Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea: Despre rătăcirile Sinodului din Creta… fapte, consecinţe, îndreptare!

Cu multă îngrijorare am încercat, de multă vreme, să aduc în conştiinţa tuturor cele mai mari greşeli şi rătăciri pe care le-am găsit în documentul numit „Regulamentul de organizare şi funcţionare a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe” [prescurtat, ROF]. Printre multe altele, şi faptul că prevederile – covârşitor neortodoxe – ale acestui „Regulament” distrug eclesiologia ortodoxă, inclusiv prin înfiinţarea unei caste (supra-)episcopale, similare într-un fel cardinalilor din Catolicism.
Această castă, alcătuită din „Întâistătătorii Bisericilor autocefale”, are în „ROF” atribuţii şi drepturi net superioare celorlalte două caste episcopale, inferioare, înfiinţate prin acelaşi document.Dreptul de veto este unul dintre ele, dar acum, în faţa unor FAPTE dovedite categoric, mă voi opri la alt aspect, extrem de grav. Un aspect pe care l-am subliniat repetat şi public, inclusiv în conferinţa de la Bucureşti, din 31 martie, numită „Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe – ce ştim şi ce nu ştim despre acesta?”.

Este vorba despre lipsa TOTALĂ de control a pleromei Bisericii – inclusiv a episcopilor din oricare Biserică locală autocefală! – asupra purtării întâistătătorului în acest tip de „Mare Sinod” inventat prin amintitul „Regulament” [ROF].Adică am atras atenţia asupra faptului că aşa-zisul vot al episcopilor unei Biserici locale este strict consultativ şi poate uşor să fie total ignorat de întâistătător, dat fiind că „Regulamentul” [ROF] nu obligă la acest respect şi nu sancţionează ignorarea votului episcopilor.

Mulţi au reacţionat violent, sărind cu o râvnă ruşinoasă pentru orice om cu o urmă de demnitate, să apere „corectitudinea” – după ei, absolută şi dumnezeiască a – întâistătătorilor. Deşi nu o contestase nimeni, se contestase corectitudinea „Regulamentului” [ROF]!

Faţă de aceste reacţii devine cu atât mai cutremurător FAPTUL că Patriarhul Serbiei A VOTAT PENTRU documentele pe care MAJORITATEA EPISCOPILOR SÂRBI LE-A RESPINS! Să revedem faptele: din 24 de episcopi sârbi, 17 votează împotriva documentelor şi refuză să le semneze, iar 7 – nici 30% – votează pentru şi le semnează; iar Patriarhul Serbiei, din poziţia de castă superioară oferită de „ROF”, VOTEAZĂ PENTRU, ÎN NUMELE BISERICII SÂRBE!

Această flagrantă încălcare a obligaţiilor faţă de Biserica locală al cărei REPREZENTANT (NU conducător!) este întâistătătorul nu a fost pedepsită în niciun fel. Nu a existat nicio reacţie, nimic.

De ce? Cum a fost posibil un asemenea abuz evident şi cutremurător? Cum s-a putut ca episcopii români sau greci să accepte şi să semneze documentele, în situaţia în care Biserica Sârbă le-a respins?

Simplu, pentru că Patriarhul Serbiei le-a votat şi semnat!

Şi pentru că organizatorii i-au sprijinit abuzul!

Se dovedeşte astfel că, din nenorocire, am avut dreptate.În ciuda furiei unora faţă de semnalele de alarmă pe care le-am tras, în ciuda insultelor şi batjocurilor folosite în loc de argumente, în ciuda linguşelilor nesfârşite pe care aceştia le-au adus întâistătătorilor în special, dar şi organizatorilor Sinodului din Creta şi altora, FAPTELE sunt clare: Patriarhul Serbiei a abuzat de poziţia superioară pe care ROF i-a oferit-o şi şi-a bătut joc de votul episcopilor sârbi.

Dar aceste fapte nu s-ar fi materializat în documentele finale şi semnăturile lor dacă nu exista sprijinul organizatorilor!
Strict ipotetic, după fanteziile care îi văd pe ierarhi supra-umani, adică infailibili şi incoruptibili – în contradicţie cu Învăţătura Bisericii, care subliniază mereu că suntem, toţi, oameni, adică supuşi greşelii- ce ar fi trebuit să se întâmple? DUPĂ DREPTATE, ar fi trebuit ca Patriarhul Serbiei, în faţa votului episcopilor sârbi, SĂ RESPINGĂ TOATE DOCUMENTELE SINODULUI DIN CRETA!

Ceea ce, conform principiului unanimităţii, atât de clamat de organizatori şi de ROF, ar fi însemnat că toate documentele au fost respinse (în forma prezentă).

REAL, documentele sunt considerate adoptate – inclusiv de către Patriarhia Română – în ciuda FALSULUI direct, ABUZULUI total neortodox pe care Patriarhul Serbiei l-a făcut .Este de observat un „amănunt” care lămureşte multe: sunt episcopi ce au semnat unele variante lingvistice ale documentelor, dar nu şi pe celelalte. Acest amănunt, adăugat mărturiilor directe, atestă un „haos al semnăturilor” şi un „haos al redactării documentelor”. Un haos pe care îl credem intenţionat. Doar un asemenea haos putea acoperi faptul că un întâistătător a votat PENTRU documente deşi episcopii său au votat, în majoritate covârşitoare, ÎMPOTRIVĂ. Doar un asemenea haos putea face să nu se observe LIPSA semnăturilor imensei majorităţi a episcopilor sârbi, opoziţia lor faţă de ceea ce s-a pretins a fi adoptat.Avem, ca urmare, drept „documente ortodoxe” ale Sinodului din Creta, nişte documente realizate şi semnate nu doar prin încălcarea sinodalităţi ortodoxe, prin ignorarea eclesiologiei ortodoxe şi inventarea uneia noi, ci şi prin cel mai nedem şi grosolan abuz!

Dacă era vorba despre documente civile, adoptate de un ONG sau de o fundaţie, cu atât mai mult de o instituţie de stat oarecare, un asemenea abuz nu doar că le-a fi lovit de nulitate, ci ar fi avut consecinţe juridice extrem de grave. Pe scurt, este vorba despre cel puţin o infracţiune – abuz de putere -, dacă nu mai multe – fals în acte publice, uz de fals, înşelăciune etc.
O asemenea purtare într-un sinod pare de necrezut.Mai ales într-un sinod care s-a declarat ba „panortodox” (denumire străină Ortodoxiei), ba „Sfânt şi Mare”, ba „al Biserici Ortodoxe” (in integrum!) etc.

O asemenea purtare aminteşte de Stejar (403), Efes (449), Ferrara-Florenţa (1438-1439) etc., nu de sinoadele ortodoxe pecetluite ca atare de Duhul Sânt.
Faţă de asemenea FAPTE, total neortodoxe, care vor rămâne în istorie pecetluind ruşinea celor care le-au făcut, nu poate exista decât durere; şi, să dea Dumnezeu!, pocăinţă.Dar, totodată, de vreme ce aceste FAPTE fărădelege au ieşit la iveală, este absolută nevoie de îndreptare!

Pe de-o parte, „ROF” s-a dovedit a fi un regulament neortodox şi incapabil de a asigura o organizare coerentă şi o exprimare adevărată a episcopilor, o adevărată bătaie de joc la adresa sinodalităţii ortodoxe.Pe de altă parte, nenumăratele încălcări ale „ROF” ce s-au săvârşit în Creta anulează acel sinod chiar şi din punctul de vedere al regulamentului pe care, teoretic, s-a bazat.

Ca urmare, este absolut necesar ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi toate celelalte Biserici locale să respingă Sinodul din Creta, să şteargă orice şansă ca aşa ceva să poată fi privit şi folosit drept precedent.
A admite şi instituţionaliza abuzul, falsul, inovaţia teologică, distrugerea sinodalităţii şi eclesiologiei ortodoxe înseamnă a lupta direct împotriva Bisericii lui Hristos şi a Conducătorului ei.

S-a greşit, dar este loc şi vreme de îndreptare şi pocăinţă, este loc şi vreme să se înveţe din greşeli şi să se pună început bun.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Sursa

Mai putem sa primim binecuvantare de la Ierarhii romani care au participat la curvia spirituala numita „intalnirea pentru pace” de la Sarajevo?

SINCRETISM RELIGIOS PRE-ANTIHRISTIC la intalnirea “pentru pace” de la Sarajevo (FOTO, VIDEO), cu participarea “iluminatilor” Van Rompuy, Mario Monti, Dalai Lama si a 3 IERARHI ROMANI: PS SILUAN MANAILA (Ungaria), IPS IOAN SELEJAN (Covasna) si IPS SERAFIM JOANTA (Germania)

Intrebam cu durere fiiasca:
CE REPREZINTA “FLACARA” (PAGANA SAU ANTIHRISTICA?) APRINSA INCLUSIV DE EPISCOPII NOSTRI, IMPREUNA CU PAGANII SI ERETICII?

Le pasa intai-statatorilor nostri de MESAJUL simbolic grav de APOSTAZIE care se transmite prin sminteala pe care o fac participand la astfel de ceremonii oculte care propovaduiesc “egalitatea” si unitatea (infratirea) antihristica a religiilor si de faptul ca astfel se fac responsabili si pentru miscarile zelotiste si schismatice?
Ortodoxia.hu: Întâlnire internaţională pentru pace organizată de Comunitatea Sant’Egidio la Sarajevo, în Bosnia Herţegovina

Între 9 şi 11 septembrie, la Sarajevo, în Bosnia-Herţegovina, sub genericul „A trăi împreună este viitorul. Religii şi culturi în dialog (Live togheter is the future. Religions and Cultures in dialogue)”, se desfăşoară „Întâlnirea internaţională pentru pace” organizată de Comunitatea Sant’Egidio (aparţinând Bisericii Romano-Catolice), cu sprijinul Bisericii Ortodoxe Sârbe, al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Vrhbosna-Sarajevo, al Comunităţii Islamice şi al celei Evreieşti din Bosnia-Herţegovina.
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi reprezentând Biserica Ortodoxă Română, la această manifestare a participat Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria. Tot din cadrul Patriarhiei Române, au mai participatÎnaltpreasfinţitul Părinte Serafim,Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord şi Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Onorific Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei.
Având o existenţă de mai bine de patru decenii şi fiind fondată în 1968 de către Domnul Andreea Riccardi, profesor de Istorie contemporană la Universitatea din Roma III, iar actualmente şi Ministru pentru Cooperare Internaţională şi Integrare, în cadrul Guvernului italian, Comunitatea Sant’Egidio organizează anual astfel de întâlniri internaţionale pe tema păcii, la care participă mii de oameni de diferite religii şi culturi de pe toate meridianele globului, iar ediţia din acest an, cea de a XXVI-a, se desfăşoară la Sarajevo, într-un oraş simbol pentru Peninsula Balcanică, dar şi pentru Europa: aici convieţuiesc la un loc cel puţin patru dintre marile religii ale lumii (musulmani, ortodocşi, romano-catolici şi evrei), în urmă cu 99 de ani de aici izbucnea Primul Război Mondial, iar la sfârşitul secolului al XX-lea un alt mare conflict local a tulburat din nou liniştea acestor locuri şi oameni, care şi-au regăsit apoi cu greu pacea. Tocmai pentru a afirma valoarea simbol a acestui oraş, dar şi pentru a transmite lumii întregi un mesaj de pace, Comunitatea Sant’Egidio a hotărât ca pentru ediţia din anul 2012 să aleagă oraşul Sarajevo.
În cadrul acestei manifestări, sâmbătă seara, 8 septembrie 2012, a avut loc o rugăciune făcută de către romano-catolici în Catedrala lor din Sarajevo, la care au asistat ortdocşii, în frunte cu Preafericitul Părinte Irineu, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe, dar şi alţi invitaţi.
În Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci (9 septembrie 2012), în Catedrala Ortodoxă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” din Sarajevo, sub protia Preafericitului Părinte Patriarh Irineu a fost săvârşită Sfânta Liturghie Arhierească de un sobor de 9 Ierarhi Ortodocşi, între care s-au numărat Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord şi Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria. Din partea celorlalte Biserici Ortodoxe Autocefale au coliturghisit: ÎPS Policarp de Spania şi Portugalia şi ÎPS Serafim de Zimbabwe şi Angola, reprezentând Patriarhia Ecumenică; ÎPS Kiril de Ekaterinburg şi Verhotursk şi PS Episcop Serafim de Bobruj şi Bihovsk, reprezentând Patriarhia Moscovei şi patru Ierarhi din Patriarhia Sârbă (PS Vasile de Zvornik şi Tuzla; PS Pahomie de Vranie, PS Sava al Slavoniei şi PS Grigorie al Zahumiului şi Herţegovinei). Din partea Patriarhiei Sârbe au mai asistat şi alţi Ierarhi, între care s-a numărat şi ÎPS Nicolae al Dabro-Bosniei, iar cuvântul de învăţătură al zile a fost rostit de către PF Patriarh Irineu.

La această slujire au asistat mai mulţi cardinali şi episcopi romano-catolici, între care şi Cardinalul Vinko Puljić, de Vrhbosna-Sarajevo, dar şi alţi invitaţi ai Comunităţii Sant’Egidio.
În după amiaza aceleiaşi zi (9 septembrie 2012), la centrul cultural şi sportiv Skenderija din Sarajevo, în prezenţa a aproximativ 5.000 de invitaţi, a avut loc deschiderea oficială a acestei reuniuni pentru pace, la care au participat atât fondatorul comunităţii Sant’Egidio, Domnul Profesor Andreea Ricardi, conducătorii celor patru mari religii reprezentate la Sarajevo: PF Irineu, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe, Mustafa Cerić, Marele Muftiu al Bosniei-Herţegovina, Cardinalul Vinko Puljić, Arhiepiscop de Vrhbosna-Sarajevo şi Jacob Finci, Preşedintele Comunităţii Evreieşti din Bosnia-Herţegovina, Preşedinţi de State şi Primi Miniştri (Bakir Izetbegović, Preşedintele Bosniei-Herţegovina, Herman Van Rompuy, Preşedintele Consiliului European, Ivo Josipović, Preşedintele Republicii Croaţia, Filip Vujanović, Preşedintele Republicii Muntenegru, Mario Monti, Primul Ministru al Guvernului Italian, Jeannot Ahoussou-Kouadio, Primul Ministru al Republicii Coasta de Fildeş, care au rostit şi alocuţiuni), cât şi numeroase alte personalităţi ale lumii religioase, politice şi culturale din întreaga lume.
După citirea mesajului Papei Benedict al XVI-lea adresat participanţilor la reuniune, a avut loc un gest simbolic pentru reconcilierea petrecută între diferitele confesiuni din Sarajevo: înmânarea către Oded Wiener, Şef-Rabinul Israelului, a unei cărţi, numită „Haggadah”, cuprinzând reproducerea unui text evreiesc din secolul al XIV-lea care a fost păstrat cu multă grijă de-a lungul veacurilor în acest oraş, fiind ferit de la distrugere. În cuvântul său, Domnul Herman Van Rompuy, Preşedintele Consiliului European, a subliniat importanţa acestui gest care are la bază o carte reprezentând cultura şi spiritualitatea, precizând că Uniunea Europeană va fi susţinătorul acestor valori religioase care contribuie la menţinerea păcii în lume şi la dezvoltarea ţărilor membre ale Uniunii.

În cele două zile care vor urma, dimineaţa şi după amiaza, vor avea loc mai multe întâlniri de lucru ale participanţilor, împărţiţi în 27 de grupuri de dialog, pe diferite teme de actualitate religioasă, dar şi cu alte perspective. Cu acest prilej, Preasfinţitul Părinte Siluan va avea o intervenţie în cadrul secţiunii „Rugăciune şi Pace” (Prayer and Peace), Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim va vorbi la secţiunile „În căutarea lui Dumnezeu a-l găsi pe om” (In search of God to Fiind Man) şi „50 de ani mai târziu: Puncte de vedere despre Conciliul II Vatican” (Fifty Years Later: Visions of the 2nd Vatican Council), iar Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, va rosti o cuvânt în cadrul secţiunii „Valoarea vieţii” (The value of life).
Întâlnirea organizată de Comunitatea Sant’Egidio la Sarajevo se va încheia marţi după-amiază, printr-o rugăciune pentru pace care va avea loc în locaţii diferite, potrivit religiilor participanţilor, o procesiune pentru pace şi ceremonia finală, în cadrul căreia, la fel ca şi la întâlnirile anterioare, va fi semnat şi un apel pentru pace, pentru anul 2012.

Astfel, prin această reuniune, oraşul Sarajevo va deveni vreme de mai multe zile un centru de interes pentru mai multe religii şi State ale lumii şi doreşte să îşi afirme şi pentru viitor vocaţia sa de oraş paşnic, în care trăiesc la un loc mai multe neamuri şi confesiuni religioase.

Sursa