1 septembrie: INCEPUTUL ANULUI BISERICESC. Vom intra deci in anul 7525 de la FACEREA LUMII. Adica am depasit cu 25 de ani termenul care i s-a spus Sfantului Calinic de la Cernica …

Ziua de 1 septembrie are o semnificaţie deosebită pentru creştinii ortodocşi, fiind începutul anului nou bisericesc.

Obiceiul calculării anului eclezial, numit şi Indiction, începând cu prima zi de toamnă vine din Antichitate. După tradiţia moştenită din Vechiul Testament, 1 septembrie este ziua în care a început crearea lumii şi, în acelaşi timp, momentul în care Mântuitorul a început propovăduirea Evangheliei Sale.

Cititi va rog mai multe la:

1 septembrie: INCEPUTUL ANULUI BISERICESC

Asadar, vom intra in anul 7525 de la Facerea lumii.

Sa ne amintim ce i s-a spus Sfantului Calinic:

„Vezi ca nu la 1848 va fi sfarsitul lumii, ci sfarsitul lumii va fi cand se vor implini 7500 de ani de la Adam”

11 aprilie – pomenirea Sfantului Ierarh CALINIC de la CERNICA. Sa ne amintim si de PROFETIA SA despre 1992, inceputul SFARSITULUI LUMII

Au trecut deja 25 de ani de atunci. Credeti ca va mai trece inca multa vreme? Eu cred ca nu.

Sursa

Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!”

În convorbirile sale, Starețul Nectarie nu o dată a prevestit timpurile grele care aveau să vină curînd, pregătindu-și fiii duhovnicești pentru încercările viitoare. Cu mult timp înainte de revoluție, Domnul i-a descoperit vederea catastrofei ce avea să fie. Odată, Părintele Nectarie i-a destăinuit lui Serghie Nilus că cineva dintre călugari (nu el însuși) a avut un vis deosebit. Era ca si cum mergea spre Ușile Împărătești, iar acolo i se arată imaginea fiarei apocaliptice. Monstrul și-a schimbat de trei ori înfățișarea, rămînînd însă aceeași fiară.

Chiar după revoluție, Starețul Nectarie a povestit această vedenie, pe care o avusese un monah cu mult timp înainte de răzmeriță. Șezînd în pridvorul chiliei sale el a văzut deodată că totul a dispărut: și casele, și copacii și în locul lor, pînă la cer, șiruri de sfinți; iar între rîndul de sus și cer rămăsese un spațiu foarte mic. Și monahului i s-a descoperit că atunci cînd acest spațiu se va umple va veni sfîrșitul lumii. “Iar spațiul era deja foarte mic”, a spus Starețul.

Devreme, înca din 1910, Nilus a consemnat alte cuvinte proorocești ale Starețului despre ceea ce văzuse în vis. “Acest vis a durat aproape toata noaptea, spunea Părintele Nectarie. Nu pot să vă relatez toate detaliile, căci ar dura prea mult. Iată esențialul: văd o cîmpie imensă, unde are loc o bătălie cumplită între nenumărate gloate de apostati și o mică oaste de creștini. Toți apostații sunt foarte bine înarmați și duc lupta după toate regulile științei războiului; creștinii sunt însă fără arme. Eu, cel puțin, nu văd la ei nici o armă. Și deja se poate ghici, spre îngrozirea mea, deznodămîntul acestei lupte inegale: survine momentul biruinței totale a gloatelor de apostați, deoarece dintre creștini nu a mai rămas aproape nimeni.

Îmbracați sărbătorește, apostații, împreună cu soțiile și copiii lor triumfă și deja sărbătoresc victoria”. Deodată, un grup neînsemnat de creștini, printre care sunt femei și copii, execută un atac neașteptat împotriva apostaților și într-o clipă imensă cîmpia de luptă se acoperă de trupurile oștii atee și toată nenumărata adunătură este nimicită și, pe deasupra, spre uimirea mea, fără ajutorul vreunei arme. Și l-am întrebat atunci pe un ostaș creștin, ce stătea lîngă mine:

-Cum ați putut înfrînge această nenumărată oaste?

-Dumnezeu ne-a ajutat! a fost răspunsul.

-Dar cu ce? întreb eu. Doar nu ați avut nici un fel de arme.

-Cu ce s-a nimerit, a răspuns oșteanul. Cu aceasta s-a sfîrșit visul meu”, a încheiat Starețul.

Cînd un frate a fost certat de față cu Părintele Nectarie pentru pasiunea sa de a aduna cărți, acesta, spre tulburarea multora, l-a încurajat: “Curînd va fi o foamete de cărți duhovnicești, nu se vor putea procura cărți duhovnicești. Este bine că el își face o bibliotecă duhovnicească, un tezaur duhovnicesc. Ea va fi foarte, foarte folositoare”.

Si mai departe a povestit despre vedenia catastrofei, descoperită vederii lui duhovnicești:“Timpurile grele vin chiar acum. În lume a sosit numarul șase și vine numărul șapte. Vine veacul tăcerii. Vei tăcea, vei tăcea, spunea Starețul și lacrimile i se rostogoleau pe obraji”, și iată, Măria Sa nu va mai fi el însuși, cîte umilințe nu va îndura”. Anul 1918 va fi și mai greu: Măria Sa şi toată familia vor fi ucişi. Da, acest împărat va fi mare mucenic”, confirma el.

Starețul s-a dus la el în chilie și vreun ceas și jumătate s-a rugat acolo. După rugăciune a ieșit concentrat, a luat de mîna pe fiul său duhovnicesc și i-a zis: “Eu știu foarte multe despre tine, dar nu orice cunoștință îți va fi de folos. Va veni foamete, vei flamînzi”, va veni timpul cînd și mănăstirea noastra va fi distrusă. Și atunci cred că voi veni și eu în sat la voi. Atunci să mă primiți, pentru dragostea lui Hristos. Să nu mă refuzați. Nu voi avea unde să mă duc”.

Nina D., prin anii “20, l-a întrebat pe Starețul Nectarie:

-Se spune ca toate semnele celei de A Doua Veniri s-au împlinit?

-Nu, nu toate, – a răspuns Părintele. Desigur și cei ce au o vedere simplă observă că multe se împlinesc, dar celor duhovnicești li se descoperă mai înainte. Biserica era un cerc imens în întreg orizontul, iar acum este un cerculeț. Iar în ultimele zile înainte de venirea lui Hristos ea își va păstra acest chip: un singur episcop ortodox, un singur preot ortodox, un singur laic ortodox. Eu nu îți spun că nu vor mai fi biserici, dar Ortodoxia se va pastra doar în acest chip. Tu ia aminte la aceste cuvinte, și înțelege că așa va fi în întreaga lume.

Și monahia Nectaria l-a întrebat pe Stareț despre sfîrșitul lumii. El a răspuns:

“De ce mă întrebati pe mine, cel cu minte mărginită? – mergeți la monahii din Optina. Sunt oameni care se ocupa cu cercetarea semnelor sfîrșitului lumii, dar nu se îngrijesc de sufletele lor. Oamenii nu au nici un folos dacă știu timpul celei de A Doua Veniri. “Privegheați și vă rugați” (Matei 26, 41), a spus Mîntuitorul. Înseamnă, deci, că nu trebuie să ghicim evenimentele. La timpul lor toate vor fi descoperite. Toate acestea vor fi, dar acestea sunt o mare taină. În zilele lui Noe, Dumnezeu, timp de o sută de ani, a spus că va fi potopul, dar oamenii nu au crezut, nu s-au pocăit, și dintr-o mulțime de oameni s-a găsit doar un singur drept cu familia lui. Așa va fi și la venirea Fiului Omului” (Matei 24, 37).

Mulți, cunoscînd darul proorocesc al Părintelui, îl întrebau: “Ce ne așteaptă pe noi?” . Starețul Nectarie răspundea:

“Sfîntul Serafim a prevăzut revoluția și schisma bisericească, dar spunea: Dacă în Rusia se vor pastra doar cîțiva credincioși ortodocși, Dumnezeu o va milui; iar noi avem astfel de drepți. Oamenii aveau presimțirea unor catastrofe sociale. Toate acestea se simt prin instinct, precum furnicile. Dar credincioșii nu au pricini să se teamă, căci pe ei îi ocrotește harul. În ultimele timpuri, credincioșilor li se vor întîmpla aceleași lucruri care li s-au întîmplat Apostolilor înainte de Adormirea Maicii Domnului. Fiecare credincios, oriunde ar fi, va fi adus pe nori în Corabia-Biserica. Doar cei ce se vor afla în ea vor fi mîntuiți”.

Și nu o dată repeta:

“Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar principalul este: “A fost dimineața, a fost seara, ziua întîi” (Facerea 1, 5).

“Va veni ziua rugăciunilor – învață Starețul pe fiii săi duhovnicești. În timp ce lucrezi, spune rugăciunea lui Iisus: mai întîi cu buzele, apoi cu mintea, apoi ea singura trece în inimă”.

Și le dădea o rugăciune compusă de el însuși, pe care le poruncea s-o învețe pe de rost:

“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Care vei veni să judeci viii și morții, miluiește-ne pe noi păcătoșii, iartă căderile noastre în păcat din această viață și ne acoperă pe noi de fața antihristului în pustia tainică a mîntuirii Tale”. Și făcea o observație: “Cele mai grele dureri ale noastre sunt asemenea înțepăturilor insectelor, în comparație cu durerile veacului ce va să fie”.

Despre viitorul Rusiei prezicea că peste ani de încercări ea se va trezi și nu va fi bogată materialicește, dar va fi bogată cu duhul, și la Optina vor fi din nou șapte luminători, șapte stîlpi. Cu puțin timp înainte de revoluție, Starețul îi spunea lui Serghei Nilus:

“Atîta timp cît se mai menține la Optina stărețismul făgăduințele lui se vor împlini. Cînd vor sigila “bordeiele” stărețești și vor pune lăcate la uși, atunci te vei putea aștepta la toate”. Și iată că acele timpuri au venit!

Sfântul Nectarie de la Optina despre chipul Bisericii de la sfârșitul veacurilor – ”Profeţii şi mărturii creştine pentru vremea de acum”, Editura Cartea Ortodoxă

Sursa

Scrisoare deschisă către IPS PIMEN

În atenţia Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor

Mânați de cuvintele Sfântului Teodor Studitul care ne spune: „Căci porunca Domnului este a nu tăcea în vremea primejduirii credinței. Așa încât, atunci când e vorba despre credință, nu trebuie a spune: <>. Vai! Pietrele strigă, și tu taci și ești fără de grijă? Firea cea nesimțitoare L-a ascultat pe Dumnezeu și tu te clatini?”

Sfântul Nicodim Aghioritul (1809) (Tâlcuirea Canonului 46 Apostolic, Pidalionul de la Neamț de la 1844):

„Se cuvine sã ne îngrãdim pe noi înșine și sã ne separãm de episcopii care, în chip vãdit, stãruie în greșealã privitor la cele ce țin de credințã și de adevãr, așadar se vãdesc a fi eretici sau nedrepți.”

„Zice încã si dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea de La început era Cuvântul) „Nu te amãgeascã pe tine o ascultãtorule adunãrile ereticilor, cã au Botez dar nu luminare, ci se boteazã cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineazã.” Ci si Sfântul Leon în Epistolia cea cãtre Nichita zice: „Nici un eretic nu dã sfințenie prin taine.” Iar Ambrosie în Cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezul celor rãu cinstitori de Dumnezeu, nu sfințește”

Am constatat cu durere în sufletele noastre că hotărârile Sinodului din Creta sunt străine de duhul patristic.

Și anume:

– Decretul pct. 22 din “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” prin care se legitimează în Biserică un nou organism administrativ alcătuit exclusiv din anumiți Patriarhi cu drepturi depline în materie de dogme și canoane,desființând modelul de sobornicitate al Sinoadelor Bisericii, introducând prerogative papale anumitor Patriarhi, luând abuziv fiecărui episcop dreptul de vot. Opinia personală a unui Patriarh (Întâistătător) nu poate impune și obliga niciun Sinod local sau vreun ierarh contrar propriei alegeri, altfel Patriarhii s-ar transforma în Papă care ar decide și și-ar impune suveranitatea de pe poziții de forță. De vreme ce plinătatea Bisericii este poporul, atunci nici Sinodul fără popor, nici poporul fără Sinodul Ierarhilor nu poate să se considere pe el însuși Trup și Biserică a lui Hristos și să trăiască în adevăr viața și învățătura Bisericii.

– Cele 19 referiri la Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) din cadrul hotărârilor privind “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” creează premeditat confuzii între diferențele dintre Biserică și Confesiuni, introducându-se în același timp un termen nou, cel de “Biserici neortodoxe” în sensul întăririi Teoriei Ramurilor, iar noi știm că Sfinții Părinți pe toate celelalte confesiuni le-a numit dintotdeauna eretice sau chiar schismatice. Sfântul Grigorie Palama ne pune în lumină această problemă

”Din Biserica lui Hristos fac parte toți cei care urmează adevărul, iar cei care nu urmează adevărul nu fac parte din Biserică. Acest lucru îi privește mai cu seamă pe cei care se înșeală pe ei înșiși, numindu-se pe sineși sau numindu-se unii pe alții păstori și sfințiți arhipăstori. Căci ni s-a predanisit că nu persoanelor dă importanță creștinismul, ci adevărului și rigorii credinței”.

Tot Sf Grigorie Palama spune că tăcerea este al treilea tip de ateism dupa ateismul în sine şi erezia.

De asemenea cuvântul Sfântului Vasile cel Mare întărește prin conținutul Canonului I

„Cei care s-au depărtat de Biserică nu mai au harul Duhului Sfânt în ei înșiși, căci a încetat transmiterea Lui prin faptul că s-a întrerupt rânduiala.”

Biserică este numai Biserica Ortodoxă. La această Biserică ne referim atunci când rostim Crezul: „Și într-UNA, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”.

Iar Sfântul Simeon al Tesalonicului arată că cea care „învață drept cuvântul adevărului, întărește cuvintele cele apostolești și are sfințenia Duhului”, aceea este Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească. Iar, Sfântul Celestin spune că ar fi de dorit ca „după cum ființa Dumnezeirii este una, în același fel toți oamenii, de oriunde ar fi, să țină unicul Adevăr al dreptei credințe…”. Cuvintele Sfântului Teodor Studitul sunt grăitoare:

„Nu este cu putință, nu este, o, stăpâne, nici Biserica de la noi, nici alta să facă ceva în afara legilor și canoanelor așezate [în Ea]. Fiindcă dacă s-ar face aceasta, deșartă e Evanghelia, zadarnice canoanele, și fiecare ar face după placul arhieriei sale și i s-ar îngădui să facă împreună cu cei ce sunt cu el precum i-ar părea de cuviință: să fie el un nou evanghelist, un alt apostol, un alt legiuitor.”

De asemenea la acest sinod nu s-a luat în considerare afirmația Sfântului Iustin Popovici (+1979):

“Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală).”

Recunoscând altor confesiuni și comunități eretice ca fiind ”Biserici” ați încălcat dogma privind hotărârile stabilite de Sfinții Părinți la Sinoadele Ecumenice I și II în care se spune destul de clar că Biserica este „UNA, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”.

– La pct. 12 se afirmă că scopul comun al dialogurilor teologice este „restabilirea finală a unității în adevărata credință și în dragoste”. Canonul 45 al Sfinților Apostoli precizează:

„Episcopul sau preotul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit acestora să săvârșească ceva ca și clerici (să săvârșescă cele sfinte) să se caterisească.”

Iar Canonul 10 al Sfinților Apostoli de asemenea precizează:

„Dacă cineva s-ar ruga, chiar și în casă, cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.”

Destul de aprig, Avva Filothei Zervakos (1980) zice:

„Dacă papa dorește refacerea unității, să recunoască și să mărturisească toate rătăcirile, ereziile și invențiile pe care le-au făcut încă de la început diferiții papi care s-au rupt de Biserica Ortodoxă, să se căiască, să plângă cu amărăciune, să se umilească, iar atunci îi vom accepta”.

Grea alegere, ca și viața fără Hristos! Iar cuvintele Sfântului Chiril al Ierusalimului sunt destul de grăitoare:

„Fugi de adunările lor necurate și rămâi totdeauna în Sfânta Biserică sobornicească, în care ai primit și nașterea din nou”.

Opreliștile Sfinților Părinți se extind și asupra rugăciunilor în comun cu ereticii, despre care Sfințitul Valsamon, spune: „dreptslăvitorii creștini se cuvine a se feri de eretici și slujirile lor a le urî”, cum de altfel și Sfântul Chiril al Ierusalimului sfătuiește în acest fel: „Mai ales, urăște toate adunările nelegiuiților eretici”. Căci „pe latini nici îngerii nu îi pot schimba”, după cum a spus Sfântul Grigorie Palama (sec. al XIV-lea).

– Cel de-al 5-lea document aprobat este cel intitulat: “Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta”. Articolul „Căsătoria între ortodocși și ne-ortodocși nu poate fi binecuvântată, dar poate fi oficiată, cu condiția ca pruncii care rezultă din această căsătorie să fie botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă.” Oficierea căsătoriei este contrară sfintelor canoane și anume Canonul 72 Trulan (creştinii să nu se căsătorească cu eretici şi cu necreştini) ne precizează foarte clar:

„Să nu se îngăduie ca bărbatul ortodox să se lege (prin căsătorie) cu fe­meia eretică, nici ca femeia ortodoxă să se unească (prin căsătorie) cu un bărbat eretic, ci de s-ar şi vădi că s-a făcut un lucru ca acesta de către vre­unul dintre toţi, căsătoria (nunta) să se socotească fără de tărie, şi căsăto­ria (însoţirea nelegiuită) să se desfacă – căci nu se cade a amesteca cele ce n-au amestecare, nici oii să se împerecheze cu lupul, şi nici părţii lui Hristos cu soarta (ceata) păcătoşilor; iar dacă cineva ar călca cele orân­duite de noi, să se afurisească.”

Sunt și exemple de Episcopi care s-au ridicat și au combătut acest Sinod din Creta:

1. Mitropolitul Irineu de Bashka: Episcopii nu au avut drept de vot la sinodul panortodox.

2. IPS Amfilohie de Muntenegru confirmă nesemnarea documentului ecumenist „Relațiile Bisericii cu ansamblul lumii creștine”

3. Mitr. Neofit de Morfou: “SUSȚIN CU SMERENIE CĂ TEXTUL SUFERĂ DE AMBIGUITATE TEOLOGICĂ INTENȚIONATĂ”

4. Mitropolitul Ieremia al Gortinei: Nu accept ereziile și schismele drept „biserici”

5. IPS Ierotheos Vlachos explică de ce nu a semnat documentul referitor la relațiile cu non-ortodocșii (ne-creștinii)

6. IPS Atanasie de Limassol declară că din motive de conștiință nu a semnat documentul ecumenist din Creta

În eparhia Sfinţiei Voastre s-au întâmplat de-a lungul anilor mai multe încălcări de canoane conform marturiei mai multor preoţi. De exemplu:

Îngăduiţi oficierea de slujbe cu ereticii fără a lua măsuri canonice.
După ce unii preoţi au încercat în parohiile lor să fie în rânaduială cu Sf Părinţi, comunităţile respective s-au tulburat, iar Sfinţia Voastră în loc să îi mustraţi pe oameni i-aţi certat pe preoţi că sunt prea asprii.
Slujiţi împreună cu ierarhi care anual oficiază rugaciuni cu ereticii
Recent într-un sinod local aţi afirmat despre cununiile mixte între ortodoxi şi neortodoxi că se pot oficia în anumite condiţii, deşi nici un canon nu zice aşa ceva ci din contră, oricare ar fi motivul sau contextul, fără trecerea ereticului la dreapta credinţă conform rânduielii, nu se poate oficia cununie religioasa. În ultimii ani fenomenul a luat o amploare îngrijorătoare şi Sfintia Voastră nu faceţi nimic.
Tot la acest sinod local aţi afirmat că posturile sunt prea dure pentru vremurile actuale si ar mai trebui modificate cum era în vechime, dar uitaţi să amintiţi ce fel de viaţă duceau creştinii de atunci în comparaţie cu cei de acum. În momentul când patimile iau amploare, doar o rânduială mai aspră ne poate îndrepta nicidecum slăbirea posturilor care efectiv duce la o împătimire şi mai adâncă.

Hotărârile luate la acest Sinod reprezintă o frământare a tuturor creştinilor, iar dacă nu ieşiţi public să mărturisiţi că sunteţi împotriva Sinodului din Creta, să militaţi în sinoade şi peste tot unde puteţi să ieşim din CMB, să nu mai slujiţi cu preotii şi ierarhii care sunt în comuniune cu ereticii şi cum bine ştiţi anual se fac rugaciuni cu ereticii, trebuie să vă spunem cu demnitate și smerenie că „Noi trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Faptele Apostolilor 5, 29) și mai mult decât atât, nu vom participa la slujbele oficiate de ierarhii și preoții care susțin aceste hotărâri, iar preotii vor întrerupe pomenirea sfinţiei voastre. Dacă veţi da un comunicat şi nu va conţine un răspuns afirmativ ci nişte răspunsuri ambigue şi nimic clar şi concret, rezultă că sunteţi deacord cu sinodul şi cu toţi ierarhii care se află în înşelare, atunci vom aplica cele specificate mai sus. Acelaşi lucru se va întâmpla şi dacă taceţi. Nu din duh de răzvrătire vom face aceasta, ci alăturându-ne sfinților care s-au îngrădit de învățăturile eretice, convingând și pe alți creștini să urmeze exemplul.

Un grup de credinciosi

Sursa