In țata nu s-a ridicat nici un episcop impotriva apostaziei de la Creta,monah Teodot

In Tara nu s-a ridicat nici un episcop impotriva apostaziei de la Creta. Mergem fara cei 25 care au semnat la Creta. Au mai ramas 25 – stapaniti de a treia forma de ateism, adica tacerea de frica. Poate se intoarce vreunul din primii 25, Astia nu se intorc in veci, daca ii cinstim in continuare ca episcopi, adica daca ii tratam ca si cum nu s-ar fi intampolat nimic . Definitia episcopului este ” pazitorul, aparatorul dreptei credinte „. deci , cei care au semnat la Creta, tradand dreapta credinta, nu mai sunt episcopi adevarati ci episcopi mincinosi. Patriarhul si mitropolitii, precum si ceilalti sunt episcopi mincinosi. Diavolul este ” tatal minciunii „, dupa cum spune Adevarul , Domnul IIsus Hristos. In mod logic, cei care urmeaza episcopilor mincinosi, ajung la diavolul. de aceea nu mai mergem dupa ei. Aceasta nu este schisma ci MANTUIRE. Mergem dupa si in Adevar.

P. Justin chiar spunea( citez din cartea sa, „Biserica si noile erezii”- scoasa de Fundatia Justin Parvu in iunie 2016 : „In curand nu vom mai avea la cine sa ne spovedim, foarte putini preoti daca vom gasi si comunicarea va fi anevoioasa.” Dar acum si Mantutorul are alte judecati cu noi, adica ne ajuta mai mult, iar daca am cazut in vreun pacat, ne oprim , ne rugam sa ne ajute Dumnezeu sa nu mai facem, ne caim, ne hotaram si daca/cand putem ne spovedim.

Starețul Mănăstirii Kostamonitu Gheron Agathon este gata sa opreasca pomenirea Patriarhului Ecumenic!

γέρων+Αγάθων+Κωνσταμονίτης[1]Batranul Agathon spune ca daca duhovnicul este ecumenist, avem datoria sa nu il ascultam, sa fugim de la el si sa gasim un duhovnic ortodox si, deasemenea, avem datoria sa il intrebam pe duhovnic ce parere are despre ecumenism; daca ne raspunde ca nu e o problema, atunci va trebui sa il parasim si sa cautam un duhovnic ortodox. Batranul ne aminteste ca Sfantul Maxim Marturisitorul, inca laic fiind, mergea si ii infiera pe preotii monofiziti. Cand Patriarhul Ecumenic a venit in Athos eu nu am fost sa il intampin, Manastirea noastra este gata sa intrerupa pomenirea Patriarhului Ecumenic la Sfanta Liturghie, marturiseste Gheron Agathon.
Staretul Agathon a avut vedenie in fata Sfintei Mese pe Hristos cu haina rupta de ecumenisti

Πρωτοπρ. Νικόλαος Μανώλης, Ο ανεπανάληπτος άγιος …: http://youtu.be/ujzTJUIiHVw
In timp ce statea in fata Sfintei Mese la Sfanta Liturghie i s-a aratat Hristos cu haina rupta pe El. Uimit fiind de aceasta infatisare a intrebat pe Domnul: “Doamne cine Ti-a rupt haina? Domnul a răspuns ,,ecumenisti.”

Sursa

SCRISOARE DESCHISA CATRE IERARHI: “Nu vom participa la slujbele oficiate de Ierarhii si preotii care sustin hotararile MARELUI SINOD”

In atentia tuturor Ierarhilor a Bisericii Ortodoxe Române,care au participat la Sinodul din Creta

E scrisa de un grup din Mures. E scrisoare deschisa. In mai multe zone din tara au fost trimise scrisori ierarhilor
Mânați de cuvintele Sfântului Teodor Studitul care ne spune: „Căci porunca Domnului este a nu tăcea în vremea primejduirii credinței. Așa încât, atunci când e vorba despre credință, nu trebuie a spune: <<Cine sunt eu? Preot? Nicidecum. Căpetenie? Nici aceasta. Ostaș? Dar unde? Agricultor? Nici măcar acest lucru. Sărac sunt, care se preocupă numai de hrana cea de fiecare zi. Niciun cuvânt și grijă nu am pentru chestiunea pusă în discuție>>. Vai! Pietrele strigă, și tu taci și ești fără de grijă? Firea cea nesimțitoare L-a ascultat pe Dumnezeu și tu te clatini?” am constatat cu durere în sufletele noastre că hotărârile Sinodului din Creta sunt străine de duhul patristic.
Și anume:
– Decretul pct. 22 din “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” prin care se legitimează în Biserică un nou organism administrativ alcătuit exclusiv din anumiți Patriarhi cu drepturi depline în materie de dogme și canoane, desființând modelul de sobornicitate al Sinoadelor Bisericii, introducând prerogative papale anumitor Patriarhi, luând abuziv fiecărui episcop dreptul de vot. Opinia personală a unui Patriarh (Întâistătător) nu poate impune și obliga niciun Sinod local sau vreun ierarh contrar propriei alegeri, altfel Patriarhii s-ar transforma în Papă care ar decide și și-ar impune suveranitatea de pe poziții de forță. De vreme ce plinătatea Bisericii este poporul, atunci nici Sinodul fără popor, nici poporul fără Sinodul Ierarhilor nu poate să se considere pe el însuși Trup și Biserică a lui Hristos și să trăiască în adevăr viața și învățătura Bisericii.
– Cele 19 referiri la Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) din cadrul hotărârilor privind “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” creează premeditat confuzii între diferențele dintre Biserică și Confesiuni, introducându-se în același timp un termen nou, cel de “Biserici neortodoxe” în sensul întăririi Teoriei Ramurilor, iar noi știm că Sfinții Părinți pe toate celelalte confesiuni le-a numit dintotdeauna eretice sau chiar schismatice. Sfântul Grigorie Palama ne pune în lumină această problemă ”Din Biserica lui Hristos fac parte toți cei care urmează adevărul, iar cei care nu urmează adevărul nu fac parte din Biserică. Acest lucru îi privește mai cu seamă pe cei care se înșeală pe ei înșiși, numindu-se pe sineși sau numindu-se unii pe alții păstori și sfințiți arhipăstori. Căci ni s-a predanisit că nu persoanelor dă importanță creștinismul, ci adevărului și rigorii credinței”. De asemenea cuvântul Sfântului Vasile cel Mare întărește prin conținutul Canonului I „Cei care s-au depărtat de Biserică nu mai au harul Duhului Sfânt în ei înșiși, căci a încetat transmiterea Lui prin faptul că s-a întrerupt rânduiala.” Biserică este numai Biserica Ortodoxă. La această Biserică ne referim atunci când rostim Crezul: „Și într-UNA, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”. Iar Sfântul Simeon al Tesalonicului arată că cea care „învață drept cuvântul adevărului, întărește cuvintele cele apostolești și are sfințenia Duhului”, aceea este Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească. Iar, Sfântul Celestin spune că ar fi de dorit ca „după cum ființa Dumnezeirii este una, în același fel toți oamenii, de oriunde ar fi, să țină unicul Adevăr al dreptei credințe…”. Cuvintele Sfântului Teodor Studitul sunt grăitoare: „Nu este cu putință, nu este, o, stăpâne, nici Biserica de la noi, nici alta să facă ceva în afara legilor și canoanelor așezate [în Ea]. Fiindcă dacă s-ar face aceasta, deșartă e Evanghelia, zadarnice canoanele, și fiecare ar face după placul arhieriei sale și i s-ar îngădui să facă împreună cu cei ce sunt cu el precum i-ar părea de cuviință: să fie el un nou evanghelist, un alt apostol, un alt legiuitor.”
De asemenea la acest sinod nu s-a luat în considerare afirmația Sfântului Iustin Popovici (+1979): “Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală).”

De ce Biserica Ortodoxă Română și-a retras propunerea (propunere autentic ortodoxă) către „Sfântul și Marele Sinod” anume să-i numească pe eretici ”Confesiuni și Comunități Eterodoxe”? Este întrebare la care Biserica Ortodoxă Română trebuie să răspundă.

Recunoscând altor confesiuni și comunități eretice ca fiind ”Biserici” ați încălcat dogma privind hotărârile stabilite de Sfinții Părinți la Sinoadele Ecumenice I și II în care se spune destul de clar că Biserica este „UNA, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”.
– La pct. 12 se afirmă că scopul comun al dialogurilor teologice este „restabilirea finală a unității în adevărata credință și în dragoste”. Canonul 45 al Sfinților Apostoli precizează: „Episcopul sau preotul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit acestora să săvârșească ceva ca și clerici (să săvârșescă cele sfinte) să se caterisească.” Iar Canonul 10 al Sfinților Apostoli de asemenea precizează: „Dacă cineva s-ar ruga, chiar și în casă, cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.” Destul de aprig, Avva Filothei Zervakos (1980) zice: „Dacă papa dorește refacerea unității, să recunoască și să mărturisească toate rătăcirile, ereziile și invențiile pe care le-au făcut încă de la început diferiții papi care s-au rupt de Biserica Ortodoxă, să se căiască, să plângă cu amărăciune, să se umilească, iar atunci îi vom accepta”. Grea alegere, ca și viața fără Hristos! Iar cuvintele Sfântului Chiril al Ierusalimului sunt destul de grăitoare: „Fugi de adunările lor necurate și rămâi totdeauna în Sfânta Biserică sobornicească, în care ai primit și nașterea din nou”. Opreliștile Sfinților Părinți se extind și asupra rugăciunilor în comun cu ereticii, despre care Sfințitul Valsamon, spune: „dreptslăvitorii creștini se cuvine a se feri de eretici și slujirile lor a le urî”, cum de altfel și Sfântul Chiril al Ierusalimului sfătuiește în acest fel: „Mai ales, urăște toate adunările nelegiuiților eretici”. Căci „pe latini nici îngerii nu îi pot schimba”, după cum a spus Sfântul Grigorie Palama (sec. al XIV-lea).
– Cel de-al 5-lea document aprobat este cel intitulat: „Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta”. Articolul „Căsătoria între ortodocși și ne-ortodocși nu poate fi binecuvântată, dar poate fi oficiată, cu condiția ca pruncii care rezultă din această căsătorie să fie botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă.” Oficierea căsătoriei este contrară sfintelor canoane și anume Canonul 72 Trulan (creştinii să nu se căsătorească cu eretici şi cu necreştini) ne precizează foarte clar: „Să nu se îngăduie ca bărbatul ortodox să se lege (prin căsătorie) cu fe­meia eretică, nici ca femeia ortodoxă să se unească (prin căsătorie) cu un bărbat eretic, ci de s-ar şi vădi că s-a făcut un lucru ca acesta de către vre­unul dintre toţi, căsătoria (nunta) să se socotească fără de tărie, şi căsăto­ria (însoţirea nelegiuită) să se desfacă – căci nu se cade a amesteca cele ce n-au amestecare, nici oii să se împerecheze cu lupul, şi nici părţii lui Hristos cu soarta (ceata) păcătoşilor; iar dacă cineva ar călca cele orân­duite de noi, să se afurisească.”
Sunt și exemple de Episcopi care s-au ridicat și au combătut acest Sinod din Creta.

Hotărârile luate la acest Sinod reprezintă o frământare a tuturor creştinilor, iar dacă nu vă deziceți de hotărârile pe care le-ați votat la Sinodul din Creta, trebuie să vă spunem cu demnitate și smerenie că „Noi trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Faptele Apostolilor 5, 29) și mai mult decât atât, nu vom participa la slujbele oficiate de ierarhii și preoții care susțin aceste hotărâri. Nu din duh de răzvrătire vom face aceasta, ci alăturându-ne sfinților care s-au îngrădit de învățăturile eretice, convingând și pe alți creștini să urmeze exemplul.

Sursa

SCRISOARE DESCHISA CATRE IERARHI: “Nu vom participa la slujbele oficiate de Ierarhii si preotii care sustin hotararile MARELUI SINOD”

În atenţia tuturor ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, care au participat la Sinodul din Creta

E scrisa de un grup din Mures. E scrisoare deschisa. In mai multe zone din tara au fost trimise scrisori ierarhilor

Mânați de cuvintele Sfântului Teodor Studitul care ne spune: „Căci porunca Domnului este a nu tăcea în vremea primejduirii credinței. Așa încât, atunci când e vorba despre credință, nu trebuie a spune: <<Cine sunt eu? Preot? Nicidecum. Căpetenie? Nici aceasta. Ostaș? Dar unde? Agricultor? Nici măcar acest lucru. Sărac sunt, care se preocupă numai de hrana cea de fiecare zi. Niciun cuvânt și grijă nu am pentru chestiunea pusă în discuție>>. Vai! Pietrele strigă, și tu taci și ești fără de grijă? Firea cea nesimțitoare L-a ascultat pe Dumnezeu și tu te clatini?” am constatat cu durere în sufletele noastre că hotărârile Sinodului din Creta sunt străine de duhul patristic.

Și anume:

– Decretul pct. 22 din “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” prin care se legitimează în Biserică un nou organism administrativ alcătuit exclusiv din anumiți Patriarhi cu drepturi depline în materie de dogme și canoane, desființând modelul de sobornicitate al Sinoadelor Bisericii, introducând prerogative papale anumitor Patriarhi, luând abuziv fiecărui episcop dreptul de vot. Opinia personală a unui Patriarh (Întâistătător) nu poate impune și obliga niciun Sinod local sau vreun ierarh contrar propriei alegeri, altfel Patriarhii s-ar transforma în Papă care ar decide și și-ar impune suveranitatea de pe poziții de forță. De vreme ce plinătatea Bisericii este poporul, atunci nici Sinodul fără popor, nici poporul fără Sinodul Ierarhilor nu poate să se considere pe el însuși Trup și Biserică a lui Hristos și să trăiască în adevăr viața și învățătura Bisericii.

– Cele 19 referiri la Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) din cadrul hotărârilor privind “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” creează premeditat confuzii între diferențele dintre Biserică și Confesiuni, introducându-se în același timp un termen nou, cel de “Biserici neortodoxe” în sensul întăririi Teoriei Ramurilor, iar noi știm că Sfinții Părinți pe toate celelalte confesiuni le-a numit dintotdeauna eretice sau chiar schismatice. Sfântul Grigorie Palama ne pune în lumină această problemă ”Din Biserica lui Hristos fac parte toți cei care urmează adevărul, iar cei care nu urmează adevărul nu fac parte din Biserică. Acest lucru îi privește mai cu seamă pe cei care se înșeală pe ei înșiși, numindu-se pe sineși sau numindu-se unii pe alții păstori și sfințiți arhipăstori. Căci ni s-a predanisit că nu persoanelor dă importanță creștinismul, ci adevărului și rigorii credinței”. De asemenea cuvântul Sfântului Vasile cel Mareîntărește prin conținutul Canonului I „Cei care s-au depărtat de Biserică nu mai au harul Duhului Sfânt în ei înșiși, căci a încetat transmiterea Lui prin faptul că s-a întrerupt rânduiala.” Biserică este numai Biserica Ortodoxă. La această Biserică ne referim atunci când rostim Crezul: „Și într-UNA, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”. Iar Sfântul Simeon al Tesalonicului arată că cea care „învață drept cuvântul adevărului, întărește cuvintele cele apostolești și are sfințenia Duhului”, aceea este Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească. Iar, Sfântul Celestin spune că ar fi de dorit ca „după cum ființa Dumnezeirii este una, în același fel toți oamenii, de oriunde ar fi, să țină unicul Adevăr al dreptei credințe…”. Cuvintele Sfântului Teodor Studitul sunt grăitoare: „Nu este cu putință, nu este, o, stăpâne, nici Biserica de la noi, nici alta să facă ceva în afara legilor și canoanelor așezate [în Ea]. Fiindcă dacă s-ar face aceasta, deșartă e Evanghelia, zadarnice canoanele, și fiecare ar face după placul arhieriei sale și i s-ar îngădui să facă împreună cu cei ce sunt cu el precum i-ar părea de cuviință: să fie el un nou evanghelist, un alt apostol, un alt legiuitor.”

De asemenea la acest sinod nu s-a luat în considerare afirmația Sfântului Iustin Popovici (+1979): “Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală).”
De ce Biserica Ortodoxă Română și-a retras propunerea (propunere autentic ortodoxă) către „Sfântul și Marele Sinod” anume să-i numească pe eretici ”Confesiuni și Comunități Eterodoxe”? Este întrebare la care Biserica Ortodoxă Română trebuie să răspundă.
Recunoscând altor confesiuni și comunități eretice ca fiind ”Biserici” ați încălcat dogma privind hotărârile stabilite de Sfinții Părinți la Sinoadele Ecumenice I și II în care se spune destul de clar că Biserica este „UNA, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”.

– La pct. 12 se afirmă că scopul comun al dialogurilor teologice este „restabilirea finală a unității în adevărata credință și în dragoste”. Canonul 45 al Sfinților Apostoli precizează: „Episcopul sau preotul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit acestora să săvârșească ceva ca și clerici (să săvârșescă cele sfinte) să se caterisească.” Iar Canonul 10 al Sfinților Apostoli de asemenea precizează: „Dacă cineva s-ar ruga, chiar și în casă, cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.”Destul de aprig, Avva Filothei Zervakos(1980) zice: „Dacă papa dorește refacerea unității, să recunoască și să mărturisească toate rătăcirile, ereziile și invențiile pe care le-au făcut încă de la început diferiții papi care s-au rupt de Biserica Ortodoxă, să se căiască, să plângă cu amărăciune, să se umilească, iar atunci îi vom accepta”. Grea alegere, ca și viața fără Hristos! Iar cuvintele Sfântului Chiril al Ierusalimului sunt destul de grăitoare: „Fugi de adunările lor necurate și rămâi totdeauna în Sfânta Biserică sobornicească, în care ai primit și nașterea din nou”. Opreliștile Sfinților Părinți se extind și asupra rugăciunilor în comun cu ereticii, despre care Sfințitul Valsamon, spune: „dreptslăvitorii creștini se cuvine a se feri de eretici și slujirile lor a le urî”, cum de altfel și Sfântul Chiril al Ierusalimuluisfătuiește în acest fel: „Mai ales, urăște toate adunările nelegiuiților eretici”. Căci „pe latini nici îngerii nu îi pot schimba”, după cum a spus Sfântul Grigorie Palama (sec. al XIV-lea).

– Cel de-al 5-lea document aprobat este cel intitulat: „Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta”. Articolul „Căsătoria între ortodocși și ne-ortodocși nu poate fi binecuvântată, dar poate fi oficiată, cu condiția ca pruncii care rezultă din această căsătorie să fie botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă.” Oficierea căsătoriei este contrară sfintelor canoane și anume Canonul 72 Trulan (creştinii să nu se căsătorească cu eretici şi cu necreştini) ne precizează foarte clar: „Să nu se îngăduie ca bărbatul ortodox să se lege (prin căsătorie) cu fe­meia eretică, nici ca femeia ortodoxă să se unească (prin căsătorie) cu un bărbat eretic, ci de s-ar şi vădi că s-a făcut un lucru ca acesta de către vre­unul dintre toţi, căsătoria (nunta) să se socotească fără de tărie, şi căsăto­ria (însoţirea nelegiuită) să se desfacă – căci nu se cade a amesteca cele ce n-au amestecare, nici oii să se împerecheze cu lupul, şi nici părţii lui Hristos cu soarta (ceata) păcătoşilor; iar dacă cineva ar călca cele orân­duite de noi, să se afurisească.”

Sunt și exemple de Episcopi care s-au ridicat și au combătut acest Sinod din Creta.
Hotărârile luate la acest Sinod reprezintă o frământare a tuturor creştinilor, iar dacă nu vă deziceți de hotărârile pe care le-ați votat la Sinodul din Creta, trebuie să vă spunem cu demnitate și smerenie că „Noi trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Faptele Apostolilor 5, 29) și mai mult decât atât, nu vom participa la slujbele oficiate de ierarhii și preoții care susțin aceste hotărâri. Nu din duh de răzvrătire vom face aceasta, ci alăturându-ne sfinților care s-au îngrădit de învățăturile eretice, convingând și pe alți creștini să urmeze exemplul.

Data: 13.07.2016

sursa

1

Acest episcop mincinos nu mai este vrednic de a fi pomenit la nicio slujba a Bisericii. Urmeaza ceilalti 24 care au semnat la Creta


Aşa se face trezirea conştiinţei adormite a credincioşilor. Luaţi atitudine împotriva acestor pseudo-ierarhi care înşeală turma lui Hristos prin scoaterea sau adăugarea cuvintelor peste cuvintele Mântuitorului.

Nu ne vom lepăda de tine, iubită Ortodoxie, nu te vom tăgădui pe tine, credința moștenită de la Sfinții Părinți. În tine ne-am născut, în tine trăim și în tine vom muri. Și, dacă vremea ne-o va cere, de mii de ori vom muri pentru tine, urmând învățăturilor Sfinților Părinți, care ne-au arătat calea spre Împărăția lui Dumnezeu chiar cu prețul vieții lor. Noi suntem chemați să păstrăm în toată curăția sfânta Ortodoxie lăsată nouă ca moștenire de Sfinții Părinți. Cu orice preț vom apăra credința ortodoxă, urmând învățăturilor dogmatice, Sfintei Tradiții și sfintelor canoane care au fost date la cele șapte Soboare Ecumenice și Locale ale Bisericii Ortodoxe. (Episcopul Longhin de Bănceni)

Iata un Ieromonah care nu se joaca cu mantuirea si cu Dreapta Credinta. Parintele Macarie de la Schitul Oituz (Bacau) a intrerupt Canonic, dupa dreptate, pomenirea PS Ioachim Bacaoanu, arhiereu despre care P. Justin Parvu afirma – am auzit cu urechile mele – cu multa durere si naduf : ” ACESTA A ATEIZAT TOT BACAUL . ” Sf. Grigorie Palamas, in urma cu aproape 700 de ani vorbea pentru prima data despre cele trei forme de ateism :

1. ateismul celor care neaga cu totul existenta lui Dumnezeu.
2. ateismul ereticilor ( intre care cei mai periculosi sunt acum ecumenistii n.n.) care denatureaza adevarul despre Dumnezeu.
3. ateismul celor care tac sau nu fac nimic – din lasitate sau frica – atunci cand Dreapta Credinta este atacata de erezii.

Dupa ce a intrerupt pomenirea, mi-a martusit un credincios care a vorbit cu el, p. Macarie a afirmat : ” Ma simt fericit . Parca mi s-a luat o piatra de pe inima.”
Maica Domnului cu toti eroii de la luptele date la Oituz in primul razboi mondial sa-l ajute in continuare sa-si mentina pozitia. Credinciosii trebuie sa-l ajute cu mic cu mare pentru ca este primul – nadajduim sa nu fie unicul – Preot calugar care implineste randuielile canonice ale Bisericii in forma concreta – patristica de lupta impotriva ereziilor si a arhiereilor-preotilor eretici.
Parintele Macarie a fost chemat la Episcopie si in prezenta a vreo 60 de preoti a fost la comanda huiduit, criticat, numit „schismatic” si „eretic” de catre cateii PS Ioachim, dupa care PS a spus: „Care merge cu Macarie si care merge cu mine ?” Toti au ales sa mearga cu ereticul Ioachim. Singuri si-au ales iadul inca din aceasta viata. Asa ca : ” Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte.” – vorba Sf. Arhanghel Mihail. Acesti preoti singuri si-au ales de buna voie iadul, adica erezia. De altfel P. Nicolae Ragozin a si spus prin anii ’70 : ” In vremea Apostolilor unul a fost Iuda si ceilalti ai Mantuitorului. In vremurile lui antihrist unul va fi cu Mantuitorul iar ceilalti cu Iuda.”
Avand in vedere ca PS Macarie al Europei de Nord a semnat apostazia de la Creta, putem spune : „Un Macarie a cazut iar alt Macarie s-a ridicat.”

***

Catre Intai-Statatorul Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului,
cu durere in suflet si cu dragoste netarmurita
pentru Adevar,

Dupa multa rugaciune inaltata catre Preabunul Dumnezeu si indelungi sfatuiri cu ierarhi, stareti ai unor manastiri, duhovnici, teologi ortodocsi si dupa ce am studiat cu atentie documentele si hotararile finale ale asa-numitului „Sinod Panortodox” din Creta 2016, va aducem la cunostinta decizia pe care am luat-o, impreuna cu obstea pe care o conduc, alaturi de toti fiii dubovnicesti, care sunt madulare vii ale Bisericii Ortodoxe cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostolica.
Incepand cu Duminica Sfintilor Romani – 3 iulie 2016, noi, leromonahul Macarie Banu, staretul Schitului Oiluz-Bacau si leromonahul Atanasie Parfeni, am intrerupt pomenirea Dumneavoastra ca ierarh al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, la toate sfintele slujbe bisericesli si vom ramane in acesta decizie pana in momentul in care va veti dezice public de abaterile de la Dreapta Credinta pe care vi le semnalam.
Acest fapt l-am justificat teologic, dogmatic si canonic, in fata credinciosilor prezenti la Sfanta Liturghie, intemeindu-ma pe invatatura Sfintei Scripturi, Dogmele si Canoanele Bisericii (Canonul 15 Sinodul I-II). Traditia de veacuri a Bisericii Ortodoxe ne invata sa pastram credinta ortodoxa autentica, nefalsificata si neintinata de virusul mortal al ereziei, sa ne luam masuri si sa punem in practica, prin Harul lui Dumnezeu, calea bisericeasca a intreruperii pomenirii numelor pseudo-episcopilor care nu mai invata drept Cuvantul Adevarului.

Concret, motivele pentru care am luat aceasta decizie extrema sunt urmatoarele:

a. Sunteti sustinator al prezentei Bisericii Ortodoxe Romane in C.M.B., organizatie de tip protestant, care promoveaza conceptul de „unitate in diversitate” (specific doctrinei antihristice New Age) si militeaza pentru unirea crestinilor cu celelalte religii. Biserica Ortodoxa este prezentata ca “una dintre biserici”. Dar pentru noi, una si singura este Biserica lui Hristos, pe care o marturisim in Simbolul de credinta si nu exista mai multe.
b. Ani la rand ati binecuvantat si sustinut intalnirile ecumeniste, desfasurate pe tot cuprinsul eparhiei in „saptamana de rugaciune pentru unitatea crestinilor”, dintre preotii ortodocsi si pseudo-preotii papistasi (franciscani si capucini), lucru argumentat in Memoriul Nr. 1127, din 16.05.2016 depus la Arhiepiscopia Romanului si Bacaului.
c. Ati acceptat participarea la Sfanta Liturghie in mod necanonic, la Sinaxa staretilor din 2015, a unui protosinghel dovedit a fi mason, fapt osandit de hotararea Sinodului din 1937 si reafirmata in 2014 de B.O.R.. Nici ulterior acestei sinaxe nu ati luat masurile care se impuneau, desi vi s-au inaintat documente clare care dovedeau aceasta apostazie a lui.
d. Ati acuzat sistematic (prin reprezentanti) in intalnirile cu preotii de mir si cu profesorii de religie, cat si in sinaxa staretilor din 13.06.2016 ca fiind „schismatici si eretici” cei care se opun ecumenismului, osandesc masoneria si au avut o pozitie critica asupra Adunarii din Creta, fara sa aduceti argumente in acest sens.
e. Ati ingaduit tacit savarsirea de cununii mixte de catre unii preoti ai eparhiei Romanului si Bacaului.
f. Ati transmis pleromei ortodoxe, pe site-ul Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, Comunicatul intitulat “Adevarul nu se negociaza”, folosind un limbaj ecleziastic duplicitar, care contine urmatoarele afirmatii si expresii potrivnice invataturii Bisericii:

„De aceea restaurarea unitatii vazute nu este o problema de centralizare bisericeasca, nici de pluralitate confesionala, nici de uniformitate, ci de sinteza de credinta comuna, de unitate in diversitate si in comuniune.”

Raspuns: „Biserica Ortodoxa a lui Hristos nu a pierdut niciodata unitatea de credinta si de impartasire in Sfantul Duh si nu accepta teoria restaurarii unitatii a celor care cred in Hristos, deoarece Ea crede ca deja exista unitatea respectiva, intre cei care sunt copiii Sai botezati. Aceasta unitate exista intre ei si Hristos, in credinta cea dreapta a Bisericii, care nu exista in randul ereticilor si al schismaticilor. Acesta este motivul pentru care Biserica vrea ca ei sa se intoarca in sanul Ortodoxiei prin pocainta.” (Mitropolitul Atanasie de Limassol)

“unitate in diversitate”

Raspuns: Marea minciuna a talcuirii ecumeniste a versetului din Rugaciunea Mantuitorului (“ca sa fie una, precum Noi una suntem” – loan 17, 22) consta in proiectarea in viitor a acestei unitati deja realizate in Biserica. A o propune ca obiectiv inseamna a nega, practic, faptul ca aceasta unitate este deja o realitate in Biserica, „singurul” lucru care mai trebuie facut fiind propovaduirea ei si extinderea, prin acceptarea ortodoxiei, la toate neamurile.
Asadar, degeaba, in limbajul ecumenist recent, se pune accentul pe „pastrarea identitatii proprii, prin contrast cu ecumenismul diluant si adogmatic. Acest lucru nu inseamna deloc a respecta Adevarul si Biserica, pentru ca se ajunge la acelasi rezultat: negarea intr-un mod mai subtil a unicitatii lucrarii Duhului Sfant in Biserica.
De ce? Pentru ca, daca pornim de la premisa ca ”unitatea” este o tinta si nu o realitate existenta in Biserica Ortodoxa, singura urmasa a traditiei Apostolilor, daca mai si spunem ca „avem de invatat din aceasta atitudine europeana, in care se doreste si pastrarea identitatii fiecarei comunitati religioase, dar si integrarea in societate” atunci este clar ca modelul de unire este Europa cu a sa unitate in diversitate si nu Biserica. (Cuvantul Ortodox, 2014)

„Dumnezeu lucreaza prin toate religiile in moduri si grade diferite, in functie de evolutia istorica„ ,

“Dumnezeu lucreaza unde voieste, nu numai in Ortodoxie, pentru ca nu poti limita lucrarea lui Dumnezeu”

Raspuns: Afirmatiile Dumneavoastra pot fi considerate adevarate doar in ce priveste energiile proniatoare ale lui Dumnezeu si nu in cazul harului necreat sfintitor care lucreaza doar in Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe (Mitropolitul Hierotheos Vlahos Nafpaktos).

“Autoritatea suprema de conducere in Bisericile Ortodoxe nationale este sinodul sau soborul”.

Raspuns: Noi stim ca traditia bisericeasca recunoaste ca judecator suprem al chestiunilor de credinta constiinta turmei credinciosilor Bisericii, careia ii dau glas persoane singulare sau sinoade ale ierarhilor sau poporul credincios si care se adevereste prin hotarari sinodale.

“Trebuie admis faptul ca exista elemente convergente si complementare in toate Bisericile crestine”

Raspuns: Este inacceptabila si contradictorie din punct de vedere doctrinar denumirea de „Biserici crestine eterodoxe si confesiuni”. Confesiunile eterodoxe nu pot fi numite “Biserici” deoarece exact de aceea le denumim „etero” (terte, altele), au dogme eretice si prin urmare ca eretice nu pot fi numite “Biserici”. (Mitropolitul Serafim de Pireu)

„Adevarul nu-i pe cale de disparitie si n-are nevoie nici de paznici si, cu atat mai putin, de avocati.”

Raspuns: „Statul de veghe” la capataiul dogmelor si al canoanelor este o datorie si nu o optiune. „Nu trece hotarele vechi pe care le-au pus Parintii tai” (Pildele lui Solomon, 22-28). Sfantul Apostol Pavel ne da urmatorul indemn: “Deci, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat fie prin cuvant, fie prin epistola noastra” (II Tesaloniceni 2, 15).

g. Ati participat si ati semnat documentele asa-zisului „Sinod Panortodox” din Creta.

Nu recunoastem acest sinod pentru ca:

1. Nu a participat pleroma Bisericii Ortodoxe, nici macar toti Intaistatatorii Bisericilor Autocefale Ortodoxe.
2. Nu s-a respectat Regulamentul de organizare si functionare al Sinoadelor Ecumenice anterioare, ceea ce a facut posibil ca, desi nu toti episcopii au semnat hotararile, acestea sa poata fi adoptate.
3. S-a intrunit sub o Sigla straina de orice reprezentare ortodoxa.
4. Au fost invitati ca observatori reprezentanti ai comunitatilor eretice ale papistasilor, protestantilor si monofizitilor, ceea ce este o inovatie fara precedent, straina traditiei noastre sinodale.
5. S-au facut slujbe la care au participat ereticii, ca impreuna-rugatori, ceea ce este interzis si osandit de Sfintele Canoane.
6. A folosit in documentele finale expresii neortodoxe precum:

“restabilirea finala a unitatii in adevarata credinta si in dragoste”.

Raspuns: Se induce ideea ca noi, ortodocsii, cautam restabilirea noastra in dreapta credinta si in unitatea dragostei, ca si cum le-am fi pierdut ca si ereticii, conceptie fundamental gresita teologic si care legitimeaza in Biserica asa numita „Teorie a ramurilor”;

– „accepta denumirea istorica a altor biserici si confesiuni crestine neortodoxe”,

adica „Teoria trunchiului comun”.

Amintim doar cateva dintre Canoanele pc care ne bazam in nepomenirea pseudo-ierarhului:

Canonul 15, Sin I-II (OSANDA SCHISMEI). SCHISMA FATA DE PATRIARH. CARE

DESPARTIRE NU ESTE SCHISMA?)

„Cele ce sunt randuite pentru presbiteri, episcopi si mitropoliti, cu mult mai vartos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, daca vreun presbiter, sau episcop, sau mitropolit ar indrazni sa se departeze de comuniunea cu propriul sau patriarh si nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotarat si randuit in dumnezeiasca slujba tainica, ci mai inainte de infatisarea in fata sinodului si de osandirea definitiva a acestuia, ar face schisma. Sfantul Sinod a hotarat ca acela sa fie cu totul strain de toata preotia, daca numai se va vadi ca a facut aceasta nelegiuire. Si aceslea s-au hotarat si s-au pecetluit pentru cei ce sub pretexlul oarecaror vinovatii se departeaza de intaii lor statatori si fac schisma, si rup unitatea Bisericii. Caci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu intaiul statator al lor pentru oarecare eres osandit de sfintele sinoade sau de Parinti, fireste adica, de comuniunea cu acela care propovaduieste eresul in public si cu capul descoperit il invata in Biserica, unii ca acestia nu numai ca nu se vor supune certarii canonicesti, desfacandu–se pe sinesi de comuniunea cu cel ce se numeste episcop chiar inainte de cercetarea sinodiceasca, ci se vor invrednici si de cinstea cuvenita celor ortodocsi. Caci ei nu au osandit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi si pe pseudoinvatatori si nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit sa izbaveasca Biserica de schisme si de dezbinari”.

Canonul de mai sus este In conformitate cu alte canoane ale unor Sinoade Locale si Ecumenice, precum Canonul 31 Apostolic, Canonul 6 de la Sinodul Local de la Gangra (340), Canonul 5 al Sinodului Local de la Antiohia (341), Canoanele 10, 11 si 92 al Sinodului Local de la Cartagina (491), Canonul 19 de la Sinodul IV Ecumenic (451), Canoanele 31 si 32 ale Sinodului VI Ecumenic (691), si Canoanele 12, 13, 14 ale Sinodului I-II (861), Canonul 10 Apostolic, Canonul 45 apostolic, Canonul 62 apostolic.
Sfintii care au intrerupt pomenirea pseudo-episcopului, au continuat sa slujeasca Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie si toate Tainele Bisericii, ramanand in comuniune cu Biserica Ortodoxa, dar ingradindu-se de numitul pseudo-episcop de care apartineau.
In numele obstii Schitului Oituz, afirm cu tarie ca nu vom ceda nici unei presiuni ulterioare, de orice fel ar fi ea si ca vom ramane, pana la moarte, fii credinciosi ai Bisericii Ortodoxe, dorindu-va cu toata ardoarea sa faceti acelasi lucru in viitor, iar daca din nestiinta sau din constrangere v-ati abatut de la respectarea libbelo-ului, a celor trei marturisiri de credinta depuse la hirotonia intru arhiereu, cand ati jurat ca veti respecta dogmele si canoanele nestirbite, va dorim sincera pocainta si va pomenim la rugaciunile personale pe care cu umilinta le inaltam catre Atotputernicul si Iubitorul de bine Dumnezeu.
Nu acceptam sa fim numiti schismatici si eretici, pentru ca nu ne-am separat de Biserica noastra, recunoastem autoritatea Bisericii Ortodoxe Romane, dar denuntam ca fiind eretici pe unii slujitori ai aceste Sfinte Biserici. Nu ceea ce sustinem noi se abate de la dogmele Sfintei Biserici Ortodoxe, ci ceea ce intreprindeti Dumneavoastra si alti ierarhi ai Bisericii noastre este erezie. Secole de-a randul mucenicii s-au jertfit exact pentru a apara Dogmele si Canoanele, care acum se incalca flagrant de unii ca Dumneavoastra.
Adevarul nu poate fi negociat sau relativizat, este unul singur si cei care il apara, chiar daca sunt putini, pot afirma despre cei care il incalca (oricat de multi ar fi acestia) ca aceia sunt eretici si schismatici, asa cum s-a mai intamplat de-a lungul vremurilor, chiar in cazul unor intregi sinoade, numite ulterior talharesti.
Ne rezervam dreptul de a folosi toate mijloacele legale care ne stau la dispozitie (justitie, mass-media), ca cetateni vremelnici ai acestei lumi, pentru ca viitorul Schitului Oituz sa nu fie umbrit de diverse atacuri sau denigrari.

„Nu ne vom lepada de tine, iubita Ortodoxie, nu te vom tagadui pe tine, credinta mostenita de la Sfintii Parinti. In tine ne-am nascut, in tine traim si in tine vom muri. Si, daca vremea ne-o va cere, de mii de ori vom muri pentru tine, urmand invataturilor Sfintilor Parinti, care ne-au aratat calea spre Imparatia lui Dumnezeu chiar cu pretul vietii lor. Noi suntem chemati sa pastram in toata curatia sfanta Ortodoxie lasata noua ca mostenire de Sfintii Parinti. Cu orice pret vom apara credinta Ortodoxa, urmand invataturilor dogmatice, Sfintei Traditii si sfintelor canoane care au fost date la cele sapte Soboare Ecumenice si Locale ale Bisericii Ortodoxe”. (Episcopul Longhin de Banceni)

Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!

11 iulie 2016

Staretul Schitului Oituz
leromonah Macarie Banu

Cititi aici originalul

Istoria ecumenismului în România

 Primul ecumenist al României a fost ”patriarhul” Miron Cristea (mason)

Activitatea pastoral misionară
s-a făcut unificarea bisericească din noul stat român unitar
s-a organizat Biserica noastră ca Patriarhie
s-a votat statutul de organizare şi funcţionare la Bisericii Ortodoxe Române din 1925
a reapărut revista „Biserica Ortodoxă Română” (1921)
a iniţiat apariţia revistei „Apostolul”, organ de publicitate al Arhiepiscopiei Bucureştilor (1924)
s-a îngrijit de traducerea şi tipărirea Bibliei sinodale din1936 (în traducerea preoţilor profesori Gala Galaction, Vasile Radu şi mitropolitul Nicodim), precum şi a unor ediţii din Noul Testament
a sprijinit tipărirea de cărţi teologice în Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
a înfiinţat Seminarul teologic „Miron Patriarhul” din Câmpulung (1922) pentru orfanii de război şi Academia de muzică relogioasă din Bucureşti (1927)
a sprijinit o serie de tineri teologi la studii peste hotare
s-a ridicat actualul palat patriarhal şi a fost repictată catedrala patriarhală
a ctitorit schitul de lemn de la Topliţa.
A contribuit la întărirea legăturilor cu alte Biserici creştine, prin vizitele sale la Locurile Sfinte (1927), Anglia (1936), Polonia (1938) sau prin delegaţiile străine pe care le-a primit.

A sprijinit participarea teologilor ortodocşi români la congrese şi întâlniri ecumeniste peste hotare sau convocarea unor asemenea întâlniri în ţară (Conferinţa regională a Alianţei mondiale pentru înfrăţirea popoarelor prin Biserică, la Bucureşti în 1933, fiind ales preşedinte de onoare, Conferinţa romano-anglicană de la Bucureşti din 1935 ş.a.).

Sursa :  http://www.patriarh.ro/Miron/actmisionara.php

Prin declaraţiile şi activităţile sale ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea îşi vădeşte unitatea de cuget cu Meletie Metaxakis

(Patriarch Meletios of Alexandria with Archbishop Cosmo Gordon Lang of Canterbury,           8 July 1930)

(Patriarhul Miron al României şi ”arhiepiscopul” de Canterbury, Cosmo Gordon Lang, la Palatul Lambeth, Anglia, 3 iulie 1936)

Prin declaraţiile şi activităţile sale ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea îşi vădeşte unitatea de cuget cu Meletie Metaxakis

Din nefericire, el nu a fost singurul ierarh care a propovăduit idei străine de învăţătura ortodoxă şi care a luptat pentru a le introduce, în scopul de a lovi zidul de apărare al Bisericii. Un alt exemplu grăitor pentru această atitudine anti-ortodoxă a ierarhilor din ultimul secol este patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea (1868-1939, mitropolit primat între anii 1920-1925, patriarh între anii 1925-1939), mason cu ,,grad foarte înalt” şi fost ierarh … greco-catolic.

Delegaţia unirii la Bucureşti (1918), formată din episcopii Miron Cristea şi Iuliu Hossu (greco-catolic), Caius Brediceanu, Al. Vaida-Voievod şi Vasile Goldiş

Măsurile pe care Miron Cristea a încercat, la rândul său, să le introducă în Biserica Ortodoxă Română vădesc limpede o unitate de vederi între el şi patriarhul Meletie Metaxakis. Astfel, imediat după înscăunarea sa, la 1 ianuarie 1920, ca mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe Române, el a declarat că Biserica are nevoie de ,,reorganizare şi reformare”, dorind, în acord cu ceilalţi ierarhi ortodocşi masoni, organizarea unui sinod ecumenic. Acest lucru îl făcuse cunoscut încă de la alegerea sa ca mitropolit primat în 1919, când a trimis o scrisoare tuturor patriarhilor ortodocşi în care propunea convocarea unui sinod ecumenic care să rezolve ,,problemele arzătoare ale Bisericii”.

De asemenea, la scurt timp după alegerea sa, în 1920, el a prezentat sinodului român un program de reformă în 9 puncte, care seamănă uimitor cu planurile patriarhului Constantinopolului. Acest program susţinea înlocuirea calendarului iulian cu cel gregorian, combaterea sectelor, revizuirea unor aspecte ale ritului, recăsătorirea preoţilor văduvi, precum şi organizarea unor instituţii de propagandă. O latură importantă a activităţii sale de conducător al Bisericii Române a constituit-o ecumenismul local, fiind considerat ,,pionierul mişcării ecumeniste din România”. Sunt cunoscute relaţiile sale apropiate cu ierarhii Bisericii Anglicane, numeroasele vizite şi participări la întruniri ecumeniste, recunoaşterea oficială a validităţii hirotoniilor anglicane în 1936 etc.

Patriarhul Miron s-a străduit să imprime Bisericii Ortodoxe Române un puternic avânt modernist

Mitropolitul Miron a primit cu bucurie convocarea congresului din 1923, iar delegaţii români prezenţi la această întrunire au susţinut iniţiativa patriarhului Meletie cu privire la sinodul ecumenic. De asemenea, în urma consultării cu sinodul român, Miron a anunţat, în scrisoarea sa din 17 decembrie 1923, că Biserica Ortodoxă Română acceptă hotărârile congresului de la Constantinopol. Într-adevăr, un an mai târziu, la 1 octombrie 1924, avea loc schimbarea calendarului bisericesc în România. Mai mult, el a dorit să schimbe nu numai calendarul iulian, ci şi pascalia iuliană (n.r.: pascalia este metoda de calcul a datei Învierii Domnului), datele Învierii Domnului din anii 1926 şi 1929 nestabilindu-se după pascalia iuliană şi nici măcar după cea gregoriană.

Este interesant de remarcat faptul că patriarhul Miron, asemenea lui Meletie Metaxakis, a avut puterea politică de partea sa şi a putut, graţie acesteia, să opereze unele schimbări profunde în Biserică. ,,Relaţiile” pe care le avea deja când a ajuns patriarh s-au consolidat fenomenal în clipa în care el a devenit unul dintre membrii consiliului de regenţă înfiinţat în anul 1927, la moartea regelui Ferdinand.

Perseverenţa lui Miron Cristea în a imprima Bisericii Ortodoxe Române, ca una dintre cele mai mari Biserici Ortodoxe, un puternic avânt modernist este răsplătită de Patriarhia Constantinopolului, în 1925, cu ridicarea la rangul de Patriarhie.

Miron Cristea prevesteşte crearea Consiliului Mondial al Bisericilor

Patriarhul Miron îşi continuă activitatea modernistă la cârma Bisericii Române şi în deceniul următor, susţinând puternic convocarea unui sinod ecumenic pentru rezolvarea problemelor Bisericii, sau mai bine zis pentru legiferarea modernizării Bisericii şi distrugerea zidului canonic al acesteia. Astfel, la Conferinţa de la Sinaia, desfăşurată între 22-23 septembrie 1934, a fost emisă din nou ideea întrunirii unui sinod ecumenic. De asemenea, s-a discutat despre ,,lărgirea perspectivei pentru viitoare organizaţii ecleziologice internaţionale”, fapt care s-a tradus în realitate prin crearea, în anul 1948, al Consiliului Mondial al Bisericilor şi subscrierea Bisericii Ortodoxe Române la ,,idealurile” acestuia.

Din nefericire, Patriarhul Meletie al Constantinopolului şi Patriarhul Miron al României sunt doar două exemple din pleiada de înalţi ierarhi care au condus Biserica Ortodoxă în secolul XX şi care nu au urmărit decât înlocuirea învăţăturii ei dumnezeieşti cu ideologii omeneşti. Toţi aceştia au luptat împotriva Bisericii care le-a dat naştere şi s-au purtat nu ca ,,fii ai luminii”, ci ca nişte pui de năpârcă, care sfâşie pântecele mamei pentru a ieşi la lumină …

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 32 (4/2004)

Sursa : http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/apostazia/133-arhiva-revistei/cuprins/130-ecumenism-nr-03

2.Al doi-lea ecumenist a fost PRIMUL PATRIARH ECUMENIST
PATRIARHUL
JUSTINIAN MARINA

Iunie 1966: Vizita patriarhului Justinian Marina în Anglia
În virtutea bunelor relaţii dintre Anglia şi România, în perioada interbelică, contactele dintre Biserica Ortodoxă Română şi cea Anglicană fuseseră extrem de cordiale. Instalarea comunismului în România a condus inevitabil la ruperea relaţiilor dintre cele două Biserici, după cum cerea puterea sovietică prin vocea patriarhului

Alexei al Moscovei la conferinţa interortodoxă din 1948. Dezgheţul din 1955 a oferit ocazia reînnodării contactelor dintre cele două Biserici, mai ales prin vizita, din iunie 1965, a arhiepiscopului Arthur Ramsey de Canterbury în România. Un an mai târziu, patriarhul Justinian Marina răspundea la invitaţia acestuia, fiind primit la Londra ca un şef de stat, vizitând numeroase mănăstiri, participând la anumite servicii religioase, fiind în mijlocul credincioşilor români din capitala britanică. Patriarhul român a fost primit inclusiv de regina Elisabeta a Marii Britanii, care i-a oferit în dar un automobil Rolls Royce. Faţă de gestul reginei, patriarhul i-a spus: „Majestate, vă mulţumesc. Sunteţi foarte generoasă, dar sunt informat că sunteţi preşedinta Societăţii Biblice Britanice. Patriarhii români de dinaintea mea au editat fiecare câte o Biblie, care le poartă numele.Eu am mai mult de 10 ani şi nu am izbutit să am o Biblie. Vă rog, în locul maşinii, daţi-mi hârtie şi materiale de legătorie, ca să pot tipări şi eu Biblia”. Astfel, au fost publicate cele 20.000 de exemplare ale Bibliei de la 1968.

III.  Al trei-lea ecumenist al României a fost  ”patriarhul” Teoctist Arapasu (campionul Ecumenismului, cum l-a numit ereticul papa Ioan Paul II)

1) Patriarhul ecumenist Teoctist Arapasu a avut mentor bun pe Justinian Marina, la vizita ereticului anglican Arthur Ramsey de Canterbury.

*************************************************************

Apoi când a devenit ”patriarh” Teoctist Arapșu, a trimis in 1984 la Assisi pe ereticul episcop Nicolae Corneanu să participe la „slujba”  satanist-ecumenistă.

La iniţiativa papei Ioan Paul al II-lea, pe 27 octombrie 1986, la Assisi, în Italia, a avut loc o ”Întâlnire a religiilor pentru pacea lumii.” Au luat parte 150 de reprezentanţi a 12 religii.

Au fost prezenţi budişti, musulmani, băştinaşi din Africa şi din America, zoroastrieni, sikh-iţi, evrei, alături de nestorieni,necalcedonieni, copţi, armeni, malabiţi, romano-catolici, anglicani, luterani etc. Din nefericire, la această întrunire inter-religioasă şi-au găsit loc şi ”ORTODOCŞII”, care au avut un rol hotărâtor în înfăptuirea acesteia.

Au participat delegaţi din partea ”Bisericilor ortodoxe” ale Finlandei, Cehoslovaciei, Patriarhiei Bulgare, PATRIARHIEI ROMÂNE, Patriarhiei Georgiei, Patriarhiei Moscovei şi Patriarhiei Antiohiei. ”Bisericile” Alexandriei şi Ierusalimului au trimis mesaje prin care şi-au declarat consimţământul spiritual.

S-AU FĂCUT RUGĂCIUNI ÎN COMUN CU TOȚI ACEŞTI ERETICI ŞI PĂGÂNI.

Video în care se vede clar  :    https://www.youtube.com/watch?v=UklUe4eQmEA#t=20

in imagine , ca este acelasi reprezentant al Patriarhului Teoctist din vremea cand a venit papa in Roamania

Imagini:

Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România 1999 :

Video în care unii preoți pupă mân ereticului papă   : https://www.youtube.com/watch?v=A5YoIsgW-pk

P.F. Patriarh Teoctist in Cetatea Vaticanului, Universul credintei, TVR, Televiziunea Romana 2002, video  : https://www.youtube.com/watch?v=fLkDqN1ulN4


Imagini 2002

Patriarhul Teoctist la Vatican,arhiva.


Imagini 2002 VATICAN

Cine l-a prohodit pe ereticul ecumenist Teoctist Arapașu?

Frații lui eretici din mai multe secte.

Slujba Înmormântării Prea-ereticului  Patriarh Teoctist Arapașu


IV. Scrisoare către Prea Îndrăcitul Daniel Ciobotea

Detalii aici  :  https://miscareapentruaparareaortodoxiei.wordpress.com/2015/09/11/24/

Sau link scurt  detalii aici:     http://wp.me/p6BRbs-o

Dacă NU citști  aici :   https://miscareapentruaparareaortodoxiei.wordpress.com/2015/09/11/24/ ,                          NU vei putea înțelege ce a făcut al patru-lea ecumenist al României.

V. Scrisoare către Înalt Prea Îndracitul Teofan Savu

Detalii aici despre cine este acest eretic ecumenist-satanist :

https://miscareapentruaparareaortodoxiei.wordpress.com/2015/10/10/scrisoare-catre-inalt-prea-indracitul-teofan-savu/

Sau link scurt aici  :  http://wp.me/p6BRbs-3m

Detaliiile fac diferența, citiți cu atenție!!!

Aici: https://miscareapentruaparareaortodoxiei.wordpress.com/2015/10/10/scrisoare-catre-inalt-prea-indracitul-teofan-savu/

Ereticul Nicolae Corneanu care s-a împărtășit cu greco-catolicii

Întâlnirea din anul 1994: Mitropolitul Nicolae Corneanu (centru)alături de Tokes Laszlo (dreapta) şi rabinul Ernst Neumann (stânga)

ANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)
Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească.
(10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)

CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)
Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15).
(47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)

Can. 35 Laod. 343 – Schisma şi idolatria:
Nu se cuvine creştinilor să părăsească Biserica lui Dumnezeu şi să se îndepărteze, şi să invoce pe îngeri, şi să facă adunări, căci acestea sunt oprite. Deci, de se va afla cineva că stăruieşte în idolatria aceasta ascunsă, să fie anatema, căci a părăsit pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi a venit la idolatrie .

Ritualuri masonice in catedrala din Timisoara.

VII.  Ereticul ecumenist Laurențiu Streza

„Slujbă„ ecemenistă  :  https://www.youtube.com/watch?v=q_H95mpedOE

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)

Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească.

(10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)
Can. 33 Laod. 343 – Se opreşte rugăciunea cu ereticii şi schismaticii:

Nu se cuvine a ne ruga împreună cu ereticii sau cu schismaticii
Can. 35 Laod. 343 – Schisma şi idolatria:

Nu se cuvine creştinilor să părăsească Biserica lui Dumnezeu şi să se îndepărteze, şi să invoce pe îngeri, şi să facă adunări, căci acestea sunt oprite. Deci, de se va afla cineva că stăruieşte în idolatria aceasta ascunsă, să fie anatema, căci a părăsit pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi a venit la idolatrie .
************************

Mitropolitul Ardealului, Laurentiu Streza, a tinut slujba de pomenire la un an de la moartea ereticului si penticostalul Florin Cioaba.

Sursa