Protest împotriva hotărârilor şi a participantilor de la Sinodul tâlhăresc ce sa desfasurat la Creta ERETICILOR , POCĂITI-VĂ DE ECUMENISM!

Ieri, 10 septembrie 2016 aproximativ 20 de persoane (pe parcurs, până la ora 17 au mai venit câteva zeci de persoane) din Bucureşti, dar şi din ţară (Satu Mare, Petru Vodă, Piteşti) au protestat împotriva ecumenismului, a masoneriei şi a sinodului tâlhăresc din Creta la poalele Patriarhiei.

Câteva dintre mesajele scrise pe pancarte:

,,Mărturisirea adevărului nu înseamnă schismă,,

,,Nu există mai multe biserici, ci doar una sobornicească şi apostolească Biserică,,</



,,Nu vrem dezbinare, ci trezirea conştiinţei poporului dreptmăritor,,
,,Ereticilor, pocăiţi-vă de ecumenism!,,
,,Solicităm ieşirea BOR din Consiliul Mondial al Bisericilor (organizaţie masonică care luptă în ascuns împotriva duhului autentic al ortodoxiei, iar membrii ei sunt lupi îmbrăcaţi în piei de oaie,,
,,Afară cu ereticii din biserică! Anaxios!,,
Reamintim că organizatorii evenimentului au fost

monahul Ioan de la Athos şi rasoforul Timotei de la Petru Vodă.

Detalii aici: https://www.facebook.com/1042338062478350/videos/1234954013216753/
“Să stăm cu frică şi cu luare aminte. Să nu ne ingaduim naivitatea şi prostia. Sa devenim înţelepţi ca şerpii si blânzi ca porumbeii, pentru că – aşa cum spunea fericitul stareţ sfânt Paisie – traim în vremea antihristului si noi dormim în opinci“. 

 

În legătură cu autorizația pentru protest, se pare că deși toată Comisia de Autorizare de la Primăria Capitalei era favorabilă emiterii acestei autorizației, viceprimarul – unul dintre ei – (și implicit primarul Gabriela Firea), nu a fost de acord. Probabil s-au făcut intervenții de la Patriarhie în acest sens. Iată explicațiile rasoforului Timotei de la Petru Vodă, din 9 septembrie: 

A inceput prigoana impotriva Parintelui Ciprian Ioan Staicu

Înștiințarea nr. 1082 din 6 septembrie 2016



Preasfinția Voastră,

Respectuos Vă aduc la cunoştinţă că după primirea înştiinţării nr. 1082, pe care aţi avut bunăvoinţa de a mi-o trimite (în care mă informaţi că, în conformitate cu Decizia Eparhială nr. 1957/22.09.2015, mi se interzice în mod desăvârşit să public în mediul virtual fără acordul prealabil al Chiriarhului locului) și după răspunsul meu ca, în pofida sentimentului de siluire a conștiinței, să Vă dau ascultare, Dumnezeu, Care poartă de grijă celor Care Îl cinstesc pe El în Duh și în Adevăr, a privit la nimicnicia mea și mi-a scos în cale o familie de ortodocși, el fiind un bun cunoscător al Dreptului Canonic al B.O.R., iar ea înalt magistrat. Le-am dat înștiințarea Preasfinției Voastre, având în vedere că nicăieri în ea nu scrie că este confidențială și, din moment ce îmi era adresată personal, am dreptul legal de a dispune cum doresc de propria corespondență.

Menționez că am solicitat aparatului administrativ eparhial să mi se trimită o copie a deciziei chiriarhale nr. 1957 din 22.09.2015, menționată în înștiințarea nr. 1082 din 06.09.2016 și folosită de Preasfinția Voastră ca temei legal împotriva mea, dar până în prezent nu am primit nici un răspuns.

Drept urmare, Vă prezint analiza juridică a celor doi specialiști în canoane și legi, urmând ca în final să adaug concluzia lor și cea personală. Am trecut expunerea la persoana I singular, asumându-mi ceea ce scriu ei:

Faţă de decizia-înștiințarea scrisă nr. 1082 din 06.09.2016 a Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei pot formula două obiecţii legale:
I) Decizia de a interzice publicarea în mediul virtual a unor materiale prin care apăr credinţa ortodoxă şi nu aduc nicio atingere învăţăturii Bisericii contravine, pe de o parte, misiunii Bisericii de a mărturisi cu timp şi fără timp cuvântul lui Dumnezeu, în orice circumstanţă, iar pe de altă parte, angajamentelor pe care Sfânta noastră Biserică şi le-a asumat faţă de stat, de a nu aduce nicio atingere drepturilor fundamentale ale omului, mai precis, dreptului fundamental la liberă exprimare.
a) Articolul 123 (7) din Statutul de funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române prevede că “raportul dintre personalul clerical şi Centrul eparhial este unul de slujire şi misiune liber asumată, conform mărturisirii (declaraţiei) solemne publice rostite şi semnate de fiecare candidat înaintea hirotonirii întru preot” (s.n.). În mărturisirea solemnă m-am angajat la ascultare faţă de Chiriarh şi la comuniune cu întreaga Biserică Ortodoxă. Am respectat şi am de gând să respect acest angajament, conştient şi de faptul că ascultarea faţă de superior se face necondiţionat, atâta timp cât Chiriarhul mărturiseşte dreapta credinţă şi nu se face vinovat de vreo ”rea socoteală” (conform canonului 31 Apostolic).

Este la fel de adevărat însă că în acea mărturisire mi-am luat şi un angajament care defineşte conţinutul spiritual al activităţii mele ca preot: “În toată viaţa mea mă voi călăuzi după învăţăturile Sfintei Evanghelii, ale Sfinţilor Apostoli, după Sfintele Canoane şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe”. Mai mult, pentru că am fost hirotonit în Grecia, de Înaltpreasfințitul Pantelimon, Mitropolit de Veria, iar în practica grecească preotul nu mai depune jurământ la hirotonia sa, eu am insistat și l-am depus, traducând în limba greacă și spunând în biserică cuvintele de mai sus.

În toate activităţile mele în spaţiul virtual am fost fidel acestui angajament, apărând Ortodoxia în faţa atacurilor de orice fel. Articolele mele despre sinodul din Creta publicate în presa electronică reprezintă manifestări ale fidelităţii faţă de acest angajament-obligaţie asumat înainte de hirotonie. Cum aceste articole nu aduc atingere integrităţii Bisericii Ortodoxe, conform canonului 15 I-II Constantinopol, care prevede că acel cleric care luptă contra ereziei trebuie recunoscut şi cinstit ca apărător al credinţei, neavând a suferi nicio o certare [e.g. interdicţie în presa online] sau caterisire, consider că nu mi-am încălcat nici angajamentul de ascultare şi fidelitate faţă de Chiriarh, pe care mi-l reaminteşte înştiinţarea Preasfinţiei Voastre. Hotărârile sinodului din Creta sunt contrare şi învăţăturii Sfintei Evanghelii, şi celei a Sfinţilor Apostoli, şi Sfintelor Canoane şi învăţăturii Sfinţilor Părinţi, deoarece sunt în esenţă un angajament faţă de erezia eclesiologică ecumenistă, lucru demonstrat atât de mine, cât şi de alţi teologi şi duhovnici români sau din alte părţi ale lumii ortodoxe. Ba mai mult, prin hotărârea sa, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, în august 1983, după Adunarea ecumenistă de la Vancouver, a predat anatemei ecumenismul (Anatema – celor care se ridică împotriva Bisericii Ortodoxe și susțin că Biserica lui Hristos s-a împărțit în așa-zise “ramificații”, ce diferă una de alta după doctrină și modul de viață, sau că Biserica nu a existat în chip văzut, ci se va constitui abia în viitor, când toate “ramificațiile” sau părțile, sau confesiunile și chiar toate religiile se vor uni într-un singur trup. Anatema – și celor care nu deosebesc Preoția și Tainele Bisericii de “preoția” și “tainele” ereticilor, dar afirmă că botezul și euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mântuire. De aici anatema – și celor ce comunică în mod conștient cu ereticii amintiți sau susțin, propagă și iau apărarea ereziei ecumeniste proaspăt apărute a acestora, sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a creștinilor scindați!”) Așadar, cele hotărâte în 2016 în Creta de ecumeniști sunt erezii aflate DEJA sub anatema Bisericii Ortodoxe. Datoria sfântă a Sinodului BOR este de a face la fel.

Mediul virtual este un spaţiu extrem de fluid, în care informaţia circulă cu o rapiditate care face ca orice întârziere a reacţiei să devină o piedică în calea eficacităţii mesajului. Este contraproductiv ca un preot să fie împiedicat sau ţinut de obligaţia de a primi mereu binecuvântarea chiriarhală să facă misiune creştină în spaţiul virtual, în condiţiile în care mare parte a vieţii sociale s-a mutat în acest spaţiu. Este la fel de contraproductiv ca preotul să fie dezbrăcat de calitatea sa de preot atunci când doreşte să scrie în spaţiul virtual, ştiut fiind, pe de o parte, că haina preoţească dă greutate mesajului şi, pe de altă parte, că preotul nu se poate dedubla, ci rămâne preot în orice condiţii ale vieţii.
b) Decizia de a-mi interzice exprimarea în spaţiul virtual, fără nicio motivare plauzibilă, riscă să încalce angajamentele asumate de către Biserica Ortodoxă în relaţia sa cu statul român.

Astfel, Legea 489/2006 a Cultelor prevede: “Art. 5 1) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere… drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. Această respectare a drepturilor omului trebuie să includă şi respectarea dreptului fundamental al omului de a-şi exprima propriile gânduri, consemnat în art. 30 din Constituţia României: “Art. 30 (1): Libertatea de exprimare a gândurilor şi opiniilor sau credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (s.n.)”

Decizia episcopală riscă să încalce, în ceea ce mă priveşte, ambele principii constituţionale enunţate mai sus.

Din această perspectivă, se cuvine să reamintesc că chiar şi Decizia Eparhială nr. 1957/22.09.2015 este ţinută de obligaţia de a respecta drepturile fundamentale ale celor cărora li se aplică, conform art. 17 1) din Legea Cultelor: “Recunoaşterea statutelor şi codurilor canonice se acordă în măsura în care acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.

În concluzie, consider că Decizia Eparhială nr. 1957/22.09.2015 se referă la orice formă de apariţie în public a unui preot în mediul virtual, mai puţin la apariţia sa în calitate de smerit mărturisitor al credinţei lui Hristos şi învăţător al dreptei credinţe, pentru care a primit deja binecuvântarea Chiriarhului odată pentru totdeauna, în momentul hirotonirii.
II) Cea de-a doua obiecţie a mea se referă la afirmaţia că hotărârile Sinodului din Creta trebuie lăsate exclusiv în seama Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Consider că prin această exprimare se exclude rolul pliromei Bisericii în actul de receptare a deciziilor unui sinod, recunoscut şi acceptat de-a lungul secolelor de către Sfânta noastră Biserică, în baza principiului infailibilităţii Bisericii, care prevede că hotărârile unui sinod inspirat de Duhul Sfânt vor fi receptate, prin lucrarea Aceluiaşi Duh, de către poporul binecredincios, care va recunoaşte astfel şi valabilitatea acestor hotărâri, şi caracterul inspirat al sinodului respectiv.

Este adevărat că în cazul unui sinod panortodox, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe locale este chemat să hotărască şi să aprobe sau să respingă aceste hotărâri, însă este la fel de adevărat că Sfântul Sinod nu poate acţiona fără a ţine seama în niciun fel de reacţia pliromei acelei Biserici.

Studiind Statutul de funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române, în art. 14, litera b) se spune faptul că Biserica „examinează orice problemă de ordin dogmatic, liturgic, canonic şi pastoral-misionar, pe care o soluţionează în conformitate cu învăţătura Sfintei Biserici Ortodoxe, şi hotărăşte, potrivit Sfintelor Canoane, asupra problemelor bisericeşti de orice natură” (s.n.). Din acest articol reiese că şi procesul de analiză şi decizie a hotărârilor sinodului panortodox trebuie să se facă în baza învăţăturii Sfintei Biserici Ortodoxe şi a Sfintelor Canoane, care acordă întregii plirome un rol în receptarea hotărârilor unui sinod cu caracter panortodox sau ecumenic.

Acest lucru a fost recunoscut şi în cadrul Conferinţei Panortodoxe presinodale din 1976, unde s-a decis ca “consensul credincioşilor în procesul de receptare a sinodului trebuie să stabilească dacă a fost panortodox sau ecumenic”[1]. Așadar, nu ierarhii ecumeniști hotărăsc validitatea hotărârilor luate în Creta, ci Biserica Ortodoxă în ansamblul ei (cler și popor).

Prin urmare, consider că activitatea mea legată de sinodul din Creta se înscrie în mod firesc în procesul de receptare a hotărârilor acestui sinod.

Concluzia prietenilor mei juriști este următoarea: ”ceea ce v-a trimis PS Andrei are ca scop să vă prindă cu ceva la capitolul disciplină, pentru a vă putea caterisi pe alte motive decât hotărârile Sinodului din Creta.”

Concluzia mea, Preasfinția Voastră, este că răspunsul pe care vi l-am trimis acum câteva zile nu mai este actual din punct de vedere al promisiunii mele de a face precum mi-ați poruncit (a nu mai scrie nimic și a nu semna ca preot), ci pentru că susținerea canonică și constituțională a înștiințării eparhiale nr. 1082 este nulă, îmi reconsider poziția și îmi voi apăra credința ca și până acum, oral și scris. Desigur, nu am absolut nimic împotriva persoanei Preasfinției Voastre, nici a demnității arhierești, și Vă voi asculta întru toate, trecând prin filtrul conștiinței mele cele ce îmi veți porunci în calitate de chiriarh al meu.

Cu alte cuvinte, îmi voi apăra preoția până în pânzele albe, indiferent cine și cum o atacă. Nu sunt dator nimănui pentru ea, decât Bunului Dumnezeu care mi-a dat-o și voi răspunde în fața Lui de modul în care am făcut-o lucrătoare. Cu tristețe vin în fața Preasfinției Voastre pentru faptul că am simțit necontenit în ultimele 18 luni, de când ați fost instalat ca episcop al Covasnei și Harghitei, că anumite resentimente pe care le aveți în primul rând față de familia mea și apoi față de mine nu s-au stins. Încă o dată îmi cer iertare dacă V-am greșit cu ceva și îmi doresc ca activitatea mea pastorală să fie cel puțin la fel de rodnică până acum.

Cu mila lui Dumnezeu, iată, în 6 zile, deja sunt 7865 de vizualizări pe youtube ale interviului plin de bun simț, demnitate, adevăr, realizat cu pr. prof. dr. Theodoros Zisis, care a provocat mâhnirea Preasfinției Voastre și emiterea înștiințării nr. 1082 în condițiile enunțate în analiza juridică de mai sus. Deci, procesul de receptare a hotărârilor Adunării din Creta este în desfășurare. Eu voi continua să scriu și să vorbesc atâta vreme cât îmi va bate inima în piept și nădăjduiesc să nu mă abat de la Adevăr, ci să rămân și să cresc în El, cu rugăciunile și sub ascultarea Preasfinției Voastre.

Vă anunț că înștiințarea nr. 1082 și această scrisoare le voi posta acum pe internet. Iar de mâine activitatea mea pastorală va continua, fără tulburare sau părtinire, ca și până acum. În cazul în care vor exista alte tensiuni și amenințări, voalate sau directe, mă încredințez ocrotirii Maicii Domnului, cu ale cărei sfinte rugăciunii să ne mân-tuim toți, cei cei slujim ortodox pe Fiul ei și Dumnezeul nostru.
Cu fiiască supunere,

dr. Ciprian-Ioan Staicu
Preasfinției Sale,

Preasfințitului ANDREI, Episcopul Covasnei și Harghitei
[1] Pr. Prof. V. Ioniţă, Hotărârile întrunirilor panortodoxe din 1923 până astăzi, Editura Basilica, Bucureşti, 2013, p. 90.

Sursa

​SA-L SUSTINEM pe Protos. Elefterie Tărcuță. Va fi exclus din cadrul Eparhiei daca nu se pocaieste de ”afirmatiile lui eretice” … anti ecumeniste.


MARELE SINOD. Protos. Elefterie Tarcuta nu-l mai pomeneste pe Arhiepiscopul Ioachim Bacauanul
RASPUNSUL IPS Ioachim catre Parintele Elefterie. COMENTARIUL Parintelui Ciprian Ioan Staicu. ESENTIAL: Cine nu-l mai pomeneste pe Ierarhul ecumenist NU SE RUPE DE BISERICA

A doua scrisoare a Protos. ELEFTERIE TARCUTA catre IPS IOACHIM BACAUANUL: Dvs. pregatiti instalarea ANTIHRISTULUI

Intre timp, Ierarhul Ioachim al Romanului l-a amenintat pe parintele Elefterie ca ii va da hotararea lui scrisa, daca nu se pocaieste de ”afirmatiile lui eretice”, adică de atitudinea sa antiecumenista.

Iata ce putem citi la Suntem alături de părintele Elefterie până la capăt ! de pe Asociatia “Prietenii Sfantului Efrem cel Nou”:

IPS IOACHIM,

Cu destul de mulți ani în urmă am fost fiică a Eparhiei pe care acum o păstoriți, după care m-am mutat din Roman, dar am rămas fiică duhovnicească a Părintelui Elefterie și am urmărit și urmăresc din motive de suflet ce se întâmplă în viața Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, cel mai adesea pe site-ul episcopiei, precum și pe alte site-uri, am citit și scrisorile pe care vi le-a adresat Părintele Elefterie în luna august, și răspunsul pe care l-ati dat, după care am rămas fără putere de a face vreun comentariu, dar dacă îmi îngăduiți, vă pot mărturisi că în urma citirii scrisorilor mi-a venit în minte o declarație pe care ați făcut-o neașteptat de clar , tranșant și foarte emoționat în cuvântul de la hirotesia întru Arhiepiscop : „ÎN PRIMUL RÂND VREAU SĂ MĂ MÂNTUIESC ” .
Mă întreb, poate nu e treaba mea, dar nu pot fi indiferentă, OARE CREDEȚI CĂ PĂRINTELE ELEFTERIE ESTE UN OPONENT AL ACESTUI DEZIDERAT PE CARE VI L-AȚI PROPUS ?…
…OARE CREDEȚI CĂ PRIN CELE PE CARE VI LE-A SCRIS VREA ALTCEVA DECÂT MÂNTUIREA TURMEI AL CĂREI ÎNTÂI STĂTĂTOR SUNTEȚI ?…
Nu pot înțelege și recunosc că mintea mea e scurtă, dar și lucrurile sunt clare, este o ruptură între dezideratul pe care l-ați declarat și cele pe care cu atâta durere în suflet și cu dragoste nefățarnică vi le-a scris Părintele Elefterie.
Numai faptele Înalt Preasfinției voastre vor putea da răspuns acestei rupturi între vorbe și fapte.
Oricine citește scrisorile Părintelui Elefterie simte durerea și sinceritatea cu care sunt scrise tocmai pentru a ne feri de erezia veacului acesta, ecumenismul. Nu ne rupem de Biserică cei care vrem să ne îngrădim de erezie. Pacea și liniștea dacă nu sunt in Adevăr ,ne fățărnicim.
Glasul Părintelui Elefterie ne orientează spre Lumină ,spre a ieși din confortul mincinos al veacului acesta trecător , spre a ne sili pentru a dobândi Împărăția Cerurilor, spre a nu fi găsiți „căldicei” la venirea Domnului.
Vă rog să-mi iertați neputința și Vă mulțumesc dacă ați citit aceste rânduri pe care și eu le-am scris cu durere, stângăcie și sinceritate.

Ana Irina Lugojan

Comentariu saccsiv:

   Iata si comentariul cititorului teodor postat la COMUNICATUL PATRIARHIEI despre cei ce se opun SINODULUI DIN CRETA:

Din partea unui grup de fii duhovnicești ai Protos. Elefterie Tărcuță

Este vremea marturisirii!

„Frati crestini drept slavitori, rugati-va pentru Parintele nostru Elefterie, care este prigonit in propria sa chilie, pentru faptul ca a intrerupt pomenirea ierarhului ÎPS Ioachim, semnatar al documentelor eretice de la „sinodul” din Creta.

Este nevoie de atitudine frati crestini ca altfel ne pierdem credinta ortodoxa!
Parintele are nevoie de sustinere intrucat nu i se mai da voie sa mai slujeasca, sa intre in sfanta Biserica si este intr-o permanenta stare de izolare.

Si toate acestea, pentru ca duhovnicul nostru marturiseste ca singura credinta mantuitoare este Ortodoxia si alta nu exista. Va facem cunoscut faptul ca Protos. Elefterie i-a solicitat printr-o scrisoare ÎPS Ioachim, sa se dezica de semnatura prin care acesta a angajat pe toti credinciosii din cadrul eparhiei la a fi partasi ereziei ecumeniste.

Părintele nu a parasit Sfanta noastra Biserica Ortodoxa asa cum unele voci rele sustin, nu este schismatic, ci un duhovnic care crede pana la moarte in credinta stramoseasca!

Ratacirea vine chiar de la Biroul de presă al Patriarhiei Române. Site-ul Agenției de știri Basilica dezinformeaza si acuza in modul cel mai josnic si miselesc pe toti parintii care au intrerupt pomenirea ierarhilor apostati, printre care se afla si Protos. Elefterie.

Prin acest comunicat acești părinți sunt calomniați, după cum citam: „ca ar avea un duh lumesc, agresiv impreuna cu cativa clerici razvratiti si monahi necanonici, neascultatori si nestatornici, care nu locuiesc in manastire.”

Oare in cei 30 de ani de monahism, acest părinte din cadrul Sfintei Arhiepiscopii a dovedit un astfel de comportament? Si daca nu, merita el sa fie astfel batjocorit?!

Rugam informati cat mai multa lume, despre cele ce se petrec in cadrul Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, cu nadejdea fratilor, ca lucrurile vor reveni la normal si Parintele Protosinghel Elefterie va putea in continuare sa poarte grija de sufletele noastre ale credinciosilor.”

De importanta maxima!!!

„Luni 12 septembrie 2016, i s-a dat ultimatum Protos. Elefterie, ca daca nu-si va retracta scrisorile depuse la secretariatul Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, acesta va fi exclus din cadrul acestei eparhii. Este o pierdere uriasa pentru Biserica Ortodoxa din zona Romanului!”

10.09.2016
Cu dragoste si ingrijorare, un grup de fii duhovnicesti ai sfintiei sale!

Sursa