrednicit să vadă frumuseţile grădinilor raiului! Tot aşa precum un şi maimare număr de rugători au fost luminaţi de lumina necreată a Taborului. Darînsăşi înfăţişarea oamenilor lui Dumnezeu şi a oamenilor lui satan nu e un zălogal realităţii

Cum, deci, să nemântuim în această vreme de pieire? Au spus nişte teoreticieni cum că nu sepoate omul mântui; dacă va vrea Dumnezeu, îl va mântui, dacă nu, e imposibil. Şitoate acestea independent de nevoinţele omului. Calvinism, nu altceva, dar principalul e că nici să tinzi spre mântuire nu are sens, de vreme ce nu te poţi

mântui. Păcătuieşte, frate al meu, cât îţi pofteşte sufletul – vei fi pe plac sau nu, nu depinde de tine.

Numai că nu, tocmai că nu este deloc aşa. Da,fără ajutorul lui Dumnezeu, nimeni nu se poate mântui. Însuşi Mântuitorul le-a spus aceasta ucenicilor, ce să ne mai frământăm zadarnic minţile. Dar ajutorul Domnului se adaugă la râvna omului, la munca şi la străduinţele lui. Cum marele ierarh Ioan Gură de Aur spunea că tu trebuie să aduci tot ce e al tău, iar ce nuajunge, va împlini Dumnezeu! Şi pentru că râvnă nu este, ne mântuim cu necazurişi boli. Cumpătare trebuie, cumpătare în toate. Boala boarfelor, consumismul,iată povara satanică ce stăruie asupra oamenilor. Toate sunt puse în slujba agoniselii şi nu mai au capăt.

Am început povestirea mea cu prima viziune,cum se prăbuşeau oamenii în iad, ce-i trăgea pe ei încolo. Ce înseamnă aceasta?Că nu trebuie să ai nici maşină, nici casă, nici mobilă?Cu vreo doi ani în urmă, au venit la mine, pentru rugăciuni, două familii de ruşi care au fugit din Georgia. M-a uimit evadarea lor, felul cum s-au petrecut toate. Era deja imposibil de plecat. Toţi cei care voiau s-o facă legal, adică să respecte toate formalităţile, ca să aibă posibilitatea să-şi ia cu ei tot ce-au agonisit,maşini şi ce mai aveau de preţ, fie la hotarul ţării, fie în drum spre el, au fost jefuiţi şi supuşi violenţelor, iar în unele cazuri – omorâţi. Vizitatorii mei au judecat cu înţelepciune: „Domnul a dat, Domnul a luat, noi să supravieţuim, celelalte ni se vor adăuga”. Aşa cum erau îmbrăcaţi s-au urcat în maşini, şi-au luat doar haine călduroase în portbagaj şi au fugit. Dumnezeu, cu purtarea Lui de grijă, le-a dat atunci şi locuinţe, şi maşinile şi le-au legalizat, aşa a fost să fie.

Iată, aşa stau lucrurile cu ataşamentul faţă de obiecte. Unul le salvează fără a se mai gândi la propria siguranţă, cum altfel,doar toată viaţa a muncit pentru ele. Pentru altul, ele sunt nişte mijloace, nu un scop în sine. De aceea, un asemenea om cu o asemenea atitudine faţă de

lucruri nu se va orienta niciodată la ceea ce se cheamă „demnitate”. Să-mi fie comod, şi-atât. Iată o mentalitate potrivită, mai ales pentru vremurile noastre.

Nu trebuie să adunaţi lucruri a căror însemnătate nu vă e clară sau de care vă puteţi lipsi. Vi le procuraţi doar pentru că toţi le au. Nu e bine aşa.

Mulţumiţi-vă cu ceea ce e absolut necesar, nu foarte scump, ci simplu şi Trainic. Aceasta se referă îndeosebi la haine şi la hainele călduroase, de iarnă. Principiul este acesta – să fie trainice, din fibre naturale şi să ţină cald


LIPSA DE TIMP SI DE COMUNICARE. PERICOLUL TELEVIZORULUI. PREGATIREA PENTRU PRIMIREA LUI ANTIHRIST.

Foarte atenţi trebuie să fim cu aparatele electronice. Acestea, din aşa-zişi prieteni, într-o clipă se pot transforma în duşmani nemiloşi; orice receptor este în acelaşi timp şi un emiţător. Nu o singură dată am discutat despre aceasta cu oameni competenţi.

Aceasta priveşte îndeosebi televizorul. Această „minune” a civilizaţiei iscă mari bătălii în jurul său. E vorba, cred, nu atât de televizor, cât de întrebuinţarea lui.

Pe de o parte, oamenii timpului nostru au un surplus de comunicare cu oamenii, iar pe de altă parte, oricât ar părea de straniu, simt lipsa comunicării. Şi iată din ce cauză: comunicarea, ca, de altfel, tot ce face omul zilelor noastre, se produce în fugă. Comunicare; are loc fie la serviciu,fie pe drum, când omul e în¬tr-o dispoziţie nu tocmai paşnică – e neliniştit, obosit. Lipseşte atmosfera necesară pentru o comunicare liniştită.

Omul zilelor noastre are o cantitate imensă de timp în plus; nu greşesc, pentru că„liber” înseamnă „în plus”. Şi aşa în toate: în ceea ce ţine de hrană, de haine,de locuinţă. Peste tot, ceea ce este în plus este dăunător pentru suflet. Darcel mai mare pericol constă în timpul de prisos, pentru că însăşi apariţia timpului liber este o mărturie a lipsei vieţii duhovniceşti şi a unui mare răsfăţ în viaţa de zi cu zi. In contul a ce apare timpul liber? În contul lucrului? Nu, orice altceva, numai nu lucrul va rămâne pe ultimul loc. Despreoamenii decăzuţi, desigur, nu vreau să vorbesc, despre alcoolici şi narcomani.Tema aceasta, chiar dacă se înrudeşte cu a noastră, e totuşi diferită deea.

Deci, pentru omul societăţii contemporane, lucrul se află pe primul loc.

Mai mult decât atât, chiar şi credincioşii, primăvara, se ocupă de lucrărilepământului şi în zilele de duminică şi în săptămâna Patimilor şi în săptămânaLuminată; se produce un fel de nivelare, un fel de mitocănie generală. înseamnăcă nu e timp de pierdut. Mai mult decât atât, toţi, literalmente, suferă din cauza lipsei de timp. Dar, totuşi, acest timp liber există şi încă e foarte mult, însă de unde se ia?

Acesta e timpul care trebuie folosit pentru lucrările duhovniceşti – fie rugăciune, fie lecturi duhovniceşti – şi pentru comunicarea duhovnicească, folositoare pentru suflet. Numai că timpul acesta se foloseşte numai pentru distracţii. Aşa l-a învăţat satana pe om să-şi organizeze viaţa, ca din ea să lipsească cu desăvârşire timpul de liniştire, de cugetare asupra celor ce s-au întâmplat peste zi, pe parcursul săptămânii, a lunii. Toate acestea sunt înlocuite de distracţii.


Criza mondială,control mondial? (Partea 
II)

Iar în acest sistem de distracţii televizorul îşi are locul său de onoare, privilegiat. Cea mai mare parte a timpului liber el o „înghite”, acest idol al civilizaţiei contemporane. Iar eu aş zice că e un tiran înfricoşător şi un despot care ţine sub dominaţia sa cea mai mare parte a omenirii, aflată într-o robie nemaivăzută, pentru că robii îşi simt situaţia înjositoare în care au nimerit, căci au ajuns la aceasta fiind forţaţi. Iar aceasta e o robie benevolă şi, la prima vedere, chiar plăcută. Şi doar roadele amare ale desacralizării, ale cruzimii şi desfrâului dovedesc că şi în acest caz, ca în orice altă robie, de câştigat are doar stăpânul. Iar coarnele

stăpânului se iţesc de după ecran.De aceea, în acest sistem de pregătire a oamenilor pentru venirea lui antihrist, televizorului îi este destinat rolul nu doar de mâncător al timpului liber – rolul său distructiv e mult mai mare. Se uită omul la ştiri, chiar şi ortodoxul, şi i se pare că lucrul acesta e necesar şi util sau, în orice caz, nedăunător. Numai ca

propriu-zis ştirile ocupă puţin loc, iar restul e ocupat de analiza celor

întâmplate, adică o anumită viziune asupra lucrurilor, care trebuie să i se

inducă consumatorului tele-produsului. Numele celor ce comandă aceste opinii, a

celor ce comandă informaţia servită, nici nu trebuie numite – şi aşa este clar.De aceea, sub acţiunea programelor TV, omul îşi pierde capacitatea de a gândi

independent şi de a recepta maxim conştient evenimentele ce au loc şi, în sfârşit, să-şi creeze propria concepţie despre lume.

Începusem a vorbi despre carenţele actualei comunicări dintre oameni. Rădăcinile acestor slăbiciuni sunt de căutat în lipsa unei gândiri individuale şi a deprinderii de

a medita asupra celor ce se întâmplă, în corelaţie cu modul propriu de a vedea

lumea. Aceasta nu e nicidecum o îndreptăţire pentru căutările „individului”actual, nu.Am mai spus că în bucătăria mamei întotdeauna se afla cineva. Seara, după cină, se punea un

samovar enorm şi, împreună cu toţi cei care rămâneau peste noapte, ne aşezam să bem ceai. Începeau discuţiile. Cât de interesant era! Câte aveam de învăţat din

povestirile acelor oameni simpli. Tata ironiza pe seama plăcerii noastre de a ne

petrece serile la bucătărie, considerând că un om instruit nu are ce învăţa de la nişte oameni cu puţină ştiinţă de carte. Dar, petrecând câteva seri cu noi,şi-a schimbat părerea. Oamenii care veneau la noi erau cu toţii ortodocşi şi cunoşteau lumea nu din comunicatele crainicilor de televiziune. Ei povesteau despre evenimente, fapte din viaţă, la care fuseseră martori ei înşişi sau despre care auziseră din gura oamenilor care au fost de faţă. În toate acele întâmplări căutam partea moralizatoare, ceea ce s-a întâmplat şi ca acţiune a Providenţei Divine, şi ca manifestare a liberei voinţe a omului. În acele

judecăţi se manifesta varietatea gândurilor omeneşti, diferenţele în concepţiile despre lume. Oamenii, pe atunci, ştiau nu doar să vorbească, ci şi să asculte şi, în general, le plăcea mai mult să asculte decât să vorbească. Cu toate că,am să mă repet, toţi cei prezenţi aveau ceva de povestit.

Am să mă îndepărtez desubiect, dar este interesant faptul că aceşti oameni simpli, cu toată aparenta bunăstare din imperiu, încă de pe atunci vedeau că se apropie dezastrul. Şi aceasta nu doar ca o urmare a comunicării lor cu stareţii de la Optina şi de la

Kiev şi a ascultării predicilor dreptului Ioan din Kronstadt, ci şi ca urmare a deprinderii de a observa cele ce se întâmplă şi a trage concluzii nu reieşind din abundenţa materială a celor din jur, ci în baza păstrării duhovniciei în

societate. Împuţinarea credinţei îi ducea pe aceşti oameni cu gândul că se apropie o nenorocire de neocolit. Mă voi întoarce la această comunicare „de bucătărie”, dar acum vreau să vorbesc despre viaţa noastră.Da, comunicarea actuală, la nivelul aceleia de atunci, e imposibilă. Chiar şi atunci când oamenii se adună împreună la o masă, îi deosebeşte, întâi de toate, atitudinea

lor faţă de credinţă. Cum a spus înţeleptul David: „Zis-a cel nebun în inima sa:nu este Dumnezeu!” Însăşi negarea existenţei lui Dumnezeu e şi nebunie, şi un drum sigur către nebunie. Şi aceasta nu e nebunia acelor păgâni pe care îi luminau Apostolii şi Sfinţii Părinţi din primele veacuri ale creştinătăţii.

Despre păgânii de astăzi, Apostolul a spus că „nu vor primi învăţătura sănătoasă, dar după poftele lor îşi vor alege învăţători care le vor mângâia auzul, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi vor crede basmelor”.

Ce fel de comunicare poate avea loc în asemenea condiţii?! Oamenilor le place să vorbească, dar nu săasculte, să dea învăţături, dar nu să înveţe. Ce-i adună pe toţi la aceeaşi masă? Băuturile ameţitoare, mâncarea abundentă, adică ceea ce se află pe masă şi nu cei adunaţi în jurul mesei. Nimic folositor pentru suflet nu se poate ivi în acest mediu, pentru că despre Dumnezeu, după cum ne învaţă sfinţii, nu se vorbeşte cu burta plină, iar cu capul ameţit – cu atât mai puţin! Şi încă un mare rău ce vine de la televizor şi, din păcate, nu ultimul. Acest rău constă în subminarea autorităţii Bisericii. Subminarea sistematică şi diabolic-vicleană e în toate: în batjoco¬rirea clerului, a obiceiurilor ortodoxe, în contrapunerea creştinis¬mului cu ocultismul, cu păgânismul, cu toate. Totul e îmbibat cu ură faţă de Adevăr. Nu va trece încă mult timp şi producătorii de televiziune vor

începe să-şi bată joc pe faţă de Hristos, de sfinţi. De o ură mare vor fi pătrunse emisiunile despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, totul va fi plin cu otrava răutăţii infernale. Abia acoperit cu vălul umorului, al comediei,„iadul atotrâzător” va duce lucrarea de luare în derâdere a tot ce este dumnezeiesc, duhovnicesc la bun sfârşit. Iar sfârşitul va fi acela că va apărea acela care va încerca să ia locul lui Dumnezeu. Şi va intra în acelaşi moment în toate casele. Cum, cum poate intra un om dintr-odată în toate casele? Noi spunemcă aceasta e una dintre calităţile lui Dumnezeu – omniprezenţa, căci îngerii se deplasează în spaţiu şi există în timp. Iar Biserica învaţă că antihristul va intra dintr-odată în toate casele şi aici parcă am avea de-a face cu o contradicţie.

Dar nu, Biserica,Sfânta, Soborniceasca şi Apostoleasca este vasul adevărului, al adevărului Divin. Ca să mimeze omni¬prezenţa, antihristul va intra în toate casele în acelaşi timp cu ajutorul televizorului. Fiecare om îl va primi în locuinţa sa şi-l va primi de bunăvoie! Şi-l va primi, îl va primi, pentru că a vrut să fie pregătit de aceasta şi s-a pregătit cum trebuie, pentru că n-a acceptat învăţătura Păstorului cel Bun de a fugi în pustie, nu îi e pe plac – se

plictiseşte de uscăciune, şi mai ales încă în pustie!

CUM VA FI PRIMIT ANTIHRIST SI CUM VA FI SFARSITUL. CAUZA NENOROCIRILOR. INDRACIREA OAMENILOR SI CHINURILE ULTIMILOR CRESTINI

(…) Eh, raţiunea aceasta! Unii taie cu cuţitul pâine, iar altul îi ia cu el omului viaţa. Iar raţiunea, raţiunea e un lucru alunecos, nu există ticăloşie şi mârşăvie pe care raţiunea să nu le poată justifica, să nu găsească cauza din care toate acestea n-ar trebui făcute. Aşa va găsi o scuză şi pentru numerele personale şi pentru

paşapoarte şi pentru … 666! Că doar nu pe cadavre vor fi puse numerele astea

şi nici nu vor adormi simţurile oamenilor, nu, nicidecum. Toţi, toţi vor

înţelege, dar raţiunea va găsi justificări, numaidecât va găsi, iar omul,

pregătit deja în forul său interior să trădeze, se va autolinişti cu argumentele

raţiunii.

Amar îmi este mie, unui bătrân de o sută de ani, să spun aceasta,

dar pregătirile vor fi de aşa natură că despre materii înalte, vă rog să mă

credeţi, nici vorbă nu va fi! Ce vorbă mai poate fi de „iubeşte-L pe Domnul

Dumnezeul tău”? Pe sine însuşi se vor trăda, pe nevestele şi copiii lor, trup

din trupul lor. Apostolul Iubirii îi demasca pe cei care se băteau cu pumnul în

piept că-L iubesc pe Dumnezeu şi-l urau pe aproapele, zicând: Cel care nu-l

iubeşte pe aproapele său pe care îl vede, cum îl poate iubi pe Dumnezeu, pe Care

nu-L vede? (Ioan 4: 20) Aproapele, nu ca rudă de sânge, ci toţi oamenii care ne

înconjoară. Trădătorul timpurilor de pe urmă e şi trădătorul sângelui său, gata

să distrugă totul pentru o clipă de viaţă pământească, care nu vrea să-şi ia de

seamă, să înţeleagă că, întâi de toate, pe sine se trădează, că se dă nu în

mâinile despoţilor de pe pământ, ci la chinuri veşnice în iad. Se trădează, se

trădează. Iată-l născut şi botezat până se află în mâinile Domnului. Însă el are

voinţă liberă de alegere şi înţelegere a binelui şi răului, şi conştient se

leapădă de dreptul de fiu al Iubirii şi trece în robia răului! Dar cât e de

înfricoşător acolo! (…)

Stareţul s-a lăsat pe pernă şi a tăcut. De sub

pleoapele lăsate cădeau lacrimi – una, două, trei… Buzele i se mişcau mute în

rugăciune.

Tu crezi, continuă el peste câteva minute, că făcătorului de

minuni de la Sarov, atât de simplu înălţat până la sălaşurile raiului, i-a fost

uşor să fie gata să meargă în iad, doar ca alţii să se salveze?! Nu, aceasta e

treapta cea mai înaltă a Iubirii, e o totalitate a tuturor virtuţilor, dacă

vrei, Vedere a lui Dumnezeu, Cunoaştere a lui Dumnezeu. Dumnezeu pe Fiul Său L-a

adus ca jertfă pentru păcatele noastre, pentru păcatele întregii omeniri.

Apostolul Pavel se oferă pe sine ca jertfă pentru neamul iudeilor, preafericitul

Serafim – pentru creştinii din păgâni. Ei şi alţii ca ei, mii, care au mers pe

calea agonisirii virtuţilor, pe calea asemănării cu Dumnezeu, au fost gata să se

jertfească pentru oile rătăcite. Ei nu doar au citit, ci au şi cunoscut, că

Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat (Ioan 3:

16).

– Părinte Antonie, întreb, dar, totuşi război va mai fi?

Stareţul a

zâmbit cu amărăciune.

– O, neam puţin credincios, până când voi fi cu voi?! –

îţi aminteşti aceste cuvinte, părintele? Despre ce vorbesc eu, părinte

Alexandru?! Războiul merge de la facerea lumii şi va continua până la a Doua

Venire a lui Hristos Răscumpărătorul! Vor participa sau nu oamenii la acest

război, nu e chiar atât de important, mai exact, aceasta este urmarea, nu cauza.

Cauza e în spiritualitate, în eforturile spiritului. Aminteşte-ţi,

Constantinopolul asediat de către păgâni, de strămoşii noştri slavi. Dar

asediaţilor, cu toată decăderea lor, li se păstrează conştiinţa faptului că

motivul nenorocirilor sunt anume păcatele, ele sunt pricina acestor necazuri.

Dumnezeu e cu noi atâta timp cât noi suntem cu El. Se întorc grecii de la păcat,

cu post şi rugăciune, şi Dumnezeu arată o astfel de minune a Maicii Domnului că

începe o furtună şi corăbiile păgânilor sunt împrăştiate în toate părţile. Cât

de minunate sunt lucrurile Domnului o dovedeşte faptul că după această minune o

mare parte din slavi au primit botezul. Iată şi războiul. Fiecare trebuie să ducă război cu propriile sale păcate. Iar de rezultatele acestei lupte în plan duhovnicesc vor depinde şi succesele în viaţa pământească.

Vremurile de pe

urmă. De cum Evanghelistul începe a povesti despre ele, dintr-odată dispare

meticulozitatea expunerii. Uite cum Scriptura e plină de mici detalii, ce exactitate a expunerii, lucru de înţeles, căci ştim că scriau oameni inspiraţi

de Duhul Sfânt. E cu totul altceva când vine vorba despre timpul din preajma

Venirii a Doua a lui Hristos. Despre ce scriu Evangheliştii? Ei vorbesc despre sărăcirea spirituală a oamenilor. Aceasta deja nici sărăcire nu mai poate fi numită, e un fel de îndrăcire a omenirii. Pentru că ele, duhurile căzute, sunt purtătoare a tuturor viciilor: mândria, beţia, desfrânarea, iubirea de arginţi,

setea de putere, ateismul. Şi de acum, ca urmare a acestora – catastrofele

terestre, cutremurele de pământ, arătări cereşti înfricoşătoare, boli necunoscute, războaie şi altele. Distrugerea spiritualităţii va duce la pieirea vieţii pe pământ. Însuşi Mântuitorul spunea că ziua şi ora sfârşitului nimeni nu o ştie, doar Tatăl. Trebuie să veghezi ca să nu fii luat prin surprindere, cangospodarul cel rău când dau buzna tâlharii. Nu e nicio aluzie în Scriptură la o

dată anume, sau la un soroc lăsat, ca să poată fi făcut vreun calcul.

Dar omul întotdeauna se străduieşte să pătrundă cu mintea sa căile Domnului. Câte

încercări au făcut să numească anul cu pricina – în zadar! Subit va fi acest sfârşit, adică neaşteptat. Şi aici apare senzaţia contradicţiei –Evanghelia va

fi propovăduită întregii creaţii, ştim că acesta este unul dintre semnele sfârşitului lumii, iar glasul trâmbiţei Arhanghelului va fi neaşteptat. Nu e nimic de mirare aici şi nu-i nicio contradicţie. Şi iudeii au aşteptat mii de ani venirea lui Mesia, au studiat Testamentul şi prooro¬cirile, dar a venit Mântuitorul şi nici într-o locuinţă omenească nu s-a găsit un loc pentru

Dumnezeiescul Prunc!

Ei primii aveau să audă Vestea cea Bună din gura

Domnului Însuşi. Şi ce? Întâi „osana”, iar peste câteva zile – „răstigneşte-L,

răstigneşte-L!” Această Veste Bună le era incomodă, le strica liniştea, modul

obişnuit de viaţă. Mai simplă şi mai accesibilă era învăţătura omenească,

învăţăturile bătrânilor, pe care le-au şi urmat. Conform lor, aşteaptă şi acum

venirea lui mesia ca împărat al împăraţilor, pe care poporul evreu îl va face rege al întregii omeniri. Şi îl vor primi. Il vor primi pe antihrist.Aşa şiacum, toţi vor auzi cuvintele Evangheliei, mai exact, le vor asculta, dar nu le vor auzi. Nu le vor auzi. Nu vor auzi învăţăturile Bisericii, Corabia salvatoare

a vremurilor din urmă, şi vor merge după învăţăturile omeneşti, vor respinge

adevărul, se vor mulţumi cu poveşti, aşa cum ne avertizează Apostolul. Nu le e comodă lor, le încurcă modul de viaţă format din deprinderea de a-şi satisface

poftele. Şi vor huli, şi vor batjocori peste măsură Biserica ce le-a dat Sfânta

Scriptură. Păcatele slujitorilor nevrednici vor fi luate drept vicii ale Bisericii. Ea lor le încurcă. Pentru că Biserica este vasul plin de Duhul Sfânt,

iar el este Duhul Adevărului! Demascatorul lumii în lume. Nu al lumii create de

Dumnezeu, al neprihănitei lumi a naturii primordiale şi a duhului, ci al lumii căzute în păcat. Al lumii desfigurate de poftă, muri¬bunde, care vrea să şi-i

facă copărtaşi ai pieirii sale pe cât mai mulţi oameni, iar ca rezultat, pieirea sufletelor lor. (…)

Şi cel din urmă care va duce sufletele oamenilor la

pieire nu poartă un nume al său – pentru rău, aceasta e prea mult şi pur şi

simplu imposibil, de aceea antihrist înseamnă anti Hristos, duşman al lui

Hristos. Toate acţiunile lui, pe de o parte, sunt îndreptate către o imitare a

lui Hristos. întâi de toate, să atragă oamenii de partea sa, astfel încât ei

să-l urmeze de bunăvoie, nu forţaţi, cu toate că nici aşa nu se va lipsi de

„anti”. Pe de altă parte, aceasta e o cale cu totul opusă celei a lui Hristos.

Calea lui Hristos e ducerea crucii pe pământ, şi e dulce, încununată în Cer, în

lăcaşurile împăratului Slavei. Drumul puturos al antihristului nici pe pământ nu e dulce, iar sfârşitul lui e în iad! Cu aceasta totul e spus, iar fiecare alege ce vrea. Dar mulţi vor vrea să fie atraşi de amăgeala falselor lui minuni. Nu antihristul, dar înşişi oamenii care vor fi de acord să primească semnul satanei, semnul de împotrivire faţă de Dumnezeu, îi vor descoperi pe cei care nu l-au primit şi îi vor trimite pe cei drepţi la chinuri. Primii creştini primea chinurile în faţa tuturor oamenilor. Groaznice vor fi chinurile mărturisitorilor ultimelor vremuri, chinurile le vor fi pricinuite pe ascuns de restul lumii, de către oameni învăţaţi de duhurile răutăţii, care se vor afla de faţă.Iată încă un rău pricinuit de stăpânii televiziunii – faptul că îi deprind pe oameni cu chipurile dracilor! Această învăţătură se desfăşoară din plin: din toate părţile oamenii sunt priviţi de monştri! Îi numesc acum extraterestri sau nu mai ştiu cum, dar aceştia sunt draci. Va trece timpul şi ei se vor arăta liber oamenilor, fiind în slujba antihristului şi a slugilor lui. Cu mult mai greu va fi atunci de luptat cu ei!

DE LA IMBUIBARE LA FOAMETE. CUM VOR FI JUDECATA SI IADUL. CAT DE IMPORTANT ESTE SA NU PIERDEM TIMPUL SI SA NE OSTENIM PENTRU DOBANDIREA DUHULUI SFANT

Şi peste toate acestea va domina foamea. O foame dublă – şi fizică, şi, în principal, spirituală. Vor fi câţiva ani neroditori, secete, toate acestea vor duce la o foame cumplită.Dar nici acesta nu este motivul principal, doar oamenii s-au deprins să consume mai multă hrană decât le este necesar pentru întreţinerea vieţii, cu mult mai multă. Cuvioasei Maria Egipteanca îi erau de ajuns câteva boabe de grâu şipuţină rouă, ca să trăiască şi să reziste căldurii pustiului. Cuviosul Serafim de la Sarov, făcătorul de minuni, se hrănea cu ierburi, iar în fiecare zi muncea fizic din greu. Ei erau plini de har. Dar oare numai ei? Respingând putreziciunea, ei se uneau cu Viaţa, până şi trupurile lor rămâneau neatinse de putreziciune, contrar legilor morţii, aduse în natură de către păcat. Cu oamenii ultimelor timpuri se întâmplă ceva contrar: unul dintre idolii lor este mâncarea. Mănâncă nu atunci când le e foame, ci pentru că au ce mânca. Încearcă, cunoaşte oare omul contemporan adevărata senzaţie de foame? Puţin probabil,altfel de ce i-ar mai trebui atâtea condimente, mirodenii, sosuri, reţete de mâncăruri rafinate. Căci menirea lor e să trezească dorinţa de a mânca cele preparate. Cel care are, într-adevăr, nevoie de mâncare pentru a-şi menţine puterile nu are nevoie de toate acestea. O bucăţică de pâine şi o înghiţitură de apă îi sunt de ajuns.

Dar băuturile spirtoase care inhibă senzaţia de saturaţie? Toate acestea sunt o repetare a orgiilor păgâne. Dar noi uităm că, de fapt, consumând moarte, ne logodim cu ea, devenim ostaticii ei. Acum are loc îndoparea omenirii. Aşa cum ţăranul îndoapă vitele şi păsările, pregătindu-le de moarte, de tăiere, aşa şi omenirea se pregăteşte de moarte, de moarte spirituală, întâi de toate. Diferenţa e doar că animalele nu au libertatea de a alege şi nici raţiune, iar omul şterge limitele naturale, alegând indivizii ce încalcă aceste limite. Dar omul are raţiune şi libertatea de a alege şi nimeni nu poate să-l oblige; tot ce face, face de bunăvoie. Iată Viaţa şi iată moartea.

Iată Biserica-Adevărul, pentru că este Trupul lui Hristos şi e plină de Duhul Sfânt, şi iată orgia morţii, atotviclenele legi şi ispite ale lumii. Fiecarealege liber una dintre ele.

Despre ziua de azi, mulţi îşi vor aminti la Judecata de Apoi cu mare căinţă şi amărăciune, pentru că nu s-au folosit de ea

ca să agonisească Duhul Sfânt. Nu au ascultat chemările Bisericii să se adape

din râurile cu apă vie ale harului lui Dumnezeu. N-au vrut să se deprindă cu

rugăciunea şi postul, cu faptele bune, cu lucrarea duhovnicească. Au agonisit

moarte şi pe ea o vor primi. De aceea s-a şi spus că nu se va îndrepta tot cel

viu. Că doar nu va fi o judecată aşa cum ştie lumea – cu procuror, avocat, cu

ultimul cuvânt al inculpatului, nu. Vor acuza sau îndreptăţi înseşi faptele omului – faptele şi gândurile. Şi va primi fiecare ce a ales în această vale a

plângerii şi a pribegiei, spre ce a tins, ce a dorit, aceea va primi. Cel care a ales viaţa va primi viaţa veşnică şi fericirea, iar cui moartea i s-a părut mai

dulce – iadul şi chinurile veşnice.

Şi, după cum ne învaţă Sfinţii Părinţi,principalul chin nu este tigaia [„cazanul cu smoala”, n.n.], ci lipsa lui Dumnezeu! Acum, vrem noi aceasta sau nu, avem în permanenţă drept sprijin

Lucrarea Lui dătătoare de Viaţă. Aşa ori altfel, suntem adăpaţi de Harul Său.

Măcar şi prin Cuvântul spus la facerea lumii plantelor şi animalelor, omului şi

universului. Fără lucrarea lui Dumnezeu, lumea nu ar putea exista nicio clipă.

Timpul din urmă de aceea şi este cel din urmă, pentru că acţiunile omului înşelat de mirajele diavoleşti sunt îndreptate către desprinderea de lumea

Proniei. Şi iată că devine clar cât de important este să dobândim Duhul Sfânt acum. Numai în aceasta e zălogul mântuirii.

Scriptura spune clar că domnia antihristului va dura trei ani şi jumătate. S-ar părea că ce sunt puţini trei ani, dar şi atâta va fi de ajuns ca să nu mai rămână niciun suflet credincios,aşa luptă înfricoşătoare va fi şi atât de rău vor fi pregătiţi de ea oamenii. Nu veghem, ne-am relaxat, lăsăm totul pentru mai târziu. Pentru mai târziu postul,

pentru mai târziu rugăciunea, pentru mai târziu râvna de a primi Sfintele Taine,

pentru mai târziu smerenia, pentru mai târziu – faptele bune. In schimb hrană,şi mai multă acum, locuinţă, chiar în clipa aceasta, maşină – e foarte de dorit.Dar se va prăbuşi lumea, va dispărea această invazie a nimicniciei şi se va vădi că eşti gol-goluţ.


MIRAJUL BUNASTARII SE SPULBERA. COLAPSUL BANCILOR. DUPA HAOSUL GENERAL, ANTIHRIST VINE CA SALVATOR SI JUSTITIAR, FACE MINUNI AMAGITOARE, VA FI SOCOTIT DUMNEZEU SI VA FI PRIMIT CHIAR SI IN BISERICI. IMPOTRIVA ORICARUI COMPROMIS CU DIAVOLUL.

Antihristul va apărea ca un izbăvitor de neajunsurile sociale, cu toate că anume în acest scop se vor produce ele. Va avea o putere nemaivăzută această talpă a iadului. Oamenii ce pregătesc venirea lui de pe acum au în mâinile lor bogăţiile de bază ale pământului. Mirajul bunăstării actuale se va spulbera tot atât de repede cum trece apa. Să ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repetiţie care s-a făcut cu oamenii în Uniunea Sovietică – cei care s-au încrezut în bănci au

devenit cerşetori în¬tr-o singură zi. Au agonisit cu anii, care în contul burţii, care în contul sănătăţii, şi părea că aceasta e pentru o viaţă. Dar s-a dovedit a fi un miraj.
Acum va fi mult mai rău. Va avea de suferit întreaga lume. Totul se va petrece prin intermediul instituţiilor bancare, de aceea trebuie avut cât mai puţine contacte cu ele. Acesta e şi zălogul neacceptării

codurilor, printre altele. Niciun fel de bănci şi credite, toate astea sunt controlate de aceeaşi mână şi de acelaşi cap. Iar dacă vei controla, vei vedea că mâna nu e mână, ci o labă cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul

încornorat. Iar în loc de faţă are un bot de fiară cu un rânjet înfricoşător. De ce pe toţi îi deprind acum cu băncile? Îţi iei salariul de la bancă, pensia – de

la bancă. Repede vor fi adunaţi toţi în acelaşi staul. Mare mirare vor avea oamenii să afle că şi ultimul bănuţ din portmoneu le este numărat, lucru care,

în Occident, deja se întâmplă.

Iar acesta, din păcate, nu va fi ultimul prilej de mirare. Toată această carcasă de bunăstare construită de omul modern

se va dovedi a fi o capcană de oţel pentru el însuşi. Ei, dar ce să mai vorbim,capcana are cel puţin arcuri, apasă pe ele şi eşti liber. Chiar şi animalelor

închise le reuşeşte uneori să facă aceasta. Aici aşa ceva nu va fi posibil. Şi-i va împinge dracul pe oamenii necredincioşi sau pe cei cu puţină credinţă să-şifacă seama, îngrozitor e faptul că vor fi prohodiţi şi înmormântaţi – se va scrie că a fost în stare de iresponsabilitate şi, gata, lucrul e ca şi făcut. Ca

şi cum judecata asupra unui asemenea lucru, vizând iertarea sau pedeapsa, s-ar putea face pe pământ! E ceva de felul indulgenţei catolice – ai cumpărat-o şi eşti deja iertat. Şi altui nenorocit i se pare mai puţin înfricoşător – l-au

prohodit doar pe precedentul: „Cu sfinţii odihneşte-L…”, e iertat, iar mie ce-mi încurcă?! Mulţi, mulţi oameni vor merge în iad cu cântarea aceasta,

punându-şi singuri capăt zilelor, lipsindu-se de orice posibilitate de a lupta pentru viaţa veşnică, pentru viaţa în Viaţă. Am văzut şiruri de sicrie. Pe pământ plâng, bocesc, se cântă prohodul, iar în jur joacă dracii, mulţumiţi că au putut să piardă atâtea suflete!

Iar viii îi vor invidia pe cei morţi. Da,frica de boli şi de războaie, de moartea celor apropiaţi. Trebuie să ai multă credinţă şi nădejde în Dumnezeu ca să poţi suporta toate acestea. Cum un om plin

de mândrie şi iubitor de argint să îndure umilinţa? Doar ieri el însuşi striga:

„Dacă eşti deştept, de ce nu eşti bogat?.’” Ieri, mulţumirea de sine dădea din

el, iar astăzi e un nimeni. Va accepta orice; şi codurile, şi „666″, şi cu sânge

va semna contractul cu satana. Dar el nu mai are nevoie de aceasta! Şi aşa eşti

al lui, te mai zbaţi, mai sari în sus, dar gâtul de acum ţi-e în laţ – eşti al nostru! Umilinţa îndurată cu smerenie în zilele bunăstării himerice, iată

podeţul peste cei trei ani şi jumătate de putere ai lui antihrist.Asupra cui însă va ţinti atunci gheara ispitei duşmăneşti? Asupra celor credincioşi. Nu i-au putut ispiti cu confortul şi aurul, cu bunătăţi şi maşini, să încercăm acum, sub ameninţarea morţii de foame, să-i ispitim cu o bucată de pâine. Greu,oh, ce greu va mai fi să-ţi păstrezi sufletul când cei apropiaţi, copiii, demult nu au mai pus o fărâmă de pâine în gură. Numai cel care crede în Dumnezeu, care

Il crede pe Dumnezeu se va putea stăpâni să nu facă pasul ireversibil. Va da ceva antihristul lumii? Nu, pentru că nu va fi nimic de dat. Ce va avea el mai mult decât bogăţiile strânse, bogăţii preţuite în acea lume organizată de diavol şi tot de el distrusă, pentru instaurarea mai comodă a falsului mesia! Aceşti jinduiţi dolari vor fi număraţi cu metrul. Aurul va ajunge la preţul său adevărat – zero. Ca metal, nu e bun de nimic, iar în rest, nici de foame, nici de frig nu ţine. Preţ vor avea doar lucrurile funcţionale, lucruri fără de care nu e posibilă supravieţuirea omului – topoare, fierăstraie, orice instrument,plite simple de fier.

Stareţul a închis ochii. Iarăşi s-a strecurat o lacrimă. Părea că doarme, dar buzele i se mişcau după obişnuinţă înrugăciuni.

În ajunul venirii antihristului va fi un haos în viaţa tuturor ţărilor. Vor prospera cei care, în virtutea religiei pe care o practică,aşteaptă venirea antihristului [ca Mesia]. Aceştia sunt, întâi de toate, iudeii şi musulmanii. După ei, acei protestanţi care, negând Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos, propovăduiesc împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Creşterea influenţei lor se vede de pe acum, iar mai departe va fi şi mai mare.

Principalul pentru ei acum e să ia în stăpânire pământul. În taină, vor cumpăra tot – şi păduri, şi câmpuri, şi râuri. Siberia va fi luată de chinezi şi poate şi mai mult.„Atunci, unde e mai bine să ne salvăm?”, îl întrerup pe stareţ.

Unde va arăta Dumnezeu. Principalul e mântuirea, nu discu¬ţiile [teoretice] despre mântuire.Esenţa „minunilor” antihristului va consta în seducţia pe care o vor emana. Adică, atrăgătoare vor fi aceste false minuni, vor vrăji ochiul. De aceea, până şi să te uiţi la ele e păcat şi primejdie de moarte. Trebuie să te ascunzi şi privirea să ţi-o ascunzi. Dar nici aceasta nu e tot. Sensul venirii sale va fi dreptatea absolută. A venit Mântuitorul nu în Numele Său, ci în Numele Tatălui. Nu L-au primit, ci, mai mult decât atât, L-au răstignit. Dacă e să judecăm drept, şi acum îl batjocoresc şi-L răstignesc,negând Dumnezeirea Lui şi schimonosind învăţătura Lui. Iar acesta va veni ca dumnezeu, nu Dumnezeu, dar ca dumnezeu, şi îl vor primi şi-l vor crede dumnezeu pentru minunile sale mincinoase, pentru faptele sale înşelătoare. Adică pentru ceea ce va fi plăcut şi atrăgător pentru oameni. Ispititor, ne spune limba slavonă, bisericească.

De aceea se şi spune că nu se va îndrepta tot cel viu

– nu va avea îndreptăţire. Acum sunt din cale afară de vorbăreţi pseudoînvăţătorii. Atunci însă când faptele şi cuvintele lor vor fi verificate de Adevăr, se va vădi toată minciuna. Dar va fi primit antihristul în orice biserică din lume şi i se vor închina lui ca unui dumnezeu. Ia aminte, cinstite părinte, nu el se va declara dumnezeu, dar cu minuni amăgitoare va face astfel încât i se vor închina ca unui dumnezeu! Iată în ce constă grozăvia, iată de ceva lipsi orice motiv de îndreptăţire! Dar cei care îl vor primi vor fi oamenii pentru care Evanghelia se sfârşeşte la Cina cea de Taină. Pentru Golgota, ei sunt surzi. Chinurile pe cruce sunt pentru El, toate astea se întâmplă acolo, în Ierusalim, cu 2000 de ani în urmă.Ştii, când ne luau CK, eram ca nişte oi,nu vreau să spun miei, ca nici măcar astfel să nu mă compar cu Mântuitorul.

Mergeam tăcuţi la abator; pur şi simplu era greu să-ţi imaginezi că e posibilă o asemenea fărădelege. Şi doar ştiam cine sunt ei. Cât au proorocit stareţii despre aceste vremuri, despre puterea slugilor întunericului. Dar şedeam şi aşteptam – cine va fi următorul. Doar mulţi au nimerit în aceste mreje ale minciunii. Cât de mari şi de deştepţi erau şi arhiepiscopul Ilarion, învăţătorul meu, şi mitropolitul Serghie, şi mulţi alţii. Dar au greşit când au crezut că te poţi înţelege cu dracii şi cu slugile lor. Le părea că, păstrând forma,conţinutul va rămâne de la sine. Numai că nu a fost aşa, dar aceasta s-a văzut mai târziu. Tot aceasta se întâmplă şi acum, numai că se va vedea mai târziu.


SUPUNEREA FATA DE PUTEREA SATANICA? NU E DE AJUNS SA CITIM SI SA DISCUTAM, CI SA FAPTUIM CELE CARE 
DUC LA DOBANDIREA HARULUI

„Iertaţi-mă, părinte Antonie, dar cum rămâne cu cuvintele Apostolului despre putere şi despre supunerea în faţa ei?”, îl întrerup eu iarăşi.E-e-eh, suflete al meu – a zis stareţul. Dar Apostolul Petru n-a fugit el, oare, din Roma, când L-a întâlnit

Mântuitorul? Dar pe Apostolul Pavel nu l-au salvat oare într-o coşniţă, dându-l jos de pe zid? Ce are a face aici acceptarea realităţilor şi opunerea satanismului? Ce să-ţi aduc eu exemple – aminteşte-ţi de marea muceniţă Ecaterina, sau de marele mucenic Gheorghe. Supunerea e posibilă doar în

lucrurile ce ţin de puterea laică – să-ţi faci meseria, să nu faci răscoale armate. Dar şi aceasta, după cum vede fiecare. Fraţii Macabei sunt un exemplu

bun de folosire a forţei împotriva celor ce-L insultă pe Dumnezeu şi tot ce este Dumne¬zeiesc. Dacă apuci drumul smereniei prosteşti, aşa şi vei începe a pune întrebări despre proslăvirea în rândul sfinţilor a lui Alexandru Nevski,biruitorul, şi a lui Dimitrie, cel care i-a prăpădit pe tătari pe câmpia Kulikovo. Întrebările ca întrebările, dar de proslăvit, i-a proslăvit Dumnezeu!Eu, când aud asemenea întrebări „evlavioase”, îmi amintesc de viaţa SfântuluiVasile cel Mare şi a Cuviosului Iov de la Poceaev, făcătorul de minuni. Ce vreme

înfricoşătoare le-a dat Dumnezeu pentru viaţă. Ei, şi ce? Nu s-a rugat, oare,

Sfântul Vasile să moară împăratul Iulian? Văd că vrei să spui că Iulian a fost un apostat, dar era împărat şi împărat legitim, bagă de seamă! Oare nu de frică pentru comoditatea noastră ne rugăm pentru „puterea” satanică?! Şi doar Dumnezeu a arătat că Sfântul Vasile a avut dreptate – lui Iulian i s-a tras moartea nu de la o arma pământească, ci a fost străpuns de lancea unui soldat ceresc. Dar Cuviosul Iov a făcut compromisuri cu polonezii? Nu, el a luptat cu ei şi cu acoliţii lor în fel şi chip. Nici de judecăţi nu s-a ferit dreptul! Dar tu-mi spui de putere!

Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să se facă cu chibzuinţă. Dacă în relaţiile de putere, perechea şef-subaltern ar însemna doar atotputernicia unuia şi adânca smerenie a celuilalt, n-ar mai fi nevoie de Sobornicitatea Bisericii. Dar dacă n-ar fi Sobornicitatea, n-ar mai rămâne Biserica nici Ortodoxă – de câte ori s-a întâmplat ca cel care era în adevăr să fie un singur om, în timp ce ierarhia superioară era în erezie?! Ce să mai vorbim despre puterea laică – mitropolitul Filip şi patriarhul Nicon, de exemplu. Şi aceşti drepţi, însetaţi de adevăr, sunt proslăviţi ca sfinţi: Sfântul Vasile cel Mare,Sfântul Grigore Teologul, Cuviosul Maxim Mărturisitorul, Cuviosul Iosif Voloţki,dar parcă poţi să-i enumeri pe toţi. Dar mai trebuie ţinut minte că, luptându-se

pentru curăţenia credinţei, ei, Sfinţii Părinţi, singuri erau împlinitori plini de râvnă ai Legilor lui Dumnezeu.

Supunerea smerită în faţa oricărei puteri îi convine celui care nu este atras de viaţa după Cuvânt. Pentru că drumul mărturisirii, chiar dacă e pe undeva şi aşternut cu roze, neschimbat, după„Osana…”, va răsuna şi „Răstigneşte-L, răstigneşte-L”. Această incomoditate va servi drept motiv pentru justificarea de sine şi primirea antihristului –ştiinţă avem, dar raţiunea s-a întunecat din cauza păcatelor. Adică, dacă orice putere e de la Dumnezeu, ne-om supune şi antihristului, n-avem încotro. Şi încă vor adăuga că toate se fac cu voia Domnului. De aceea, se şi spune că se va întrona necuratul în orice biserică şi niciun cuvânt despre cei care au slujit acolo mai înainte. Ţine minte exemplul marelui stareţ, făcătorul de minuni de la Sarov. Câte icoane avea el? Una. Cărţi? Vreo zece. Dar a dobândit mare slavă, şi nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. Acum toţi au pe-acasă iconostase, rafturi întregi de cărţi, numai că nu se săvârşeşte fapta cugetată! Mulţi ascultă, dar puţini aud, părinte.„Da, m-am gândit eu, e o piatră şi în grădina mea, cemai bucurie îmi aduce biblioteca de vreo mie şi jumătate de cărţi!”Îţi mai spun încă o dată: nu e nevoie de discuţii despre mântuire, ci de fapte pentru mântuire – atât acum, cât şi atunci, ceva mai târziu. A trecut timpul îndreptăţirilor, dacă a mai fost vreodată. Nu numai mântuirea, toate trebuie supuse acestui scop. A lăsat Domnul timp liniştit pentru a ne deschide mintea şi a auzi cuvântul lui Dumnezeu şi, principalul, pentru dobândirea harului

Dumnezeiesc înainte de anii înfricoşători. Cine va folosi aceasta spre bine, iar cine spre rău. Primii vor mai primi, iar cei din urmă şi ce-au avut vor pierde!

Cum s-a şi spus: că celui ce are i se va mai da, iar celui ce n-are i se va lua şi puţinul ce-l are. Veghează!”

Prot. Victor Mihalachi Preluat de pe http://www.razbointrucuvant.ro

PROFETIE

Va fi pustiu peste tot şi jumătate din Bucureşti va fi sub dărâmături Am văzut o jumătate de Bucureşti sub dărâmături şi jumătate în picioare, dar pustiu şi gol, fără oameni. Pe străzi erau maşini de tot felul, care mai de care mai frumoase, mai luxoase, dar fără oameni. Puteai să-ţi alegi pe care voiai. Nimeni nu era şi nimănui nu-i trebuiau. Am văzut oraşe şi sate pustii, câmpii verzi dar pustii. Am intrat într-o casă, să mă dumiresc, dacă este cineva acasă. Nimeni. Pe aragaz, încă mai fierbea ceaunul cu mămăliguţă, masa era aranjată. Jos lângă aragaz un şorţ şi haine femeieşti, semn că a prins-o moartea pe gospodină făcând mâncare, iar pe scaune şi spătar haine bărbăteşti şi femeieşti, semn că stăteau la masă. M-am mirat şi eram stupefiat de acea linişte ca de mormânt şi de acel pustiu. Începând de la Galaţi şi până în nordul Moldovei, nu ştiu dacă am întâlnit vreo şapte oameni de toţi, aşa de rari şi de departe erau unii de alţii, poate la sute de kilometrii. Toţi erau îmbrăcaţi în haine albe, semn că numai atâţi drepţi s-au mai găsit printre oameni când s-a produs cataclismul. Am văzut până în Rusia. Până la Moscova, nu ştiu dacă or fi fost 7 oameni pe care i-am întâlnit şi aceia erau îmbrăcaţi în haine albe. Pe aici locurile erau arse, de parcă ar fi dat cineva foc la munţi şi la câmpii şi clădiri dărâmate ca la cutremur. Ce va fi mai încolo !? De la revoluţie încoace s-a întors totul pe dos. Nu mai este ruşine, nu mai este milă, dragostea s-a împuţinat şi va fi şi mai rău. Dacă această revoluţie pornea de la lumină, reuşeam noi, dar aşa, a pornit de la întuneric, de la reformatul acela şi ca să fie bine trebuie o contra revoluţie. Tot răul l-a adus libertatea avorturilor, dată de acel Petre Roman, suntem pe primul loc în lume cu uciderea de prunci. Goliciunile pe care le vedeţi peste tot: în ziare, reviste, la televizor, sunt puse special ca omul văzându-le să-i strici mintea, iar violenţa pe care o arată ei în film sau la ştiri, e pusă special ca să-i strice omului inima şi odată câştigate acestea poţi să-l conduci pe om cum vrei. Toate relele se arată special, ca din lipsă de credinţă să intre diavolul. Ce-a ajuns ţara mea de râsul întregii lumi. Noi, trebuia să fim ca o floare în faţa tuturor, pentru că avem credinţa cea adevărată, nu ceea ce suntem acum. Vă mai aduceţi aminte de Ştefan cel Mare, de Constantin Brâncoveanu, un creştin adevărat, ca să nu ne calce turcii în picioare credinţa noastră ortodoxă şi-a sacrificat proprii lui copii. Credeţi că i-a fost uşor ca tată, să vadă cum sunt martirizaţi copiii lui? Aţi văzut ce cuvinte frumoase spunea fiului celui mare: „ decât să trăieşti ca un păgân, mai bine mori ca un creştin”. Azi ţara noastră e condusă de atei, prieteni cu turcii, cu arabii, chinezii – toţi păgâni. Fetele noastre sunt vândute de te miri cine, la turci pentru desfrânare. Nu mai este ruşine, nu mai este bunul simţ, respect, milă, iar dragostea s-a împuţinat. Ce va fi mai încolo? Va fi mai rău! Va fi vremea de apoi. Se vor întâmpla următoarele: 1.-„ Viaţa de familie va fi la pământ”, soţii se înşeală, nu se mai respectă, copiii nu mai ascultă şi nu-şi mai respectă părinţii. 2.-„ La vremea de apoi: ne vom ţine cu mâna de burtă şi ne vom uita la cer”, au sosit timpurile acelea. Câţi n-au ce mânca sau cu ce să-şi crească copiii !? 3.-„La vremea de apoi, curvia va fi la drumul mare, în ziua mare fără nici un fel de ruşine” Vedeţi dumneavoastră singuri, la tot pasul, tinerii făcând tot felul de gesturi, cuvinte ruşinoase, fetele pe jumătate goale, nu se respectă între ei, se jignesc, nu mai e dragostea acea frumoasă dintre bărbat şi femeie cu respect, milă şi simţul sacrificiului unul pentru altul. Din cauza aceasta căsniciile, ori nu se mai fac, ori se strică foarte repede. Divorţurile care pe vremea mea nu prea auzeai de ele, azi sunt la modă, toată lumea divorţează. 4.- „La vremea de apoi, vor fi lacrimi în toate casele şi griji în servici”. Vedeţi câte nenorociri sunt în toate familiile: sărăcie, boli, copii fără servici, fac şcoli şi nu au unde să lucreze, şi griji în servici cu frica cu care stă omul zilnic m-o da afară sau nu m-o da. 5.- „La vremea de apoi, se vor sili dracii să ia la ei şi pe cei care sunt scrişi în cartea vieţii”, adică aceia care încă de la naştere au ţinut rânduiala lui Dumnezeu: botezaţi, spovediţi, împărtăşiţi, feciori, fecioare până la căsătorie, ţin posturile de peste an, merg regulat la biserică, fac fapte bune şi pe-aceia se sileşte diavolul să-i ia la el. 6.-„La vremea de apoi, urlă diavolul ca un lup căutând pe cine să apuce” 7.- „La vremea de apoi, copiii vor avea chipul balaurului”, adică un trup cu mai multe nume. Omul este dintr-un trup şi suflet. Balaurii au un trup şi mai multe capete. Au ajuns părinţii din zilele noastre, când îşi botează copii să le dea mai multe nume 2-3-4 şi când îl strigă, îl strigă numai pe unul singur. Nu-şi mai pun nume de sfinţi la copiii lor, pun nume de actori, cîntăreţi.. Pe vremea mea era un obicei şi aşa este de fapt bine, să pui numele copilului tău, după numele sfântului în ziua în care s-a născut, ca sfântul să-l ocrotească de-a lungul vieţii, sau a sfinţilor cu cruce roşie care urmează: Sf Gheorghe, Sf. Nicolae, Maica Domnului este înaintea tuturor sfinţilor. 8.- „ La vremea de apoi, fetele vor avea servicii de-şi vor ridica poalele pentru şefii lor. Vin vremuri grele Vin vremuri grele pentru că s-a împuţinat credinţa. Din cauza sărăciei, oamenii îşi vor vinde sufletul pentru hrană şi îmbrăcăminte. Lumea se va înrăi, va dispare dragostea şi mila dintre oameni. Se vor contopi preoţii cu mirenii şi nu va mai fi cine să conducă pe credincioşi. Credincioşii vor rătăci, că nu vor mai găsi nici păstorul şi nici calea. Va conduce banul şi interesul de a câştiga averi. Nu va mai avea milă şi grijă de sufletele credincioşilor, nimeni. Totul se va reduce la o simplă afacere. Nu vor mai pune preţ pe mântuire, credinţă, frică de Dumnezeu, datorie, obligaţie, răspundere şi conştiinţă ci pe bani. Se vor vinde unii pe alţii. Răutatea în lume va fi de nesuportat. Frica de Dumnezeu se va împuţina. Vom trăi timpurile cele de pe urmă. Habar nu avem ce greutate vor avea. Habar nu avem ce ne aşteaptă pe noi şi pe copiii noştri. Pe copiii noştri, aceste timpuri îi vor prinde nepregătiţi să le înfrunte, pentru că părinţii din ziua de astăzi nu-şi mai educă copiii în frica de Dumnezeu şi ruşinea de oameni. Din cauza aceasta vor cădea victime multor răutăţi. Mamelor nu vă lăsaţi copiii în voia lor şi să-i ia valul acestui desfrânat veac. Veţi plânge veşnic, că nu v-aţi mântuit copiii şi ia-ţi făcut fii ai gheenei. Dacă lumea s-ar întoarce de la răutate, de la păcat şi necredinţă, aceste timpuri nu ar veni acum şi nu am fi noi cei care le-am trăi. Pecetea lui Antihrist Când va veni acel timp, timpul lui Antihrist, cei trei ani şi jumătate pe care-i va petrece pe pământ, timp în care toţi cei credincioşi lui Antihrist vor fi pecetluiţi, nu va fi după cum credem noi acum şi după cum scriu unii şi alţii prin cărţi. În primul rând, pecetea lui Antihrist nu va fi pusă de om ca o ştampilă sau după cum mai spun unii cu laser. Nu va fi pusă prin constrângere şi şantaj. Nu va fi pusă numai celor care acceptă s-o poarte şi celor ce nu acceptă li se va îngădui să n-o poarte în schimbul unei taxe. Nu va fi pusă sub formă de cip, sau altfel. Nimic din toate acestea nu vor fi. Bineînţeles că se pregăteşte calea venirii lui Antihrist de supuşii şi slujitorii lui, aşa cum a fost pregătită şi calea venirii Mântuitorului de către profeţi şi de către Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan. Aceşti pregătitori şi „înaintemergăto

rii” venirii lui Antihrist vor pregăti omenirea folosindu-se de: viclenii, năluciri, înşelătorii, de care se scrie astăzi prin cărţi, apoi cu frica, cu înfricoşetoare şi diabolice metode de care nu ne putem închipui. Mai întâi se vor împânzi şi vor lua amploare organizaţii şi curente satanice, de se va îngrozi lumea. Crima şi desfrâul va fi la drumul mare. Nici în munţi, nici în păduri nu vei găsi locul curat din cauza desfrâului şi a barbariilor care se vor face. Femeile vor umbla ziua în amiaza mare pe stradă goale. Şi în biserici vor intra despoiate şi neruşinate. Ce vezi că fac pe străzi haitele de câini umblând în călduri aşa vor face oamenii. Respectul şi mila faţă de om va dispărea. De Dumnezeu foarte puţini şi pentru puţin timp îşi vor aduce aminte. Cei ce vor vorbi de Dumnezeu, vor suferi de la cei necredincioşi: ocări, bătăi, prigoană, nedreptate, vor fi scoşi din serviciu, din case, alungaţi din comunitate ca pe un rău. Aceştia vor suferi atât de mult încât se vor duce la morminte şi vor striga: „ieşiţi voi din mormânt ca să intrăm noi, că nu mai putem suferi!” se vor duce la munţi şi vor implora ca muntele să-i acopere că nu mai pot răbda. Semnele apocaliptice trebuie să se împlinească. Ceimulţi vor fi fiii lui Antihrist şi cei foarte puţini vor rămâne fiii lui Dumnezeu. Atât fiii lui Antihrist cât şi fiii lui Dumnezeu vor fi însemnaţi cu o pecete pentru a se deosebi de la distanţă. Fiii lui Antihrist vor fi însemnaţi cu semnul lui satana „666”- număr omenesc (Apoc.13,18), iar fiii lui Dumnezeu vor fi însemnaţi cu Semnul lui Dumnezeu „+”: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până ce vom pecetlui, pe frunţile lor, pe robii Dumnezeului nostru” (Apoc.7,3). Când vor fi pecetluiţi, se va întâmpla în felul următor: cei ce au lucrat cu mintea, cu intelectul, cu propaganda, cu gura, împotriva lui Dumnezeu le va apărea pe frunte pecetea lui antihrist „666”; cei ce au lucrat cu braţele şi au alergat cu picioarele împotriva lui Dumnezeu le va apărea şi pe mâini pecetea lui antihrist „666”. Deci, nimeni nu le pune nici o ştampilă sau, să le facă cu laser, ci va apărea pur si simplu pe mâini şi pe frunte. Unii se vor îngrozi, când semnul de pe mâini şi frunte le va confirma că sunt însemnaţi ca fii a lui Antihrist şi vor încerca să scape de acest semn făcând operaţie, extrăgând bucata de piele cu pecetea, dar vor vedea că pecetea este imprimată şi pe os, iar prin pielea nouă cu care vor acoperi pecetea de pe os va pătrunde din nou pecetea şi nu vor putea să scape de ea. Aceştia se vor îngrozi şi mai tare încât vor căuta să-şi pună capăt zilelor şi nu vor putea. Dumnezeu va lua moartea de pe pământ în aceste clipe grozave. Se vor arunca în lama cuţitul şi vor vedea că lama cuţitului se îndoaie, funia se va rupe, glonţul va fi ca de mămăligă, piatra şi fundul prăpastiilor ca de ceară moale, muşcătura fiarelor şi a târâtoarelor din adâncuri va fi usturătoare ca de moarte şi nu vor putea scăpa de chinul ce va fi. Acesta va fi un „vai”. Sa luam aminte sa nu fim inselati,sa ramanem in ortodoxie,sa ne rugam mai mult la Dumnezeu,sa aiba mila de pacatele noastre. Mântuitorul însuşi ne-a avertizat: „Atunci de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi… Deci de vă vor zice vouă: Iată în pustie este, nu ieşiţi; Iată în cămări, nu credeţi. Că precum iese fulgerul de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi Venirea Fiului Omului” (Matei 24, 23-27). Sfântul Apostolul Pavel spune: „Venirea lui este prin lucrarea Satanei, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni ale minciunii” (2 Tesaloniceni 2, 9). Iar Sfântul Chiril al Ierusalimului adaugă: „Fiind «tatăl minciunii» (Ioan 8, 44), va înşela închipuirea prin lucrări amăgitoare, aşa încât mulţimile să creadă că văd înviat un mort care nu e înviat şi şchiopi umblând sau orbi văzând, câtă vreme nu s-a săvârşit nicio tămăduire”. In cartea Apocalipsei este scris: „Şi voi da putere celor doi martori ai Mei şi vor prooroci o mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în sac. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Dumnezeului pământului. Şi de va vrea cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor şi-i mistuie pe vrăjmaşii lor; şi de va vrea cineva să-i vatăme, acela trebuie tot aşa să fie omorât. Aceştia au stăpânire să închidă cerul, ca să nu plouă ploaie în zilele proorociei lor, şi stă­pânire au peste ape să le schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi. Şi dacă vor sfârşi mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei si-i va birui si-i va omorî” (Apocalipsa 11, 3-7). In cartea Proorocului Maleahi, unul dintre martori este numit în chip limpede: „Iată că Eu vă trimit pe Ilie Proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare” (3, 23). Sfinţii Părinţi Efrem Siru şi Ioan Damaschin învaţă lămurit că acei „doi martori” (Apocalipsa 11,3) care vor veni înainte de sfarşitul lumii, sunt Sfinţii Prooroci Ilie şi Enoh. Cuvântul lui Dumnezeu zugrăveşte în chipul următor venirea lui Antihrist la puterea lumii: pe faţa pământului, zdruncinată şi pustiită de război, „se vor ridica zece regi” (Daniil 7, 24). Şapte dintre ei vor fi de un cuget cu Antihrist şi îi vor supune lui toată puterea şi autoritatea. Ceilalţi trei cârmuitori vor încerca să-şi păstreze independenţa, însă Antihrist îi va înfrânge prin puterea armelor (Daniil 7, 8, 20, 24). „Pentru Sfinţii lui Dumnezeu încercarea va fi cum­plită: răutatea, făţăria şi minunile prigonitorului vor spo­ri ca să-i înşele şi să-i amăgească. Prigoanele şi împiedi­cările meşteşugit scornite, cumpănite şi învăluite cu vicleană ingeniozitate, precum şi puterea nemăsurată a chinuitorului îi vor pune în situaţia cea mai grea, iar numărul lor mic va părea cu totul neînsemnat în faţa în­tregii omeniri… dispreţul tuturor, ura generală, cleve­tirea, asuprirea, moartea silnică vor fi soarta lor… Vrăjmaşii lui Antihrist vor fi socotiţi drept răzvrătiţi, drept duşmani ai binelui şi ordinii sociale [„terorişti”], vor suferi atât prigoane ascunse, cât şi făţişe, vor fi supuşi caznelor şi uciderilor…” Cele dintâi ucideri le va săvârşi Antihrist asupra acuzatorilor săi – Sfinţii Prooroci Enoh şi Ilie. „Şi dacă vor sfârşi mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei şi-i va birui şi-i va omorî. Şi stârvurile lor vor zăcea în uliţa cetăţii celei mari, care duhovniceşte se cheamă Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor [Ierusalim]. Şi din popoare, din seminţii, din limbi şi din neamuri, vor privi la stârvurile lor zile trei şi jumătate, şi nu vor îngădui ca ele să fie puse în mormânt. Şi cei ce locuiesc pe pământ se vor bucura de ei şi se vor veseli, şi vor trimite daruri unul altuia, pentru că aceşti doi Prooroci i-au chinuit pe cei ce locuiesc pe pământ. Şi după cele trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la Dumnezeu a intrat întru ei şi au stat pe picioarele lor şi frică mare a căzut peste cei ce-i vedeau pe ei. Şi au auzit glas mare din Cer zicându-le: Suiţi-vă aici! Şi s-au suit la Cer pe un nor, şi au privit la ei vrăjmaşii lor. Şi întru acel ceas s-a făcut cutremur mare şi a zecea parte din cetate a căzut şi au pierit în cutremur şapte mii de oameni, iar ceilalţi s-au înfricoşat şi au dat slavă Dumnezeului Cerului” (Apocalipsa 11, 7-13).

Parintele Elpidios Vagianakis din Rodos :Cand si cum va avea loc intrarea lui antihrist

De fapt, ceea ce duce la fiori sunt cuvintele parintelui Elpidios  pentru venirea lui Antihrist . Evoluțiile dramatice din Egipt, invazia iminentă a Siriei, și implicarea lui Israel și Iran, în conformitate cu  profetiile parintelui  Elpidios  va sta în etape de pregătire pentru apariția unui lider fals care va aduce pacea falsa in lume.

Mai jos este un extras relevant dintr-un discurs recent al parintelui Elpidie (tradus numele inseamna Speranța) la 6 august 2013 (un  exemplu este ca vorbeste mai inainte  cu privire la intenția de invazia americana din Siria), care literalmente spune totul:

“În această mizerie patru state mari vor crea panică si un război generalizat va veni. Și aceste patru state sunt Israel, Iran, Egipt și Siria.

Aceste patru (4), state vor crea noi date pentru aspectul final al veniri lui Antihrist. Antihristul prin propri sai liderii va crea două noi state, care vor fi conduse de 2 lideri încăpățânati și puternici, care se vor ciocni. Cele două state se vor ciocni și prin disputa dintre aceste două state lucrurile vor începe să degenereze în război și extinderea lui astfel încât să atingă si pe cei mai buni.

Cele două state mari aflate in plin  conflict,  vor face ca lumea sa înceapă să vorbească despre pace. Și apoi de nicăieri, de la Est va veni, veți vedea o persoană atât de puternica, atât de inteligenta, atât de diabolica de înțeleapta, atât de fermecătoare, atât  de abila din punct de vedere financiar si un foarte bun negociator. Și această persoană ca negociator va fi capabila pentru a echilibra reacțiile statelor din zona și acesta va fi primul pacificator.

Când va fi venit această primă pace și Israel va avea de suferit. AM spus ca conflictul acestor patru ) state va juca un rol important pentru venirea lui Antihrist. Siria, Israel, Egipt și Iran. Și de acolo se va raspandi in reacție și in celelalte state iar de nicaieri va veni Antihristul, care va fi tot ceea ce am spus, absolut fermecător, cu umor, cu bunăvoință  și apoi acesta va fi capabil de a opri războiul.

Va fi primit ca un prinț al păcii, mass-media și toți liderii de atunci vor accepta acest lucru ca fiind o personalitate de top. Va fi chemat în toate statele lumii pentru discursurile sale, toti vor vrea să-l întâlnească și sa i se supuna . Apoi, va fi promova încet – încet ca lider mondial.

Bisericile vor fi într-o astfel de situație grea de devastare cu multe scandaluri și multe conflicte incat vor striga ca vor sa devină una cu Antihristul. Deci, proorocul mincinos va supune lumea si va spune că el este liderul adevărat.Antihristul va veni  insa nu va predica religia lui Dumnezeu, ci a omului.El va predica Religie Umanitara. Acesta va sublinia  conceptul de Dumnezeu  dar in sensul de om. El va vorbi despre conceptul ca omul poate deveni Dumnezeu.

Si voi spune-ti ca sunt Dumnezeu! Eu sunt liderul! Va fi acceptat tot ce este indecent si nu există în Biblie, va fi primit ca un membru de bază și lider iar proorocul mincinos va cere tuturor credincioșilor care vor supune și altor biserici sa fie subjugate de el.Antihristul va livra apoi la Vatican autoritatea absolută în toate celelalte biserici, toate religiile și toate confesiunile.Apoi, va începe cea mai mare persecuția a crestinismului suferită vreodată. “

SURSA ARTICOL

ΠΗΓΗ: http://www.pentapostagma.gr/2013/08/pateras-elpidios-pseudoprofiths.html#ixzz2gNFCp1eP
PARINTELE ELPIDIOS  – 2013 va fi an de război Ce a spus parintele Elpidios in toamna anului 2012 pentru ceea ce se va întâmpla în 2013.

Uita-te la video ..
comentariul meu
Acesta este textul tradus cu ajutorul traducatorului automat google pentru ca eu nu am de unde sa cunosc limba greaca.Daca este cineva binevoitor sa corecteze eventuale erori in traducere poate sa o faca la comentarii.Vom vedea foarte curand daca parintele Elpidie a profetit corect, asta pentru a  nu se sminti nimeni de continutul lor.Au fost cazuri in care profetiile s-au dovedit false asa ca trebuie sa fim circumspecti si sa nu credem orice.
======================

ACELAS PARINTE ELPIDIOS VAGIANAKIS despre cel de-al treilea razboi mondial

“Copii, imi cereti sa va spun despre cel de-al treilea razboi mondial, imi cereti sa va spun despre tara noastra, ce se va intampla, unde se va opri aceasta cumplita situatie cu Troica.

Vreau sa stiti ceva: traim vremuri apocaliptice. Cine nu a inteles acest lucru, doarme un somn adanc. Cine nu vede ceea ce se intampla azi ca facand parte din timpul Apocalipsei nu a inteles nici ce este Apocalipsa, nici ce inseamna Antihrist.

Vreau sa stiti ca noi suntem foarte binecuvantati datorita credintei noastre in Sfanta Treime (…)Mesajul lui Dumnezeu pentru aceste vremuri cumplite este ca El ne iubeste ca o mama, iar noi suntem copiii Sai (…). “Acest razboi care a inceput la nivel mondial nu este un razboi intre state, nu este un razboi ca altele, ci este un razboi pe care l-a pregatit Antihristul pentru a se gasi intr-o confruntare directa cu Fiul meu”, asa ne graieste Sfanta Nascatoare de Dumnezeu. Tot acest sistem care se construieste la nivel mondial este ceva ce a fost creat de diavol cu multa maiestrie, veti vedea in curand, pentru a se razboi cu Iisus si ca sa ne castige inimile. De aceea zice Maica Domnului: “Daca ma iubiti, daca vreti sa ma slaviti, credeti-ma ca cea mai mare bucurie a mea este sa-L iubiti pe Fiul meu. Oricine Il va iubi pe Fiul meu va avea curaj sa reziste , sa lupte, sa marturiseasca si sa vada acest adevar crunt al marelui razboi care se apropie, intre Iisus Hristos si Lucifer”.

Iisus Hristos, ca Om si Dumnezeu, este marea problema a conducatorilor luciferici ai acestei lumi. Iisus Hristos este Cel ce va indura inca o data o mare patimire din partea diavolului.De ce diavolul Il razboieste pe Hristos? Deoarece doreste sa Ii ia locul… de aceea si vine cu acest nume in lume: Anti-Hristos, impotriva lui Hristos. Vrea sa castige locul lui Hristos in inimile noastre. Dar ca sa ne castige inima trebuie sa i-o dam noi. Daca nu i-o dam noi, atunci acesta nu poate sa intre, orisicat ar striga furios, orisicat s-ar zbate, nu poate intra in inima noastra daca nu suntem noi de acord. Ca sa fim de acord, trebuie sa traim dupa cum doreste Lucifer si dupa cum ne dicteaza noua ordine mondiala. Prin aceasta ordine mondiala, Lucifer doreste sa faca un Guvern mondial si o religie mondiala, unind toate religiile intr-una. Vrea sa faca cea mai rea cu putinta forma de religie. Va lua chipul unei biserici care chipurile Il iubeste pe Mesia si, in numele iubirii, va uni toate bisericile, si pe cele pagane si pe cele pseudo-crestine si pe cei care nu cred in Dumnezeu.

Cand veti vedea aceste lucruri sa fie spuse din gura unor oameni chipurile duhovnicesti, patriarhi, preoti sa stiti ca venirea lui Lucifer este aproape si mai ales este aproape ultima confruntare dintre diavol si Hristos. Cand veti vedea acestea, sa stiti ca au inceput a doua oara prigoana, patimile Domnului nostru. Pentru ca sa inceapa aceasta prigoana diavolul a pregatit terenul inrobind constiintele, natiunile, conducatorii statelor lumii, sa inrobeasca insasi supravietuirea oamenilor, care va fi in mainile lui. Cand un om nu are ce manca, ar face orice ca sa aiba putina mancare.

Ceea ce nu au inteles conducatorii nostri este ca acest razboi nu este in primul rand impotriva oamenilor si a statelor, este in principal impotriva lui Hristos. Veti vedea in curand ca vor vrea sa faca cat mai multe moschei si vor incerca sa stearga semnul crucii chiar si de pe steagul nostru. Tot ce va aminti de numele lui Hristos si de dragostea Lui va fi distrus si sa stiti ca atunci va incepe marea prigoana.

Veti vedea cum musulmanii, ateii, budistii vor fi lasati sa faca ce vor dori. Ce fac musulmanii? Ce religie spune sa omori oameni? Oare Dumnezeu cel milostiv vrea asa ceva? Vor fi lasati sa ne distruga bisericile, sa violeze femei crestine, vor distruge satele crestine. Veti vedea in curand ca se vor intampla acestea. La inceput vor incepe in alta parte si apoi vor ajunge si la noi. Si din pacate, conducatorii nostri pe care i-am votat vor spune ca trebuie sa se faca moschei ca sa demonstram ca suntem toleranti (…) chiar si in Sfantul Munte se vor amesteca. Ii vor obliga pe aghioriti sa lase sa intre pe oricine. Veti vedea, vor cere sa intre pana si femei. Vor ajunge calugarii sa se gandeasca daca sa mai ramana sau nu in Muntele Athos.

Nu va puteti imagina ce au pregatit acesti conducatori satanici: isi vor bate joc de steagul nostru care va ramane fara cruce, isi vor bate joc de bisericile noastre, vor spune sa nu mai bata clopotele ca sa nu mai deranjeze lumea, sa nu mai trezeasca lumea… Toate acestea se vor desfasura in interiorul bisericii; dar nu le va pasa cand ceilalti, musulmanii vor crea probleme mari, conflicte in toata lumea ortodoxa. Cum vor reusi sa faca toate aceste lucruri? Ne vor santaja cu cele necesare supravieturirii. Cand veti vedea ca oamenii nu vor mai lua pensie sau va fi atat de mica ca nu va ajunge, nu va mai fi de lucru, vor face in asa fel incat sa nu se mai faca investitii. Nu este intamplator ca au atacat in primul rand doua tari ortodoxe: Cipru si Grecia. Vor duce poporul grec la saracie extrema si vor folosi o tactica perfida: daca vrei sa distrugi un popor, distruge-i mai intai ideologia si credinta. Vor actiona si asupra alfabetului nostru. Veti vedea ca nu vom mai avea limba pe care am vorbit-o pana acum. Vor vrea sa schimbe tot. Dar ca sa reuseasca acest lucru vor actiona ca sa ne distruga credinta in adevaratul Dumnezeu. Astfel ca oamenii nu vor mai putea sa faca fata raului.

Combinatia aceasta intre criza economica care va fi foarte puternica…v-am zis de atatea ori sa strangeti hrana pentru ca va va folosi… Grecia va suferi foarte mult de pe urma foametei si a bolilor, nu a razboiului. Deoarece din prostia noastra, in loc sa ne incredem in Dumnezeul cel in Treime, asteptam salvarea de la Troica. Si Dumnezeu a ingaduit ca Troica sa ne conduca pana si guvernul, Troica ne urmareste peste tot. Si toti acestia (n.n. politicienii ) incearca sa linisteasca lumea cum ca in cateva luni, in cativa ani, totul va fi ca inainte. Cine pacaleste pe cine? Cadem din rau in mai rau. Asta pentru ca ne-am indepartat de Dumnezeu. Ceea ce va veni este ingaduit de Dumnezeu, astfel incat multi sa infometeze si sa se smereasca, poate-poate vor dori sa se intoarca la Adevar. Pana acum El ne-a hranit, El ne-a aparat. Toti Sfintii Greciei, care sunt foarte multi, au aparat aceste locuri. Acum sa vedem cine ne va mai apara… Acesti conducatori care sunt mincinosi? Si totusi, nimeni nu are curajul sa spuna toate aceste lucruri, nu au curajul sa se impotriveasca sistemului, celor care ne conduc. Noi vrem sa spunem adevarul…

Copii, vine o asemenea distrugere economica in zona euro, incat Uniunea Economica isi traieste ultimele zile…; nici nu trebuie sa fii profet ca sa intelegi asta. Si totusi, va spun ca este si o profetie: Europa va fi distrusa. Planul conducatorilor luciferici a fost urmatorul: mai intai sa stranga toate statele intr-unul singur, apoi sa le dea bani ca sa faca o multime de lucruri, sa construiasca case, sa cumpere masini, de toate. Apoi, cand toti au fost indatorati, au declansat o asa zisa criza economica si au inceput sa ceara banii inapoi.Oamenii au inteles atunci ca nu au de unde sa plateasca, tot asa s-a intamplat si la nivelul statelor: nu au de unde sa plateasca. Cine are atate miliarde ca sa poata sa imprumute Italia, Franta, Spania, Portugalia, Grecia, Cipru pana si Germania, veti vedea in curand cum se va intoarce ca un bumerang aceasta criza si impotriva Germaniei, …cine are atatea miliarde ca sa imprumute statele lumii si acum le cere inapoi? Adica azi toate statele sunt indatorate la cineva. Acest cineva cine este? Cu multa indemanare ascund acest adevar. De ce?

Aceasta elita luciferica care a strans multi bani, multa bogatie, ia acum toate resursele naturale ale popoarelor; acestia, care sunt foarte putini ca numar, ii putem numara pe degetele de la o mana, in curand vor aduce toata lumea intr-o prima faza a celui de al treilea razboi mondial. Care este aceasta faza? Aceasta prima faza este decadere morala totala a oamenilor si distrugere economica generala. Vor face ca in aceasta Europa “unita” un stat sa se razboiasca cu altul. Acum pare sa fie unita, dar aceasta nu este realitatea… cati cunosc, inteleg aceste lucruri: unul se afla in conflict cu celalalt. Se va crea o stare generala de conflict in interiorul Europei astfel incat un stat va spune altuia: “tu traiesti pe spatele meu”; un stat va acuza pe altul si aceasta asa zisa Europa unita va avea de suferit prima lovitura (razboi): distrugere, disperare, foamete. Acest razboi economic va fi prima faza a celui de al treilea razboi mondial. Este ciudat acest razboi mondial. Nu va fi asa cum a fost primul si cel de-al doilea razboi mondial.

In acest moment la conducerea tarilor se afla dictatori care directioneaza soarta popoarelor lor asa cum le dicteaza elita luciferica formata din acesti 5 oameni. Acestia vor folosi si credinta oamenilor ca sa faca un joc foarte murdar. Vor infilitra oameni in Biserica (in aparenta ai Bisericii) in roluri cheie, pe care mai intai i-au pregatit ca sa ingenuncheze Biserica. Si ii vor obliga mai apoi, chipurile in numele iubirii, sa uneasca toate religiile intr-o pan-religie ecumenista. Vor construi temple pentru aceasta pan-religie, unde vor sluji “dumnezeului universal”, asa cum fiecare il va intelege. Nu va fi Dumnezeul cel Atotputernic asa cum Il stim noi si in Care credem noi, ci va fi “dumnezeul a toate”, al oamenilor murdari, diavolul insusi.

Veti vedea cum se vor construi altare peste tot, chiar si in Roma. De acolo va incepe raul cel mare, acolo biserica catolica va avea multe prigoane de suferit. […]. Dar acest papa care va juca rolul inaintemergatorului si al profetului mincinos, la inceput va face atatea lucruri bune incat lumea il va aplauda si se va bucura ca au ales un Papa perfect. Mai apoi isi va da arama pe fata. Isi va da arama pe fata punand in aplicare anumite ordine, care vor parea la prima vedere bune si corecte, astfel incat lumea le va accepta.

Aceste masuri vor fi pregatirile pentru religia universala. Cine nu va fi de acord cu aceste masuri va fi excomunicat. Orice cardinal sau preot care va vorbi impotriva acestor masuri va fi prigonit. Veti vedea o prigoana continua in interiorul bisericii. […]

Nu va puteti imagina ce rau va veni in interiorul bisericii. Ii vor obliga pe conducatorii Bisericii sa faca ce li se va impune, le vor pune cutitul la gat, ii vor oblige sa participe la reuniuni ecumeniste si va parea ca toti sunt uniti … dar sa stiti ca multi vor fi obligati sa participe, nu vor vrea.

Cineva pregateste acest eveniment important al crearii religiei universale. Acest eveniment va fi o alta faza din cel de-al treilea razboi mondial.

Sa stiti ca cel de-al treilea razboi mondial va avea trei forme: prima va fi distrugerea economica, care va face ca oamenii sa se supuna si sa faca ce li se va impune de catre dusmanii lor, a doua va fi distrugerea credintei si impunerea deciziilor elitei luciferice, adica a pan-religiei, si a treia forma va fi cea sangeroasa. Acest razboi sangeros va avea doua-trei faze: mai intai se vor isca razboaie locale intre state invecinate cum ar fi Coreea de Nord si Coreea de Sud, China cu Japonia, Turcia cu noi, o multime de razboaie locale in toata lumea. Si ce s-a intamplat in Orientul Apropiat, in Libia, Egipt si acum in Siria, ce credeti ca este? Toti sunt amestecati. Acestia le-au declansat. Si in Coreea de Nord tot acestia sunt implicati.

Dupa ce se vor intampla aceste lucruri, toate aceste razboaie intre state, prabusirea economica, imposibilitatea supravieturii, apoi va avea loc si izbucnirea unui mare conflict la care vor participa toate marile puteri ale lumii, precum este Rusia, China, Japonia si America. Atunci raul va deveni foarte mare. Atunci oamenii vor trai disperarea. Ce stat va mai reusi sa mai faca importuri – ca astazi tot ce mancam este din import – , ce stat va mai da hrana altei tari, din moment ce el insusi va avea dificultati? Atunci va veni o mare foamete. Aceasta situatie va dura mult. Noi, aici in Grecia, avem un avantaj si un dezavantaj. Avantajul este ca, datorita saraciei nu vom putea lupta, vi se pare voua ca am putea noi sa stam impotriva Turciei, care a devenit o super putere militara? Dar noi vom avea binecuvantarea lui Dumnezeu. Siva ingadui Dumnezeu sa se intample astfel lucrurile incat, desi pe noi ne vor ataca, turcii se vor afla in conflict cu alte puteri care au interes in zona noastra si care, chipurile ca sa ne ajute, vor intra in lupta de partea noastra si impotriva lor. Acest moment va insemna distrugerea Turciei.

Dar nu se va intampla doar distrugerea Turciei. In acelasi timp in America vor avea loc diverse fenomene naturale nemaiintalnite care ii vor obliga pe americani sa nu se implice in razboi, iar Grecia va lua inapoi Constantinopolul si teritoriile pierdute din Asia Mica. Grecia va creste astfel (…) Marele rau se va intampla in Egnatia Odos (un drum national la nordul Greciei) pentru ca pe acolo vor trece armatele NATO ca sa ajunga in Constantinopol (…)

Noi aici suntem o tara plina de sfinti. Acesti sfinti se roaga acum la Dumnezeu ca sa nu pateasca nimic Grecia, adica locul pe care l-au sfintit. Din Cipru, cu Sfantul Spiridon pana in Atena, pana in Tesalonic, cu Sfantul Dumitru, cu Sfantul Nectarie , pentru rugaciunile acestor mari sfinti care imbratiseaza acum biata Elada, Dumnezeu va ingadui sa nu patim un rau prea mare din cauza razboiului; cand va incepe razboiul in Turcia noi vom decide sa participam, vom fi obligati, dar Dumnezeu nu va ingadui sa se verse sange grecesc. Totusi in Grecia va fi durere si rana deoarece foarte multi se vor imbolnavi din cauza lipsei alimentelor. Oamenii vor vedea ca vor fi foarte des intreruperi in alimentarea cu hrana a multor insule grecesti. Si insula mea, Rodos, va avea multe de suferit. Macar de m-ar auzi lumea si ar strange alimente care i-ar ajuta sa supravietuiasca unor vremuri foarte grele (…)

Multi oameni care m-au ascultat deja si au strans alimente acum un an, le-au mancat deja deoarece au ramas fara slujbe si au folosit rezervele pe care le aveau. (…) Cumparati alimente ca sa aveti pentru cel putin sase luni. Important este sa aveti ceva pus deoparte ca sa intrati in panica la inceput. (…)

Vedeti ce s-a intamplat in Cipru: in putine zile au distrus un stat intreg. Ne-am trezit intr-o zi ca totul a fost distrus. Uitati-va la oameni ca nu mai puteau sa-si scoata banii din banca. (…) Credeti ca Ciprul este un caz singular? Nu. Este doar inceputul, ce vom pati cu totii in curand, ceea ce putini au inteles. Of! Cipru, Cipru! In acele zile m-am rugat la Dumnezeu sa ajute Ciprul, aceasta tara chinuita, rastignita. Si Dumnezeu mi-a spus:

“le-am cerut acestor oameni sa se marturiseasca, sa se smereasca, sa Ma primeasca in inima lor. Dar ei s-au purtat cu ipocrizie datorita acestor bogatii pe care le-au primit de la diavol, si au inceput din cauza lacomiei sa isi piarda credinta, sa-L uite pe Dumnezeu. Le-am cerut sa fie masurati, dar nu M-au ascultat”
Foarte multi oameni s-au indepartat de Biserica pentru ca au zis: “acum avem bani, masini, afaceri, ce ne mai trebuie?“ Eu stiu foarte multi oameni care spuneau: “ce-mi pasa mie de ce spun preotii si biserica?”  Si ce s-a intamplat? Dintr-o insula evlavioasa, Cipru a devenit un loc al nesimtirii. Asa cum spunea si parintele Paisie, cand a fost intrebat cand se va elibera Ciprul, a raspuns:

“Cand se vor pocai oamenii” (…)
Un lucru va spun: trebuie sa ne schimbam viata si sa ne intoarcem in inima lui Dumnezeu.De multe ori cand ma rog Il intreb pe Dumneze: “Doamne, cum vor rabda acesti oameni?” Sa stiti ca toti ne temem… In aceasta situatie ce vom face? Doua lucruri: sa avem mereu niste alimente puse deoparte. Oricum nu se vor pierde, le veti pastra si chiar daca nu se va intampla nimic rau, macar sa fie asa, le veti manca mai tarziu. Daca se va intampla ceva rau sa aveti ceva pus deoparte ca sa nu va prinda panica. Asta este pentru trup. Pentru suflet, am altele sa va spun… Toti sfintii din cer spun ca ii vor apara pe acei oameni care sunt evlaviosi, care cred in Dumnezeul si Imparatul nostru. Toti acesti sfinti va vor apara, se vor intampla minuni mari.

Veti vedea ca vom trai cu atat de putin, in momente in care cei din jurul nostru vor avea nevoie de mult. Pentru ca va fi Harul lui Dumnezeu care le va inmulti. Asa cum au mancat evreii mana in desert, asa si noi cu foarte putin vom putea sa supravietuim. Vom supravietui deoarece Dumnezeu a decis ca Grecia sa iasa castigatoare din acest razboi. Atunci cand state in jurul nostru vor avea de suferit de o multime de lucruri, noi in Grecia vom avea parte de liniste si vom fi invatat sa traim smerit, si sa ne multumim si sa supravietuim cu putin. Si Dumnezeu ne va ridica conducatori buni, atat duhovnicesti, cat si politici. Nu pentru prea multi ani… deoarece anii apocaliptici nu ne dau prea multa perspectiva, prea mult timp, totusi noi nu vom avea de suferit raul din jurul nostru. In jurul nostru va fi multa panica, mult sange, foarte mult sange, multa durere. Grecia va arata inca odata, prin credinta sa, ca drumul corect, calea cea buna este adevarata credinta in Hristos! Acest Hristos, Iisus Hristos, nu acela pe care il vor promova satanistii.

Se va putea pregati lumea, se va putea intari pentru ceea ce va urma dupa aceea. Ceea ce va urma va fi foarte greu. Va urma multa violenta impotriva noastra, a celor ce vor sa ne transforme in niste pioni. Prin intermediul controlului alimentelor, a aerului, a apei, chiar si a gandurilor noastre si a sentimentelor noastre si a creierului nostru…si spun asta pentru ca ceea ce ne pregatesc satanistii este ceva ce nu isi poate imagina nimeni, si totusi acesti satanisti si-au imaginat si vor sti cum sa manipuleze si sa controleze mintea oamenilor. Cum ne vor controla? Si nu ma refer acum la controlul exercitat acum prin televizor sau internet, sau la controlul prin telefonul mobil… (…) ci ceea ce va veni va fi ceea ce spune si Apocalipsa, pecetluirea oamenilor cu cipuri. Nu vor fi ca aceste cip-uri de azi, astea nu inseamna nimic… acestea sunt doar o prefigurare a cipului pe care il va pune Antihristul cui va accepta. Nu vor obliga pe nimeni, dar vor sti ca nu vom putea supravietui fara ele.

Acest semn cum va fi? Aceasta pecete va fi o inventie satanica extrem de complexa, dar pe de alta parte si foarte subtila, care va functiona pe doua nivele.

Primul nivel va fi similar cu antena de satelit prin care putem sa receptionam programe la televizor. Prima oara vor incerca sa ne dea aceasta antena, pe cai ocolite, in special prin asa zise “vaccinuri” vor incerca sa ne implanteze nano-echipamente in corp, invizibile cu ochiul liber si care vor juca rolul unui spion. Aceste echipament va putea citi si interpreta semnalele corpului uman. Acesta va fi o parte din pecete.

“………Nu vor putea exista in noi ceea ce satanistii vor incerca sa ne introduca prin inselaciune, acele nano- dispozitive(n.t. primul nivel de care vorbeste parintele). Sfanta Impartasanie va avea o asemenea putere incat va anihila puterea a ceea ce vor sa implanteze (n.t. nano-dispozitivele pe care vor sa le implanteze fara stirea noastra, nu pecetea).

Al doilea nivel va fi un cip extrem de subtil pe care il vor implanta pe mana sau pe frunte, un nano-cip (nu ca cele pe care le stim acum) care va comunica cu echipamentele pe care le vom avea deja in corpul nostru si care vor functiona ca un tot unitar, ca un computer si vor transmite informatii. Acest dispozitiv va putea sa interactioneze strans cu materialul genetic al omului, cu creierul si cu sistemul nervos, astfel incat nimeni nu va putea sa-l mai scoata. De aceea, cei care vor primi acest semn vor fi robiti de Antihrist. Si cine va intelege ca ceva nu e in regula nu-l va mai putea scoate. Cine va incerca sa il scoata va muri. Aceia care vor primi semnul vor suferi mai mult decat crestinii.

Dar asta nu se va intampla acum. Generatia noastra nu va trai aceste vremuri. Urmatoarea generatie va vedea aceste lucruri. Sa nu va imaginati insa ca Antihrist va reusi sa cucereasca toata lumea. Nu va fi asa! Foarte multe suflete se vor revolta impotriva Antihristului. Vor fi razboaie, prigoane, plangere si mult sange. Dar aceia vor fi cei mai mari sfinti ai tuturor vremurilor. Pana acum ne gandeam la Sfantul Dimitrie, Sfantul Gheorghe, Sfanta Ecaterina si ziceam: “Doamne, de am fi trait si noi in vremurile acelea sfinte!” Acum cei ce-L iubesc pe Dumnezeu vor avea in fata, cu ajutorul lui Dumnezeu, vremuri de marturisire si posibilitatea de a invinge.

Totusi, subliniez, ca sa invinga acesti oameni care doresc sa-L marturiseasca pe Dumnezeu si nu vor primi pecetea trebuie sa aiba totala incredere in Dumnezeu, sa I se incredinteze total lui Dumnezeu ca niste prunci, si asa de mare va fi puterea Harului peste ei ca nimic nu va putea sa le faca rau, si nu in ultimul rand ceea ce ii va intari si ii va aparea cel mai mult este Sfanta Impartasanie. Cine nu se va impartasi, cu credinta si cu dragoste, intelegand ca primeste Sangele si Trupul Dumnezeu-Omului, acela va suferi mult.

Puterea noastra in vremurile eshatologice va fi, pe langa credinta noastra in adevaratul Fiu al lui Dumnezeu, Iisus Hristos, va fi Sfanta Impartasanie. Si increderea noastra in Dumnezeu ne va face una cu El si Sfanta Impartasanie ne va da puterea sa vedem ceea ce ceilalti nu vor putea vedea. Nu vor putea exista in noi ceea ce satanistii vor incerca sa ne introduca prin inselaciune, acele nano- dispozitive (n.t. primul nivel de care vorbeste parintele). Sfanta Impartasanie va avea o asemenea putere incat va anihila puterea a ceea ce vor sa implanteze (n.t. nano-dispozitivele pe care vor sa le implanteze fara stirea noastra, nu pecetea). De aceea va rog, va implor sa va schimbati atitudinea fata de Sfanta Impartasanie. Sfanta Impartasanie nu este un premiu pentru virtute, ci este izvorul vietii, este Insusi Iisus Hristos careSe daruieste celor Care Il doresc si Il cauta ca si Salvator. Nu vine Hristos sa premieze sufletele luptatoare, ci vine ca sa intareasca sufletele luptatorilor.

Impreuna cu El vom invinge, impreuna cu Duhul Sfant. Este gresit ceea ce spun cei care spun ca vor lupta [doar prin fortele proprii, n.n.] sa devina buni, smeriti ca sa primeasca Duhul Sfant. Cine credeti ca poate reusi sa duca aceasta lupta impotriva diavolului fara ajutorul iubitului nostru Iisus Hristos? Cu acest ajutor Il rugam pe Dumnezeu sa ne dea puterea ca, intariti, noi impreuna cu El sa ne luptam cu diavolul. Si cand Dumnezeu vede ca Il rugam din tot sufletul acest lucru, atunci ne da Duhul Sfant ca sa ne intareasca si sa putem lupta. Si cand va vedea ca noi luptam cu inima smerita ne va acoperi cu toate darurile Duhului Sfant, atunci sufletele noastre se vor sfinti prin dumnezeiescul sange, prin Duhul Sfant pe care l-am primit prin impartasanie. (…)

Ceea ce va urma acum va face pe cei ce cred in Dumnezeu sa Ii dea slava si mai multa deoarece vor trai in asa fel minunat, vor rezista in mod minunat si inima lor va fi plina de liniste, pace si iubire pentru Dumnezeu in momente in care ceilalti vor trai in panica si durere. Dar ca sa aveti aceasta pace in inimile voastre trebuie sa marturisiti acest lucru:Doamne, Tu esti Dumnezeul inimii mele si Tie cu toata increderea Iti dau sufletul meu;ceea ce Te rugam, Doamne, este sa ne inunzi cu dragostea Ta Dumnezeiasca ca sa Te iubim cu toata inima. (…)

Cati vom spune aceasta rugaciune nu vom suferi de cele pe care le pregateste satana pentru copiii lui. Noi suntem copiii mult-milostivului Dumnezeu Care ne iubeste ca pe pruncii pe care ii poarta in brate mama de prunc. (…)

Ceea ce trebuie sa ne dorim este casa noastra sa fie inima lui Dumnezeu, hrana sa fie Duhul Sfant, odihna noastra sa fie harul Duhului Sfant, iubirea Lui, imbratisarea Lui si copiii cerului, Sfintii nostri sa fie prietenii nostri, fratii nostri. Doar cei care vor avea o familie in Cer vor putea supravietui vremurilor ce vor urma. Acum vom trai fie minunea minunilor sau cea mai adanca disperare“.

SURSA
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/04/26/parintele-elpidie-al-3-lea-razboi-mondial-religie-universala-foamete-provizii-alimente-disperare-cipru-grecia-distrugerea-turciei-dictatura-control-pecete-cipuri-prigoana-sfinti-incredere-dumnezeu

cititi si
http://prosistemhaha.wordpress.com/2013/10/01/tatal-elpidios-totul-va-incepe-dupa-rusalii/
1. Ieromonahul Antonie de la Mănăstirea Sf. Sava “, bazat pe Profeti greci anonimi  sec 8 sau 9  În ultimele zile nu au ajuns încă, și este complet greșit să se considere că suntem pe pragul de venirea Antihrist, pentru că ultima înflorire a Ortodoxiei este încă să vină, de data aceasta în întreaga lume, în frunte cu Rusia. Aceasta va avea loc după un război teribil în care, fie o jumătate sau două treimi din omenire va pieri, și care va fi oprit de către un glas din cer: “Și Evanghelia va fi propovăduită în toată lumea”.

“1) Pentru ca până la acea dată nu  a fost predicata adevarata Evanghelia a Lui Hristos ci Evanghelia distorsionata de către eretici.

“2) Va fi o perioadă de prosperitate universala – dar nu pentru mult timp.

“3) în Rusia în această perioadă se va  ridica țarul ortodox, pe care Domnul il va descoperi poporului rus.

“Și după aceasta, lumea va fi din nou corupta și nu va mai fi capabila de corecție. Atunci Domnul va permite urcarea pe tron a lui Antihrist. “

2. O altă profeție Anonim de la Mănăstirea Sf. Sava “(8 sau 9-lea):” În diferite momente a acestui mare popor [ruși] va cădea în păcat și pentru aceasta va fi pedepsit prin studii considerabile în aproximativ o mie de ani [adică în. 1900] acest popor ales de Dumnezeu, se va clătina în credința ei și a poziției sale pentru Adevărul lui Hristos. Acesta va deveni mândru de puterea lui pământeasca și gloria, va înceta să caute  și sa doreasca raiul din în cer, ci il va cauta pe acest pământ păcătos.

“Cu toate acestea, nu toate aceste persoane vor călca pe această cale largă și periculoasă, chiar dacă o majoritate substanțială va fi, în special clasa de guvernare. Din cauza aceasta  o pedeapsa teribila de foc va fi trimis de sus  acestui popor, care vor nesocoti  căile lui Dumnezeu. râuri de sânge vor curge pe terenurile lor, frate pe fratele va ucide, de multe ori foametea va fi prezenta in țara și să adune recolta de groază, aproape toate bisericile și alte locuri sfinte vor fi distruse sau să sufere sacrilegiu, mulți vor pieri.“O parte a acestui popor, respingând nelegiuirea și neadevărul, va trece peste hotarele patriei lor și vor fi dispersate ca poporul  evreilor peste tot în lume. Cu toate acestea, Domnul nu va arăta mânia Lui asupra lor în chip desăvârșit. sângele a mii de martiri vor striga la ceruri pentru milă. Un spirit puternic va crește în mijlocul poporului ales și se vor întoarce la Dumnezeu. În cele din urmă această perioadă de curățare proces, numit de către Judecător, va ajunge la un sfârșit , și încă o dată Sfânta Ortodoxie va străluci și acele ținuturi nordice va fi presarat cu luminozitatea de o credință renăscuta.

“Această lumină minunată a lui Hristos va străluci de acolo și să lumineze toate popoarele de pe pământ Acesta va fi ajutat de faptul că o parte a poporului providențial trimise înainte în diaspora,  vor crea centre ale ortodoxiei Bisericile lui Dumnezeu peste tot în lume. Creștinismul va fi dezvăluit în toată frumusețea lui  in plinătatea sa cereasca. Cele mai multe dintre popoarele lumii vor deveni creștine. Și pentru un timp o perioadă de pace, prosperitate și de viață creștină va veni la toată lumea …

“Și apoi? Apoi, când se va implini timpul, un declin mare în credință va începe și tot ceea ce s-a prezis în Sfânta Scriptură vor avea loc. Antihrist va apărea și lumea se va sfârși.”

3. Călugăr Abel Profetul (1831). Într-o conversație cu țarul Pavel I (1801), după profeția destinele tuturor țarilor de la Pavel I la Nicolae al II-lea: “Ceea ce este imposibil pentru om este posibil pentru Dumnezeu.  Dumnezeu a amanat  ajutorul Lui, dar se spune că va da în curând și va ridica corn de mântuire Rusiei. Și acolo va apărea un prinț mare venit din exil, care va veni pentru fii poporului său. El va fi unul ales de Dumnezeu, și pe capul lui va fi binecuvântare. El va fi singurul înțeles de toți , inima Rusiei îl va simți. Aspectul său va fi suveran și radiant, și nimeni nu va spune: “Tarul este aici sau acolo”, dar toti vor spune: “El este”. Voința poporului va depune la mila lui Dumnezeu, și el se va confirma chemarea lui … Numele lui a avut loc de trei ori în istoria Rusiei. Doi cu același nume au fost deja pe tron, dar nu pe tronul țarului. Dar el va ședea pe scaunul de domnie a țarului ca al treilea. În el va fi salvarea și fericirea tărâmul rusesc. “

4. Sf. Serafim de Sarov (1833): “Va fi o zi a țarul care se va proslăvi [Nicolae al II-glorificat Sf. Serafim din 1903], după care va fi o perturbare mare în Rusia, mult sange va curge pentru ca se va ridica împotriva acestei țar și autocrației, dar Dumnezeu va intari acest țar “.

“Mai mult de o jumătate de secol va trece Apoi, cei răi vor ridica capul lor Acest lucru se va întâmpla, fără tagada:.. Domnul, văzând răul  din inimile lor nepocaite, va permite actiunile lor pentru un timp scurt dar boala lor va avea efect asupra lor si capetelor lor,  nedreptatea terenurilor  distruse va cădea asupra lor. Pamantul rus va deveni roșu, cu râuri de sânge …

“Înainte de nașterea lui Antihrist va fi un mare si lung război și o revoluție teribilă în Rusia peste  toate limitele imaginației umane,  vărsările de sânge vo fi cel teribile: revolta din Ryazan, Pugachev și revoluția franceză va fi nimic în comparație cu ceea ce va avea loc în Rusia. Mulți oameni care sunt credincioși patriei vor pieri, proprietatea bisericii și manastiri va fi jefuit, bisericile Domnului va fi profanate, oameni buni vor fi jefuiți de bogățiile lor și  ucisi, râuri de sânge rusesc va curge … Dar Domnul va avea milă de Rusia și o va aduce pe calea de mari suferințe  spre glorie. “

“Domnul mi-a descoperit, umilului Serafim, ca vor fi problemele mari pe teritoriul rus, credința ortodoxă va fi călcată în picioare, și ierarhi ai Bisericii lui Dumnezeu, și alți clerici se vor abate de la puritatea Ortodoxiei. Și pentru aceasta, Domnul îi va pedepsi sever  Serafim umilul la, rugat pe Domnul timp de trei zile și trei nopți csa ni pedepseasca sa aibe milă de ei, dar Domnul a răspuns:. “. Nu voi avea milă de ei, pentru că ei învață învățăturile oamenilor, și cu limba ma onoareaza, dar inima lor este departe de Mine “.

“Domnul a poruncit ca eu, săracul Serafim,  să trăiesc mult mai mult de 100 de ani [a murit pentru prima dată la vârsta de 73 în 1833]. La acel moment ierarhii ruși vor deveni atât de lipsiti de evlavie încât să nu mai cred în cea mai importantă dogmă a credinței lui Hristos  învierea lui Hristos și învierea generala, care este motivul pentru care va fi plăcut Domnului Dumnezeu să mă ia de la această viață temporar pentru ca peste un timp pentru stabilirea  dogmei învierii, să mă trezeasca, și învierea mea va fi precum învierea celor sapte tineri în pestera de Okhlon … După învierea mea, voi merge de la Sarov la Diveevo, atunci când se va predica pocăința universală. În această mare minune oamenii se vor aduna în Diveievo de la toate marginile pământului, și acolo, propovăduind pocăința lor, Eu voi deschide patru relicve. Apoi Diveievo va fi o minune universala, căci din ea Domnul, Dumnezeu va trimite Lumina de mântuire nu numai pentru Rusia, ci și pentru întreaga lume în timpul lui Antihrist. voi deschide patru relicve și mă voi culca între ele ca fiind al cincilea. Dar atunci va veni sfârșitul a toate … “

“Eu cred … că  cea de a opta mii [de ani: 1992 AD = 7500 de la facerea lumii] va trece. Cred că va trece! … Totul va trece și ajunge la un sfârșit. Iar manastirile … vor fi distruse, dar la săracul Serafim din Diveevo jertfa fără vărsare de sânge [adevărata Euharistie] va fi sărbătorita până în ziua venirii lui Hristos. “

“Constantinopol și Ierusalimul va fi locuit de către puterile aliate ale Rusiei și a altora. DinTurcia, aproape toți vor merge în Rusia, iar Rusia cu forțele unite ale multor alte state vor lua Viena, și aproximativ 7 milioane de vienezi  vor rămâne în casa Habsburgilor  pe teritoriul Imperiului Austriac . În Franța pentru dragostea ei pentru Maica Domnului, Madonna sfânta, va fi administrat de până la 17 milioane de francezi cu capitala în orașul Reims, în timp ce la Paris va fi complet distrus … Când Imperiul rus va primi 170 de milioane în stăpânirea lui , trebuie să ne așteptăm la apariția lui Antihrist.  Antihristul va fi născut în Rusia între Petersburg și Moscova în marele oraș care va fi format după unirea tuturor triburilor slave cu Rusia. Aceasta va fi a doua capitala a Regatului rus și va fi denumit “Moscova-Petrograd”, sau “Orasul sfarsitului”, al cărui nume va fi dat de către Domnul Dumnezeu, Duhul Sfânt, care prevede totul, de la distanță .  Înainte de nașterea lui Antihrist unui Sinod Ecumenic a opta trebuie să fie convocat tuturor Bisericilor sub un singur cap, Hristos și sub cea  protectoare a Maicii Domnului [în funcție de Sfântul Nil Izvorâtorul de mir: ” Consiliul Ecumenic al optulea se va  face  pentru a stavili disputele dintre eretici și a separa graul de neghina]. Scopul său va fi să se unească  toate sfintele biserici ale lui Hristos față de tendința de creștere anticreștină sub un singur cap Hristos Dătătorul vieții, și sub un singura  Protejarea a Maicii Preacurate, și pentru a oferi un blestem final împotriva întregii Masonerii și toate părțile similare pentru ea (sub orice nume ar putea să apară), liderii ei care au un scop comun: sub pretextul de prosperitate si egalitate pământesca, și cu ajutorul oamenilor care au fost fanatici  au creat anarhie în toate statele și urmaresc sa distrugă creștinismul în întreaga lume iar în cele din urmă, prin puterea aurului concentrat în mâinile lor vor sa supuna întreaga lume antihristului în persoana unui singur  conducator  un împărat peste întreaga lume.“Satana a fost primul revoluționar și prin aceasta a căzut din cer. Între învățătura  adepților săi și învățătura Domnului Isus Hristos nu este nimic în comun, doar o prăpastie uriașă.Domnul prin a face din poruncile date de El cheamă oamenii la cer, unde va locui neprihănirea. Spiritul întunericului promite construirea de paradis pe pământ.

“Evreii și slavii sunt cele două popoare ale destinele lui Dumnezeu, vasele și martori ai Lui, a Arks neîntrerupte,  celelalte popoare va fi așa cum au fost saliva pe care Domnul va scuipa din gura Lui Evreii au fost  împrăștiati peste fața întregului pământ, deoarece ei nu au acceptat și nu au recunoscut pe Domnul Isus Hristos. Dar în vremurile lui Antihrist mulți evrei vor fi convertit la Hristos, deoarece ei vor înțelege că Mesia pe care le așteptați greșeală este nimeni altul decât el despre care Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus: “Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu mi-au primit, un alt va veni în nume propriu, și ei îl vor primi.” Și astfel, în ciuda marii lor crime înaintea lui Dumnezeu, evreii au fost și sunt un popor iubit înaintea lui Dumnezeu. Dar slavii sunt iubit de Dumnezeu, pentru că ei vor păstra adevărata credință în Domnul Isus Hristos, la sfârșitul. Ei vor respinge complet pe Antihrist și nu-l va accepta ca Mesia, pentru care vor fi socotiți vrednici de mari binecuvântări de Dumnezeu. Ei vor fi primii și cei mai puternici oameni de pe pământ, și nu va mai fi stat mai puternic decât cel ruso-slav în lume.

“Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu-om, Fiul lui Dumnezeu Tatăl prin coborârea Duhului Sfânt, sa născut în Israel, în timp ce adevăratul antihrist om se va naște în mijlocul slavilor  ruși. El va fi fiul unui adultere din seminția lui Dan și fiul diavolului prin transfer artificial din samanta de sex masculin, cu care spiritul întunericului va locui împreună în pântecele ei. Dar unul dintre rușii care va trăi pana la nașterea lui Antihrist va, fi ca Simeon iubitorul Dumnezeu care a binecuvântat pe Pruncul Isus și a anunțat Nașterea Sa în lume,  acel om va blestema pe antihrist la nașterea lui și va anunța lumii că el este adevăratul antihrist. “

5. Bătrân Porfirie din Glinsk (1868) a spus: “În timp scurt, credința se va prăbuși în Rusia strălucirea slavei pământești va orbi mintea cuvântul adevărului va fi pângărit, ci cu privire la credință, unii dintre.. persoane, necunoscute lumii, va veni în față și de a restabili ceea ce a fost batjocorit. “

6. Arhimandritul Iona (Miroshnichenko) (1902) a spus: “Veți vedea ce se va întâmpla în timp cincizeci ani”: toată lumea va părăsi Legea lui Dumnezeu, și vor cădea de la credință, dar atunci ei vor veni din nou în fire și să se întoarcă înapoi și de a trăi într-un mod creștin. “

7. Parintele Barnaba de Schitul Ghetsimani (1906): “Persecutarea pentru credința va crește în mod constant Va fi o durere și întuneric, și aproape toate bisericile vor fi închise, dar când se va părea că este imposibil să îndure orice.. mai mult, atunci va veni si izbavirea. Va fi o înflorire. Bisericile vor începe să fie construit. Dar acest lucru va fi o înflorire înainte de sfârșitul anului. “

8. Sf. Ioan de Kronstadt (1908): “Eu prevăd restaurarea unei Rusia puternic, mai puternic și mai puternic decât înainte. Pe oasele acestor martiri, amintiți-vă, ca pe o bază solidă, va noul Rusia am construit – în funcție de modelul vechi, puternic în credința ei în Hristos Dumnezeu și în Sfânta Treime! Și acolo va fi, în conformitate cu Pactul  sfântului print Vladimir, o singură Biserică! Poporul rus, au încetat să mai înțeleagă ceea ce Rusia este: că este așternutul a Tronului lui Dumnezeu! Omul rus trebuie să înțeleagă acest lucru și sa mulțumesca lui Dumnezeu că el este rus “

“Biserica va rămâne neclintită până la sfârșitul veacului, și un Monarh din Rusia, în cazul în care acesta rămâne fidela Bisericii Ortodoxe, va fi stabilit pe tronul Rusiei, până la sfârșitul veacului.”

9. Parintele Aristocles din Moscova (1918): “Un rău va lua în scurt timp Rusia, și ori de câte ori acest lucru rău vine, râuri de sânge vor curge nu este sufletul rusesc, ci o impunere asupra sufletului rus nu este o ideologie,.. nici o filozofie, ci un spirit de iad. În ultimele zile Germania va fi împărțita. Franța va fi doar nimic. Italia va fi judecat cu dezastre naturale. Marea Britanie va pierde imperiul ei și toate coloniile ei și va veni la ruină aproape totală, dar vor fi salvate de rugăciunea femeii întronate. America va hrăni lumea, dar se va prăbuși în cele din urmă. Rusia și China se vor distruge reciproc. În cele din urmă, Rusia va fi liberă și  credincioșii ei vor merge mai departe și să  întoarcă de multe din națiunile la Dumnezeu. “[

„Sfârșitul va veni prin China. Nu va fi o izbucnire extraordinară și un miracol al lui Dumnezeu se va manifesta. Și acolo va fi o viață cu totul diferit, dar toate acestea nu va fi pentru mult timp.”

„Dumnezeu va elimina toți liderii, astfel încât poporul rus ar trebui să se uite numai la El Toată lumea va respinge Rusia, alte state  vor renunța la ea. Acest lucru este pentru ca poporul rus trebuie să spere la ajutorul Domnului Veți. auzit că în alte țări tulburari au început similare cu cele din Rusia Veți auzi de război, și nu vor fi războaie dar așteptați până când germanii ia armele, pentru că ei sunt aleși ca arma a lui Dumnezeu de a pedepsi Rusia -.. dar, de asemenea, ca un armă de eliberare mai târziu. Crucea lui Hristos va străluci peste întreaga lume și patria noastră va fi mărită și va deveni ca un far în întuneric pentru toți. „

10. Martir-Eldress Duniushka din Siberia (1918): „Fratele va ridica împotriva fratelui Ei vor distruge totul achiziționate de către strămoșii lor …. Ei vor mătura religie, și – cel mai important – nu va exista nici un conducator în țară! ! ” Conducator în țara, desigur, este Tsarul „- Unsul lui Dumnezeu ! El nu poate merge oriunde. Aceasta problema va veni peste toată lumea .. războiul se va termina, iar la capătul lui se va transforma întreaga țară cu susul în jos. Va apărea Insurgenții – lideri – care vor incita oamenii împotriva țarului „…. Acesta va fi teribil!

„Și mai târziu, ei vor profita de religie vor spulbera ceea ce a fost adunat-a lungul timpului și cu asiduitate păstrate de către strămoșii noștri, dar va fi imposibil pentru ei să-l eliminăm, radacinile vor rămâne – și, după multe.. ani, ei vor da mai departe o floare cel mai frumos și fructe ….

„Țarul va părăsi națiunea aceasta nu ar trebui sa se intample insa acest lucru a fost prezis lui de sus. Acesta este destinul lui. Nu există nici o cale prin care el o poate evita. Pentru aceasta, el va primi cununa de martir pe pământ,  va primi o coroană veșnică, o patrie cerească …. El va fi un Mijlocitor aducand  rugăciuni pentru națiune și popor, în cazul acsta pedeapsa va cadea pe zeci de generații pentru prejudiciul cauzat Unsul lui Dumnezeu Unul va ajunge la un capăt …. Generațiile care vor veni vor purta responsabilitatea pentru acest act din partea strămoșilor lor … dezastru în țară se va dispersa oamenii, ei vor fi împrăștiați în diferite țări, pierde legătura unul cu altul. Dar, ori de câte ori rușii merge, ei vor aduce cultura și religia lor.

„La capătul îndepărtat al Rusiei,  va fi un cutremur mare. Apele vor izbucni din ocean, inundații pe continent, și multe națiuni vor pieri. Multe boli dincolo de înțelegerea va aparea …. fața pământului se va schimba … . Oamenii vor înțelege vinovăția lor,.. ei vor veni să înțeleagă cât de mult s-au îndepărtat de Dumnezeu și de învățăturile Sale, iar apoi ei vor începe să renască spiritual, fiind treptat curățiti  din punct de vedere fizic, oamenii vor deveni vegetarieni , multe animale vor fi dispărut calul si cainele va fi văzut numai în imagini,. și mai târziu – vaca, capra, și oile vor dispărea pentru totdeauna de pe planeta noastră …. oamenii nu vor mai fi interesați de politică, și principiul spiritual al fiecărei națiuni vor predomina …

„Rusia va fi puternica în lume numele ei va fi” Sfânta Rusie”Toate sectele și religiile se vor intoarce la  Ortodoxie …. Dar Ortodoxia, În esență vorbind  va atrage mai aproape lumea  decat  ceea ce a fost în vremurile apostolice …. În aceste secolele ce vor veni, nu vor mai fi nici țari sau popi. În „Sfânta Rusie”, „un prinț va împărăți, care va veni de la națiunea pe care ne-a dat religia noastră [de exemplu, Bizanț]. El va fi o persoană extrem de spirituala, care va oferi posibilitatea pentru ridicarea fibrei morale și principiile spirituale ale națiunii ….

“În cursul uneia dintre aceste secole, Asia se va misca,. Ea va încerca să pătrundă în Europa, dar încercările ei va fi inutile Nimeni nu va depăși” Sfânta Rusie “niciodată, și numai prin ei va veni mântuirea în lume …. “

12. Anatolie (Potapov) de la Optina (1922) “Va fi o furtună. Și corabia Rusiei va fi distrusă. Da, aceasta se va întâmpla, dar, știți, oamenii pot fi salvate pe așchii și resturile. Nu toate, nu toate vor pieri … “ Dar el a profețit, de asemenea, că unitatea canonică va fi restaurata: “O mare minune a lui Dumnezeu va fi descoperit și toate așchiile și resturile vor de voia lui Dumnezeu și puterea Lui, fie s-au adunat, împreună și uniți, iar nava va fi recreata. în frumusețea sa și va merge de-a lungul caii preorânduite  de Dumnezeu. Acesta este modul în care aceasta va fi, un manifest miracol pentru toti … “

13. Elder Alexis (Mechev) din Moscova (1922): “Când va veni timpul, Dumnezeu va trimis oamenii necesari, care vor face acest lucru [mântuirea Rusia] și va anihila bolșevicii în același mod în care o furtună rupe lemn de un catarg. “

14. Înteleptul Nectarie de la Optina (1928): “Rusia se va ridica, și material ea nu va fi bogata, dar în spiritul ei va fi bogat, și la Optina vor mai fi sapte corpuri de iluminat, șapte stâlpi.”.

15. Martira Agatha a Bielorusiei (1939): “Ateea puterea sovietică va dispărea, și toți slujitorii ei vor pieri adevăratei credințe ortodoxe care va triumfa, iar oamenii vor fi botezati ca la un moment dat au fost botezați si Sfântul Vladimir.. “

16. Arhiepiscopul Teofan de Poltava (1940):.. “Venirea lui Antihrist  este foarte aproape, dar înainte de venirea lui Antihrist Rusia se va regasi – pentru ca sigur, pentru un timp scurt  în Rusia trebuie să un Tar ales de Domnul Însuși. El va fi un om al credinței aprinse, minte mare și brat de fier  ”. Acest lucru de mult a fost revelat despre el …. Va fi un Romanov, dar el va fi un Romanov conform liniei materne. “

“Eu nu vorbesc de la mine. Dar ceea ce am auzit de la bătrânii inspirat de Dumnezeu … Domnul va avea milă de Rusia de dragul la mică rămășiță de credincioși adevărați. În Rusia, bătrânii spus, în conformitate cu voința poporului, monarhia, putere autocratica, va fi restabilita. Domnul va alege viitorul țar. El va fi un om al credinței foc, cu mintea unui geniu și un brat de fier întâi de toate el va introduce ordine în Biserica Ortodoxă, eliminarea tuturor ierarhilor neadevărate, eretice și călduță și multe, foarte multe -. cu puține excepții, toti  vor fi detronati, iar noi adevărati ierarhi, de nezdruncinat, vor avea locul lor. El va fi din familia Romanovilor în funcție de linia de sex feminin. Rusia va fi un stat puternic, dar numai pentru “o perioadă scurtă de timp” … Și apoi Antihristul va veni în lume, cu toate ororile sfârșitul așa cum este descris în Apocalipsă. “

17. Ieroschimonah Serafim (Vyritsky) din Moscova (1942): “Când Estul va deveni mai puternic, totul va deveni nesigur. Numerele sunt de partea lor. Dar nu numai că: au lucrători sobre și oameni harnici, în timp ce există o astfel de beție cu noi … Nu va veni o vreme când Rusia va fi rupt în bucăți. La prima ei vor împărți, și atunci ei vor începe să fure averea sa.Occidentul va face totul pentru a ajuta la distrugerea Rusiei și pentru un timp, va da partea de est a Chinei. Orientul Îndepărtat va cădea în mâinile Japoniei, și Siberia  la chinezi, care vor începe să se mute în Rusia, se vor căsători cu femei din Rusia și, în cele din urmă prin viclenia vor profita de teritoriul Siberiei pana la Urali. Dar când China va dori să meargă mai departe, Occidentul va rezista și nu  va permite … Estul va fi botezat în Rusia.Întreaga lume cerească, împreună cu cele de pe pământ, să înțeleagă acest lucru, și să ne rugăm pentru iluminarea de la Est. “

18.  ParinteleTeodosie (Kashin) din Minvody (1948) a declarat, la scurt timp după izbucnirea războiului cu Germania în 1941: “Chiar credeți că era război (1941-1945), Războiul este încă să vină Acesta va începe de la est. Și apoi din toate părțile, ca lăcustele, dușmanii se vor întinde pe Rusia … Asta va fi război! “

“În acea conversație memorabilă,” a scris  despre arhimandritul Serafim (Tyapochkin), “o femeie dintr- un oras din Siberia a fost prezentata Bătrânul ia zis: “Veți primi cununa de martir din mâinile  chinezilor în stadionul din orașul tău, unde vor conduce pe creștinii care trăiesc acolo și cei care nu sunt de acord cu regulile lor. Acesta a fost răspunsul la îndoielile cu privire la cuvintele ca întreaga Siberia va fi capturat de către chinezi. Bătrânul a spus ceea ce a fost revelat cu el despre viitorul Rusiei, el nu a făcut datele de nume, el a subliniat doar că timpul pentru realizarea de cuvintele sale a fost în mâinile lui Dumnezeu, și mult mai depindea de modul în care viața spirituală a Biserica rusă se va dezvolta, în măsura în care puterea credinței în Dumnezeu în mijlocul poporului rus ar corespunde la luptele credincioșilor în rugăciune … bătrân a spus că prăbușirea Rusiei, în ciuda puterea ei aparentă și cruzimea autorităților, ar avea loc foarte rapid. La prima popoarele slave vor fi desprins, apoi republicile Uniunii vor cădea: Marea Baltică, Asia Centrală și Caucaz i și Moldova. După acest puterii centrale în Rusia va slăbi și mai mult, astfel încât republici și regiuni autonome vor începe să se separe. Apoi, un colaps mare va avea loc: puterea de Centrul va înceta să fie recunoscute de facto de către regiuni autonome, care vor încerca să trăiască independent și nu vor mai plăti nici o atenție la ordinele de la Moscova. Cea mai mare tragedie va fi confiscarea Siberia de China. Acest lucru nu va avea loc, prin mijloace militare: în consecință slăbirea autorităților și frontierele deschise, mase de chinezi se vor muta în Siberia, va sari în sus de proprietate, întreprinderi și apartamente. Prin mijloace de luare de mită, intimidare și acorduri cu autoritățile, ei vor lua treptat controlul asupra vieții economice a orașelor. Totul va avea loc în așa fel încât într-o dimineață rușii care trăiesc în Siberia se vor trezi … într-un stat chinez. Destinul celor care rămân va fi tragic, dar nu fără speranță. Chinezii se va ocupa cu cruzime cu fiecare încercare de rezistență. (Acesta a fost motivul pentru care mare profețit un sfârșit martiriu în stadionul orașului siberian pentru mulți ortodocși și patrioți ai patriei.) Vest va sprijini această cucerire târâtor de țara noastră și în orice mod a sprijini puterea militară și economică a Chinei din de ură față de Rusia. Dar atunci ei vor vedea pericolul pentru ei înșiși, și atunci când chinezii încearcă să cucerească munții Urali, de data aceasta de către militari s-ar putea, și merge chiar mai departe, acestea vor prin toate mijloacele să împiedice acest lucru și va fi chiar capabil de a ajuta Rusia în devierea invazia din Est. Rusia trebuie să stea la sol ei în această luptă, după suferințele și sărăcirea completă va găsi în ea puterea de a recupera. Și regenerarea vine va începe în ținuturile cucerite de dușmani, în mijlocul rușilor lăsat în fostele republici ale Uniunii. Acolo poporul rus vor da seama ce au pierdut, va recunoaște ei înșiși să fie cetățeni ai Patriei că ceea ce este încă în viață, și va dori pentru a ajuta la creșterea ei din cenușă. Multe ruși care trăiesc în străinătate va începe pentru a ajuta la restabilirea de viață în Rusia … Mulți dintre cei care sunt capabili de a scăpa de persecuții va reveni la terenurile imemoriale ruși, astfel încât să umple satele abandonate, până la domenii neglijate și de a folosi resurse minerale neexploatate încă.Domnul va trimite ajutor, și, în ciuda faptului că țara va fi pierdut principale structuri ale sale de materii prime, vor găsi petrol și gaze, fără de care o economie modernă nu poate funcționa, în Rusia. Bătrânul a spus că Domnul va permite pierderea de teritorii imense acordate de Rusia, pentru că noi înșine nu au fost capabili să le folosească cu demnitate, dar numai răsfățat și poluate le … Dar Domnul va pleca în posesia Rusiei acele terenuri care au devenit leagănul poporul rus și au stat la baza statului rus Mare. Acesta este teritoriul Principatului moscovit Mare a secolului al 16-lea, cu prize la negru mările, Marea Caspică și de Nord.Rusia nu va fi bogat, dar ea va fi capabil să se hrănească și forța pe alții să calculeze cu ea.La întrebarea: “Ce se va întâmpla cu Ucraina și Bielorusia” bătrân a răspuns că totul este în mâinile lui Dumnezeu. Aceia dintre acei oameni care sunt împotriva unirii cu Rusia – chiar dacă ei se consideră a fi credincioși – vor deveni slujitori ai diavolului. Popoarelor slave au un destin, iar Părinții monastici ale Peșterilor din Kiev [Lavra] va rosti încă cuvânt greu – ei, împreună cu corul a noii martiri din Rusia va prin rugăciunile lor obține o nouă Uniune a celor trei popoare frate. Pus o întrebare mai mult pentru el – cu privire la posibilitatea de restaurare a unei monarhii în Rusia. Bătrânul a răspuns că această restaurare trebuie să fie câștigata. Ea există ca o posibilitate, dar nu ca  ceva predeterminat. Dacă suntem demni, poporul rus va alege un țar, dar acest lucru va deveni posibil, înainte de urcarea pe tron foarte lui Antihrist sau chiar după aceea  Pentru un timp foarte scurt “

19. Fericitul Pelagia de Ryazan (1968): “Episcopii ale Bisericii Ortodoxe Ruse se vor lepăda de adevărul credinței ortodoxe, ei nu vor crede în profețiile învierii Rusiei. Pentru a le mustra Sfântul Serafim de Sarov va fi înviat din morți … El va mustra clerului pentru trădarea și trădarea lor, și vor predica pocăința pentru întreaga lume. Serafim de Sarov va explica întreaga istorie, va povesti totul și va mustra pastorii, cum ar fi copiii, le vor arăta cum să se treacă, și multe altele … După astfel de miracole minunate clerul va avea un devotament pentru Domnul acesta va învăța pe oameni să servească țarul cu toată inima lor.“Antihristul va veni la putere și va începe să persecute Ortodoxie. Și atunci Domnul va dezvălui țarul lui în Rusia. El va fi al familiei regale și va fi un apărător puternic al credinței noast.re … Când Domnul va da această persoană foarte inteligentă, viata va fi bine! … Antihrist se va declara din America. Și toată lumea se va închina la el, cu excepția Rusiei țariste si ortodoxă. 

sursa

„O sa fie dezastru!” Profetiile calugarului roman care si-a prezis singur moartea la 129 de ani!

2

Pustnicul Zosima a murit în octombrie 2008, la vârsta de 129 de ani. Un om pe nume Ioan Baron l-a îngropat, în munţii Giumalău, într-un loc pe care nimeni nu îl ştie. Există o legendă conform căreia pustnicul Zosima ar bântui şi acum pădurile din Munţii Rarău.

Pustnicul Zosima din Munţii Rarău a fost un sihastru ce nu a fost văzut mai de nimeni, multă lume considerând că, de fapt, la baza existenţei sale ar sta o legendă şi că pustinul Zosima nu ar fi existat niciodată. Un anume Ioan Baron a fost ucenicul călugărului Zosima, el fiind cel care l-a îngropat pe sihastru. Se spune că pustnicul şi-a fi prezis cu un an înainte moartea, nimerind data exactă. Înainte de a-şi da ultima suflare, Zosima şi-a săpat singur groapa, după care l-a aşteptat pe Ioan Baron, care l-a aşezat în mormânt şi a pus pământ peste el.

Ultima dorinţă a sihastrului a fost aceea de a nu-i fi pusă cruce deasupra mormântului pentru a nu şti nimeni unde este îngropat. Zosima nu a dorit să fie deranajat de eventuali pelerini, după trecerea în lumea de dincolo. Nimeni nu ştie astăzi unde este groapa pustnicului Zosima. Chiar se zvoneşte că sihastrul de fapt ar bântui pădurile de la poalele Giumalăului, fiind descris ca fiind un bătrân cu părul şi cu barba lungă până la pământ. El ar fi fost mai multe persoane, însă reuşea de fiecare dată să dispară, evitând să vorbească sau să vadă alţi oameni.


„O să fie mare măcel în oraşe. O să fie mai rău decât ţi-a spus părintele Pustnic. Roagă-te să te păzească Dumnezeu, că este greu de scăpat de ce o să fie. O să trăieşti şi o să vezi. Să te rogi lui Dumnezeu neîncetat”, i-ar fi spus pustnicul Zosima ucenicului său Ioan Baron.

1

Călugărul Zosima a vieţuit până în anul 1959 la Mănăstirea Rarău, când a fost nevoit să plece de acolo de frica comuniştilor. Nimeni nu a mai ştiut de el până în anul 2000, spunându-se că ar fi murit. El se deplasa desculţ cu ajutorul a două beţe, nu vorbea decât noaptea şi tot timpul avea prin păr frunze. Sihastrul nu prea mânca şi iarna nimeni nu ştia unde se adăposteşte.


Proorociile Cuviosului Ambrozie Lazaris – Sfârşitul lumii va dura cât ţin cei şase psalmi

11. La sfârşitul lui august 2001, cineva l-a rugat pe Stareţ să se roage Sfântului Nectarie ca să-l ajute. Şi stareţul i-a spus:                                                                                                              – Copilul meu, lasă-l pe sfânt; acesta este în America. Aleargă să salveze vieţi.
Pe 11 septembrie 2001 au căzut turnurile gemene. Cu câteva luni mai devreme spusese că ceea ce trebuie să se întâmple în America va schimba cursul istoriei:
– Un mare rău va veni peste America şi nu doar în septembrie. Vai!
Acest lucru îl prevestise şi fericitului episcop Antonie de Sisanios şi Siatisti într-una din vizitele celui din urmă şi erau de faţă şi alţii, însă fără a da explicaţii:
– Înalt Preasfinţite, a spus, să vedeţi ce vor păţi americanii peste două luni.

2. În 1990, a spus că Dumnezeu – pentru că vrea să-i întărească pe oameni – îi va descoperi în chip vădit pe sfinţii Lui cât de curând. Deoarece ispitele vor fi mari şi chinurile insuportabile, Domnul va îngădui ca sfinţii să se arate, şi mai ales cei mari, ca Sfântul Dimitrie sau Sfântul Gheorghe. Oamenii vor auzi că într-o săptămână s-a arătat cutare sfânt în Creta, în alta, cutare în Macedonia, unul aici, altul acolo.

3. – Gheronda, ce să fac cu copiii mei care sunt dificili? Strigă la mine, se uită la programe periculoase la televizor şi sunt influenţaţi.
– Doar Domnul va îndrepta situaţia. Vei zice: „Doamne, mântuieşte-mă şi luminează pe copiii mei să fie aproape de Tine”. Şi Domnul te va auzi şi-ţi va da ceea ce trebuie.
– Însă ne aude Domnul? Ajunge vocea noastră acolo?
– Nu știu… Luna trecută l-au durut urechile .Vor veni ani grei, dar nu vă temeţi. Pe copiii săi Dumnezeu nu-i va părăsi, îi va păzi în mijlocul smintelii.
– Adică, gheronda?
– Ce adică? Iată, dacă n-ai să ai ce să mănânci, te vei trezi dimineaţă, vei găsi o franzelă pe masă şi vei zice: „Asta de unde a apărut”? Dar trebuie să ai credinţă. Fără credinţă nu se face nimic.

4. – De acum încolo, nu-ţi poţi imagina ce vei vedea şi ce vei auzi. Nu s-au mai întâmplat niciodată în lume, a spus într-o zi de vară în anul 2005.
– În Grecia se vor întâmpla?
– În toată lumea şi la noi. Şi de ce? Pentru că noi, zice, suntem farul Ortodoxiei, dar am devenit din cauza păcatului mai răi decât ateii.

5. Stareţul spunea despre sfârşitul lumii că va dura cât ţin cei şase psalmi (de la utrenie), câteva minute. În clipa în care vom fi judecaţi, în cer, îngerii vor cânta cei şase psalmi. Toţi oamenii care vor trăi în clipa aceea vor trece prin moarte instantaneu şi imediat după aceea vor învia, vom fi toţi cu trupurile noastre imateriale, nu vom ocupa spaţiu, unul va vedea trupul celuilalt şi toţi vor fi la vârsta de 33 de ani.
Domnul va ţine Cartea Vieţii, Evanghelia, şi imediat, vom merge singuri fie la dreapta, fie la stânga, deoarece vom şti dacă suntem pentru rai sau nu. De aceea, şi în tronul în care stă arhiereul, în icoana lui Hristos este deschisă cartea şi nu este candelă deasupra – arătând că nu există milă la A doua Venire. Dar în catapeteasmă, cartea pe care o ţine Hristos este închisă şi există candelă, pentru că încă avem milă.

6. Pentru că vin zile foarte grele pentru omenire, Dumnezeu a ales unii oameni de i-a făcut ofiţeri.

7. Lucrurile se vor derula foarte repede. Diavolul va stăpâni. Pe toţi aceia care se vor apropia de el îi va zdrobi. El nu are prieteni.

8.Să luaţi aminte, pentru că cel rău întinde curse. Nu râdeţi! Este lângă noi şi voi nu puteţi să-l vedeţi. Ascultaţi ce vă zic. Nu încetaţi să vă rugaţi!
Diavolul pune pe oameni să păcătuiască şi după păcat îi înfricoşează şi îi face să se ruşineze să se mărturisească.
Am fost un sfert de oră în iad şi am crezut că am fost trei ore.

9. Toţi cei care vor primi pecetea (lui Antihrist) nu-şi vor găsi nicio clipă de linişte. Trebuie să vă câştigaţi o credinţă puternică singuri, cu răbdare, cu bunătate, cu dreptate. Să nu ne pierdem credinţa! Credinţă statornică şi Dumnezeu ne va ajuta.Fără rugăciune ne pierdem. Nu vă gândiţi la viitor. Toate sunt în mâinile lui Dumnezeu. Să citiţi cărţile Sfinţilor Părinţi în fiecare zi câte puţin şi Dumnezeu vă va lumina. Ulterior mintea voastră se va întări.

10. Rugăciunea „Doamne, miluieşte” este ca o sabie, care taie în două pe satana.
Ne-am găsit noi, sărmanii, în vremurile din urmă, şi monahi şi mireni, dar lupta este luptă.Nu vei înceta lupta nicio secundă. Luptă până la sfârşit!Şi atunci Domnul, care îi încununează pe oameni şi îi restaurează veşnic, El îţi va dărui în ultimul ceas nu lucruri mincinoase şi deşarte ale acestei vieţi, ci te va face vrednică să împărăţeşti în Împărăţia lui Dumnezeu. Veşnic! Nu 1.000 de ani sau 100.000 de ani. Veşnic [înseamnă] nu are sfârşit.

11. Încă pe atât să fie pământul (ca populaţie), Dumnezeu poate să-l hrănească. De învierea trupurilor nu vă îndoiţi.Iată, sunt de 90 de ani. Acest trup trebuie să se topească în mormânt, ca să iasă unul nou, nestricăcios, veşnic, fără să se îmbolnăvească, fără să-l doară, fără să înseteze, fără să se încălzească, va fi ca trupurile îngereşti. Doar să nu cădem în păcat. Dumnezeu vrea să-I spunem că doar pentru El vom trăi. Dacă rămânem în păcat, atunci şi cele mai de jos (chinurile iadului) sunt veşnice. De acolo nu se mai schimbă situaţia, muncile, chinul, durerea, flăcările.
Vouă, la Facultatea de Teologie, aceste lucruri vi le spun moale. Nici Iacov, nici Porfirie nu le spuneau aspru. Aşa trebuiau să le spună, ca să le audă lumea şi să se pocăiască. Vine diavolul şi mă loveşte fără milă. Îmi zice: „Nu le mai spune atât de clar. Lasă-i să doarmă. Nu-i lăsa să se trezească”.

(traducere, sursa originală: http:// vatopaidi.wordpress)

Psalmii Utreniei sau Psalmii Judecatii

2Psalmii Utreniei, grupul de psalmi care in cartile de liturgica mai este numit unerori Hexapsalmul (exapsalmos), 1consta in sase psalmi – psalmii 3, 37, 62, 87, 102, si 142 – si incepe prin rostirea de trei ori a doxologiei ingeresti „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire” (Lc. 2;14), si prin rostirea de doua ori a stihului „Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta”.
Citirea celor sase psalmi simbolizeaza perioada de intuneric in care au fost primii oameni, dupa caderea in pacat. De aceea, la manastiri, cand Utrenia se oficiaza in cadrul Privegherii, in timpul citirii celor sase psalmi se sting toate luminile din biserica, cu exceptia celei de la analog. Astfel, de la inceput, Utrenia ne duce cu gandul totodata la nastrea lui Hristos, care s-a intamplat noaptea.
Cei sase psalmi au fost randuiti sa se citeasca la slujba diminetii pentru ca in textul lor se vorbeste si despre scularea noastra din somnul noptii si despre rugaciunea de dimineata: ”Eu m-am culcat si am adormit; sculatu-m-am, ca Domnul ma va sprijini… (Ps.3;5)”; „Iar eu catre Tine, Domane, am strigat si dimineata rugaciunea mea Te va intampina (Ps. 87;14)”. Mai ales Psalmul 62 („Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineata…”) este psalmul diminetii prin excelenta. Psalmul 87 exprima totodata tanguirea omului Legii Vechi pentru pacate, neputinta si deznadejdea sa: „… pleaca urechea Ta spre ruga Mea, Doamne, ca s-a umplut de rele sufletul meu si viata mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboara in groapa; ajuns-am ca un om neajutorat, intre cei morti slobod. Ca niste oameni raniti, ce dorm in mormant, de care nu Ti-ai mai adus aminte si care au fost lepadati de la mana Ta. Pusu-m-au in groapa cea mai de jos, intru cele intunecate si in umbra mortii“.

Impreuna cu Psalmul 3, acesta este mostenit din serviciul iudaic. Il gasim mentionat ca facand parte din rugaciunea de dimineata in Constitutiile apostolice (II, 59 si VIII, 38), ca si in alte documnete vechi.

Cei sase psalmi sunt impartiti in doua parti printr-o doxolgie mica in cinstea Sfintei Treimi. Astfel, dupa citirea primilor trei psalmi citim, „Slava… Si acum…”, si Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie Dumnezeule” de trei ori, apoi din noi „Slava … Si acum…”, continuand cu citirea celorlati trei psalmi.

Dupa citirea primilor trei psalmi, preotul iese din altar putand numai epitrahilul, si stand in fata usilor imparatesti cu capul descoperit, citeste in taina „Rugaciunile Diminetii”, douasprezece la numar.
Aceste rugaciuni au un continut variat. Textul, numarul si asezarea acestor rugaciuni in randuiala Utreniei nu au de la inceput cele de astazi. Asezarea actuala a acestor rugaciuni in cadrul Utreniei din Liturghier dateaza, dupa unii, aproximativ din sec. al XI-lea.
In ceea ce priveste cuprinsul acestor rugaciuni, ele exprima, mai toate, multumirea de la sfarsitul noptii si cererea de la inceputul zilei, adresate lui Dumnezeu din partea credinciosilor, prin preot, in numele comunitatii.
Preotul stand inaitea usilor imparateasti il infatiseaza pe omul izgonit din rai. Din acest motiv, in cadrul Utreniei din noaptea Pastilor, cat si in intreaga Saptamana Luminata, nu se citesc Psalmii Utreniei si nici „Rugaciunile diminetii”. Acestea sunt inlocuite prin cantari care vestesc bucuria Invierii.

Psalmii Utreniei sau Psalmii Judecatii

Dintr-o mare serie de observatii cu privire la citirea si ascultarea celor sase psalmi, pe care le gasim in Tipic si in cartile liturgice in care aflam randuiala Utreniei, observam ca Biserica acorda o mare importanta celor sase psalmi.
Unii duhovnici considera ca aceia dintre credinciosi care isi permit sa se aseze sau sa paraseasca biserica, in timpul citirii celor sase psalmi, „pacatuiesc foarte”.
Legat de lipsa evlaviei, manifestata tot mai mult in randul crestinilor, Cuviosul Paisie Aghioritul ne pune inainte o intamplare:
„Odata a fost gazduit un preot la manastirea Stavronikita si la psalmii Utreniei cobora strana si se aseza. „Parinte”, ii spun, „se citesc psalmii Utreniei”. „Asa ii ascult mai bine”, imi spune. Auzi vorba! Dupa cativa ani a venit si m-a gasit. In timpul discutiei mi-a spus ca facea icoane de hartie si le dadea de binecuvantare. „Cum lipesti icoanele?”, il intreb. „Pun clei pe lemn”, imi spune, „Pun apoi si icoana si cand fac mai multe, le pun una peste alta si eu ma asez deasupra lor, ca sa se lipeasca bine. Iau si o carte si citesc putin”. Cand am auzit mi s-a urcat parul in varful capului. „Ce faci?”, il intreb. „Stai deasupra icoanelor ca sa se lipeasca?”. „De ce? Nu-i bine?”, imi raspunde. Vezi unde se ajunge? Raul este ca lipsa de evlavie inainteaza, nu se opreste. Omul evolueaza sau spre bine sau spre rau. De unde a pornit acela si unde a ajuns! „Astfel ascult mai bine cei sase psalmi”, a spus atunci, si a ajuns sa spuna „Astfel si icoanele se vor lipi si eu voi citi”. Cand i-am spus atunci despre cei sase psalmi, i s-a parut lucru ciudat. In timp ce alti parinti batrani stateau in picioare. Se sprijineau putin de strana, dar nu se miscau deloc. Altceva este sa fie cineva bolnav, sa-i tremure picioarele si sa stea jos – n-o sa-l pedepseasca Hristos – si altceva este ca altul sa creada ca ceea ce face el este cel mai bine si sa spuna: „Sezand, savurez mai bine”. Asta cum s-o justifici? Viata duhovniceasca nu este desfatare. Daca te doare ceva stai jos. Hristos nu este tiran. Si Avva Isaac spune: „Daca nu poti in picioare, asaza-te”. Nu spune: „Daca poti, asaza-te”. Chiar si in evlavia populara exista credinta ca Judecata de Apoi, de la a doua Venire a Mantuitorului, va dura cat citirea acestor sase psalmi. In acest sens, Psalmii Utreniei mai sunt cunoscuti ca „Psalmii Judecatii”. Tot parintele Paisie Aghioritul, intrebat fiind de ce nu se sta jos la cei sase psalmi, ne respunde: „Pentru ca simbolizeaza Judecata. De aceea, atunci cand se citesc cei sase psalmi, este bine ca mintea sa mearga la vremea Judecatii. Cei sase psalmi dureaza 6-7 minute. Dupa primii trei psalmi nu facem nici cruce, deoarece acum Hristos nu va mai veni sa se rastigneasca, ci va veni ca Judecator.”
Utrenia are oficiul cel mai dezvoltat si mai solemn. Ea este ultimul dintre cele trei servicii divine care s-au format prin scindare din slujba de toata noaptea, obisnuita in Biserica primara, prima fiind Ve­cernia, iar a doua Miezonoptica. In cadrul privegherii antice, Utrenia se desfasura in ultima parte din declinul noptii, adica spre revarsatul zorilor. Utrenia a mai purtat si numele de laude pentru motivul ca o buna parte din oficiu il formau psalmii de lauda, recitati la finele ei, adica tocmai spre faptul diminetii.
Instituirea unui serviciu de rugaciuni dimineata s-a impus in chip firesc Bisericii, pe de o parte, ca jertfa „de multumire Celui ce aduce lumina si Celui ce a risipit intunericul inselaciunii si ne-a dat lumina dreptei credinte„, iar pe de alta, ca cereri de har si ajutor in legatura cu activitatea ce trebuie reluata in ziua care incepe.
Faptul ca atat nasterea cat si invierea Mantuitorului s-au petrecut noaptea, inainte de ziua, a fost considerat astfel ca un motiv in plus de ordin istoric, pe langa cel simbolic, pentru care serviciul Utreniei a fost randuit la momentul corespunzator din noapte.

Atunci cand vorbim de utrenie trebuie sa avem in vedere:

a) Utrenia de toate zilele, adica din zilele din cursul saptamanii in care nu se intampla sa fie vreo sarbatoare ;
b) Utrenia duminicii, pe care, prin analogie cu Vecernia mare, am putea-o numi Utrenia mare ; ca o alta forma a acesteia poate fi con­siderata :
c) Utrenia oficiata in bisericile manastiresti la privegherea de noapte si in legatura cu diferite sarbatori.

Ultimele doua variante ale oficiului Utreniei sunt, am putea spune, aproape identice.

O data cu rostirea formulei de binecuvantare pentru deschiderea oficiului Utreniei, preotul incepe cadirea mare intocmai ca la Vecernie, iar strana urmeaza in acest timp randuiala rugaciunilor inscrisa in Oro­logiu, in recitarea acestora, trebuie sa se respecte insa un anumit ritm, potrivind ca citetul sa termine „Tatal nostru” atunci cand preotul s-a inapoiat cu caditul din nartica in mijlocul naosului, pentru ca sa ros­teasca aici ecfonisul „Ca a Ta este imparatia…”. El subliniaza lauda din aceasta doxologie cadind spre rasarit de trei ori, adica de fiecare data cand pronunta numelepersoanelor Sfintei Treimi. Continuand apoi ca­direa pana in altar, unde o termina, preotul asteapta inaintea Sfintei Mese pana ce s-a incheiat la strana recitarea troparelor din Orologiu. Rosteste apoi ectenia „Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta…”, in care se fac rugaciuni pentru capetenia bisericeasca si cea civila, cadind de trei ori la rostirea fiecarui alineat, afara de ecfonis. Utrenia propriu-zisa, incepe abia cu a doua parte a ei, pentru care strana cere binecuvantarea speciala a preotului : „Intru numele Domnului binecuvinteaza, parinte». Preotul incepe indata serviciul partii a doua, prin intonarea solemna a doxologiei „Slava Sfin­tei si celei de o fiinta si facatoarei de viata si nedespartitei Treimi, totdeauna, acum si pururea…”, cadind in acelasi timp de trei ori in chipul crucii, inaintea sfintei mese, „intru slava Sfintei Treimi„. La priveghere, Utrenia incepe de-a dreptul prin aceasta binecuvantare, pe care preotul o da indata dupa formula „Binecuvantarea Domnului… cu al Sau har…”, de la finele Litiei Tinand cont de semnificatia Utreniei, preotul nu apare de la inceput in fata usilor imparatesti, ci in cursul citirii psalmilor, amintind astfel timpul in care a fost asteptata venirea lui Mesia, Lumina care a fost descoperita neamurilor la plinirea vremii. In timpul ecteniei mari, precum subliniaza Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, se aprind toate lumanarile, pentru a aminti slava lui Dumnezeu, care a stralucit peste pastori, cand li s-a aratat ingerul vestindu-le Nasterea Domnului (Luca 2, 9). La acest eveni­ment se refera troparul-prochimen „Dumnezeu este Domnul si S-a ara­tat noua, binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului” (Ps. 117, 26, 27), pe care incep sa-l cante stranele indata dupa ce preotul a rostit ecfonisul ecteniei mari si a intrat in altar. Urmand regulile din Tipic, stranele continua sa intoneze celelalte tropare, prin care se prea­mareste evenimentul serbat in legatura cu opera divina pentru man­tuirea omului prin Iisus Hristos, sau faptele persoanelor sfinte, ca roade ale venirii lui Hristos in lume. In acest timp preotul face pregatirile cuvenite pentru imbracarea tuturor vesmintelor liturgice, in vederea lucrarilor Proscomidiei, daca dupa Utrenie va urma Liturghia. In zilele obisnuite de peste saptamana, partea a doua din slujba Utreniei se incheie cu Psalmul 50 („Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta…”). in zilele de sarbatoare insa ea este mai bogata. Astfel, duminica, dupa ectenia de la sfarsitul ultimei catisme, urmeaza la strana Binecuvantarile invierii, tropare precedate de stihul 12 al Psalmului 118(„Binecuvantat esti, Doamne…”), in care se descriu imprejurarile si se amintesc personajele mentionate de Sfintele Evanghelii in legatura cu invierea Domnului. In timpul cantarii acestor imne, preotul face cadire mare, inchipuind in acest fel si aromatele pe care le aduceau cu ele mironositele spre a completa ungerea trupului Domnului. Evanghelia Utreniei este citita de catre preot, iar nu de diacon, cum se obisnuieste la Liturghie ; trebuie sa adaugam, de asemenea, ca in timpul lecturii ei preotul nu sta cu fata spre credinciosi, intre usile imparatesti, ca la Li­turghie si la Utrenia din zilele de sarbatoare, ci pe latura de miaza­noapte a Sfintei Mese. Citind dinauntrul altarului Evanghelia Utreniei din duminici, preotul aminteste in acest chip ca invierea Mantuitorului nu s-a petrecut in fata lumii, ci inainte de zori, deci inca noapte fiind. Pe de alta parte, stand pe latura de miazanoapte a Sfintei Mese, el inchipuieste pe ingerul pe care femeile mironosite l-au vazut sezand in dreapta mormantului (Marcu 16, 5) si vestindu-le invierea, caci Sfanta Masa simbolizeaza intre altele si mormantul in care a fost pus si din care apoi a inviat Domnul. Numai in Duminica Pastilor, cand Utre­nia se savarseste noaptea, avand o semnificatie, randuiala si solemni­tate cu totul aparte, Evanghelia ei se citeste nu numai afara din altar, ci afara din sfantul locas, in fata lui si in mijlocul credinciosilor, amin­tind astfel intreaga miscare produsa intre Apostoli si ucenici de vestea invierii Domnului, care a umplut de bucurie inimile tuturor credin­ciosilor. Ceremonia asezarii Evangheliei pe analog, duminica, nu poate fi considerata un vohod propriu-zis, intrucat ea este de fapt scoaterea Sfintei Evnaghelii, care inchipuieste pe Mantuitorul inviat, spre a fi sarutat de credinciosi. Exemplul evlaviei il da in primul rand preotul, care, dupa ce a asezat Sfanta Carte pe analog, face doua in­chinaciuni, o saruta, iar dupa a treia inchinaciune se inapoiaza in altar tot prin usile imparatesti, pe care le inchide. Duminica, in timpul cantarii trisaghionului („Sfinte Dumnezeule…”) de la finele doxologiei mari, preotul iese prin sfintele usi in naos, de unde ridica Sfanta Evanghelie de pe analog, venind apoi cu ea in dreptul sfintelor usi si intorcandu-se spre credinciosi, o inalta in semnul crucii ; intrand dupa aceea in altar, o asaza jpe Sfanta Masa.

In zilele obisnuite de peste saptamana, doxologia mare este citita numai pana la versetul „Doamne, scapare Te-ai facut noua…”, de unde se combina cu rugaciunea „invredniceste-ne, Doamne, in ziua aceasta…”, potrivit indicatiilor din Orologiu.

Randuiala care conduce la rugaciunea finala a apolisului este alcatuita din aceleasi formule ca si cele intre buintate la Vecernie. Textul rugaciunii apolisului este insa acomodat, precum se vede in Liturghier, caracterului zilei respective (duminica, praznic ori celelalte zile).

Cei sase psalmi ai Utreniei

Cei sase Psalmi ai Utreniei, ce se pot citi în continuarea rugaciunilor de dimineata :

Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire( de 3 ori)… Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta (de 2 ori)

PSALMUL 3:

1. Doamne, cat s-au inmultit cei ce ma necajesc ! Multi se scoala asupra mea;
2. Multi zic sufletului meu : ” Nu este mantuire lui, intru Dumnezeul lui “!
3. Iar Tu Doamne, sprijinitorul meu esti, slava mea si Cel ce inalti capul meu.
4. Cu glasul meu catre Domnul am strigat si m-a auzit din muntele cel Sfant al Lui.
5. Eu m-am culcat si am adormit; sculatu-m-am ca Domnul ma va sprijini.
6. Nu ma voi teme de mii de popoare, care imprejur ma impresoara.
7. Scoala, Doamne, mantuieste-ma Dumnezeul meu; ca Tu ai batut pe toti ce-mi vrajmasuiesc mie in desert; dintii pacatosilor ai zdrobit.
8. A Domnului este mantuirea, si peste poporul Tau, binecuvantarea Ta.

Si iarasi : Eu m-am culcat si am adormit; sculatu-m-am ca Domnul ma va sprijini.

PSALMUL 37:

1. Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu iutimea Ta sa ma certi.
2. Ca sagetile Tale s-au infipt in mine si ai intarit peste mine mana Ta.
3. Nu este vindecare in trupul meu de catre fata maniei Tale; nu este pace in oasele mele, de catre fata pacatelor mele.
4. Ca faradelegile mele au covarsit capul meu, ca o sarcina grea au apasat peste mine.
5. Imputitu-s-au si au putrezit ranile mele de catre fata nebuniei mele.
6. Chinuitu-m-am si m-am garbovit pana in sfarsit, toata ziua mahnindu-ma umblam.
7. Ca salele mele s-au umplut de ocari, si nu este vindecare in trupul meu.
8. Necajitu-m-am si m-am smerit foarte, racnit-am din suspinarea inimii mele.
9. Doamne, inaintea Ta este toata dorirea mea si suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
10. Inima mea s-a tulburat, parasitu-m-a taria mea si lumina ochilor mei, si aceasta nu este cu mine.
11. Prietenii mei si vecinii mei in preajma mea s-au apropiat si au sezut; si cei de aproape ai mei departe au stat.
12. Si se sileau cei ce cautau sufletul meu, si cei ce cautau cele rele mie graiau desertaciuni si viclesuguri toata ziua cugetau.
13. Iar eu ca un surd nu auzeam si ca un mut ce nu-si deschide gura sa.
14. Si m-am facut ca un om ce nu aude si nu are in gura lui mustrari.
15. Ca spre Tine, Doamne, am nadajduit; Tu ma vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
16. Ca am zis, ca nu cumva sa se bucure de mine vrajmasii mei; si cand s-au clatinat picioarele mele, impotriva mea s-au semetit.
17. Ca eu spre batai gata sunt, si durerea mea inaintea mea este pururea.
18. Ca faradelegea mea eu o voi vesti, si ma voi ingriji pentru pacatul meu;
19. Iar vrajmasii mei traiesc si s-au intarit mai mult decat mine si s-au inmultit cei ce ma urasc pe nedrept.
20. Cei ce imi rasplatesc rele pentru bune ma defaimau, ca urmam bunatatea.
21. Nu ma lasa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te departa de la mine,
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele.

Si iarasi : Nu ma lasa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te departa de la mine. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele.

PSALMUL 62:

1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineata.
2. Insetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a dupa Tine trupul meu,
3. In pamant pustiu si neumblat si fara de apa. Asa in locul Cel Sfant m-am aratat Tie, ca sa vad puterea Ta si slava Ta.
4. Ca mai buna este mila Ta decat viata; buzele mele Te vor lauda.
5. Asa Te voi binecuvanta in viata mea, si in numele Tau voi ridica mainile mele.
6. Ca de seu si de grasime sa se sature sufletul meu, si cu buze de bucurie Te va lauda gura mea.
7. De mi-am adus aminte de Tine in asternutul meu, in dimineti am cugetat la Tine, ca ai fost ajutorul meu.
8. Si intru acoperamantul aripilor Tale ma voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine si pe mine m-a sprijinit Dreapta Ta.
9. Iar ei in desert au cautat sufletul meu, intra-vor in cele mai de jos ale pamantului; da-se vor in mainile sabiei, parti vulpilor vor fi.
10. Iar imparatul se va veseli de Dumnezeu; lauda-se-va tot cel ce se jura intru El, ca a astupat gura celor ce graiesc nedreptati.

Si iarasi : In dimineti am cugetat la Tine, ca ai fost ajutorul meu. Si intru acoperamantul aripilor Tale ma voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine si pe mine m-a sprijinit Dreapta Ta.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru. ( de 3 ori, fara inchinaciune)
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste, Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

PSALMUL 87:

1. Doamne, Dumnezeul mantuirii mele, ziua am strigat si noaptea inaintea Ta.
2. Sa intre inaintea Ta rugaciunea mea; pleaca urechea Ta spre ruga Mea, Doamne,
3. Ca s-a umplut de rele sufletul meu si viata mea de iad s-a apropiat.
4. Socotit am fost cu cei ce se coboara in groapa; ajuns-am ca un om neajutorat, intre cei morti slobod.
5. Ca niste oameni raniti, ce dorm in mormant, de care nu Ti-ai mai adus aminte si care au fost lepadati de la mana Ta.
6. Pusu-m-au in groapa cea mai de jos, intru cele intunecate si in umbra mortii.
7. Asupra mea s-a intarit mania Ta si toate valurile Tale le-ai adus peste mine.
8. Departat-ai pe cunoscutii mei de la mine, ajuns-am uraciune lor,
9. Inchis am fost si n-am putut iesi. Ochii mei au slabit de suferinta.
10. Strigat-am catre Tine, Doamne, toata ziua intins-am catre Tine mainile mele.
11. Oare mortilor vei face minuni ? Sau cei morti se vor scula si Te vor lauda pe Tine ?
12. Oare, va spune cineva in mormant mila Ta si adevarul Tau in locul pierzarii?
13. Oare, se vor cunoaste intru intuneric minunile Tale si dreptatea Ta in pamant uitat ?
14. Iar eu catre Tine, Doamne, am strigat si dimineata rugaciunea mea Te va intampina.
15. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu si intorci fata Ta de la mine ?
16. Sarac sunt eu si in osteneli din tineretile mele, inaltat am fost, dar m-am smerit si m-am mahnit.
17. Peste mine au trecut maniile Tale si infricosarile Tale m-au tulburat.
18. Inconjuratu-m-au ca apa toata ziua si m-au cuprins deodata.
19. Departat-ai de la mine pe prieteni, si pe cunoscutii mei, si cei de aproape ai mei s-au facut nevazuti.

Si iarasi : Doamne, Dumnezeul mantuirii mele, ziua am strigat si noaptea inaintea Ta.
Sa intre inaintea Ta rugaciunea mea; pleaca urechea Ta spre ruga Mea, Doamne

PSALMUL 102:

1. Binecuvinteaza, suflete al meu pe Domnul, si toate cele dinlauntrul meu, numele cel sfant al Lui.
2. Binecuvinteaza, suflete al meu pe Domnul, si nu uita toate rasplatirile Lui.
3. Pe Cel ce curateste toate faradelegile tale; pe Cel ce vindeca toate bolile tale.
4. Pe Cel ce izbaveste din stricaciune viata ta; pe Cel ce te incununeaza cu mila si cu indurari.
5. Pe Cel ce umple de bunatati dorirea ta; innoi-se-vor ca ale vulturului tineretile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, si judecata tuturor celor ce li se face strambatate.
7. Cunoscute a facut caile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale.
8. Indurat si milostiv este Domnul, indelung-Rabdator si mult-Milostiv.
9. Nu pana in sfarsit Se va iuti, nici in veac Se va mania.
10. Nu dupa pacatele noastre a facut noua, nici dupa faradelegile noastre a rasplatit noua,
11. Ca dupa inaltimea cerului de la pamant, a intarit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dansul.
12. Pe cat sunt de departe rasariturile de la apusuri, departat-a de la noi faradelegile noastre.
13. In ce chip miluieste tatal pe fii, asa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dansul.
14. Ca El a cunoscut zidirea noastra; adusu-si-a aminte ca tarana suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului, asa va inflori.
16. Ca duh a trecut printr-insul si nu va fi si nu-si va mai cunoaste inca locul sau.
17. Iar mila Domnului din veac si pana in veac, spre cei ce se tem de Dansul;
18. Si dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce pazesc asezamantul de lege al Lui
19. Si isi aduc aminte de poruncile Lui, ca sa le faca pe ele. Domnul in cer a gatit Scaunul Sau si Imparatia Lui peste toti stapaneste.
20. Binecuvantati pe Domnul, toti ingerii Lui, cei puternici la vartute, care faceti cuvantul Lui si auziti glasul cuvintelor Lui.
21. Binecuvantati pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceti voia Lui.
22. Binecuvantati pe Domnul, toate lucrurile Lui; in tot locul stapanirii Lui, binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul.

Si iarasi : In tot locul stapanirii Lui, binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul.

PSALMUL 142:

1. Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru dreptatea Ta.
2. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta.
3. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric, ca mortii cei din veacuri.
4. S-a mahnit in mine duhul meu, in mine inima mea s-a tulburat.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit.
6. Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu, ca un pamant insetosat.
7. Degraba auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant.
8. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-e nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scoate-ma de la vrajmasii mei, Doamne ! La Tine am scapat,
10. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun ma va povatui la pamantul dreptatii.
11. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu.
12. Si intru mila Ta vei sfarsi pe vrajmasii mei si vei pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.

Si iarasi : Auzi-ma, Doamne, intru dreptatea Ta, si sa nu intri la judecata cu robul Tau.
Auzi-ma, Doamne, intru dreptatea Ta, si sa nu intri la judecata cu robul Tau.DuhulTau cel bun ma va povatui la pamantul dreptatii.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru. (de 3 ori)
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste, Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

SURSA

Sfantul Lavrentie de Cernigov: “Vor fi multi surzi si multi orbi…”

1

“Părintele deseori îşi arăta dorinţa să discute cu ucenicii săi, („cu copiii săi iubiţi”), despre vremurile de apoi, ca să-i înveţe cum să se ferească de cărările greşite şi să fie veghetori.
– Acum, când noi îi votăm pe conducătorii noştri suntem fie cu cei „de dreapta” fie cu cei „de stânga”. Dar nu ăsta e amarul, căci va veni o vreme când vor impune lumii să-şi aleagă un singur împărat. Iar când omenirea va vota pentru un singur împărat, să ştiţi că acela „el e” – antihristul – şi să te ferească sfântul de vei vota. Apoi adăuga:
– Va fi un asemenea război mare încât atât de mulţi se vor pierde, că vor rămâne foarte puţini care vor supravieţui, dar cei ce vor rămâne nu vor putea scăpa decât dacă se vor adăposti prin crăpăturile pământului, prin peşteri. Spunea că în acest război se vor distruge atâtea state încât până la urmă vor mai rămâne doar două sau trei. Atunci ei se vor hotărî să-şi aleagă un singur împărat peste tot pământul. În ultimele timpuri, la sfârşit, va începe prigoana împotriva adevăraţilor creştini, care vor trebui să scape fugind, (evadând), iar cei neputincioşi şi bătrâni măcar de remorcile lor să se prindă şi să fugă.
Deseori stareţul repeta cu tristeţe în discuţiile despre antihrist următoarele cuvinte:
– „Vor veni aşa vremuri când vor umbla din casă în casă ca lumea să semneze pentru acel «singur împărat» pe pământ şi se va face un recensământ al populaţiei foarte drastic. Vor intra în casa omului iar acolo sunt soţul, soţia şi copiii, şi soţia îl va ruga pe soţ să semneze căci altfel nu va putea cumpăra nimic pentru copii: «hai, soţule, să ne înscriem şi noi căci avem copii şi dacă nu ne înscriem nu vom putea face nimic», iar soţul îi va răspunde: «iubita mea soţie, tu fă cum vrei, eu însă sunt pregătit să mor mai bine pentru Hristos, decât să semnez ceva pentru antihrist». Aşa de tragic viitor vă aşteaptă.
Vine timpul, şi nu e departe, povestea stareţul, când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui antihrist şi el va fi pus împărat.

Rugaţi-vă ca Bunul Dumnezeu să mai lungească acest timp ca să ne putem întări în credinţă, căci vremuri groaznice ne aşteaptă. Luaţi aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregăteşte cu foarte mare viclenie (perfidie). Toate bisericile şi mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii, ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a Patriarhului. Intrarea şi ieşirea din Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să vă străduiţi să nu vă duceţi, căci totul va fi spre a vă linguşi pe voi, ca să vă atragă în ispită.

Antihrist va proveni dintr-o femeie curvă, o evreică dintr-al doisprezecelea neam de preadesfrânaţi. Deja de la adolescenţă se va deosebi de semenii săi prin capacităţile sale intelectuale deosebite, care se vor manifesta la el mai ales după vârsta de 12 ani când, plimbându-se prin parc cu mama lui, se va întâlni cu satana care ieşind din beznă (din adâncul iadului) va intra în el. Băiatul se va cutremura de spaimă dar satana îi va spune: „nu te teme şi nu te înspăimânta, eu te voi înălţa pe tine”. Acest copil îi va uimi pe toţi cu inteligenţa sa. Şi aşa, din el va încolţi şi se va coace în chipul omului „antihristul”. Când satana va fi întronat, în timpul punerii coroanei se va citi Simbolul Credinţei – Crezul -, dar el nu va permite ca acesta să fie citit corect, iar acolo unde vor fi scrise cuvintele „şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” el se va lepăda de acestea şi se va recunoaşte doar pe sine. La încoronare, antihristul va avea mănuşi pe mâini, iar când le va da jos ca să-şi facă Sfânta Cruce, Patriarhul va observa că el în loc de unghii are gheare şi aceasta îi va întări bănuiala sa că acesta este antihristul. Atunci Patriarhul va exclama: „Acesta este antihristul” pentru care Patriarhul va fi omorât.

Din cer se vor cobori proorocii Enoh şi Ilie care de asemeni vor explica lumii şi vor striga: „Acesta este antihristul! Să nu-l credeţi!” Iar el îi va omorî pe ei, însă după 3 zile, cu puterea lui Dumnezeu, vor învia şi se vor înălţa la ceruri. Antihrist va fi foarte învăţat şi va cunoaşte toate vicleniile sataniceşti şi va face multe minuni false şi semne amăgitoare. Pe el îl vor vedea toţi şi îl va auzi lumea întreagă (prin televiziune, radio, etc., n.ed.). Pe oamenii săi el îi va ştampila cu semnul său. Însă pe adevăraţii creştini, care i se vor opune, are să-i urască cu ură mare. Atunci va începe ultima şi cea mai mare prigoană a creştinilor care vor refuza ştampila satanei (semnul 666). Prigoana va începe îndată de pe pământul Ierusalimului iar apoi se va extinde pe tot globul şi se va vărsa ultima picătură de sânge în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dintre voi, copiii mei, mulţi veţi ajunge aceste vremuri îngrozitoare. Ştampila lui satana (666) va fi de aşa natură încât toţi vor vedea dacă a primit omul sau nu semnul satanicesc. Creştinul care nu va primi semnul satanei (666) nu va putea nici să vândă şi nici să cumpere nimic. Dar nu vă pierdeţi nădejdea şi nu vă descurajaţi, că Dumnezeu nu-Şi va părăsi turma Sa. Să nu vă fie frică, nu cumva să vă deznădăjduiţi!

Bisericile vor fi deschise, dar creştinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată „adunarea satanică”. Şi iată că, pentru aceste fărădelegi, pământul nu-şi va mai da roada sa şi va fi o secetă aşa de mare, încât pământul va face aşa nişte crăpături că va putea să cadă omul într-însele. Creştinii vor fi omorâţi sau izgoniţi în locuri pustii, dar Dumnezeu are să-Şi îngrijească turma Sa, dându-le de mâncare şi apă de băut celor ce urmează Lui. Pe evrei de asemenea îi va goni într-un loc. Mulţi evrei care au trăit cu adevărat după legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui antihrist. Ei vor sta în aşteptare, urmărindu-i toate activităţile lui. Ei ştiu că strămoşii lor nu L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia, dar aici va lucra Dumnezeu, căci ochii lor se vor deschide şi ei nu vor primi ştampila lui satana, iar în cel de-al unsprezecelea ceas îl vor recunoaşte pe Iisus Hristos drept Mesia, vor trece la ortodoxie, iar pentru credinţa lor se vor mântui. Restul poporului, fiind slab în credinţă, va merge după satana. Iar când pământul nu va mai rodi, oamenii vor merge la satana cerându-i pâine, la care el le va răspunde: „dacă pământul n-a rodit, eu nu pot face nimic”. Vor seca râurile şi lacurile, şi nu va mai fi nici apă în fântâni. Acest dezastru se va lungi vreme de trei ani şi jumătate, dar pentru aleşii Săi Dumnezeu va scurta aceste zile. În aceste grele vremuri încă vor fi luptători puternici, adevăraţi stâlpi ai Bisericii Ortodoxe care vor avea harul Rugăciunii lui Iisus (rugăciunea inimii) şi Dumnezeu îi va acoperi pe ei cu harul Său cel sfânt şi binefacerea Sa cea atotputernică şi ei nu vor vedea acele minuni şi semne false care vor fi pregătite de antihrist pentru toţi oamenii şi pe care le va vedea restul lumii, unele chiar în bisericile creştinilor. Încă o dată vă repet să nu mergeţi în aceste biserici, căci Hristos şi binefacerea Lui nu va fi acolo“.
Una din surori, ascultând această discuţie, a întrebat:
– Ce să fac, Părinte? Tare n-aş vrea să ajung vremurile acelea!
– Tu eşti încă tânără, s-ar putea să ajungi, i-a răspuns Părintele.
Atunci sora, îngrozită, a căzut la picioarele Părintelui, exclamând:
– Părinte, mi-e frică, ce să fac?
– Păi, tu alege una din două, sau cele cereşti sau cele pământeşti.
Va fi război, continua Părintele povestirea, iar locurile prin care el va trece vor fi pustiite, vor dispărea şi oamenii şi toate vieţuitoarele. Dar înainte de aceasta Dumnezeu va trimite tot felul de boli pentru oamenii cei slabi şi ei vor muri. Când va veni antihrist la putere, bolile însă vor dispărea.
Cel de-al treilea război mondial nu va fi pentru pocăinţă, ci pentru nimicire, pentru distrugere.
O soră l-a întrebat pe Părintele:
– Asta înseamnă că vom pieri cu toţii?
– Nu, a răspuns Părintele. Cei credincioşi îşi vor vărsa sângele pentru credinţă şi atunci ei vor trece în rândul mucenicilor, iar cei necredincioşi vor merge direct în iad. Până când nu se vor completa rândurile îngerilor căzuţi, Dumnezeu nu va veni la judecată. În timpurile cele de apoi, Dumnezeu şi pe cei vii înscrişi în cartea vieţii îi va trece în rândurile îngerilor, completând astfel rândurile.
Restaurarea bisericilor se va face până la venirea antihristului şi în toate va fi o bunăstare materială nemaipomenită. Iar voi, cu reparaţiile în biserica noastră să mai îngăduiţi, fiţi modeşti şi cu măsură în aspectul ei exterior, ci mai bine să vă rugaţi mai mult şi să umblaţi la biserică atâta timp cât încă se mai poate, şi mai ales să veniţi la Sfânta Liturghie unde se aduce Jertfa fără de sânge a Mântuitorului pentru păcatele întregii lumi. Să vă spovediţi cât mai des şi să vă împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos, şi Dumnezeu vă va întări.

Dumnezeu este mult milostiv. El îi va mântui şi pe evreii care vor refuza să primească ştampila lui antihrist şi vor exclama că: asta e amăgire şi minciună, că acesta este necuratul şi nu Mesia nostru, şi nu-l vor recunoaşte de mesia.

Părintele discuta cu ierodiaconul Gheorghe despre timpurile de apoi şi vărsând lacrimi amare, spunea:
– Mulţi duhovnici şi slujitori ai Bisericii îşi vor pierde sufletul în vremea antihristului!
Ierodiaconul Gheorghe întrebă:
– Părinte, spuneţi-mi, eu cum să fac să nu pier, sunt doar diacon.
La care el i-a răspuns că nu ştie.

Atunci ierodiaconul Gheorghe a început să plângă căzând la picioarele stareţului şi-l ruga pe Părintele Lavrentie să se roage bunului Dumnezeu pentru el ca să nu ajungă în iad. Părintele Lavrentie s-a ridicat şi a înălţat o rugăciune la Ceruri, apoi i-a spus:
– Se mai întâmplă şi aşa, că omul se îmbolnăveşte, moare şi ajunge în Împărăţia Cerurilor.
Această proorocie s-a împlinit întocmai. Noi îl cunoaştem pe acest diacon de la Lavra din Kiev. Era un călugăr foarte râvnitor şi făcea multă milostenie. S-a îmbolnăvit aşa, dintr-o dată, şi la scurt timp a murit.

De flecare dată când Părintele se ruga sau când povestea despre viaţa de dincolo plângea amarnic. Surorile îl linişteau, dar el le răspundea vărsând şi mai multe lacrimi:
– Cum să nu plâng, când întunericul cel veşnic (bezna- iadul) este plin de suflete omeneşti!
Părintele Lavrentie a avut o dragoste duhovnicească puternică către toţi şi Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu darul rugăciunii inimii şi cel al înainte-vederii.

În ultimul timp, Părintele, stând pe lângă corişti, ne povestea foarte des despre timpurile de apoi şi despre sfârşitul lumii acesteia. În timpurile acelea nu vor mai fi draci în iad, ci toţi vor fi pe pământ şi în oameni. Va fi o mare calamitate atuncea pe pământ, nici măcar apă nu va mai fi, apoi va fi războiul mondial (al treilea n. ed.). Vor fi nişe bombe atât de puternice, încât şi fierul şi pietrele se vor topi. Focul şi fumul se vor ridica până la cer şi pământul va arde, vor rămâne foarte puţini oameni, şi atunci ei vor striga: „Terminaţi cu războiul şi să ne alegem un singur împărat pe tot globul!” Şi vor alege de împărat pe unul ce va fi născut dintr-o desfrânată evreică din cel de-al doisprezecelea neam de desfrânaţi, din neamul împărătesc, şi va fi „el” frumos pentru cei necredincioşi, iar cei dreptcredincioşi îi vor vedea faţa lui adevărată: urâtă şi înspăimântătoare. Când se va plimba în mantie împărătească prin grădină cu mama sa, şi se va gândi cum va fi el în viitor să-şi conducă împărăţia, deodată se va deschide pământul, va izvorî apă, iar din apă va sări ceva, şi lui îi va părea că cineva e în spatele lui şi se va întoarce cu faţa înapoi să vadă. Atunci va vedea ceva groaznic, o grozăvie, şi, de frică, va deschide gura să ţipe; atunci diavolul se va sălăşlui în el şi din acel moment el va deveni antihrist.

Nu o dată Părintele ne spunea: „antihristul va fi încoronat la Ierusalim. Acum însă diavolul este legat în iad, dar Dumnezeu îl va dezlega şi el se va sălăşlui în împăratul-antihrist“.

Iereul Nechifor, Grigorie şi protoiereul Vasile Ganzin îl contrazic pe Părintele Lavrentie, că el despre asta a mai spus o dată, dar puţin diferit, iar el le-a răspuns:
– Fraţii mei şi onoraţi părinţi, voi un lucru nu-l pricepeţi şi nu-l ştiţi. Eu nu spun doar pentru Rusia noastră, ci pentru întreaga lume. Cuvintele mele sunt adevărate, iar mie mi le-a arătat pe toate Duhul Sfânt, prim milostivirea Bunului Dumnezeu asupra mea.
Noi, ortodocsii, nu urmarim decat salvarea sufletului si castigarea Imparatiei Cerurilor si acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxa. Una este doar Biserica Ortodoxa Soborniceasca si Apostoleasca, celelalte ce se numesc “biserici” nu sunt biserici, ci samanta stearpa a diavolului in lanul de grau al lui Hristos.

Terminand aceasta discutie a adaugat: “cei ce au urechi sa auda si cei care au ochi sa vada” dar apoi a adaugat cu tristete: “dar vor fi multi surzi si multi orbi“.
(din Sfântul Lavrentie al Cernigovului, “Viata, învataturile, minunile si acatistul”, Editura Egumenita)

cuvantulortodox

​ANTIHRISTUL ESTE “MESIA” ASTEPTAT ASTAZI DE EVREI – marturiseste in fata unui rabin Mitropolitul Serafim de Pireu. Ce este si ce rol are CABALA?

 

1

 

 

MESIA PE CARE ÎL AŞTEAPTĂ RABINII POPORULUI EVREU ESTE ÎNFRICOŞĂTORUL ANTIHRIST


de Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Pireului, kir Serafim

Rabinul Tesalonicului, domnul Mordehai Frizis, nepotul pururea pomenitului Mardoheu Frizis, erou al eposului albanez[1], într-un interviu al său s-a referit la „Mesia” cel aşteptat de iudei şi a înşiruit caracteristicile personalităţii şi ale operei pe care o va realiza atât în rândul poporului evreu, cât şi în întreaga omenire. În interviul domnului Mordehai Frizis, înregistrat video şi prezentat pe internet (http://orthodox-watch.blogspot.com/2011/06/blog-post_4501.html), se stabileşte exact şi timpul arătării lui „Mesia”, care va avea loc exact peste 229 de ani de azi înainte „în afară de cazul în care nu se va aplica scenariul Mântuirii rapide”. Se declară chiar că odată cu aceasta se va institui împărăţia de o mie de ani a lui „Mesia”, care va împărăţi asupra poporului Israel şi a întregii omeniri. „Mesia”, potrivit rabinului Frizis, nu va avea puteri dumnezeieşti, va fi însă „cel mai mare lider religios, politic şi militar, ales al lui Dumnezeu, care se va fi arătat vreodată din epoca lui Moise şi până la momentul respectiv”.
Dar câtă vreme, pe de o parte, prea înţeleptul domn Frizis trâmbiţează că este o datorie sfântă a fiecărui evreu să respecte cele 613 reguli ale Torei (Legea) – aşa cum afirmă în interviul său, afirmaţii care desigur nu reprezintă „concepţiile” sale personale, ci poziţii statornice de-a lungul istoriei ale rabinilor poporului evreu –, pe de altă parte, denaturează şi răstălmăceşte complet Tora şi, desigur, profetismul Vechiului Testament, aşa cum se va demonstra. Domnul Frizis se referă şi la Cabala, care chipurile ar constitui cunoaşterea esoterică a Torei. Cabala însă, aşa cum menţionează înşişi rabinii în textele lor (Scholem, Εἰσαγωγή στήν Καμπάλα [Introducere în Cabala]; Roihlini, Ἡ τέχνη τῆς Καμπάλα [Arta Cabalei]; Waite AE, Doctrine and Literature of the Kabala, Hall MP, The secret teaching of all ages), nu constituie cunoaşterea esoterică a Vechiului Testament, ci totala denaturare a acestuia, în aşa măsură, încât Dumnezeu este considerat o divinitate impersonală, Ein Sof „nimicul absolut”. Creaţia este considerată o continuă evoluţie-manifestare a „Dumnezeului-nimic”, pe care rabinii misticişti o prezintă în termenii apofatismului absolut, folosind tehnica ocultistă a meditaţiei, ca fiind, chipurile, predestinată să renască în epoca venirii aşa-numitului Mesia, în fapt epocă a unirii cu Lucifer.

1

Cabala este calea unirii oamenilor cu demonii.
Prin urmare şi prea înţeleptul domn Frizis prin referile sale confirmă faptul că teismul Vechiului Testament al drepţilor şi profeţilor a fost transformat în luciferism şi cult satanic de profetismul instituit de rabinii poporului evreu. Exact din acelaşi motiv rabinii au întocmit cutremurătorul Talmud prin care au alterat complet întreaga dimensiune duhovnicească şi ontologică a Legii şi a Profeţilor şi prin care neagă cu furie şi cu terorizantă îndârjire pe singurul Mesia adevărat, pe Fiul şi Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu Tatăl, Iisus Hristos.
Profetismul vechitestamentar, pe care deliberat iudaismul doreşte să îl ignore, constituie edificiul de diamant al dumnezeirii după fire (φύσις) şi  fiinţă (οὐσία) a adevăratului Mesia, a Domnului nostru Iisus Hristos.

Profetul rege David în psalmul 109 scrie:

„Zis-a Domnul Domnului meu: «Şezi de-a dreapta Mea până ce voi  pune pe vrăjmaşii mei aşternut picioarelor Tale»”.
Isaia cel cu mare glas, scrie

la 7, 14:  „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.”, 9, 5: „Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie.”, 35, 4: „Iată Dumnezeul nostru! Cu judecată răsplăteşte şi va răsplăti; El va veni şi ne va mântui”, 52, 13-14: „Iată că Sluga Mea va propăşi, Se va sui, mare Se va face şi Se va înălţa pe culmile slavei! Precum mulţi s-au spăimântat de El – aşa de schimonosită li era înfăţişarea Lui, şi chipul Lui atât de fără asemănare cu oamenii”, 53, 1-12: „Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi? Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor.  Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.  Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rele, după moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici înşelăciune nu fusese în gura Lui. Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi. Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va sătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va lua asupra Sa. Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, ca răsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El a  purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa.”
Trebuie să se menţioneze aici că afirmaţiile neîntemeiate ale rabinilor potrivit cărora, chipurile, textul acesta se referă la poporul iudeu, sunt ridicole, pentru că în context Mesia este prezentat ca unul care se deosebeşte de popor şi care moare pentru păcatele poporului. Este clar şi de necontestat cuvântul profetic al lui Isaia despre petrecerea pe pământ şi despre lucrarea sfântă a adevăratului Mesia, cuvânt care istoric vorbind se aplică doar Domnului nostru Iisus Hristos.
De asemenea, o zdrobitoare piatră de poticnire în calea minciunii rabinilor poporului evreu o constituie şi profeţia lui Daniel

1

19, 21-27: „Şi pe când vorbeam în rugăciunea mea, iată un om, Gavriil, pe care l-am văzut în vedenia mea cea de la început, în zbor grăbit, s-a apropiat de mine pe la vremea jertfei de seară. Şi a venit şi mi-a grăit zicând: “Daniele, chiar acum am sosit ca să-ţi deschid mintea. Când tu ai început să te rogi, poruncă mi-a fost dată şi eu am venit ca să-ţi vestesc, căci tu eşti un om iubit de Dumnezeu. Ia aminte la cuvânt şi înţelege vedenia! Şaptezeci de săptămâni sunt hotărâte pentru poporul tău şi pentru cetatea ta cea sfântă până ce fărădelegea va trece peste margini şi se va pecetlui păcatul şi se va ispăşi nelegiuirea, până ce dreptatea cea veşnică va veni, vedenia şi proorocia se vor pecetlui şi se va unge Sfântul Sfinţilor. Să ştii şi să înţelegi că de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi până la Cel-Uns – Cel-Vestit – sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; şi din nou vor fi zidite pieţele şi zidul din afară, în vremuri de strâmtorare. Iar după cele şaizeci şi două de săptămâni, Cel-Uns va pieri fără să se găsească vreo vină în El, iar poporul unui domn va veni şi va dărâma cetatea şi templul. Şi sfârşitul cetăţii va veni prin potopul mâniei lui Dumnezeu şi până la capăt va fi război – prăpădul cel hotărât. Şi El va încheia un legământ cu mulţi într-o săptămână, iar la mijlocul săptămânii va înceta jertfa şi prinosul şi în templu va fi urâciunea pustiirii, până când pedeapsa nimicirii cea hotărâtă se va vărsa peste locul pustiirii”.
Profetul Daniel spună că Dumnezeu se milostiveşte de poporul său şi de sfânta sa cetate şi nu aşteaptă decât 70 de săptămâni, ca să se desfiinţeze stăpânirea păcatului, să înceteze profeţiile şi vedeniile şi să fie uns Sfântul Sfinţilor. Şi desigur nu se referă la săptămâni de zile, ci la săptămâni de ani, aşa cum admit înşişi rabinii Saabla Gaon şi Aben Esra. Profetul Daniel vorbeşte despre 70 de săptămâni pe care le subdivide în trei perioade (Daniel 9, 24-25), şapte săptămâni alcătuiesc prima perioadă, care începe din anul emiterii decretului de reconstruire a Ierusalimului, a doua perioadă este alcătuită din 62 de săptămâni şi a treia perioadă este o săptămână, în timpul căreia s-ar arăta Mesia. Şapte săptămâni reprezintă 49 de ani şi 70 de săptămâni 490 de ani, care s-au scurs de la reconstruirea Ierusalimului până la venirea lui Mesia. Reconstruirea Ierusalimului şi a fortificaţiilor acestuia a început prin decretul lui Artaxerxe (455 î.Hr.) şi prin urmare cele 70 de săptămâni de ani s-au încheiat în anul 34 d.Hr. Ultima săptămână începe din anul 28 d.Hr. şi pe la mijlocul ei, pe la anul 31 d.Hr. se trimite la cer jertfă şi devoţiune prin moartea pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu şi adevăratului Mesia, Iisus Hristos, după ridicarea (αναφορά) căreia se profanează[2] pustiindu-se templul lui Dumnezeu şi nu mai trec decât foarte puţini ani până la distrugerea Ierusalimului de către împăratul Roman Tit în anul 70 d.Hr. Această faimoasă profeţie a lui Daniel, care stabileşte cu exactitate istorică timpul arătării şi al morţii adevăratului Mesia, reprezintă o palmă veşnică dată furiei pervertitoare de adevăr a rabinilor poporului evreu.
Nu sunt doar acestea profeţiile care înainte-vestesc întruparea Cuvântului şi Fiului veşnic în Domnul nostru Iisus Hristos. Există şi altele, foarte numeroase, care stabilesc dinainte, clar şi până în cel mai mic detaliu:
Atemporalitatea Cuvântului şi Fiului: Ps. 2, 1-10.

Închinarea Magilor: Ps. 71, 10-11.

Învăţătura şi lucrarea Sa de izbăvire şi mântuire a lumii: Facere 49, 10; Ps. 2, 1-10/71, 6-18; Miheia 4, 2-3; Isaia 9, 1-8/52, 13-15/53, 4/55, 13/60, 1-7; Zaharia 13, 1-7.

Minunile Lui: Isaia 35, 1-6.

Intrarea Sa în Ierusalim călare pe mânzul asinei: Zaharia 9, 9.

Trădarea lui Iuda, cei 30 de arginţi şi cumpărarea cu aceştia a ţarinii olarului: Zaharia 11, 12-13.

Părăsirea Sa de către ucenici: Ps. 37, 11-15; Zaharia 13, 6-7.

Batjocurile, pălmuirile, cununa de spini, împărţirea hainelor Lui prin tragere la sorţi, trestia cu fiere şi oţet: Isaia 50, 6/53, 4-7; Ps. 21, 17-19; Ps. 68, 22.

Răstignirea Sa între doi răufăcători şi întunecarea soarelui: Isaia 53, 12; Daniel 9, 26; Zaharia 13, 6.

Coborârea triumfătoare la iad: Iov 38, 17.

Învierea din morţi: Ps. 15, 9-10/56/68, 19.

Propovăduirea învăţăturii Sale în toată lumea: Isaia 42, 1-5/52, 13-15/55, 4-5/61, 4-14 etc.

Profeţii lui Israel, ajunşi la asemănarea cu Dumnezeu, au profeţit clar despre întruparea Cuvântului veşnic al lui Dumnezeu, au înainte-vestit lucrarea Sa teandrică de după întrupare, răstignirea şi învierea Sa din morţi şi propovăduirea învăţăturii Sale în toată lumea. Am putea să scriem zile în şir despre combaterea ereziilor şi a neadevărurilor rabinilor lui Israel, dar ne limitează spaţiul. Încheiem însă cu observaţia esenţială pe care a făcut-o răposatul David Cooper, fost rabin convertit la ortodoxie. Acesta, în extrem de importanta sa carte «Ὁ Θεός τοῦ Ἰσραήλ» (Dumnezeul lui Israel), care „a dispărut” [de pe piaţă] în urma intervenţiei Sionismului internaţional, a demonstrat că adevăratul Dumnezeu al Vechiului Testament este Triipostatic, Unul şi Unicul Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Mărturisirea, chipurile, zdrobitoare a lui Israel – pe care o invocă cu insistenţă rabinii acestuia, cum că Dumnezeu este „unul”, Deut. 6, 4, care în traducerea Septuagintei este următorea: „Ascultă, Israel, Domnul Dumnezeul nostru este singurul [unul] Domn” – constituie propovăduirea clară a văzătorului de Dumnezeu Moise despre dogma treimică, pentru că în textul masoretic expresia „Dumnezeul nostru” este redată prin cuvântul compus „elooe”, care este o formă derivată a cuvântului „eloim” şi înseamnă „Dumnezei” şi din cuvântul „nu” care înseamnă „nostru/noştri”. Prin urmare, pasajul, în traducere exactă, este: „Ascultă, Israel, Domnul Dumnezeii noştri, este singurul Domn”. Însă cuvântul „unul/singurul” al textului sfânt corespunde ebraicului „ehad”, care (…) înseamnă monadă compusă (Compară Facere 1, 5/2, 24; Iezechiel 37, 17 şi altele) şi astfel prin acest cuvânt nu se înţelege monada absolută, pentru care ar fi trebuit să se folosească cuvântul „yiahid”. Prin urmare, văzătorul de Dumnezeu Moise proclamă că Dumnezeu este unul după fiinţa şi firea Sa, dar din punct de vedere ipostatic este treimic. Un Dumnezeu în trei ipostasuri.
Să nu se mai simtă deci deranjaţi rabinii poporului evreu când, în acord cu învăţăturile Scripturii, Biserica de-a lungul istoriei vesteşte că Mesia pe care îl aşteaptă evreii este înfricoşătorul Antihrist. De altfel, preocuparea cu Cabala şi cu ocultismul acesteia, cu invocările de demoni şi cu magia neagră, folosirea aşa-numitei Solomoniki[3] [Σολωμονική], îi „pre-găteşte” eficient [pentru venirea lui Antihrist].
Ὀρθόδοξος Τύπος, 24 iunie 2011, nr. 1884, pp. 1, 7.
Traducere Mihail Ilie
[1] În al doilea război mondial, în lupta de apărare a grecilor împotriva atacului armatei italiene, lupte care s-au dat în zona de graniţă cu Albania. [n.tr.]
[2] 66 d.Hr. [n.tr.]
[3] Carte de sfaturi magice care a avut o mare răspândire în evul mediu. [n.tr.]

Sursa

PROFETIA DESPRE ANTIHRIST SI SFARSITUL LUMII a Sfantului Ipolit, episcopul Romei

​CUM VA FI PECETLUIREA CU NUMARUL FIAREI?

1

Fragment din cartea parintelui Arhim. Evsevios Vittis, Talcuiri la Apocalipsa:



“(…) Incheind capitolul al 13-lea din Apocalipsa, am considerat ca ar fi de mare folos sa oferim doua fragmente din omiliile Sfantului Ipolit, episcopul Romei, martirizat pentru credinta la mijlocul veacului al doilea. Una dintre omilii are titlul «Marturii din Sfintele Scripturi despre Hristos si despre Antihrist». Cea de a doua, desi din perspectiva cercetarii stiintifice exista indoieli in privinta autorului ei, lucrarea circuland insa sub numele lui, are titlul «Cuvant despre sfarsitul lumii si Antihrist, si despre cea de a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos.» (Se gaseste in volumul sase din seria BEPES a editurii Apostoliki Diakonia, pag. 197 si 276).
Descrierile sunt foarte vii si impresionante, oferindu-ne o imagine despre felul cum se vedea la vremea aceea proble­ma Antihristului si a pecetii lui. In dezvoltarea acestui subiect, pare ca s-ar face o identificare intre Antihrist si diavol, insa nu este vorba de asa ceva. Intrucat Antihristul actioneaza ca un instrument orb si cu totul daruit Satanei, autorul vorbeste de Antihrist ca si cum ar vorbi de satana insusi, fapt ce reprezinta acealasi lucru. Aceste fragmente fac referire mai mult la situatia oamenilor din timpul Antihristului, insistandu-se mai putin pe talcuirea anumitor aspecte. Cine este Antihristul ca dispozitie interioara, altfel spus ca persoana concreta, constituie lucruri asupra carora am zabovit deja si nu mai este nevoie sa repetam. Intrucat Sfantul Ipolit si-a dat viata pentru Hristos, vrem sa auzim si vocea unui martir in aceasta problema. Sa ascultam asadar cu atentie cuvintele lui:

In fragmentul urmator este descrisa starea oamenilor inainte de cea de a doua Venire a lui Hristos

1


…6. Facem referire la toate acestea, spune sfantul autor (si are in vedere diferite profetii legate de situatia dinaintea sfarsitului), pentru a sti ce durere si tulburare va stapani in ultimii ani, cum vor fi relatiile dintre oameni si ce fel de comportament vor avea, apoi despre invidia, ura, certurile, disputele,  lipsa de grija a pastorilor duhovnicesti fata de oile lor cuvantatoare si lipsa de dispozitie de a asculta a poporului fata de preoti.

7. Asadar fiecare va trai dupa voia sa proprie. Copiii vor ridica mana impotriva parintilor lor, sotia isi va preda sotul autoritatilor spre a fi omorat, iar sotul isi va trimite sotia la tribunal pentru a fi judecata. Stapanii se vor purta inuman cu robii lor (in limbaj modern, este vorba de sefi si subalterni), iar robii (subalternii si functionarii) vor arata nesupunere fata de cei ce ii conduc. Nimeni nu va mai cinsti parul alb al celor in varsta si nimanui nu ii va mai pasa de soarta celor tineri. Bisericile lui Dumnezeu vor ajunge ca niste case de rand si se va generaliza o stare de decadere la nivelul tuturor bisericilor locale. Sfintele Scripturi vor fi dispretuite si pretutindeni vor fi can­tate cantecele diavolului. Pamantul se va umple de pornografie, curvii si calcarea juramintelor facute cu diverse prilejuri. Toate acestea vor fi urmate de magii si preziceri nenumarate, care vor domina viata asa-zisilor crestini. Din randul lor se vor ridica falsii profeti si apostoli, sarlatani, oameni care ii vor strica pe ceilalti, raufacatori, mincinosi unii fata de altii, curvari, jefuitori, lacomi, barfitori, oameni plini de ura.Pastorii Bisericii vor ajunge ca lupii. Preotii vor imbratisa minciuna. Monahii vor pofti bunurile lumii. Conducatorii nu ii vor mai ajuta pe saraci pierzandu-si bunavointa si compatimirea. Judecatorii vor calca in picioare dreptatea celor in cauza si, orbiti de daruri, vor deveni nedrepti.

8. Insa ce sa mai vorbim de oameni, cand elementele neinsufletite ale naturii vor iesi din randuiala si mersul lor firesc? Vor avea loc cutremure in orase, epidemii, furtuni cu tunete si fulgere infricosatoare care vor arde case si pamanturi cultivate, vanturi si vartejuri ce vor biciui pamantul, ridicand apa marii la cote nemaivazute. Marile vor fi agitate intr-un chip nebunesc, iscandu-se o adevarata nebunie in urma pierderii vietilor omenesti. Se vor arata semne neobisnuite in soare si in luna, se va perturba mersul astrelor, vor izbucni conflicte intre popoare, se vor isca perturbari atmosferice, ploi violente cu grindina, ce vor cadea cu putere pe pamant asemenea unor bolizi. Desfasurarea iernii nu va fi dupa randuiala fireasca, fiind insotita de ingheturi neobisnuite, iar apoi de incalziri bruste ce vor perturba natura, tunete din senin, incendii imprevizibile (putem face aici o legatura cu incendiile care de o vreme incoace, in fìecare vara, nu mai dau pace bietei noastre tari). In general pe tot pamantul va stapani jalea, fara sa se intrevada de undeva vreo alinare, intrucat se va inmulti pacatul si dragostea multora se va raci, dupa cum prevesteste Domnul (Matei 24,12).In mijlocul tuturor acestora, a zapacelii si dezordinii generale, Hristos, Domnul a toate, tuna si striga cu voce puternica: aveti grija sa nu fiti inselati, caci multi vor veni in numele Meu, spunand fìecare despre sine: «eu sunt Hristos» si «ca s-a apropiat sfarsitul». Nu va lasati pacaliti ducandu-va dupa ei. Atunci cand veti auzi ca se vorbeste de razboaie si revolte nu va pierdeti curajul. Acestea vor preceda sfarsitul, insa sfarsitul nu va fi inca.In fragmentul de text ce il precede pe cel la care vom face referire, sfantul autor face o analiza a profetiei Patriarhului Iacov facuta cu putin inainte sa moara. Acolo este profetit ca Hristos va iesi din neamul lui Iuda, in timp ce Antihristul va proveni din neamul lui Dan, cel de-al saptelea fiu al lui Iacov. Iar sfantul spune in continuare:

Despre Antihrist

1

«Dupa cum se spune ca Hristos Se va naste din neamul lui Iuda, asa se spune si ca Antihristul se va naste din neamul lui Dan. Domnul si Mantuitorul nostru a fost numit leu datorita trasaturii Sale imparatesti si slavite. Intr-un chip asemanator, Sfanta Scriptura i-a dat cu anticipare numele de leu si diavolului, adica Antihristului, care va fi instrumentul diavolului datorita caracterului sau violent si ti­ranic. Diavolul amagitor vrea sa se asemene intru toate Fiului lui Dumnezeu. Leu este Hristos, leu si Antihristul. Hristos este Imparat al cerurilor si al celor de pe pamant, imparat se va face si Antihristul pes­te cele pamantesti. Mantuitorul S-a aratat ca un Miel? Ca un miel se va arata si Antihristul, desi interiorul lui va fi de lup. A primit Hristos sa fie taiat imprejur? Atunci va accepta si potrivnicul acelasi lucru. A trimis Hristos pe Apostolii Sai la toate neamurile? La fel va face si acesta, trimitand apostoli mincinosi. A adunat Hristos oile cele risipite? La fel va face si el: va aduna in acelasi chip poporul risipit al evreilor. A dat Hristos tuturor celor ce cred in El Crucea Sa cinstita si datatoare de viata? La fel va da si acesta semnul sau propriu (semnul fiarei). S-a aratat Domnul ca om? Atunci si el, in chip asemanator, va fi om (in persoana Antihristului). Si-a facut cunoscut Hristos trupul Sau ca fiind Templu, ridicandu-l din moarte dupa trei zile? Si acesta isi va ridica la Ierusalim un templu fa­cut din piatra. Toate aceste siretlicuri amagitoare se vor arata in adevarata lor lumina in cele ce urmeaza, pentru toti aceia care vor sti sa asculte cu pricepere.

«Sfanta Scriptura vorbeste de doua veniri ale lui Hristos, Mantuitorul nostru. Prima, cea dupa trup, a avut loc fara sa I se aduca vreo cinstire, aratandu-Se cat se poate de smerit. Cea de a doua venire a Lui va fi intru slava, cand Se va arata din cer cu putere dumnezeiasca, inconjurat de ingeri si de toata slava cereasca. Prima Sa venire l-a avut ca inaintemergator pe Ioan Botezatorul. Cea de a doua venire, atunci cand va veni intru slava, va avea ca inaintemergatori pe Enoh, pe Ilie si pe Ioan Teologul. Ia aminte la iubirea de oameni a lui Hristos, Care se intereseaza de oameni, revarsandu-si mila asupra neamului omenesc si in acele vremuri din urma, intrucat nici atunci nu ne va lipsi de profeti. (…)
Hristos ii va trimite profetii Sai ca sa ne invete, sa ne aduca la cunostinta cele trebuitoare si sa ne intoarca de la lucrarea Satanei in urma aparitiei Antihristului. Acest lucru ne este spus cu anticipare prin profetul Daniel:
„Si va intari fagaduinta la multi o saptamana, si in mijlocul saptamanii va inceta jertfa si turnarea, si in Biserica (Sfanta) va fi uraciunea pustiirilor, si pana la Sfarsitul vremii nu va inceta pustiirea” (Daniel 9, 27).
Saptamana la care face referire profetul inseamna cei sapte ani care se vor derula la sfarsitul veacurilor. Cei doi profeti impreuna cu Ioan vor avea la dispozitie jumatate din aceasta saptamana de ani pentru a denunta in toata lumea stapanirea Antihristului. O mie doua sute saizeci de zile vor propovadui in lume. Imbracati in haine de par, adica in hainele cernite ale durerii si pocaintei. Ei vor face minuni nemaiintalnite, cu nadejdea ca in felul acesta vor mai inmuia inima oamenilor pentru a se intoarce prin pocainta de la o viata ce va atinge culmea faradelegii si necinstirii lui Dumnezeu.
„Si de va vrea cineva sa-i vatame pe ei, foc iese din gura lor si mistuie pe vrajmasii lor; si de va vrea cineva sa-i vatame pe ei, asa trebuie acela sa se omoare. Acestia au putere a inchide cerul, ca sa nu ploua ploaie in zilele prorociei lor si putere au peste ape a le intoarce in sange si a bate pamantul cu toata rana, ori de cate ori vor voi” (Apocalipsa 11, 5-6).
Iar dupa ce vor propovadui toate acestea vor cadea sub lovitura de sabie a diavolului. In acest fel se va implini lucrarea marturisirii lor, dupa cum spune profetul Daniil, care a prevestit ca fiara ce va iesi din adanc se va lupta cu Enoh, cu Ilie si Ioan, biruindu-i si omorandu-i, intrucat au refuzat sa aduca slava diavolului. Refuzul lor va insemna ca se vor opune acelui corn mic vazut de Daniil in vedenia sa despre fiara (si care reprezinta un anumit imparat fioros, dur si tiranic; Sfantul Ipolit vede in acesta pe Antihrist). Acel imparat isi va inalta cornul (fruntea) cu inima cuprinsa de mandrie, adica se va inalta pe sine insusi, pentru a fi slavit ca dumnezeu, prigonindu-i pe sfinti si proferand hule la adresa lui Hristos.
Sirul povestirii, continua Sfantul, m-a facut sa ajung in zilele imparatiei lui Antihrist. Trebuie insa sa vorbesc din nou despre nasterea si ridicarea lui si apoi sa merg mai departe in dezvoltarea temei noastre.
Dupa cum am mentionat la inceput, Antihristul, Diavolul si fiul faradelegii incearca sa se asemene intru toate cu Mantuitorul nostru Hristos. Domnul, intrucat a vrut sa mantuiasca neamul omenesc, S-a nascut din Fecioara Maria si, avand chip de om, l-a calcat si l-a biruit pe vrajmas prin puterea dumnezeirii Sale. Antihristul se va naste pe pamant dintr-o femeie ticaloasa, pe care o va infatisa insa in chip mincinos ca, fiind fecioara. Dumnezeul nostru a venit la noi cu trup omenesc, asa cum i-a dat lui Adam si urmasilor lui, insa fara de pacat. Diavolul, chiar atunci cand ia in stapanire sau se manifesta printr-un trup, acesta ii apartine in mod indirect, intrucat nu poate aparea ca om real, purtator de trup. Cum ar putea de altfel sa poarte un trup pe care nu doar ca nu l-a creat, ci si il razboieste in fiecare zi? Dupa cum Hristos si-a ales Apostolii, asa si Antihristul isi va face o multime de ucenici, care vor fi asemenea lui in rautate si faradelege.
Mai intai de toate va iubi neamul evreilor. Va face semne uimitoare si minuni insa nu adevarate, ci mincinoase si ticaloase, pentru a-i insela pe cei aseme­nea lui in lipsa de cinstire. Si va incerca, daca este posibil, sa-i indeparteze si pe cei alesi de la dragostea lui Hristos.

1

La inceput se va arata bland, plin de dragoste, linistit, evlavios, plin de pace, urator al nedreptatii, cu sila de daruri si potrivnic idolatriei. Va spune ca ii face placere sa mediteze asupra Sfintelor Scripturi, ca ii va cinsti pe preoti, va cinsti batranetea, ca nu va accepta desfraul, curvia, ca ii este sila de adulter si nu va da atentie acuzelor (impotriva altora), nu va accep­ta juramintele, va fi iubitor de straini, prietenul celor nevoiasi si milostiv. Va face indemnuri la dragoste si nu va avea in general bogatie.
Toate aceste le va face ca un viclean si prefacut, voind sa-i insele pe toti pentru a-l face imparatul lor. Cand multimile oamenilor vor vedea atatea virtuti si lucrari uimitoare, vor fi toti de acord  intr-un singur glas, sa-l declare imparat, spunandu-si intre ei: „Mai este cineva in generatia noastra atat de bun si de drept?” El va fì pretuit in special de neamul evreilor, pentru ca se asteapta sa-l vada imparat. Vor veni asadar toti la el pentru a-i spune: Toti vom asculta de tine. Toti avem incredere in tine. Te vom recunoaste ca cel mai drept de pe tot pamantul. Toti nadajduim sa ne mantuim prin tine. Prin tine am acceptat de altfel sa luam niste hotarari drepte de nezdruncinat.
La inceput, insa, din viclenie, omul minciunii si faradelegii nu va accepta o astfel de slava la adresa lui. Oamenii vor insista, rugandu-l sa primeasca titlul de rege, iar el in cele din urma va accepta. Dupa aceasta insa isi va vadi mandria, cel bland va deveni iute la manie, cel care cauta dragostea se va dovedi lipsit de indurare, cei smerit la cuget va deveni mandru si inuman, cei care ura nedreptatea ii va prigoni pe cei drepti.
Ridicat la demnitatea imparateasca, va face razboi. Apoi va zidi templul Ierusalimului, pe care il va termina foarte repede si il va da iudeilor. Apoi se va arata atat de mandru, incat se va inalta deasupra a toate si a tuturor si va profera hule la adresa lui Dumnezeu, crezand ticalosul despre sine ca este imparat vesnic a toata lumea, neintelegand nenorocitul ca imparatia lui va fi desfiintata repede si ca il va cuprinde focul ce ii este pregatit lui si tuturor celor cel asculta si lucreaza pentru el.
Acum fiti atenti, voi, fratii mei, cei care Il iubiti  pe Dumnezeu, ce mare stramtorare va domni in zilele acelea. Va fi cum n-a mai fost niciodata de cand este  lumea si nici nu se va mai repeta. Stramtorarea aceasta va fi numai in acei ani.
Atunci omul faradelegii se va aseza deasupra conducatorilor lumii si nu se va mai purta ca un om evlavios, ci va aparea tuturor si in orice imprejurare dur, naprasnic, manios, furios, cumplit, nestatornic, dezgustator, odios, respingator, fiara neimblanzita, mandru, detestabil, viclean. Se va stradui sa arunce in groapa pieirii tot neamul omenesc si isi va inmulti ticaloasele lui minuni… Iar oamenii, vazand tot ce va face el, vor fi inselati… Dupa toate acestea, cerul nu isi va mai da racoarea sa. Norii nu vor mai aduce ploaie. Pamantul va refuza sa-si dea rodul sau, marea va deveni murdara, raurile vor seca, pestii marilor vor muri, iar oamenii vor pieri de foame si sete. Tatal si fiul vor muri impreuna, tinandu-se unul pe altul in brate. La fel si mama cu fiica. Gropari nu vor exista si pamantul intreg va puti de la cadavrele aruncate ici si colo… Atunci se vor abate asupra pamantului epidemii cumplite si mortale. Vor rasuna bocete de nemangaiat, plansete si tanguiri neincetate. Oamenii ii vor ferici pe cei care au apucat sa moara inainte, spunand: deschideti mormintele si primiti-ne si pe noi, ticalosii si nenorocitii. Deschideti sicriele voastre, ca sa intram si noi, neamurile si cunoscutii vostri vrednici de mila. Ah, fericiti sunteti ca nu ati ajuns zilele acestea. Fericiti sunteti voi ca nu ati patimit aceste chinuri, ca nu ati trait viata noastra plina de durere, nici nu ati trecut prin epidemiile acestea ucigatoare si fara putinta de alinare care ne biciuiesc fara mila si nici prin nevoile infricosatoare ce ne stramtoreaza sufletele.
Apoi ticalosul isi va trimite solii in fiecare tinut, chemand lumea sa i se inchine, promitandu-le ca le va da grau, vin si multa bogatie. Toti vor merge la el datorita foametei si i se vor inchina. Atunci acela ii va insemna pe mana dreapta si pe frunte, pentru ca nimeni sa nu isi mai faca cinstita Cruce cu mana dreapta la frunte, fiind legata astfel de semnul fìarei pus pe ea. Practic, din acel moment al primirii semnului, nu vei mai putea face cruce pe nici o parte a trupului, caci el va apartine cu totul inselatorului. Un astfel de om va fi rob si sclav al aceluia, pentru el nemaifiind cu putinta pocainta. Cel ce va primi semnul se va da pe sine pieirii, rupandu-se si de Dumnezeu, si de oameni. Inselatorul va oferi in schimb ceva alimente drept rasplata pentru primirea pecetii sale ticaloase si dezgustatoare. Pecetea ticalosului de pe mana dreapta si frunte va fi numarul 666. Cred, insa nu stiu cu siguranta, intrucat in spatele numarului 666 se pot afla multe nume, ca pecetea aceasta va insemna APNOYME (Se translitereaza din greaca ARNOYMAI si se citeste ARNUME. In greaca, verbul αρυ-oύπαι (arnume) are sensul de a nega, refuza, a te lepada [n.tr.] ) (ARNUME), fìind echivalentul numarului 666. (Fiecarei litere ii corespunde o cifra A=l, P=100, N=50, O=70, Y=400, M=40, E=5. Suma lor face 666). Acest nume constituie doar o presupunere, avand in vedere ca la inceput, in timpul prigoanelor, vrajmasul, prin slugile lui din randul idolatrilor, le adresa martirilor lui Hristos acest indemn: Leapada-te de Dumnezeul tau rastignit!
Un astfel de lucru se va petrece si cu pecetea uratorului binelui. Semnificatia lui va fi in realitate ARNUME (ma lepad, il tagaduiesc, refuz) pe Facatorul cerului si al pamantului. Ma lepad de botez. Refuz sa mai aduc slava lui Dumnezeu, devin adept al tau (al Satanei) si in tine cred. Acest fapt al tagaduirii va fi prorocit de profetii Enoh si Iliecare vor spune:
Sa nu va lasati convinsi de cel ce va veni sub chip de prieten, intrucat el este vrajmasul, potrivnicul  stricatorul celor bune, adica fiul pierzarii. El nu vrea decat sa va insele. Pentru refuzul vostru va va omori injunghiindu-va cu sabia lui. Luati aminte si fiti atenti la inselaciunea vrajmasului.
Bagati de seama, asadar, la felul in care unelteste ticalosul, ca sa intunece pentru totdeauna mintea omului. Antihristul va incerca sa-i arate pe demoni ingeri de lumina, fiind scosi la iveala armate intregi de demoni. El va arata cum chipurile se inalta singure la cer, in sunet puternic de trambite, in ovatii si nemaiauzite cantari. Mostenitorul intunericului se va arata stralucitor ca o lumina. El va porunci demonilor ce vor lua chip de ingeri sa duca la indeplinire cu cutremur voia sa. Va trimite in munti, in pesteri si in gaurile pamantului cete de demoni sa-i caute pe cei care au evitat sa i se inchine si s-au ascuns acolo. Pe acestia ii vor aduce in fata lui spre inchinare. Pe cei care se vor lasa convinsi ii va pecetlui cu pecetea sa, iar pe cei ce vor refuza sa se inchine, ii va omora, supunandu-i unor pedepse neinchipuit de aspre, la chinuri infricosatoare prin felurite metode. Tot ce se va petrece atunci va fi cum n-a mai fost vreodata, cum nu s-a mai auzit si nu s-a mai vazut de cand e lumea.

1

Fericiti cei care il vor birui pe tiran. Vor fi mai slaviti si mai mari decat cei dintai martiri. Se vor arata mai mari decat ei. Intaii martirii i-au biruit pe aghiotantii diavolului. De ce laude nu vor fi vrednici si ce cununi de mare pret nu vor primi de la Imparatul Hristos martirii de la sfarsit, ce se vor lupta cu diavolul insusi, adica cu Antihristul, fiul pierzarii?
Haideti sa ne intoarcem la sirul povestirii noastre. Cand oamenii de atunci vor lua pecetea, insa nu vor afla hrana si apa fagaduita, vor veni la Antihrist si ii vor zice plini de durere: „Da-ne sa mancam si sa bem ceva, intrucat ne sfarsim in tot felul de nevoi. Porunceste cerului sa dea ploaie. Indeparteaza de la noi fiarele ce ne ucid…” Atunci, ticalosul, plin de toata neomenia, batjocorindu-i si ironizandu-i, le va zice: „Cerul nu vrea sa dea ploaie. Pamantul nu vrea sa-si dea roadele sale. De unde sa va dau eu mancare?”
Atunci, auzind cuvintele ticalosului acestuia, oamenii grozav de saraciti vor intelege ca au de a face cu vicleanul diavol. Vor plange cu durere si vaiet, isi vor lovi capetele, isi vor smulge parul din cap, isi vor zgaria fata cu unghiile si vor spune unul catre altul : Vai, ce nenorocire a venit peste noi! Ce lucru cumplit am putut sa facem! La ce schimb ticalos ne-am angajat! Cat de mare a fost caderea noastra! Cum am fost inselati de inselatorul, indreptandu-ne spre el? Cum in timp ce ascultam Scripturile, nu am vrut sa le intelegem?”
Atunci, cei ce vor fi legati de cele lumesti si robiti de poftele veacului acestuia pacatos, ale acestei vieti trecatoare, vor fi dusi la diavolul si vor fi pecetluiti. Cei care asculta insa Sfintele Scripturi,  tinandu-le in mainile lor spre cercetare si bagandu-le bine in mintea lor, acestia vor scapa de inselare. Vor intele­ge uneltirile Antihristului si trufia inselaciunii lui si se vor ascunde in munti si in gaurile pamantului, unde, cu lacrimi si cu inima zdrobia vor cauta pe Domnul Cel iubitor de oameni, singurul Care ii va putea scoate din cursele demonilor. Domnul ii va scapa pe cei credinciosi de smintelile cele cumplite ale Antihristului acoperindu-i in mod nevazut cu dreapta Sa cea ocrotitoare pe cei care vor nadajdui si vor cere dupa cuviinta mila Lui.
Vezi, frate, ce post si rugaciuni vor face atunci sfintii, adica crestinii credinciosi? Baga de seama ce vremuri si zile aspre ii asteapta pe cei ramasi in orase si sate. Atunci oamenii vor merge de la rasarit la apus si de la apus la rasarit si vor plange cu glas mare. Ziua vor astepta venirea noptii pentru a se odihni, iar noaptea, din pricina cutremurelor si furtunilor ori a altor incercari, isi vor dori sa aiba macar putin parte de lumina zilei, infricosati de moartea cumplita ce le va da tarcoale. Atunci intreg pamantul va fi in doliu, marea va fi in doliu, vazduhul va fi in doliu. Vor fi In doliu animalele si pasarile salbatice. Vor fi in do­liu muntii si inaltimile, campiile si copacii, tot neamul omenesc va fi in doliu, intrucat toti s-au indepartat de Dumnezeul Cel sfant si l-au crezut pe inselator, primind pecetea ticalosului si luptatorului impotri­va lui Dumnezeu in locul Crucii datatoare de viata a Mantuitorului.

Si bisericile vor fi in doliu, cu jale adanca, intru-cat nu va mai avea loc Sfanta Euharistie, nici nu se vor mai aduce tamaieri si slujba placuta lui Dumnezeu. Cele sfinte ale Bisericii vor fi tratate fara cinstirea si frica cuvenita, dupa cum spune si psalmistul, precum sunt cele vandute la tejghelele improvizate pentru fructe si legume ce sunt purtate dintr-un loc in altul. Sfantul Trup si Sange al lui Hristos nu se va mai prefa­ce in cadrul Tainei Sfintei Euharistii. Sfanta Liturghie si cantarea bisericeasca va inceta. Nu va mai avea loc citirea Scripturilor. Asupra oamenilor va stapani asadar intunericul, rasunand bocete prelungi; un «vai» se va auzi din gura tuturor. Atunci vor arunca argintul si aurul pe drumuri si in piete si nimeni nu va alerga sa il adune, privindu-l cu dispret. Toti vor incerca sa scape de chinurile la care ii va supune vrajmasul diavol, insa nu vor putea, din pricina semnului de pe trupul lor (pecetii lui), care ii va vadi in orice loc. Din afara vor fi inconjurati asadar de teroare si infricosari de tot felul, iar din interior, tot de frica si groaza, ziua si noaptea. In piete si in case vor fi cadavre si va domni foametea si setea. Pretutindeni se va auzi planset si vaiet…
Atunci insa, Dumnezeu Cel indurat, plin de iubire de oameni, nu va lasa fara mangaiere sarmanul neam omenesc. Acele zile ale celor trei ani si jumatate vor fi scurtate, fiind desfiintata in final imparatia Antihristului celui inselator. Totul se va petrece atat de repede, cat ai clipi din ochi. Chipul acestei lumi de astazi va dispare si va fi desfiintata stapanirea oamenilor, cele vazute astazi de noi pierind dintr-o data. Dupa ce vor avea loc toate acestea pomenite iar saptamana anilor se va injumatati, aratandu-si «uraciunea pustiirii», adica nelegiuirea antihristica de care vorbeste profetul Daniil, si dupa ce inaintemergatorii Domnului isi vor fi implinit misiunea, apropiindu-se deja sfarsitul lumii, ce va mai fi atunci de asteptat decat venirea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel in Care ne-am pus nadejdea?
Acesta ii va judeca pe toti cu dreptate, dup ce va avea loc mai intai invierea tuturor…Atunci va fi adus inaintea Lui fiul pierzarii, impreuna cu slujitorii lui, pentru a fi dati pedepsei vesnice din intunericul cel mai din afara…»
Acestea sunt cuvintele Sfantului Ipolit, rostite intr-un fel in care si cei mai simpli dintre noi sa le poata intelege. Sa punem in sufletul si mintea noastra cele auzite si sa incercam sa vietuim cum se cuvine, pentru a fi socotiti si noi impreuna cu acei fericiti de care vor­beste Apostolul
«ca  petrecerea noastra in ceruri este, de unde si pe Mantuitorul asteptam, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Care va schimba chipul trupului smereniei noas­tre, ca sa se faca in chipul trupului slavei Lui…». (Filipeni 3,20-21).
Asa vad crestinii adevarati cele viitoare si in loc sa fìe cuprinsi de teama, infricosare, lasitate, deznadejde si lipsa de speranta, traiesc cu bucurie, nadejde, pace si cu o dulce asteptare plina de speranta. Traiesc cu nadejdea de care vorbeste gura sfanta a marelui si dumnezeiescului Apostol Pavel, atunci cand zice ca «nu rusineaza» (Romani 5,5) niciodata pe cei care o au”.

(in: Arhimandrit Evsevios Vittis, Talcuiri la Apocalipsa, Ed. Egumenita, vol. II

SURSA

Despre Antihrist

1

APOSTAZIA și ANTIHRISTUL…

Extras din cartea“Apostazia si Antihristul. Dupa invataturile Sfintilor Parinti”, Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni, Constanta, 2008;

EPOCA LUI ANTIHRIST

“Intreaga viaţă şi lucrare a lui Antihrist pot fi rezu­mate în trei perioade:

PERIOADA ÎNTÂI a lui Antihrist – cuprinsă între ziua naşterii sale şi momentul arătării lui – va trece neştiută. Sfântul Ioan Damaschin spune că „Antihrist este crescut în ascuns şi pe neaşteptate se răscoală”.

A DOUA PERIOADA a vieţii lui Antihrist se va deschide cu intrarea sa învederată în rolul de învăţător al lumii sau „prooroc”. Se prea poate să-şi înceapă lucrarea în împrejurările unei conflagraţii mondiale când umanitatea, după ce a suferit toate urâciunile războiului, nu va mai vedea nici o cale de ieşire din dezastruoasa sa fundătură, fiindcă toate mijloacele de rezolvare se vor afla în mâinile unei societăţi secrete care va coopera cu Antihrist. El va oferi un plan pentru rezolvarea reuşită a crizei mondiale, întemeiat pe înţelepciune politică şi socială – anume statornicirea unei structuri politice şi sociale uniforme în întreaga lume. Ostenită de grozăviile războiului şi fiind oarbă duhovniceşte, omenirea nu va recunoaşte acest proiect ca fiind o cursă vicleană şi astfel va fi ademenită în cea mai nemiloasă şi mai necurmată robie. Dimpotrivă, oamenii vor întâmpina cu osanale manifestările de înaltă erudiţie, înţelepciune şi geniu ale lui Antihrist. Notorietatea mondială a lui Antihrist drept gân­ditor de geniu, nou cârmuitor şi salvator al tuturor po­poarelor va răzbate ca fulgerul printre toate neamurile, în cel mai scurt răstimp. „Duhurile rele răspândite prin văzduh vor stârni în oameni o părere unanimă, foarte înflăcărată cu privire la Antihrist, o încântare obştească şi o ademenire de neînduplecat” – spune Sfântul Efrem Sirul.
In această perioadă a lucrării sale, Antihrist nu va întrebuinţa nici o metodă silnică (tiranică), ci se va sârgui să câştige încrederea şi iubirea oamenilor prin amăgire şi printr-o făţarnică şi teatrală înfăţişare a virtuţii. El – spune Vladimir Soloviov – „va arunca vălul strălucitor al binelui şi adevărului peste taina fărădelegii”. Sfântul Efrem afirmă că va veni într-un aşa chip, încât să-i amăgească pe toţi. Va părea smerit, blând, un urâtor – cum va spune despre sine – al fărădelegii, dispreţuind idolii, dând întâietate cucerniciei, bun, iubitor de săraci, peste măsură de frumos, statornic, îndatoritor faţă de toţi şi preţuind în chip osebit neamul evreiesc, pentru că evreii îi vor aştepta venirea. Va întrebuinţa mijloace viclene ca să placă tuturor, astfel încât oamenii să ajungă iute să-l iubească. Nu va primi mită, nu va vorbi cu mânie, nu va avea o înfăţişare posomorâtă, ci printr-o înfăţişare cuviincioasă va începe înşelarea lumii, până ce va fi întronat.
Din bogata experienţă ascetică a marilor nevoitori ai Ortodoxiei cunoaştem că, atunci când duhul întu­necat nu-l poate înfrânge pe cel care se nevoieşte duhovniceşte, lovindu-se de împotrivirea lui statornică, vine un diavol mai puternic sub chipul unui „înger de lumină” (2 Corinteni 11,14).Acest „înger de lumină” se sileşte să insufle nevoitorului duhovnicesc aplecare şi încredere faţă de arătarea sa [de lumină], ademenindu-l astfel către pierzanie. Din această pricină, putem să ne închipuim cât de uşor şi de grabnic va putea imaginea sclipitoare a lui Antihrist să stârnească şi să atragă simpatia generală.
Urmarea acestei înşelări va fi că în societatea omenească „se va ivi cererea, dorirea lui Antihrist, va răsuna glasul chemător care va arăta stăruitor că este trebuinţă de un geniu al geniilor, care să ducă dezvol­tarea şi propăşirea materială la cel mai înalt nivel şi care să aducă o asemenea bunăstare pământească, încât cele cereşti să fie de prisos pentru om” – Sfântul Ignatie Briancianinov.
In vremea acestei perioade, făţărnicia lui Antihrist va merge atât de departe, încât nu numai că va dovedi toleranţă faţă de creştinism, ci chiar se va arăta preocupat de a-l ocroti. Intru cele din afară, se va sili să-L imite pe Hristos. Nefiind călăuziţi de inţelegerea duhovnicească a Bisericii, ci mai curând de înţelepciunea lumească, marea majoritate a creştinilor nu vor rezista până la capăt acestei înşelări şi-l vor socoti pe Antihrist ca fiind Hristos la a Doua Sa venire.
Monahii Mănăstirii Solovăţ au transmis un răspuns pe care Sfântul Zosima l-a dat fiului său duhovnicesc care l-a întrebat cum să-l recunoască pe Antihrist când va veni. Sfântul călugăr i-a dat acest răspuns precis: „Când vei auzi că Hristos a venit sau S-a ivit pe pământ, atunci să ştii că acela e Antihristul“. Iar acest răspuns este şi mai exact: „Omenirea nu-l va recunoaşte pe Antihrist; îl va socoti ca fiind Hristos, îl va proclama drept Hristos… Insă nu va fi nici de trebuinţă, nici cu putinţă ca oamenii să-şi dea de veste unii altora despre Venirea (cea de a Doua) a Fiului lui Dumnezeu. El va veni fără de veste. Va veni întru atotputernicia Sa la toţi oamenii şi în întreaga lume în acelaşi timp“ -Sfântul Ignatie Briancianinov.
Mântuitorul însuşi ne-a avertizat: „Atunci de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi… Deci de vă vor zice vouă: Iată în pustie este, nu ieşiţi; Iată în cămări, nu credeţi. Că precum iese fulgerul de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi Venirea Fiului Omului” (Matei 24, 23-27).
Pentru a-i amăgi pe oameni, Antihrist va arăta multe minuni năucitoare. Sfântul Apostolul Pavel spune: „Venirea lui este prin lucrarea Satanei, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni ale minciunii” (2 Tesaloniceni 2, 9). Iar Sfântul Chiril al Ierusalimului adaugă: „Fiind «tatăl minciunii» (Ioan 8, 44), va înşela închipuirea prin lucrări amăgitoare, aşa încât mulţimile să creadă că văd înviat un mort care nu e înviat şi şchiopi umblând sau orbi văzând, câtă vreme nu s-a săvârşit nici o tămăduire”.
Toată această statură a lui Antihrist – învăţătura şi faima lui de geniu, minunile lui mincinoase şi întreaga sa viaţă făţarnică şi plină de toată înşelăciunea – vor avea un singur ţel: să ia în stăpânire cârmuirea întregii lumi, asupra tuturor neamurilor. Dobândirea popularităţii în rândul evreilor va fi cea dintâi etapă pe acest drum. Antihrist va face tot ce-i va fi cu putinţă pentru ca evreii să-l recunoască drept Mesia al lor cel făgăduit. Va reuşi să ducă la bun sfârşit organizarea guvernului evreiesc şi se va apuca să înfăptuiască visul cel vechi de veacuri al evreilor – refacerea templului lui Solomon. După aceea „va fi silit de oameni şi va fi proclamat împărat, Iar mulţimile evreilor îl vor iubi; el va reface Ierusalimul şi le va ridica templul” (Sinaxarul din Duminica lăsatului sec de carne – numită şi a Infricoşătoarei Judecăţi).

DOI PROOROCI

Cu toate acestea, sforţările lui Antihrist de a fi socotit drept adevăratul Mesia se vor lovi de o împo­trivire neaşteptată şi totodată minunată, în persoanele a doi Prooroci ai Vechiului Legământ. Chiar acei doi Prooroci care prin voia lui Dumnezeu negustând moar­tea, au fost luaţi la Cer până la o vreme, vor veni pe pământ înainte de sfârşitul lumii pentru a-şi împlini lucrarea şi a suferi moartea. Numele acestor Sfinţi Prooroci sunt Enoh şi Ilie. Domnul îi va trimite în Ieru­salim pentru a le da oamenilor din acele zile de pe urmă un ultim şi minunat avertisment împotriva înşelării care îi împresoară. Ei vor osândi fără oprelişte toată înşelarea lui Antihrist vreme de trei ani şi jumătate, cât va dura cea de-a doua perioadă a lui (Antihrist), în care se va pregăti să pună mâna pe puterea mondială. Nepu­tând în acea perioadă să lepede înfăţişarea sa de blân­deţe şi de bunăvoinţă până şi faţă de vrăjmaşii săi, lui Antihrist nu-i va fi cu putinţă să-i împiedice ori să ia nici un fel de măsură aspră împotriva Proorocilor. In zadar se silesc unii să tâlcuiască în chip alegoric această venire minunată a Sfinţilor Prooroci Enoh şi Ilie. Sfânta Scriptură şi Tradiţia Bisericii vorbesc cu precizie atât despre venirea lor reală pe pământ, cu şapte ani înainte de sfârşitul lumii, cât şi despre învierea şi luarea lor la Ceruri.
In cartea Apocalipsei este scris: „Şi voi da putere celor doi martori ai Mei şi vor prooroci o mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în sac. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Dumnezeului pământului. Şi de va vrea cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor şi-i mistuie pe vrăjmaşii lor; şi de va vrea cineva să-i vatăme, acela trebuie tot aşa să fie omorât. Aceştia au stăpânire să închidă cerul, ca să nu plouă ploaie în zilele proorociei lor, şi stă­pânire au peste ape să le schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi. Şi dacă vor sfârşi mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei si-i va birui si-i va omorî” (Apocalipsa 11, 3-7).
In cartea Proorocului Maleahi, unul dintre martori este numit în chip limpede: „Iată că Eu vă trimit pe Ilie Proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare” (3, 23).
Sfinţii Părinţi Efrem Sirul (în cuvântul său despre sfârşitul lumii şi venirea lui Antihrist) şi Ioan Damaschin (in cuvântul despre Antihrist) învaţă lămurit că acei „doi martori” (Apocalipsa 11,3) care vor veni înainte de sfarşitul lumii, sunt Sfinţii Prooroci Ilie şi Enoh.
Tradiţia Sfintei Biserici Ortodoxe, exprimată în cartile noastre de slujbă, vorbeşte de asemeni de înţe­legerea literală a proorociei Sfintei Scripturi cu privire la arătarea lui Ilie şi Enoh înainte de sfârşitul lumii, nedând nici un temei, de nici un fel, pentru o înţelegere alegorică. In Sinaxarul citit în Duminica lăsatului sec de carne se spune: „Cu şapte ani înainte (de sfârşitul lumii), după cum a proorocit Daniil, vor veni Enoh şi Ilie propovăduindu-le să nu-l primească (pe Antihrist). Antihrist îi va chinui şi le va tăia capetele” (cf. Triodul).Iarăşi, în slujba Sfântului Prooroc Ilie, în stihira de la „Doamne, strigat-am”, cântăm: „Ilie Tezvitene, nestricat făcându-te pe tine ca să nu vezi moartea, până ce vei propovădui tuturor sfârşitul”, iar în tropar, Proorocul Ilie e numit „al doilea înaintemergător al Venirii lui Hristos“. In sedealna după polieleu cântăm: „Proorocul şi Inaintemergătorul Venirii lui Hristos, Ilie prealăudate“ (cf. Mineiul pe iulie, ziua a douăzecea).
Tot în Minei citim: „Sfântul Ilie, Proorocul lui Dumnezeu, a fost răpit cu trupul într-un car de foc şi este viu până acum, păzit de Dumnezeu în locaşurile raiului. A fost văzut în trup de cei trei Apostoli în vremea Schimbării la Faţă a Domnului pe Muntele Tabor şi iarăşi va fi văzut în trup de oamenii cei muritori înaintea Venirii celei de-a Doua pe pământ a Domnului. In acea vreme, cel care odinioară a scăpat de sabia Izabelei, va pătimi de sabia lui Antihrist, nu numai ca Prooroc, ci şi ca Mucenic, şi va fi găsit vrednic de mai mare slavă de la Dătătorul de plată, Dumnezeu“. In „Prologul” aceleiaşi zile se spune: „Ilie va veni dimpreună cu Enoh înainte de a Doua Venire a lui Hristos, pentru a osândi nelegiu­irea cea fără de margini a lui Antihrist şi a însufleţi evla­via credincioşilor“.
Totuşi, în ciuda tuturor acestor avertismente, marea majoritate a oamenilor, din pricina firii şi a cugetării trupeşti, nu doar că nu vor reuşi să priceapă deplina înşelare din purtarea exterioară a lui Antihrist, ci îl vor înconjura cu lauda şi preamărirea lor. Sfântul Efrem Sirul spune că atunci când popoarele şi seminţiile pământului vor vedea virtuţi şi puteri atât de mari în Antihrist, toate dimpreună se vor uni într-un cuget ca să-l proclame ocârmuitor, zicându-şi unii altora: „Oare se va mai găsi vreun alt om atât de bun şi drept?”
Atât de profund va impresiona Antihrist lumea cu purtarea lui dinainte chibzuită – arătându-se pe sine pretutindeni drept trimisul dumnezeiesc, Mesia cel adevărat -, încât poporul evreu, înaintea altora, îl va proclama drept cârmuitor al lor, dispreţuind cu totul prihănirile rostite împotriva lui de către Sfinţii Prooroci Ilie şi Enoh.

CEA DE-A TREIA PERIOADĂ

Cea de-a treia perioadă şi faptele de pe urmă ale lui Antihrist vor începe prin luarea în propriile sale mâini a întregii puteri mondiale. O stare de devastare covârşitoare a neamurilor pământului, din pricina unui mare război mondial, îl va ajuta în mare măsură la împlinirea acestui lucru. Cei mai mulţi vor vedea guvernarea mondială sub Antihrist drept singura cale cu putinţă pentru a ocoli noi războaie şi pentru a aduce omenirii o epocă paşnică şi înfloritoare.
Cuvântul lui Dumnezeu zugrăveşte în chipul următor venirea lui Antihrist la puterea lumii: pe faţa pământului, zdruncinată şi pustiită de război, „se vor ridica zece regi” (Daniil 7, 24). Şapte dintre ei vor fi de un cuget cu Antihrist şi îi vor supune lui toată puterea şi autoritatea. Ceilalţi trei cârmuitori vor încerca să-şi păstreze independenţa, însă Antihrist îi va înfrânge prin puterea armelor (Daniil 7, 8, 20, 24).
După biruinţa lui Antihrist asupra celor trei regi, înlăturând singura piedică din calea către stăpânirea deplină, cartea Apocalipsei îl zugrăveşte sub chipul unei fiare roşii având „zece coarne” (adică cele zece regate supuse lui) „şi şapte capete” (adică, cei şapte cârmuitori care s-au supus lui de bună voie şi acţionează în calitate de reprezentanţi plenipotenţiari ai lui în stăpânirile în care se află) – cf. Apocalipsa 13, 1 şi tâlcuirile la acest stih ale Sfinţilor Irineu al Lyonului şi Chiril al Ierusalimului.
In ce priveşte puterea mondială a lui Antihrist, cartea Apocalipsei spune că „s-a dat ei [fiarei-Antihrist] stă­pânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi nea­mul” (13, 7). Deşi îndeletnicirile şi mijloacele omeneşti obişnuite vor avea însemnătate, ele nu vor stăvili izvorul de căpătâi al izbânzii lui Antihrist. „Şi stăpânirea lui va creşte în putere – dar nu prin puterea lui însuşi”(Daniil 8, 24). Antihrist îşi va primi stăpânirea şi puterea de la Satana: „i-a dat ei balaurul puterea sa şi scaunul său şi stăpânire mare“ (Apocalipsa 13, 2). Numai prin această necurmată împreună-lucrare satanică se vor putea explica neobişnuitul succes al lui Antihrist în a acapara atât de iute stăpânirea asupra întregii lumi, şi puterea lui nemaiîntâlnită, căreia nici o sforţare omenească nu va fi în stare să-i stea împotrivă ori să-i pună stavilă.
„Antihrist – spune Beliaev – va lucra cu putere şi minuni de la Satana, iar această putere va fi foarte mare… va avea o mulţime de ajutători puternici… cu mijloace de comunicare rapide şi metode de coordonare, va fi cu putinţă să înfăptuiască o revoluţie în toată lumea în acelaşi timp“.
Recunoaşterea obştească a lui Antihrist drept conducător al lumii întregi se va petrece în aceeaşi vreme cu recunoaşterea generală a lui drept singurul lider spiritual al tuturor religiilor. Vladimir Soloviov, în ulti­ma sa lucrare intitulată Povestire despre Antihrist – trei dialoguri, a exprimat părerea că Antihrist, după ce va lua stăpânirea deplină, va aduna un soi de sinod ecumenic cu reprezentanţi din toate religiile. La acest sinod (din Ierusalim), Antihrist se va oferi să-i unească pe toţi într-o singură obşte, sub călăuzirea unui singur îndrumător spiritual. El îşi va îndrepta îndeosebi atenţia spre creştinii din toate confesiunile, făgăduindu-le tot felul de ocrotiri şi înlesniri în schimbul recunoaşterii cârmuirii sale. Sfântul Efrem Sirul scrie: „El se va trâmbiţa pe sine aşa cum au făcut şi înaintemergătorii lui, care mai înainte vreme îl închipuiau; se va numi pe sine propovăduitorul şi cel care a statornicit iarăşi învăţătura şi cunoştinţa cea adevărată a lui Dumnezeu. Cei care nu înţeleg creştinismul, vor vedea în el un reprezentant, un susţinător al adevăratei religii şi i se vor alătura, făcându-i-se părtaşi. El va grăi cu glas mare despre sine, numindu-se a fi Mesia cel făgăduit, iar fiii înţelepciunii lumeşti şi ai cugetării trupeşti îi vor închina osanale. Văzând capacităţile lui copleşitoare, slava, puterea, însuşirile geniale şi dezvoltarea cât se poate de cuprinzătoare după stihiile lumii, ei îl vor proclama dumnezeu şi se vor face părtaşi şi ajutoare ale lui“.
Intre altele, este de foarte mare însemnătate să pomenim că toţi Sfinţii Părinţi socotesc că pricina de căpătâi a grabnicei înrobiri a omenirii de către Antihrist este lipsa de înţelegere duhovnicească precum şi obşteasca şi deplina prăvălire în îndeletniciri lumeşti. De vreme ce înţelegerea duhovnicească se poate dobândi şi poate spori numai în condiţiile adevăratei vieţi duhovniceşti, trăite de creştinii cu adevărat ortodocşi (aşadar fără a-i cuprinde aici pe cei care sunt ortodocşi doar cu numele), numai acei puţini dintre ei, care vor rămâne cu adevărat creştini ortodocşi până în sfârşit, ducând o viaţă duhovnicească în acord cu propovăduirea Sfintei Biserici, vor avea în vremea aceea plinătatea mijloacelor de apărare şi vor putea să desluşească toate cursele şi vicleniile lui Antihrist.
Cu neînchipuită dibăcie, acest înşelător va înlocui închinarea către Dumnezeu-omul Iisus Hristos prin închinarea către sine, omul-dumnezeu Antihrist. In Sfânta Scriptură el este înfăţişat drept cel care „se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare” (cf. 2 Tesaloniceni 2, 3-4), ca grăind „semeţii şi hule”, precum şi ca unul care îl blasfemiază pe Dumnezeu şi „cortul Lui, şi pe cei ce sălăş­luiesc în Cer” (Apocalipsa 13,5-6).
Potrivit proorociei Sfântului Apostol Pavel, Anti­hrist va şedea „în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (2 Tesaloniceni 2, 4).
Fără îndoială că „Antihrist nu va putea să şadă în templu neîncetat. El o va face numai cu osebite prilejuri, sărbătoreşti şi însemnate; de pildă, la proclamarea lui ca ocârmuitor al lumii şi dumnezeu al tuturor. Totuşi, acest semn va fi plinit deja şi numai prin faptul că va şedea în templu chiar şi o singură dată. Mai mult decât atat, va porunci să se aşeze chipul lui în toate templele creştine şi necreştine, şi toţi oamenii să i se închine precum i s-ar închina chipului lui Dumnezeu. In cele din urmă, în biserici se va începe slujirea lui Antihrist ca dumnezeu“.
Sfântul Ioan Teologul spune că Antihrist va face semne mari „încât şi foc să facă să se pogoare din cer pe pământ înaintea oamenilor” (Apocalipsa 13, 13). Sfântul Ignatie Briancinainov spune: „Acest semn este arătat de Scriptură ca fiind cea mai mare dintre minu­nile lui Antihrist – iar locul acestui semn va fi în văzduh. Va fi o privelişte uimitoare şi înfricoşătoare care va lucra in precădere asupra simţului văzului, vrăjindu-l şi aruncându-l în înşelare“. Minunile lui Antihrist, lucrate prin puterea Satanei, vor produce o înrâurire irezistibilă asupra privitorilor. „Oamenii nu vor pricepe faptul că minunile lui nu au nici un ţel bun, raţional, că sunt pline de uluire mincinoasă, fără de noimă, repre­zentaţii teatrale pline de toată viclenia, pricinuitoare de consternare spre a aduce mintea în nedumerire şi uitare de sine, ca să amăgească, să înşele şi să farmece lumea prin încântarea pricinuită de nişte înfăţişări co­losale, însă cu totul deşarte” – Sfântul Ignatie Briancianinov.
După ce vor fi văzut aceste „minuni”, oamenii, din pricina orbirii lor (duhovniceşti) şi a biruinţei cugetă­rii lor trupeşti, vor recunoaşte fără întârziere aceste demonstraţii de putere satanică drept cele mai mari şi vădite manifestări ale puterii lui Dumnezeu şi, cuprinşi de extaz, îl vor primi pe Antihrist ca pe un dumnezeu. „Antihrist va înfricoşa cu minunile sale înspăimântătoare şi uluitoare. Prin ele, va satisface curiozitatea nechibzuită şi ignoranţa crasă, va satisface superstiţia şi va aduce în nedumerire cunoştinţa omenească. Toţi oamenii ce sunt călăuziţi de lumina firii lor căzute şi astfel înstrăinaţi de călăuzirea luminii lui Dumnezeu, vor fi ademeniţi spre supunere de către amăgitorul (cf. Apocalipsa 13, 8)”-Sfântul Ignatie Briancianinov.
Despre puterea lui Satana asupra împărăţiilor lu­mii dă mărturie în mai multe rânduri cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Insuşi îl numeşte pe diavol „stăpânitorul acestei lumi”. Sfântul Ioan Teologul scrie în cartea Apocalipsei că Satana îi dă slugii sale „puterea sa şi scaunul său şi stăpânire mare” (Apocalipsa 13, 2).
Puterea Satanei este sporită şi întărită de înşelare, amăgire şi silnicie. Domnul Iisus Hristos a ajuns să-Şi adeverească puterea printr-o săvârşire liber consimţită si prin supunere fiască faţă de Dumnezeu-Tatăl. Ceea ce Hristos a respins – în vremea ispitirii din pustie -, Antihrist va primi şi va împlini în măsură deplină. Acest viclean îşi va căpăta toată puterea de la Satana, în schimbul supunerii desăvârşite faţă de el. El îi va răsplăti pe alţii cu aceeaşi putere diavolească, potrivit măsurii supunerii lor şi a slujirii voirii Satanei.

Intr-una din cuvântările lui, de Dumnezeu insuflate, Sfântul Efrem Sirul ne-a lăsat învăţătura ce urmează:
„Cu durere îmi voi începe cuvântul şi cu suspine voi grăi despre sfârşitul lumii acesteia şi pentru şarpele cel fară de ruşine şi preacumplit, care va aduce lumea în mare tulburare şi va vara frică, laşitate şi necredinţă groaznică in inimile oamenilor. El va lucra minuni, semne şi privelişti înfricoşătoare, cât să înşele, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi (Matei 24, 24), amăgindu-i pe toţi prin semne mincinoase şi părelnicii de minuni lucrate de el însuşi. Căci prin îngăduinţa Dumnezeului Celui Sfânt, va primi puterea de a înşela lumea, fiindcă fărădelegea va fi umplut pământul şi pretutindeni se vor săvârşi tot felul de urâciuni. De aceea, din pricina nelegiuirii oamenilor, Stăpânul Cel Preacurat va îngădui ca lumea să fie ispitită de duhul minciunii, de vreme ce oamenii au dorit să se despartă de Dumnezeu şi să-l iubească pe cel viclean.
O, fraţilor, mare va fi lupta în vremurile acelea, mai ales pentru cei credincioşi, când semne şi minuni se vor lucra cu putere mare de către şarpele însuşi; când se va arăta pe sine în năluciri înspăimântătoare ca fiind asemenea lui Dumnezeu – va zbura prin văzduh şi toţi dracii, ca îngerii, se vor înălţa în faţa tiranului. Căci va răcni cu putere, schimbându-şi înfăţişarea şi speriindu-i pe toţi oamenii peste măsură. Fraţilor, cine se va dovedi atunci a fi cu luare-aminte, neclintit, având în sufletul său semnul celui credincios – Venirea cea sfântă a Fiului Celui Unul-Născut, Dumnezeul nostru -, când va privi durerile negrăite care vor veni de pretutindeni asupra fiecărui suflet şi din care nu va fi nici un strop de uşurare, nici o alinare de nici un fel, nici pe uscat, nici pe mare? Cine va rămâne statornic când va vedea lumea întreagă în tulburări, pe toţi fugind să se ascundă în munţi, iar pe unii murind de foame, pe alţii topindu-se de sete ca ceara şi pe nimeni având milă; când va vedea toate feţele înlăcrimate şi întrebând cu arzătoare dorinţă: «Oare se mai găseşte undeva pe pământ cuvântul lui Dumnezeu?» şi auzind răspunsul: «Nicăieri!»
Cine va suferi durerea de neîndurat când va vedea adunarea neamurilor care vor veni de la marginile pământului ca să-l vadă pe tiran, mulţi închinându-i-se, strigând cutremuraţi: «Tu eşti salvatorul nostru!»? Marea se va răzvrăti, pământul se va usca, cerurile nu vor da ploaie, plantele se vor veşteji şi toţi locuitorii pământului din părţile de Răsărit vor fugi în Apus, din pricina spaimei celei mari, iar cei care trăiesc în părţile de Apus vor fugi în Răsărit cu tulburare. Insă cel fără de ruşine, luând atunci stăpânire, va trimite diavolii la toate mar­ginile pământului să propovăduiască: «Marele împărat s-a arătat cu slavă. Veniţi de îl vedeţi pe el».
Si cine va avea un suflet atât de neclintit, încât să sufere toate aceste ispite? Cine, oare, va fi acest om, precum am mai zis, ca toţi îngerii să-l fericească pe el?”
Odată ce va dobândi puterea mondială, Antihrist îşi va schimba năpraznic purtarea. In locul atitudinii făţarnice şi grijulii faţă de oameni şi a bunăvoinţei mincinoase faţă de vrăjmaşii lui, se va întoarce spre prigonirea crâncenă a tuturor creştinilor credincioşi care refuză să i se închine ca unui dumnezeu.
El va „asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea” (Daniil 7, 25; Apocalipsa 12, 13-17; 13, 6-7). Slujba creş­tinească săvârşită de obşte – Sfânta Liturghie – va trebui să înceteze. Antihrist şi adepţii săi, scrie Beliaev, „vor nimici cărţile Sfintei Scripturi, îi vor urmări şi-i vor chinui pe propovăduitorii cuvântului lui Dumnezeu şi pe cei ce iau parte la slujbele bisericeşti creştine. Vor pândi ca Euharistia să nu se mai săvârşească nicăieri. Cu toate acestea, propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu nu va fi redusă la tăcere, iar dumnezeieştile slujbe nu vor conteni şi Euharistia se va săvârşi”, însă numai în locuri ascunse, precum în primele veacuri ale creştinismului.
Antihrist va avea un ajutător neobosit pentru prigonirea creştinilor precum şi pentru silirea lor de a i se închina lui ca unui dumnezeu. Din pricina cruzimii şi a neîndurării lui, ajutătorul lui Antihrist este numit în Sfânta Scriptură tot „fiară”. Sfântul Ioan Teologul scrie: „Şi am văzut o altă fiară ridicându-se din pământ… Şi toată stăpânirea fiarei celei dintâi o pune în lucrare, înaintea ei, şi face pământul şi pe cei ce locuiesc pe el să se închine fiarei celei dintâi… Şi îi înşeală pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, poruncind celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei… Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, încât să şi grăiască chipul fiarei, şi să facă aşa încât oricâţi nu se vor închina chipului fiarei să fie omorâţi” (Apocalipsa 13,11-12,14-15).
„Pentru Sfinţii lui Dumnezeu încercarea va fi cum­plită: răutatea, făţăria şi minunile prigonitorului vor spo­ri ca să-i înşele şi să-i amăgească. Prigoanele şi împiedi­cările meşteşugit scornite, cumpănite şi învăluite cu vicleană ingeniozitate, precum şi puterea nemăsurată a chinuitorului îi vor pune în situaţia cea mai grea, iar numărul lor mic va părea cu totul neînsemnat în faţa în­tregii omeniri… dispreţul tuturor, ura generală, cleve­tirea, asuprirea, moartea silnică vor fi soarta lor… Vrăjmaşii lui Antihrist vor fi socotiţi drept răzvrătiţi, drept duşmani ai binelui şi ordinii sociale [„terorişti”], vor suferi atât prigoane ascunse, cât şi făţişe, vor fi supuşi caznelor şi uciderilor…” – Sfântul Ignatie Briancianinov.
Cele dintâi ucideri le va săvârşi Antihrist asupra acuzatorilor săi – Sfinţii Prooroci Enoh şi Ilie. „Şi dacă vor sfârşi mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei şi-i va birui şi-i va omorî. Şi stârvurile lor vor zăcea în uliţa cetăţii celei mari, care duhovniceşte se cheamă Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor [Ierusalim]. Şi din popoare, din seminţii, din limbi şi din neamuri, vor privi la stârvurile lor zile trei şi jumătate, şi nu vor îngădui ca ele să fie puse în mormânt. Şi cei ce locuiesc pe pământ se vor bucura de ei şi se vor veseli, şi vor trimite daruri unul altuia, pentru că aceşti doi Prooroci i-au chinuit pe cei ce locuiesc pe pământ. Şi după cele trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la Dumnezeu a intrat întru ei şi au stat pe picioarele lor şi frică mare a căzut peste cei ce-i vedeau pe ei. Şi au auzit glas mare din Cer zicându-le: Suiţi-vă aici! Şi s-au suit la Cer pe un nor, şi au privit la ei vrăjmaşii lor. Şi întru acel ceas s-a făcut cutremur mare şi a zecea parte din cetate a căzut şi au pierit în cutremur şapte mii de oameni, iar ceilalţi s-au înfricoşat şi au dat slavă Dumnezeului Cerului” (Apocalipsa 11, 7-13).

CONVERTIREA EVREILOR

Ca urmare a propovăduirii acestor doi Sfinţi Prooroci, a minunatei lor învieri şi a suirii la Cer, se va petrece un eveniment de seamă. Un număr însemnat de evrei se vor converti la Hristos. Fericitul Teofilact al Bulgariei scrie în legătură cu aceasta aşa: „Ilie va veni ca un Inaintemergător al celei de-a Doua Veniri şi-i va aduce la credinţa în Hristos pe toţi evreii care se vor dovedi ascultători, călăuzindu-i, cum ar veni, către moştenirea lor părintească pe cei care căzuseră de la El”. Această afirmaţie este întemeiată pe următoarele proorocii:

I. „Iată că Eu vă trimit pe Ilie Proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare; el va întoarce inima părinţilor către fii şi inima fiilor către
părinţii lor, ca să nu vin şi să lovesc ţara cu blestem!” (Maleahi 3,23).
II. „In vremea aceea rămăşiţa lui Iuda şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce i-a lo­vit, ci se vor sprijini, cu credinţă, pe Dumnezeu, Sfân­tul lui Israel. O rămăşiţă din Iacov se va întoarce la Dumnezeul cel puternic” (Isaia 10, 20-21).
III. „Iar Isaia strigă pentru Israel: De va fi numărul fiilor lui Israel ca nisipul mării, rămăşiţa se va mântui” (Romani 9, 27; cf. Isaia 10,22).
IV. „Atunci voi vărsa peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului duh de milostivire şi de rugăciune, şi îşi vor aţinti privirile înspre Mine, pe Care ei L-au străpuns şi vor face plângere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut şi-L vor jeli ca pe cel întâi născut. In ziua aceea, va fi plângere mare în Ierusalim, ca plângerea de la Hadad-Rimon, în câmpia Meghidonului” (Zaharia 12, 10-11).
V. „Căci dacă tu [neam convertit] ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic şi împotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu atât mai vârtos aceştia [evreii care se vor converti], care sunt după fire, vor fi altoiţi în însuşi măslinul lor. Pentru că nu voiesc, fraţilor, ca voi sa nu ştiţi taina aceasta, ca să nu vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi; că împietrirea s-a făcut lui Israel în parte, până ce va intra tot numărul neamurilor” (Romani 11, 24-25).

Convertirea evreilor la Hristos îi va stârni lui Antihrist o ură turbată faţă de toţi creştinii. Atunci vor fi făcuţi să îndure „necaz mare, care nu a fost din începutul lumii până acum, nici va fi” (Matei 24, 15-21), căci „s-a dat ei [fiarei] să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască pe ei” (Apocalipsa 13, 7).
Scăparea unei mici rămăşiţe a credincioşilor va depinde numai de scurtimea domniei lui Antihrist. „Şi de nu s-ar fi scurtat zilele acelea, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta zilele acelea” (Matei 24, 22).
Cârmuirea mondială a lui Antihrist va dura trei ani şi jumătate. „Şi din vremea când va înceta jertfa cea de-a pururi şi va începe urâciunea pustiirii, vor fi o mie două sute nouăzeci de zile” (Daniil 12,11; cf. 12, 7). E acelaşi răstimp dat şi în Apocalipsa pentru ocârmuirea lui Antihrist: „şi s-a dat ei stăpânire să lucreze vreme de patruzeci şi două de luni” (13,5).
Absolut nici o putere omenească nu va fi în stare să se ridice împotriva lui Antihrist. Numai Domnul Insuşi, venind a doua oară întru toată slava Sa, îl va înfrânge. Atunci va veni Infricoşătoarea Judecată a lui Hristos şi sfârşitul lumii (Matei 24, 30-31; 25, 31-46; Apocalipsa 1, 7; 20, 11-15; 21, 1-8). „Şi fiara a fost răpusă, şi cu ea proorocul cel mincinos, cel ce făcea înaintea ei semnele cu care i-a amăgit pe cei ce au primit semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat chipului ei. Vii au fost aruncaţi amândoi în iezerul cel de foc care arde pucioasă. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui ceşedea pe cal… ” (Apocalipsa 19, 20-21). „Şi diavolul cel ce-i înşela pe ei a fost aruncat în iezerul cel de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul cel mincinos, şi se vor munci ziua şi noaptea în vecii vecilor” (Apocalipsa 20,10).
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, precum şi proorociile lui Daniil şi ale Apostolului Pavel, dezvăluie lumii că fiul pierzării nu va fi numai un lider politic, ci şi proorocul unei noi religii avându-se pe sine ca dumnezeu al ei şi dându-se drept Dumnezeul întrupat care le-a fost făgăduit evreilor prin Proorocii din vechime. Biruinţa iudaismului va fi măreaţă, căci va fi impusă porunca de a ţine sabatul evreiesc şi de a urma legea iudaică. Nenumăratele secte, ca oile fără păstor, se vor aduna în jurul lui Antihrist ca împrejurul pro­priului lor păstor, în templul reconstruit al lui Solomon din Ierusalim. Aici, autointitulatul „Hristos” va primi închinare dumnezeiască, aşezat pe tronul lui David. Totodată, Sfânta Sfintelor a creştinilor va fi închisă şi în ea va fi aşezat un idol al lui Antihrist – o statuie vie, vorbitoare. Aceasta a fost numită de către Proorocul Daniil „urâciunea pustiirii”. Din vremea aceea, jertfa cea fără de sânge a Euharistiei va înceta pe pământ (Daniil 9, 27; 11, 31).
Citind Cartea Apocalipsei (10, 1-7), vedem un înger strigând cu glas mare în ţinuturile creştine, către cei care au apostaziat de la Biserica lui Hristos cea adevărată. Ingerul le aminteşte tuturora de Zidire şi le Cel Care a zidit toate, Care S-a întrupat şi S-a sălăşluit între [întru] noi, a Cărui slavă a fost văzută, slavă a Fiului Celui Unul-Născut din Tatăl – Fiul Care S-a pogorât pe pământ, ca dintru a Sa plinătate toate să se împărtăşească de har (Ioan 1, 14-16). Insă în vremea aceea, oamenii se vor fi înturnat de la har şi vor fi căzut deja în negrijă faţă de Sfintele Taine, şi de bunăvoie vor fi atraşi de aşa-numitele semne ale hristosului-mincinos şi ale proorocilor celor mincinoşi.
Când vor înceta prinoasele în Biserica de pe pă­mânt, când toate aceste lucruri vor ajunge să se pli­nească, cea de-a Doua Venire a Domnului va urma fără preget. Domnul însuşi, în Sfânta Sa Evanghelie, ne îndeamnă să fim cu luare-aminte: „Iar aceasta cunoaşteţi: că de ar şti stăpânul casei în care ceas furul va veni, ar priveghea şi nu ar lăsa să-i spargă casa lui. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul carele nu gândiţi Fiul Omului va veni” (Luca 12,39-40).Cu adevărat, nimeni în vremea aceea nu va bănui că lumea se apropie de sfârşit, nici nu-şi va închipui în care ceas va veni Fiul Omului – aşadar omenirea va fi luată cu totul pe neaşteptate. Nenorocirile pricinuite de cei doi trimişi ai lui Dumnezeu vor fi încetat, iar aceşti Prooroci care vădiseră păcatele omenirii, vor fi luaţi de pe pământ la Cer (Apocalipsa 11,12) – aceştia sunt Ilie şi Enoh, socotiţi de lume ca pricinuitori de mâhnire, cei care i-au mustrat cu asprime pe închinătorii lui Antihrist, avertizându-i pe cei care se veseleau de soarta lor sub stăpânirea fiului pierzării.
Atunci progresul îşi va atinge apogeul, iar lupta împotriva feluritelor boli şi maladii va ajunge la un nivel atât de avansat, încât va părea că însăşi moartea va fi biruită în curând. Atunci, fără de veste, „cupele urgiei” (Apocalipsa 16,1) vor fi vărsate asupra închinătorilor lui Antihrist: răni şi plăgi îi vor face să sufere pe cei care poartă semnul fiarei, iar apele pământului se vor pre­schimba în sânge (Apocalipsa 16,3-7). Unde vor fi atunci marii medici şi oameni de ştiinţă? Unde vor fi propovăduitorii materialismului? Nu se va găsi vreun ajutor nici în progres, nici în cărţi şi nici în medicină. Când îndepărtarea omului de la Dumnezeu îşi va atinge ho­tarul cel mai de pe urmă, în vremea ocârmuirii fiului pierzării, plăgile ucigătoare vor cădea asupra adepţilor săi, ale sodomiţilor celor de apoi, la fel de năpraznic cum a căzut pierzania asupra sodomiţilor celor dintâi. Evanghelia ne înainte-vesteşte: „Precum a fost în zilele lui Lot: [sodomiţii] mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a nimicit pe toţi. Întru acest chip va fi în ziua în care Fiul Omului se va arăta” (Luca 17, 28-30).
Sfârşitul lui Antihrist şi al închinătorilor săi va fi cumplit. Citim în Cartea Apocalipsei că, în ziua cea mare a Domnului, Satana şi Antihrist, dimpreună cu ajutătorul său, vor trimite draci să-i cheme pe toţi împăraţii lumii laolaltă pentru o mare bătălie (Apocalipsa 16, 12-14,16). Cand această mare oştire va fi adunată la Armaghedon, cea de-a şaptea urgie a lui Dumnezeu se va vărsa peste pamânt: o uriaşă năpustire de fulgere, tunete şi vuiete şi un cutremur de proporţii de neînchipuit – o aşa de mare zguduire, încât insulele vor pieri, iar munţii vor fi făcuţi una cu pământul (Apocalipsa 16, 17-21). Intr-o clipită, toată trufia omului va fi spulberată şi se va risipi – marile lui centre industriale, culturale, artistice şi de învăţământ, toate lucrurile cărora omul li s-a închinat în locul lui Dumnezeu.

sursa

Tehnica de luptă a diavolilor

1

. Metodele diavolilor

Trebuie să cunoastem metodele prin care ne luptă diavolii, ca să prindem curaj si să biruim pe vrăjmasii mântuirii noastre. Avem vrăjmasi cu adevărat răi, cumpliti, vicleni, mesteri în uneltiri, puternici, neadormiti, imateriali, care pot să aprindă cu focul păcatelor Biserica Vie a lui Hristos, care suntem noi, crestinii ortodocsi.

Fiecare dintre noi, cunoscând planurile potrivnicului, se va îngriji să nu cadă în cursa diavolului (1 Tim. 3,7). Multi crestini se întreabă dacă există diavoli si care sunt tacticile prin care acestia înseală pe oameni. Cea mai mare viclenie a diavolilor este să ne facă să credem că ei nu există. Multi oameni zic adesea: „Vedeti-vă de treabă, nu există diavoli!” Diavolii îi îndeamnă să zică astfel. Ei au interesul să ne facă să credem că ei nu există, pentru că asa este usor să crezi că nu există nici Dumnezeu si atunci nu există nici un criteriu moral si totul este permis.

. Diavolul îsi schimbă des planul de actiune

Diavolul cercetează ce fel de ispită este mai eficace si se potriveste mai bine fiecăruia si pe aceasta o pune în lucrare. Nesuportând înfrângerea, îsi măsoară si cântăreste bine fiecare lovitură. Asadar, într-un fel se luptă cu începătorii si în alt fel cu cei crescuti duhovniceste, într-alt fel cu cei nepăsători si în alt fel cu cei care cred în Dumnezeu. Altfel ispiteste diavolul pe cel bolnav si neputincios si altfel pe cei sănătosi. Altfel se poartă cu cei cinstiti si altfel cu cei vicleni. El stie că ceea ce vatămă pe unul, poate fi de folos pentru altul. Sfântul Atanasie cel Mare spune că „diavolii, după cum ne vor afla, tot astfel se vor face si ei fată de noi”.Avva Isaac scrie: „Este un obicei al diavolului ca să împartă cu măiestrie atacurile sale împotriva celor cu care se luptă, după felul armelor sale si să-si schimbe ispitele după scopul urmărit cu fiecare în parte”. Sfântul Isaac Sirul spune că diavolii luptă diferit pe cei nepăsători si lenesi, fată de cei râvnitori si întăriti duhovniceste. Astfel, pe cei nepăsători îi luptă de la început cu tărie, ca să-i cuprindă frica si să li se pară de la început calea aspră si greu de străbătut. Pe cei râvnitori nu-i atacă de la început, când râvna lor pentru cele duhovnicesti este mare. Iar cu cei evlaviosi amână lupta până când vor cădea în lenevire si atunci îi atacă, micsorându-le râvna. Trebuie să luăm aminte, căci altfel vom cădea sub loviturile nemiloase ale diavolilor.

Să nu ne încredem în puterile noastre, căci în orice clipă vicleanul diavol poate exploata slăbiciunile noastre.

. Diavolul ne ispiteste la început cu păcate mici
Diavolul niciodată nu începe lupta cu păcatele cele mari. El încearcă la început să-l păcălească pe om, ca să comită o cât mai mică greseală. Iuda nu a devenit trădător dintr-o dată, ci a început cu furtul unor mici sume de bani, iar apoi dorind mai mult si fiind ajutat de diavol s-a făcut rob al iubirii de bani. Apoi acest păcat a condus la trădarea Mântuitorului Iisus Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că diavolul de la păcatele cele mici ajunge la păcatele cele mari. Diavolului îi este suficientă o mică slăbiciune a noastră, iar apoi, dacă cedăm ispitelor, îsi face sălas în sufletele noastre. Sfântul Ioan Scărarul, care a descoperit acest viclesug al diavolilor, ne învată: „Multe chipuri are sarpele (diavolul) desfrânării. Pe cei care nu au cunoscut păcatul le spune să facă numai o încercare, ca să vadă cum este acest păcat si apoi să se pocăiască. Unii se lasă convinsi să încerce numai o dată si apoi să se oprească. Ei gândesc: Ce voi păti dacă voi păcătui o singură dată? Nimic. Nu mă voi pierde numai cu atât. Si astfel fac primul pas. Din nefedcire, răul nu se opreste numai aici. Primul pas este astfel făcut. Cetatea sufletului este distrusă si puhoi de diavoli pot intra acum si-l vor lupta pe om cu păcatul desfrânării”.
 Diavolul exploatează slăbiciunile noastre

Diavolul studiază cu atentie toate slăbiciunile oamenilor si după aceasta îsi alege ispitele. Slăbiciunile diferă de la un om la altul: unul este înclinat spre lăcomia pântecelui, altul spre desfrânare, altul spre iubirea de arginti, altul spre mândrie, altul spre lene, altul spre băutură, altul spre nepăsare, altul spre necredintă, altul spre mânie.

Sfântul Simeon Noul Teolog spune că „Avem vrăjmasi fără de trup, al căror scop principal este aflarea slăbiciuailor noastre, asupra cărora să arunce săgetile sale, ca să ne doboare în păcate”. Iar Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Nu dati loc diavolului” (Efeseni 4,27).Neîngrijindu-ne de slăbiciunile noastre vom lăsa deschisă poarta inimii, iar diavolii vor veni să ne ispitească.

 „Blândetea” diavolului

Vrăjmasul mântuirii noastre ne prezintă păcatele ca fiind bune si atrăgătoare. El stie că dacă ar ataca cu furie de la început, crestinii s-ar mobiliza să lupte împotriva lui.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „la început diavolul arată indulgentă si încearcă să-si împlinească scopurile sale păcătoase cu blândete si se arată cu dragoste fată de crestini”. Din acest motiv, diavolul ne prezintă întunericul drept lumină, nefericirea ca fericire, păcatul ca fapta bună.
 Diavolul lucrează în ascuns

0 tactică importantă a diavolului este ascunderea. Iată de ce multi oameni cred că nu există diavoli. Sfântul Clement Romanul spune că atunci când diavolii se retrag si se ascund, râvna crestinilor spre virtute scade. Iar dacă diavolii s-ar arăta în toată urâtenia si răutatea lor, atunci oamenii ar încremeni de frică si s-ar feri de ispitele lui.Asadar, desi diavolul este fiintă personală, el se ascunde cu grijă, pentru ca oamenii să nu dea importantă si să fie linistiti.

. Diavolul ne atacă prin surprindere
In viata duhovnicească, cea mai înfricosătoare armă a diavolului este atacul prin surprindere. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a învătat cum să biruim această puternică ispită: „Rugati-vă neîncetat, ca să nu cădeti în ispită” (Matei 26,41). Prin rugăciune si priveghere, darul Duhului Sfânt va pătrunde în sufletul nostru si ne va sfinti si astfel va alunga pe diavoli.

Sfântul Apostol Pavel ne spune să priveghem si să ne rugăm neîncetat, „ca să nu ne ispitească Satana din pricina noastră” (1 Corinteni 7,5). Neînfrânarea datorită nepăsării noastre fată de cele duhovnicesti este starca sufletească de care are nevoie diavolul pentru a stăpâni sufletul nostru.
. Diavolul ne luptă cu nepăsarea

Viata duhovnicească este o luptă permanentă pentru sfin tirea noastră si orice clipă care trece fără luptă este un pas înapoi. Toate eforturile noastre pentru curătire si sfintire se pot pierde într-o clipă prin căderea în păcate.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne învată: „Diavolul, când află un suflet molesit si care nu se îngrijeste de rănile păcatelor sale, nu încetează să-l lupte cu această armă”. „Antidotul nepăsării este împlinirea cu râvnă a datoriilor duhovnicesti”.

Sufletul care nu-si simte căderea sa duhovnicească, fie că nu este interesat de viata cea vesnică, fie că din cauza ostenelilor nechibzuite este căzut în această cursă a diavolului. Să ne ostenim duhovniceste, ca să păzim cetatea sufletului de atacurile satanei, ca să nu găsească la noi posibilitatea de a ne ispiti.

. Amânarea pocăintei
Ai timp să te pocăiesti! Aceste gânduri le auzim adesea în mintea noastră, prin gândurile pe care ni îe insuflă diavolul în mintea noastră, cât si prin cuvintele oamenilor păcătosi.

Ani de zile am fost jucării în mâinile diavolilor, făcându-le pe piac si săvârsind păcate. Intr-o zi însă, lumina dumnezeiască străluceste în noi si ne îndeamnă la pocăintă. Darul lui Dumnezeu ne face să simtim starea noastră păcătoasă. Dumnezeu ne cheamă la pocăintă prin gânduri de pocăintă insuflate de Sfântul Inger Păzitor si prin duhovnici. Acum intervine însă si diavolul. El lucrează cu gândurile amânării, pe care ni le insuflă în mintea noastră. Incearcă să ne convingă prin argumente mincinoase: nu ai postit, nu esti pregătit, ai timp, ce o să zică duhovnicul când va afla păcatele tale? Lasă, să te îndrepti si apoi te vei pocăi!

Nici un om nu poate fi însă sigur că în viitor se va pocăi sau că nu va muri. Dar diavolul, ajutat de înclinările noastre spre păcate, de cele mai multe ori reuseste să câstige vointa noastră. Astfel, pocăinta noastră este amânată si ocazia începutului bun si al mântuirii noastre este amânat. Cu trecerea timpului, patimile noastre se vor mări.

Rănile sunt mai usor de vindecat la început decât atunci când s-au cronicizat. Trebuie să punem de îndată în practică hotărârea noastră de a ne pocăi. Să facem să rodească prezentul. Să ne închidem urechile la povetele viclenilor diavoli, care ne soptesc că avem timp. Nu! Nu! Nu mai avem timp. Acesta este adevărul, pe care diavolul caută să-l schimbe, pentru a ne însela.

Unui părinte îi soptea diavolul la ureche: „Lasă, ai să mergi mâine să te spovedesti!” Iar părintele îi spunea: „Nu, astăzi mă voi spovedi si mâine fie voia Domnului”.
 Diavolul se preschimbă luând înfătisarea văzută

Din Vietile Sfintilor aflăm că diavolii se arată trupeste. De aceea Duhul Sfânt ne avertizează că „Satana se preface în înger de lumină” . Sfântul Antonie cel Mare ne spune: „Diavolul stăruia ticălosul noaptea, lua chipul unei femei si o imita în tot felul, numai ca să mă însele. Uneori mi se arăta ca un om evlavios. Adeseori se prefac a cânta psalmi. Se întâmplă uneori ca atunci când citim să rostească după noi ca un ecou cele ce au fost citite. Diavolii pot imita orice. Sunt vicleni si gata să se prefacă si să se schimbe în toate înfătisările. Ei râd nebuneste si suieră, căci toate le fac si le grăiesc si le tulbură si în toate se prefac si pe toate le amestecă, pentru a amăgi pe cei simpli”.Vietile Sfintilor prezintă nenumărate exemple despre aparitiile sensibile ale duhurilor rele, care uneori vorbesc, alteori imită diferite animale, iar alteori fac să se audă tropăituri, suierături, blasfemii si vorbe murdare. Si toate acestea cu scopul de a înspăimânta si înfricosa pe cel credincios. Stiind toate aceste lucruri, trebuie să fim foarte atenti si să nu ne temem.

Sfântul Antonie cel Mare ne sfătuieste să nu dăm nici o importantă unor astfel de mestesuguri diavolesti. Pentru că diavolii, dacă ar putea ceva asupra celor credinciosi, nu ar mai veni cu astfel de mestesuguri, ci i-ar doborî direct. Duhurile rele se mistuiesc dacă ne rugăm cu credintă si smerenie si chemăm numele Domnului, însemnându-ne cu Sfânta Cruce.
Diavolul ne înseală prin ghicit, vise, prejudecăti si superstitii

Diavolul ne înseală prin ghicit, prejudecăti, vise si superstitii, care la prima vedere par nevinovate. Dumnezeu, cu multa Sa Intelepciune, a ascuns omului viitorul său. Iar acest lucru l-a făcut pentru a-l feri de o înfricosată sursă de neliniste si nefericire. In plus, i-a hărăzit speranta si l-a încredintat de iubitoarea Sa purtare de grijă, cerându-i să se lase în grija Sa, cu încrederea copilului fată de Părintele Său.

Insă vrăjmasul diavol, vrând să slăbească si să micsoreze această încredere, speculează cu viclesug capacitatea sa (ca duh ce este asemenea îngerilor) de a cunoaste anumite lucruri, la care omul nu are acces. Mai ales cele referitoare la viitor. Să nu uităm că omul este, totusi, mai prejos decât îngerii (Evrei 2,7). Asadar, diavolii fără să fie a toate cunoscători, căci atotstiinta este o însusire numai a lui Dumnezeu, cunosc totusi unele împrejurări legate de cele ce se vor petrece.

Sfântul Antonie cel Mare spune că, de exemplu, diavolii văd cum plouă torential în Muntii Etiopiei si, în acelasi timp, se pot arăta în Egipt, unde prin ghicit si prin vise prevestesc celor creduli umflarea apelor Nilului. Dacă un frate de al tău, aflat într-o localitate îndepărtată, se va porni să vină la tine, diavolii care văd si aud acest lucru se vor arăta în vis tie si îti vor spune aceasta. Iar când se va întâmpla de mai multe ori aceste lucruri, te vei încrede în visele si descoperirile tale. Astfel, diavolii, folosind una din însusirile lor, se prefac că ghicesc si că spun mai înainte ce se va întâmpla după mai multe zile.

Sfântul Atanasie cel Mare spune că diavolii „se prefac că ghicesc”, căci în esentă ei nu ghicesc nimic, ci înseală pe oameni cu falsele lor previziuni. Pe termen lung, ei se dovedesc mincinosi, căci mint si nu spun nimic adevărat si sigur.

Hrana diavolilor este minciuna. Si chiar atunci când spun adevărul, o fac de nevoie, ca să poată apoi să însele si să ne robească si să ne prindă în cursele sale.

Sfântul Didim Alexandrinul spune că „de multe ori diavolul ne înseală, amestecând adevărul cu minciuna”. De aceea, noi nu trebuie să ascultăm si să credem ce spune diavolul si nici cuvintele rostite de cei demonizati. Să luăm pildă pe Domnul Iisus Hristos si pe Sfintii Apostoli, care n-au primit cele ce diavolul le-a ghicit, ca fiind adevărate. Domnul însusi i-a respins pe diavoli, cu toate că mărturiseau despre El un adevăr, anume că este Fiul lui Dumnezeu (Matei 4,1-11).

La fel a făcut si Sfântul Apostol Pavel, cu duhul pitonicesc al tinerei din Filipi, care aducea mult câstig stăpânilor ei, ghicind. Ea spunea adevărul când striga despre Sfântul Apostol Pavel si Sila: „Acesti oameni sunt slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt” (Fapte 16,17). Sfântul Apostol Pavel nu a primit aceste adevăruri, care proveneau de la diavoli. Astfel ne-a învătat să nu credem în ghicit si prevestiri, care sunt lucrări diavolesti. Si acest lucru, pentru ca nu cumva în adevărul spus de diavol să fie amestecată si minciuna sa si ca să ne deprindă pe noi să nu dăm niciodată crezare. Pentru că nu se cuvine ca noi, având dumnezeiestile Scripturi si libertate de la Mântuitorul, să ne lăsăm înselati de diavoli. Trebuie să fim foarte atenti, pentru că multi vrăjitori si ghicitori fac aceste lucrâri, folosind cuvinte de evlavie si de rugăciune.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Si lucrul cel mai mare al înselăciunii este că, atunci când suntem preveniti asupra acestor înselăciuni, încercăm s-o apărăm pe femeia ghicitoare spunând despre ea că este crestină si că nu spune nimic altceva decât numele lui Dumnezeu. De aceea trebuie s-o urâm si mai tare, pentru că foloseste numele lui Dumnezeu spre ocară”.

Nici în vise nu trebuie să credem, pentru că visele sunt înselătoare. De foarte putine ori ne vorbeste Dumnezeu prin ele. Diavolii însă ne pot vorbi de multe ori prin ele, urmărind să ne murdărească sufletul si trupul. De aceea, Sfântul Ioan Scărarul ne zice: „Nimeni să nu se învovoiască a se gândi ziua la năluciri visate în timpul noptii, căci si acesta este un scop al diavolilor, ca să ne murdarească în timpul stării de veghe cu spurcăciunile visate în timpul noptii”. Deci, regula de aur pentru interpretarea viselor este de a nu crede în vise.

Dacă Dumnezeu vrea să ne descopere voia Sa cea Sfântă prin vise, are puterea să ne-o descopere, trecând peste cenzura noastră (de a nu crede în vise). Sfântul Ioan Scârarul ne învată: „Cel ce crede în vise este asemenea celui care aleargă după umbra sa si încearcă s-o prindă”. Când începem să credem în vise, dăm dracilor dreptul de a ne ispiti si când suntem treji. Atentie, de asemenea, si la superstitii si la prejudecăti. Acestea sunt armele în mâinile diavolilor, prin care oamenii devin jucăriile lor. Sunt oameni care consideră cifra 13 fatidică sau se nelinistesc la strigătul cucuvelei sau la urletul câinilor, sau dacă le-a tăiat calea o pisică s.a.m.d. Toti acestia, fară să vrea sau fără să înteleagă, îsi leagă viata, fericirea sau belsugul de anumite persoane sau întâmplări, care nu au nici o legătură cu desfăsurarea firească a vietii. De cele mai multe ori, diavolii aranjează astfel lucrurile ca oamenii să creadă în superstitii. Este vorba aici de oameni necredinciosi sau mai putin credinciosi.

De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „Văzând un om oarecare, repede îl poti condamna, la îndemnul nefast al superstitiei, dar nu vezi cursa diavolească ce ti-a fost întinsă. De ce te faci vrăjmas fratelui tău, fără nici un motiv justificat? Si nu întelegi cât de mare este batjocura, cât de mare este rusinea si, mai mult, cât de mare este primejdia. De multe ori omul are un cosmar sau vede o pisică neagră sau alte lucruri si crede că acestea ar prevesti ceva ău. Aceasta este o lucrare diavolească, pentru că nu ceea ce crede omul face ziua rea, ci petrecerea în păcate. Prin urmare, când iesi din casâ, să te păzesti de a păcătui. Dacă vom păcătui, va veni si căderea noastră. Astfel, diavolul nu ne poate vătăma. Dacă vom păcătui, vom fi sub influenta diavolilor, care ne vor conduce la tot lucrul rău”.

Desi Sfânta Scriptură condamnă orice fel de prezicere (III Regi 22-29) si este cunoscut că diavolul este tatăl minciunii (Ioan 8,44), se găsesc destui crestini care se ocupă cu ghicitul, cred în vise si prejudecăti, lăsând prin aceasta ca diavolul să le conducă viata lor.Sfântul Ioan Gură de Aur ne învată: „Noi însă nu trebuie să cădem vicleniei diavolilor, ci să ne îndepărtăm de orice unealtă satanică a vrăjitoriei, ghicitului, prezicerii sau a superstitiilor. Căci pentru noi este mai de pret să credem în Domnul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos si în învătătura Sa, iar ca armă să avem Crucea Sa. Fericit este însă si sufletul care cheamă numele lui Iisus Hristos în orice necaz, boală sau trebuintă, pentru că se va îndepărta de la el orice lucrare satanică”.

. Diavolii ne ispitesc prin răul natural

Dumnezeu a îngăduit diavolilor să ne ispitească, pentru a încerca credinta si evlavia oamenilor. Răul care există în lume este de multe ori o armă redutabilă a diavolilor, prin care încearcă pe oameni. Astfel, diavolul trimitând cele rele oamenilor, adică nenorocidle, bolile, încercările, mâhnirile, reuseste de multe ori să aducă pe oameni la disperare si deznădejde.

In pilda Evangheliei, cu femeia gârbovă, se arată putinta diavolului de a chinui pe oameni cu boli. Domnul Iisus Hristos, vorbind despre cei 18 ani de suferintă ai femeii, spune că satana a legat-o cu aceasta (Luca 13,11). Din nefericire, diavolul ne războieste tot timpul cu cele rele: mâhnirile ne coplesesc, bolile ne cercetează, moartea bate la usă, nereusitele ne încearcă, visurile ne sunt spulberate, sperantele zdrobite, biciul încercărilor ne loveste fără milă. Iar noi, în fata greutătilor vietii si, mai ales, din pricina nelinistii, neputintelor si descurajărilor, ne pierdem nădejdea si credinta. Iar pentru aceste lucruri ne certăm cu Dumnezeu, îl hulim, îl ocărâm, îi cerem socoteală. Alături de noi, diavolul se bucură de aceste reusite ale lui.Trebuie să fim cu luare aminte pentru a înfrunta greutătile vietii, căci diavolul pândeste tot timpul, ca să exploateze momentele grele ale vietii prin care trecem. Diavolii ne atacă mai ales când Dumnezeu îngăduie să fim ispititi, pentru cresterea noastră duhovnicească. Prin gândurile insuflate ne împinge la vrăjmăsie cu Dumnezeu si urmăreste să ne îndepărteze de El, ca după aceasta să devenim pradă usoară pentru ei.

Sunt boli care apar datorită firii noastre slăbite fată de microbi. Alte boli sunt datorate păcatelor noastre. Alteori, diavolul intră în trupurile oamenilor si le suge puterea, din sănătoase făcându-le bolnave si chircite.

Cuviosul Nil Ascetul Spune: „Sunt asadar diavoli care intră în trupul omului si în toate mădularele lui si îi sug puterea, lăsându-le aproape fără vlagă. Si aceasta se întâmplă cu toate că în trup nu se află nici o boală”. De aceea, în orice boală trebuie să alergăm în primul rând la Sfintele Taine si la rugăciunile Bisericii. Si nu numai la Sfântul Maslu, ci si la rugăciunile speciale pentru vrăji, deochi, farmece, cosmaruri, insomnii, precum si orice rele care îi bântuie pe oameni.

Puterea lui Dumnezeu este infinit mai mare decât a diavolilor, iar omul care se roagă lui Dumnezeu va putea să scape prin puterea dumnezeiască de orice rău cu care satana încearcă să ne chinuie.

. Furnico-leul

1

Furnico-leul este tactica de actiune a diavolului. La început diavolul este mic si neobservat, ca o furnică, iar după o perioadă de timp devine mare si înfricosător ca leul (1 Petru 5 8).Furnico-leul este, de fapt, păcatul, asa cum ni-l prezintă diavolul. La început, înainte de a păcătui, diavolul ni-l prezintă mic, cât o furnică, fără însemnătate si fără consecinte. Se străduieste, ajutat de patimile noastre, să ne prezinte păcatul ca fiind mic si fără nici o gravitate. Iar după ce am păcătuit, ni-l arată ca un leu, mare si înfricosător. Si acest lucru îl face pentru a ne arunca în deznădejde si a ne convinge că nu mai este sansă de pocăintă si, deci, de mântuire. Toti am avut de suferit de pe urma acestei arme diavolesti.

La început, diavolul îti pune în gând să calci o poruncă dumnezeiască. De exemplu, să desfrânezi. Ajutat de pofta ta spre desfrânare, atacul diavolului începe sistematic. Dacă omul nu i se împotriveste prin post, rugăciune, smerenie, spovedanie si Sfintele Taine, diavolul îi spune: „Nu te necăji, nu esti tu primul nici ultimul care greseste. Si apoi ce mare păcat, astăzi toti păcătuiesc. Mai târziu te vei pocăi”. Astfel de atacuri foloseste diavolul, ca sa pară mai mic păcatul si fără însemnătate.După ce ai păcătuit, diavolul te aduce la deznădejde spunându-ti ce lucru înfricosător ai făcut. Cum ai să te duci la duhovnicul tău să-i spui că ai gresit. El, care te stie atât de bun si curat? Ai călcat porunca lui Dumnezeu si pentru aceasta vei fi canonisit. Pentru tine nu mai este iertare si milă. Nu mai ai sansă de mântuire. Mai bine distrează-te si păcătuieste în continuare. Ingreunându-ti sufletul cu păcate, pierzi astfel sansa pocăintei si a mântuirii.

De aceea este nevoie de mare atentie. In esentă nu există păcate mari sau mici, usoare sau grele. Toate păcatele sunt păcate. Cine a gresit într-o singură poruncă dumnezeiască, s-a făcut vinovat de toate poruncile dumnezeiesti (Iacob 2,20). Deci, nu trebuie să considerăm unele păcate mici si altele mai grele. Această metodă de deosebire a pâcatelor este de la diavol. Orice călcare a poruncilor este de la diavol. Orice călcare a poruncilor dumnezeiesti este păcat. Bine este să nu păcătuim, pentru că orice păcat este urâciune înaintea lui Dumnezeu si mânie pe Dumnezeu. Iar dacă am păcătuit, să ne ridicăm imediat, să ne rugăm, căci mila lui Dumnezeu este nemăsurată.

 Diavolul înseală prin erezie si necredintă1

Credinta putemică dreaptă(ortodoxă) si faptele bune crestine mântuiesc pe om. Dimpotrivă, credinta rătăcită, eretică si care se sprijină pe născociri omenesti si diavolesti si care nu cunoaste Sfintele Scripturi, nu foloseste si nu mântuieste.

Sfântul Atanasie cel Mare spune: „Diavolul, care în urâciunea răutătilor lui, a născocit ereziile, se foloseste de cuvintele 

Sfintelor Scripturi ca de un acoperământ, pentru amăgirea celor naivi, semănând îti ele otrava sa sufletească”. Ca urmare, credintele eretice si gresite, care se împotrivesc învătăturii Bisericii Ortodoxe sunt piedici înfricosătoare pentru mântuirea sufletelor noastre si arme putemice ale diavolilor. Prin necredintă, diavolul 

întinde curse mai ales celor învătati, care se încred în ei însisi. Diavolul se prezintă în fata lor cu stiinta si filozofia si le aduce necredinta.

Oare nu-i vedem pe astfel de oameni lângă noi? „Cine a văzut ceea ce spun Sfintele Scripturi?” întreabă cei necredinciosi. Iată gânduri si întrebări insuflate de diavoli oamenilor care au deja o înclinare spre necredintă.

Sfântul Apostol Pavel scrie: „Dunmezeul acestui veac (diavolul) a orbit mintea necredinciosilor, ca să nu le lumineze lumina Sfintei Evanghelii slava lui Hristos”.

 Oamenii păcătosi sunt slugile diavolilor

Diavolul este împăratul acestei lumi a păcatelor. El are în această lume slujbasii săi (Ioan 12,31). Vrăjmasul mântuirii noastre se luptă pentru pierderea sufletelor omenesti si a avut întotdeauna ucenici, cu voia sau fără voia lor. Astfel de oameni, gata oricând să facă voia diavolului, sunt nenumărati, atât tineri, cât si vârstnici, bărbati si femei. Iată numai câteva exemple: sotul tiran, aspru, betiv si desfrânat, care alungă pacea si dragostea din familia sa; o femeie ispititoare, care umblă sumar îmbrăcată pe stradă, smintind pe oameni cu păcatul desfrânării; un om de stiintă sau de cultură, necredincios sau eretic, care prin scrierile sale, prin cuvintele sale varsă otrava necredintei si a ereziilor în sufletele cititorilor; omul bogat, care cu ajutorul banilor corupe constiintele; tatăl si mama, care prin educatia atee, eretică si imorală pe care o dau copiilor îi conduc pe acestia în mrejele păcatelor si spre pierderea sufletelor…

Să luăm aminte la noi însine, ca nu cumva să ajungem vreodată unelte ale diavolilor, cu voia sau fără voia noastră si să contribuim astfel la pierderea sufletelor semenilor nostri. Căci va veni într-o zi clipa în care vom da seama de sufletele care s-au pierdut în iad din pricina noastră. Dumnezeu ne va spune atunci: 

Sângele lor din mâna ta se va cere” (lezec. 3,20).

Tot Mântuitorul nostru ne-a învătat: „Feriti-vă de proorocii mincinosi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori” (Matei 7,15). Iar Sfintii Apostoli ne-au învătat: „Nu dati crezare oricârui duh. Ci cercetati duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă multi prooroci mincinosi au iesit în lume” (1 Ioan4,l).

Având o astfel de poruncă de la Dumnezeu, trebuie să ne ferim de orice legătură cu duhurile necurate (de astrologi, vrăjitori, magi, senzitivi, contactanti ai OZN, prezicători, bioenergeticieni, radiestezisti) etc. Chiar dacă demonul se preface că spune prin ei adevărul, noi cunoscând scopurile pe care le urmăreste el, să le respingem, aducându-ne aminte de cuvintele Sfintelor Scripturi: „Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce tu istorisesti dreptătile Mele” (Ps. 49,17).

Diavolul ne luptă cu deznădejdea

Ca să păcătuiesti este cel mai usor. Rar si greu lucru este a te pocăi si a te mântui. Multe pricini contribuie la aceasta: nepăsarea, rusinea, lipsa de interes. Si astfel omul rămâne căzut în păcate, departe de mântuirea sa.

Pocăinta noastră se sprijină pe nădejdea ca Dumnezeu, prin marea Sa milostivire, îsi va deschide cu dragoste bratele sale, primind pe fiul cel pierdut, care se întoarce din tara păcatului, în casa Tatălui Său. Lipsit de această nădejde, omul păcătos se simte parăsit de Dumnezeu si neputincios, renuntând la lupta de a se elibera de păcatele sale, care îl apasă. lar greutatea păcatelor sale creste în fiecare zi si starea sa sufletească se înrăutăteste. Odată cu pierderea nădejdii sale în Dumnezeu, omul îsi pierde si mântuirea, pentru că rămâne încătusat păcatului, rob al satanei, care îl conduce la tot lucrul rău si aceasta împotriva bunăvointei lui Dumnezeu, care vrea ca toti oamenii să se mântuiască si la cunostinta adevămlui să vină (1 Tim. 2,4).Arma deznădejdii este extrem de eficace pentru diavoli, căci deznădejdea va sluji.întotdeauna de sfetnic rău omului. Ea îi închide omului calea întoarcerii la Dumnezeu si îl sileste să rămână împotmolit în mlastina păcatelor. Dar cum lucrează diavolul? El sopteste la urechea fiecărui om păcătos: „Iată tineretea ti-ai pierdut-o în păcate, toată viata ta ai făcut numai rele, desfrânări, hotii, minciuni, iubire de arginti, betii, ai mintit, ai jurat, ai hulit pe Dumnezeu. Ce nădejde de mântuire ai? Esti pierdut! Cel putin mai distrează-te, câte zile mai ai de trăit pe pământ”.

Astfel urmăreste diavolul să adâncească pe om si mai mult în păcate, să facă inima noastră locas al diavolilor si să ne îndepărteze de Dumnezeu. Atitudinea noastră trebuie să fie alta. Ai păcătuit? Trebuie să-ti pară rău de păcatele săvârsite si să te ridici si să te întorci la Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că „diavolul are cea mai mare bucurie când omul cade în deznădejde, mai multă decât atunci când păcătuieste”.

Sfânta Scriptură si Sfintii Părinti ne arată cât de bun si iubitor de oameni este Dumnezeu, ca să ne dea nădejde si curaj, să ne ridicăm din robia păcatelor. De fiecare dată când sovăim să ne pocăim si rămânem în deznădejde, bucurăm pe diavoli si ne facem robii lor. Trebuie să scăpăm de această cursă a diavolilor (II Tim. 2,26). Să nu ne lăsăm stăpâniti de deznădejde, căci deznădejdea se naste din multimea păcatelor, din îngreunarea constiintei si din nesuferita mâhnire sau din mândrie si din îngâmfare, după cum ne spune Sfântul Ioan Scărarul.

Această stare de deznădejde nu este plăcută lui Dumnezeu, iar Sfânta Scriptură si Sfintii Părinti ne-o prezintă ca pe o stare sufletească periculoasă. Numai diavolul se bucură de deznădejdea omului. Orice gând de deznădejde este de la cel viclean.

Sfântul Ioan Scărarul spune: „Nimic nu se compară cu îndurarea lui Dumnezeu. De aceea, cel ce deznădajduieste, s-a 

înjunghiat pe sine”.
. Diavolul atacă pe oamenii izolati

Oamenii izolati, care se sprijină pe ei însisi, care nu se sfătuiesc cu alti oameni, sunt cel mai usor de atacat si de doborât de diavoli. Întărirea reciprocă a doi sau mai multi frati este o armă înfricosată împotriva diavolilor. Oamenii uniti duhovniceste, care se ajută si se întăresc reciproc, cad foarte greu în cursele diavolilor. Vrajmasul mântuirii noastre stie că „unde sunt doi sau trei adunati întru numele Domnului, acolo se află si Hristos în mijlocul lor” (Matei 18,20) si de aceea îi urmăreste pe cei izolati, pentru a-i ataca. Deci, trebuie să păstrăm în permanentă legătura duhovnicească cu Hristos, cu Biserica si cu semenii nostri.

Crestinii, care sunt uniti duhovniceste cu Hristos si cu semenii lor când se roagă împreună, se ajută unii pe altii si muncesc împreună, iar harul lui Dumnezeu îi păzeste de săgetile diavolilor. Cele mai multe cazuri de sinucidere sunt semnalate la oamenii care se despart de Biserică si trăiesc izolati. Datoria noastră este foarte clară: Nu vom îngădui diavolului să ne piardă cu înselăciunea sa.

Să rămânem credinciosi în cele ce am învătat si de care suntem încredintati din Sfintele Scripturi si învătăturile Sfintilor Părinti (11 Tim. 3,14). Pentru că aceste lucruri sunt spre folosul mântuirii noastre si al dobândirii vietii celei vesnice.

. Diavolii ne ispitesc cu cele de-a dreapta

Dacă vede diavolul că armele sale pline de răutate si de păcate nu au reusit, atunci ne atacă cu mândria. Omul care cedează acestui mare păcat este stâmit de orgoliu si, astfel, din cel mai înalt om duhovnicesc va ajunge cel mai păcătos. Dacă, de exemplu, ne luptăm cu diavolii si nu cedăm ispitelor lor, ei îsi schimbă metodele si ne atacă cu cele de-a dreapta, cu mândria. Astfel, îti va sopti la ureche: „Bravo! Esti un luptător virtuos. Meriti laude!” Este însă glasul diavolilor, care sunt învătătorii îngâmfării.

Dar această metodă poate fi utilizată si în alt mod:

Diavolul vine si sădeste în om dispozitia pentru o râvnă foarte mare, adică ne îndeamnă să ne nevoim, spre cele ce depăsesc puterea noastră (post peste măsură, somn putin, priveghere de toată noaptea…). Sfântul Ioan Scărarul ne lămureste: „De multe ori scopul vrăjmasilor nostri este să ne îndemne la cele mai presus de puterea noastră, ca, descurajându-ne (sau îmbolnăvindu-ne), să lepădăm si cele după putere si să prilejuim râsul cel mai mare al vrăjmasilor nostri”. Sfintii părinti ne învată că tot ceea ce este peste puterea noastră este de la diavoli. De exemplu, dacă tinem post aspru, fără binecuvântarea duhovnicului, ne putem îmbolnăvi cu trupul si nu mai putem munci pentru fapta bună crestină, necesară mântuirii noastre.

Pentru toate lucrurile este un timp, iar drumul virtutilor are si el anumite legi. Diavolul ne îndeamnă să le călcăm, să urmăm, adică, cele mai presus de puterile noastre. Iar rezultatele? Nereusind, ne îmbolnăvim, deznădăjduim, scade râvna spre virtute si în cel mai rău caz ne putem îmbolnăvi psihic.

Alt mod în care se manifestă ispita diavolului de-a dreapta este lepădarea dojanei. Vrajmasul nostru ne laudă pentru izbânzile noastre; ne înaltă pe culmile mândriei si ne arată pe ceilalti oameni neînsemnati, păcătosi si prosti. Fariseul din noi va cugeta: „eu nu sunt ca ceilalti oameni, răpitori, nedrepti, adulteri…” (Lc. 18,11). Si astfel se întâmplă ceea ce spune Sfântul Ioan Scărarul: „Dracii ne silesc fie să păcătuim, fie, dacă nu păcătuim, să judecăm pe cei ce păcătuiesc, pentm ca prin lucrul cel de-al doilea să pătăm pe cel dintâi”.

Prin judecarea aproapelui nostru ne îndepărtăm de Dumnezeu si pierdem astfel plata pentru virtutile pe care le 

avem. Aceste viclenii ale diavolilor sunt arme redutabile împotriva crestinilor si a celor ce sporesc duhovniceste. Pe acestia, diavolul îi prinde în mrejele sale, fie prin mândrie, fie prin judecarea aproapelui. Cu adevărat, vrăjmas înfricosător este diavolul.

Să stăm bine! Să stăm cu frică, să luăm aminte!
3.19. Cele patru atacuri ale diavolilor în preajma mortii omului

a) Primul atac al diavolilor este asupra credintei. Satana seamănă gânduri de îndoială si de necredintă în mintea omului. 

Crestinul trebuie să se însemne cu Sfânta Cruce, să se roage lui Dumnezeu cu smerenie si să-i răspundă: „Mergi înapoia mea 

Satană, tată al minciunii, pentru că eu cred ce spune Dumnezeu, iar nu ce spui tu si cei asemeni tie”;

b) Al doilea atac este asupra deznădejdii. Prin aceasta ne înfricosează cu păcatele pe care le-am făcut, spunându-ne că nu mai avem nădejde de mântuire. Noi să ne aducem aminte că Dumnezeu este milostiv si poate ierta păcatele noastre;

c) Al treilea atac al diavolilor în preajma mortii omului este cu slava desartă. Prin aceasta ne îndeamnă să avem încredere în faptele noastre. Noi să ne aducem aminte că toate faptele bune le-am făcut numai cu ajutoml lui Dumnezeu;

d) Al patrulea atac este cu închipuirea de sine. La multi crestini, înainte de moarte, diavolii se arată în chip de îngeri luminati si alte năluciri (2 Cor. 11,14). În aceste clipe trebuie să ne smerim si să-i zicem: „Prefă-te ticălosule în întunericul tău. Eu nu sunt vrednic de astfel de arătări”.

Dumnezeu, care se află în noi de la Sfântul Botez, este mai putemic decât diavolul.

Diavolul dispune de arme puternice si nenumărate si ne atacă cu mare furie, pentru a ne birui. Dar nu trebuie să ne speriem de atacurile diavolului atâta timp cât ne aflăm aproape de Dumnezeu cel Atotputernic. Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a făcut om „ca să strice lucrările diavolului” (Ioan 3,8) si să izbăvească pe cei care „frica mortii îi tineau în robie toată viata” 

(Evr. 2,14-15).

Când Domnul nostru Iisus Hristos a coborât la iad, El a desfiintat împărâtia iadului si a eliberat pe cei detinuti acolo de diavoli. Sfântul Antonie cel Mare ne spune: „Se cuvine să nu ne temem de atacurile lui si de săgetile lui arzătoare si de vicleniile lui lucrate de mestesugita lui minte. Toate acestea nu sunt nimic înaintea puterii lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care numai rostind numele Lui cu credintă si cu evlavie, pune pe fugă toată ostirea diavolilor”. Aceasta întrucât

Dumnezeu ne-a încredintat că „mai mare este Cel ce este în voi, decât cel din lume” (1 Ioan 4,4). Alături de Dumnezeu cel Atotputemic ne facem si noi putemici. Si astfel si noi smeritii si neputinciosii avem curajul să ne aruncăm în luptă si sa ne împotrivim vrăjmasilor diavoli.

La Sfântul Botez am fost întrebati: „Te lepezi de satana si de toate lucrurile lui si de toti îngerii lui? De toată slujirea lui?” 

Iar noi am răspuns: „Mă lepăd!” Iar apoi: „Te unesti cu Hristos?” Si noi am răspuns: „Mă unesc!” Cu cât vom fi mai sfinti, mai apropiati de Dumnezeu, mai uniti mistic cu Hristos, cu atât diavolii vor fi mai departe de noi, iar atacurile lor vor fi mai neputincioase. Iar cu cât vom fi mai uniti cu lumea si cu păcatele, cu atât diavolii vor fi mai apropiati de noi si noi vom fi slujitorii lor. Sfântul Apostol Ioan ne spune: „Cel ce s-a născut din Dunmezeu se păzeste pe sine si cel viclean nu se atinge de El” (1 In. 5,18).

( Extras din cartea : „Razboiul crestinilor cu diavolii”)

 Sursa

 

Psalmul 90 – Stare de liniște și puritate sufletească

O metodă eficientă de contactare a entităților angelice este rostirea din suflet a Psalmului  90 intitulat și O cântare de laudă a lui David [pentru bunul Dumnezeu].

 

E bine de știut că scrierile teologice afirmă despre acest psalm că el îi conferă celui ce îl citește adesea interior, meditând cât mai profund asupra lui într-o stare de liniște și puritate sufletească certitudinea de nezdruncinat a protecției divine.
Pot fi astfel evitate evenimentele cu caracter nefast, manifestându-se de multe ori un ajutor providențial chiar și atunci când acest ajutor pare a fi ceva imposibil.
Iată textul psalmului: 
1. Cel ce locuieste in ajutorul Celui Preainalt, intru acoperamantul Dumnezeului cerului se va salaslui.

2. Va zice Domnului : ” Sprijinitorul meu esti si scaparea mea; Dumnezeul meu, voi nadajdui spre Dansul „.

3. Ca El te va izbavi din cursa vanatorilor si de cuvantul tulburator.

4. Cu spatele te va umbri pe tine si sub aripile Lui vei nadajdui; ca o arma te va inconjura adevarul Lui.

5. Nu te vei teme, de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua,

6. De lucrul ce umbla in intuneric, de molima ce bantuie intru amiaza.

7. Cadea-vor dinspre latura ta o mie si zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.

8. Insa cu ochii tai vei privi si rasplatirea pacatosilor vei vedea.

9. Pentru ca pe Domnul, nadejdea mea, pe Cel Preainalt L-ai pus scapare tie.

10. Nu vor veni catre tine rele si bataie nu se va apropia de locasul tau.

11. Ca ingerilor Sai va porunci pentru tine ca sa te pazeasca in toate caile tale.

12. Pe maini te vor inalta ca nu cumva sa impiedici de piatra piciorul tau.

13. Peste aspida si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si peste balaur.

14. ” Ca spre Mine a nadajduit si-l voi izbavi pe el, zice Domnul; il voi acoperi pe el, ca a cunoscut numele Meu.

15. Striga-va catre Mine si-l voi auzi pe el; cu dansul sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi slavi.

16. Cu lungime de zile il voi umple pe el, si-i voi arata lui mantuirea Mea „.

Sursa