Despre Sinodul „panortodox” și retorica francmasonico-new-agistă a duşmanilor Bisericii

Biserica Ortodoxă e singura Biserică creştină
Daca relatările din presă sunt adevărate, atunci, cu părere de rău, la sinodul din Creta au participat şi unii episcopi vânduţi, care vorbesc direct în retorica francmasonico-new-agistă a duşmanilor Bisericii, numindu-i pe creştinii practicanţi şi pe teologii ortodocşi „fanatici şi fundamentalişti”, exact aşa cum îi numeşte presa mondialistă sau discursul ateist-secularist.

Îndrăznesc să aspir şi eu bucuros (dar fără a merita această cinste) la titulatura de teolog „fundamentalist şi fanatic”, deoarece cred şi marturisesc că:

1. Nu există nicio părtăşie între Ortodoxie şi heterodoxie, canoanele Sfinţilor Părinţi nepermiţând nici măcar şederea la masă cu heterodocsii, în niciun caz participarea la slujbe cu ei sau împreuna-liturghisire.

2 Biserica Ortodoxă este cea Una pe care o mărturisim în Crez, afirmaţia acelui episcop fiind de un eretism pentru care el trebuie caterisit imediat. Dacă am admite că Biserica este alcătuită şi din heterodocşi, atunci de fapt Ortodoxia nu ar avea niciun rost, de vreme ce te poti mântui peste tot în comunităţile creştine şi nu trebuie să fii ortodox şi să trăieşti după asprimea canoanelor ortodoxe. Mai mult, acceptarea ideii că Biserica din Crez îi cuprinde şi pe heterodocsi (eretici) înseamnă a spune că Biserica e în sine plină de contradicţii, de vreme ce în Biserică s-ar afla şi unii care o cinstesc pe Maica Domnului, şi unii care o înjura, unii care se închină la icoane, altii care le consideră idoli etc. Asemenea idee este incalificabilă şi desfiinţează practica tuturor celor Şapte Sinoade Ecumenice, care s-au desparţit clar prin anatemă de toate ereziile timpului lor, arătând că acei eretici nu sunt în Biserică, ci în afara şi împotriva ei.

Se cuvine să nu cădem în capcana de a crede că ectenia din Sfânta Liturghie „pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm” se referă la ideea ecumenistă de unire a Bisericii Ortodoxe cu comunităţile heterodoxe. Ectenia se referă la unirea Bisericilor Ortodoxe între ele, la armonia din interiorului oekumene-ului ortodox, nicidecum la unirea drept-credincioşilor cu ereticii.

3. Celelalte culte creştine nu sunt „biserici nedepline”, pentru că Hristos nu a întemeiat Biserici depline şi Biserici nedepline, nici nu poate fi Capul mai multor Biserici, după cum mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel : „Există un Domn, o credinţă, un botez” (Efes. 4,5, s.n.). Există o singură Biserică, cea care a rămas fidelă curăţiei învăţăturii divine cuprinse în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, şi care din acest motiv e capabilă să aibă „dreapta slăvire” a lui Dumnezeu şi „opinia corectă” cu privire la învăţătura de credinţă (care în greceşte se numesc orthodoxia). Celelalte culte sunt atât de puternic influenţate de gândirea lumească, încât nu mai pot avea pretenţia continuităţii cu tradiţia biblică şi apostolică (nici nu o au, cele mai multe dintre ele).

Daca celelalte culte creştine ar fi „biserici nedepline”, ar însemna că şi Biserica Ortodoxă este „nedeplină”, de vreme ce există bucăţi de Biserică în afara ei. A afirma că Biserica Ortodoxă este Biserica deplină, ceea ce este perfect adevărat, dar că în afara de Biserica Ortodoxă mai există şi alte „biserici nedepline” este o contradicţie în termeni, deoarece ceva nu poate fi deplin, atât timp cât are părţi de aceeaşi substanţă cu el în afara sa. Deplinătatea Bisericii Ortodoxe implică şi unicitatea sa.

Din câte am citit, această idee halucinantă a „bisericilor nedepline”, preluată din eclesiologia catolică, în care ortodocşii şi protestanţii sunt numiţi „biserici nedepline”, a fost susţinută în baza argumentului că termenul ekklesia (biserică) apare la Clement Alexandrinul şi la Teodoret de Cir ca desemnând şi comunităţile eretice. Clement Alexandrinul a trăit înainte de prima mare erezie, cea a lui Arie, într-o perioadă în care Biserica nu se confrunta cu opinii atât de puternic contrare adevărului de credinţă. La primele două sinoade ecumenice s-a făcut definirea clară a Bisericii, ca fiind „Una”, „Sfântă”, „Sobornicească” şi „Apostolească”. În acelaşi timp, ereziarhii au fost anatematizaţi şi daţi afară din Biserică. Aşadar, argumentarea este puerilă. Mai mult, Teodoret de Cir a fost condamnat la Sinodul al V-lea Ecumenic ca eretic.

Termenul ekklesia apare şi în organizarea cetăţilor greceşti antice, desemnând adunările publice în care se luau deciziile cu privire la treburile cetăţii. Numim şi acele adunări precrestine „biserici nedepline”? E ridicol.

4. Nu există nicăieri în tradiţia ortodoxă instituţia sinodului ecumenic permanent şi infailibil. Infailibilitatea în Ortodoxie aparţine lui Hristos şi Bisericii Sale în general, nu unei structuri administrative, mai ales compusă din episcopi ca cei care au sustinut că Biserica Una nu e cea ortodoxă, că ortodocşii practicanţi sunt fanatici etc. Dacă ar fi dorit să aibă un sinod permanent ecumenic, Sfinţii Părinţi l-ar fi creat ei, cu multe sute de ani în urma. Sinodul ecumenic a fost conceput ca o armă extremă de luptă contra dezbinării în Biserică, atunci când acea dezbinare nu mai poate fi combătută prin celelalte arme spirituale (predica, scrierea, apologia, polemica, sinoadele locale etc.). Prin urmare, ideea este complet irealistă, dictatorială şi necanonică. Ca să nu mai vorbim de faptul că încalcă principiul receptării textelor sinodale în Biserică de către popor, prin transpunerea lor în cult (hotărârile sinoadelor ecumenice au devenit parţi ale cultului, fie prin practici de cult, fie prin cântări inspirate din ele, fie prin arhitectura bisericească etc.).

Faţă de astfel de inovaţii doctrinare, dacă ele se vor transpune într-un document oficial, orice creştin ortodox cu frică de Dumnezeu trebuie să îşi reamintească faptul că ascultarea se face până la păcat, cu alte cuvinte, creştinul nu are nicio datorie a ascultării faţă de cel ce îl îndeamnă la păcat şi la erezie.

Mihai-Silviu Chirila

Proorociile Cuviosului Ambrozie Lazaris – Sfârşitul lumii va dura cât ţin cei şase psalmi

1. La sfârşitul lui august 2001, cineva l-a rugat pe Stareţ să se roage Sfântului Nectarie ca să-l ajute. Şi stareţul i-a spus:                                                                                                              – Copilul meu, lasă-l pe sfânt; acesta este în America. Aleargă să salveze vieţi.
Pe 11 septembrie 2001 au căzut turnurile gemene. Cu câteva luni mai devreme spusese că ceea ce trebuie să se întâmple în America va schimba cursul istoriei:
– Un mare rău va veni peste America şi nu doar în septembrie. Vai!
Acest lucru îl prevestise şi fericitului episcop Antonie de Sisanios şi Siatisti într-una din vizitele celui din urmă şi erau de faţă şi alţii, însă fără a da explicaţii:
– Înalt Preasfinţite, a spus, să vedeţi ce vor păţi americanii peste două luni.

2. În 1990, a spus că Dumnezeu – pentru că vrea să-i întărească pe oameni – îi va descoperi în chip vădit pe sfinţii Lui cât de curând. Deoarece ispitele vor fi mari şi chinurile insuportabile, Domnul va îngădui ca sfinţii să se arate, şi mai ales cei mari, ca Sfântul Dimitrie sau Sfântul Gheorghe. Oamenii vor auzi că într-o săptămână s-a arătat cutare sfânt în Creta, în alta, cutare în Macedonia, unul aici, altul acolo.

3. – Gheronda, ce să fac cu copiii mei care sunt dificili? Strigă la mine, se uită la programe periculoase la televizor şi sunt influenţaţi.
– Doar Domnul va îndrepta situaţia. Vei zice: „Doamne, mântuieşte-mă şi luminează pe copiii mei să fie aproape de Tine”. Şi Domnul te va auzi şi-ţi va da ceea ce trebuie.
– Însă ne aude Domnul? Ajunge vocea noastră acolo?
– Nu știu… Luna trecută l-au durut urechile .Vor veni ani grei, dar nu vă temeţi. Pe copiii săi Dumnezeu nu-i va părăsi, îi va păzi în mijlocul smintelii.
– Adică, gheronda?
– Ce adică? Iată, dacă n-ai să ai ce să mănânci, te vei trezi dimineaţă, vei găsi o franzelă pe masă şi vei zice: „Asta de unde a apărut”? Dar trebuie să ai credinţă. Fără credinţă nu se face nimic.

4. – De acum încolo, nu-ţi poţi imagina ce vei vedea şi ce vei auzi. Nu s-au mai întâmplat niciodată în lume, a spus într-o zi de vară în anul 2005.
– În Grecia se vor întâmpla?
– În toată lumea şi la noi. Şi de ce? Pentru că noi, zice, suntem farul Ortodoxiei, dar am devenit din cauza păcatului mai răi decât ateii.

5. Stareţul spunea despre sfârşitul lumii că va dura cât ţin cei şase psalmi (de la utrenie), câteva minute. În clipa în care vom fi judecaţi, în cer, îngerii vor cânta cei şase psalmi. Toţi oamenii care vor trăi în clipa aceea vor trece prin moarte instantaneu şi imediat după aceea vor învia, vom fi toţi cu trupurile noastre imateriale, nu vom ocupa spaţiu, unul va vedea trupul celuilalt şi toţi vor fi la vârsta de 33 de ani.
Domnul va ţine Cartea Vieţii, Evanghelia, şi imediat, vom merge singuri fie la dreapta, fie la stânga, deoarece vom şti dacă suntem pentru rai sau nu. De aceea, şi în tronul în care stă arhiereul, în icoana lui Hristos este deschisă cartea şi nu este candelă deasupra – arătând că nu există milă la A doua Venire. Dar în catapeteasmă, cartea pe care o ţine Hristos este închisă şi există candelă, pentru că încă avem milă.

6. Pentru că vin zile foarte grele pentru omenire, Dumnezeu a ales unii oameni de i-a făcut ofiţeri.

7. Lucrurile se vor derula foarte repede. Diavolul va stăpâni. Pe toţi aceia care se vor apropia de el îi va zdrobi. El nu are prieteni.

8.Să luaţi aminte, pentru că cel rău întinde curse. Nu râdeţi! Este lângă noi şi voi nu puteţi să-l vedeţi. Ascultaţi ce vă zic. Nu încetaţi să vă rugaţi!
Diavolul pune pe oameni să păcătuiască şi după păcat îi înfricoşează şi îi face să se ruşineze să se mărturisească.
Am fost un sfert de oră în iad şi am crezut că am fost trei ore.

9. Toţi cei care vor primi pecetea (lui Antihrist) nu-şi vor găsi nicio clipă de linişte. Trebuie să vă câştigaţi o credinţă puternică singuri, cu răbdare, cu bunătate, cu dreptate. Să nu ne pierdem credinţa! Credinţă statornică şi Dumnezeu ne va ajuta.Fără rugăciune ne pierdem. Nu vă gândiţi la viitor. Toate sunt în mâinile lui Dumnezeu. Să citiţi cărţile Sfinţilor Părinţi în fiecare zi câte puţin şi Dumnezeu vă va lumina. Ulterior mintea voastră se va întări.

10. Rugăciunea „Doamne, miluieşte” este ca o sabie, care taie în două pe satana.
Ne-am găsit noi, sărmanii, în vremurile din urmă, şi monahi şi mireni, dar lupta este luptă.Nu vei înceta lupta nicio secundă. Luptă până la sfârşit!Şi atunci Domnul, care îi încununează pe oameni şi îi restaurează veşnic, El îţi va dărui în ultimul ceas nu lucruri mincinoase şi deşarte ale acestei vieţi, ci te va face vrednică să împărăţeşti în Împărăţia lui Dumnezeu. Veşnic! Nu 1.000 de ani sau 100.000 de ani. Veşnic [înseamnă] nu are sfârşit.

11. Încă pe atât să fie pământul (ca populaţie), Dumnezeu poate să-l hrănească. De învierea trupurilor nu vă îndoiţi.Iată, sunt de 90 de ani. Acest trup trebuie să se topească în mormânt, ca să iasă unul nou, nestricăcios, veşnic, fără să se îmbolnăvească, fără să-l doară, fără să înseteze, fără să se încălzească, va fi ca trupurile îngereşti. Doar să nu cădem în păcat. Dumnezeu vrea să-I spunem că doar pentru El vom trăi. Dacă rămânem în păcat, atunci şi cele mai de jos (chinurile iadului) sunt veşnice. De acolo nu se mai schimbă situaţia, muncile, chinul, durerea, flăcările.
Vouă, la Facultatea de Teologie, aceste lucruri vi le spun moale. Nici Iacov, nici Porfirie nu le spuneau aspru. Aşa trebuiau să le spună, ca să le audă lumea şi să se pocăiască. Vine diavolul şi mă loveşte fără milă. Îmi zice: „Nu le mai spune atât de clar. Lasă-i să doarmă. Nu-i lăsa să se trezească”.

(traducere, sursa originală: http:// vatopaidi.wordpress)

Psalmii Utreniei sau Psalmii Judecatii

2Psalmii Utreniei, grupul de psalmi care in cartile de liturgica mai este numit unerori Hexapsalmul (exapsalmos), 1consta in sase psalmi – psalmii 3, 37, 62, 87, 102, si 142 – si incepe prin rostirea de trei ori a doxologiei ingeresti „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire” (Lc. 2;14), si prin rostirea de doua ori a stihului „Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta”.
Citirea celor sase psalmi simbolizeaza perioada de intuneric in care au fost primii oameni, dupa caderea in pacat. De aceea, la manastiri, cand Utrenia se oficiaza in cadrul Privegherii, in timpul citirii celor sase psalmi se sting toate luminile din biserica, cu exceptia celei de la analog. Astfel, de la inceput, Utrenia ne duce cu gandul totodata la nastrea lui Hristos, care s-a intamplat noaptea.
Cei sase psalmi au fost randuiti sa se citeasca la slujba diminetii pentru ca in textul lor se vorbeste si despre scularea noastra din somnul noptii si despre rugaciunea de dimineata: ”Eu m-am culcat si am adormit; sculatu-m-am, ca Domnul ma va sprijini… (Ps.3;5)”; „Iar eu catre Tine, Domane, am strigat si dimineata rugaciunea mea Te va intampina (Ps. 87;14)”. Mai ales Psalmul 62 („Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineata…”) este psalmul diminetii prin excelenta. Psalmul 87 exprima totodata tanguirea omului Legii Vechi pentru pacate, neputinta si deznadejdea sa: „… pleaca urechea Ta spre ruga Mea, Doamne, ca s-a umplut de rele sufletul meu si viata mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboara in groapa; ajuns-am ca un om neajutorat, intre cei morti slobod. Ca niste oameni raniti, ce dorm in mormant, de care nu Ti-ai mai adus aminte si care au fost lepadati de la mana Ta. Pusu-m-au in groapa cea mai de jos, intru cele intunecate si in umbra mortii“.

Impreuna cu Psalmul 3, acesta este mostenit din serviciul iudaic. Il gasim mentionat ca facand parte din rugaciunea de dimineata in Constitutiile apostolice (II, 59 si VIII, 38), ca si in alte documnete vechi.

Cei sase psalmi sunt impartiti in doua parti printr-o doxolgie mica in cinstea Sfintei Treimi. Astfel, dupa citirea primilor trei psalmi citim, „Slava… Si acum…”, si Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie Dumnezeule” de trei ori, apoi din noi „Slava … Si acum…”, continuand cu citirea celorlati trei psalmi.

Dupa citirea primilor trei psalmi, preotul iese din altar putand numai epitrahilul, si stand in fata usilor imparatesti cu capul descoperit, citeste in taina „Rugaciunile Diminetii”, douasprezece la numar.
Aceste rugaciuni au un continut variat. Textul, numarul si asezarea acestor rugaciuni in randuiala Utreniei nu au de la inceput cele de astazi. Asezarea actuala a acestor rugaciuni in cadrul Utreniei din Liturghier dateaza, dupa unii, aproximativ din sec. al XI-lea.
In ceea ce priveste cuprinsul acestor rugaciuni, ele exprima, mai toate, multumirea de la sfarsitul noptii si cererea de la inceputul zilei, adresate lui Dumnezeu din partea credinciosilor, prin preot, in numele comunitatii.
Preotul stand inaitea usilor imparateasti il infatiseaza pe omul izgonit din rai. Din acest motiv, in cadrul Utreniei din noaptea Pastilor, cat si in intreaga Saptamana Luminata, nu se citesc Psalmii Utreniei si nici „Rugaciunile diminetii”. Acestea sunt inlocuite prin cantari care vestesc bucuria Invierii.

Psalmii Utreniei sau Psalmii Judecatii

Dintr-o mare serie de observatii cu privire la citirea si ascultarea celor sase psalmi, pe care le gasim in Tipic si in cartile liturgice in care aflam randuiala Utreniei, observam ca Biserica acorda o mare importanta celor sase psalmi.
Unii duhovnici considera ca aceia dintre credinciosi care isi permit sa se aseze sau sa paraseasca biserica, in timpul citirii celor sase psalmi, „pacatuiesc foarte”.
Legat de lipsa evlaviei, manifestata tot mai mult in randul crestinilor, Cuviosul Paisie Aghioritul ne pune inainte o intamplare:
„Odata a fost gazduit un preot la manastirea Stavronikita si la psalmii Utreniei cobora strana si se aseza. „Parinte”, ii spun, „se citesc psalmii Utreniei”. „Asa ii ascult mai bine”, imi spune. Auzi vorba! Dupa cativa ani a venit si m-a gasit. In timpul discutiei mi-a spus ca facea icoane de hartie si le dadea de binecuvantare. „Cum lipesti icoanele?”, il intreb. „Pun clei pe lemn”, imi spune, „Pun apoi si icoana si cand fac mai multe, le pun una peste alta si eu ma asez deasupra lor, ca sa se lipeasca bine. Iau si o carte si citesc putin”. Cand am auzit mi s-a urcat parul in varful capului. „Ce faci?”, il intreb. „Stai deasupra icoanelor ca sa se lipeasca?”. „De ce? Nu-i bine?”, imi raspunde. Vezi unde se ajunge? Raul este ca lipsa de evlavie inainteaza, nu se opreste. Omul evolueaza sau spre bine sau spre rau. De unde a pornit acela si unde a ajuns! „Astfel ascult mai bine cei sase psalmi”, a spus atunci, si a ajuns sa spuna „Astfel si icoanele se vor lipi si eu voi citi”. Cand i-am spus atunci despre cei sase psalmi, i s-a parut lucru ciudat. In timp ce alti parinti batrani stateau in picioare. Se sprijineau putin de strana, dar nu se miscau deloc. Altceva este sa fie cineva bolnav, sa-i tremure picioarele si sa stea jos – n-o sa-l pedepseasca Hristos – si altceva este ca altul sa creada ca ceea ce face el este cel mai bine si sa spuna: „Sezand, savurez mai bine”. Asta cum s-o justifici? Viata duhovniceasca nu este desfatare. Daca te doare ceva stai jos. Hristos nu este tiran. Si Avva Isaac spune: „Daca nu poti in picioare, asaza-te”. Nu spune: „Daca poti, asaza-te”. Chiar si in evlavia populara exista credinta ca Judecata de Apoi, de la a doua Venire a Mantuitorului, va dura cat citirea acestor sase psalmi. In acest sens, Psalmii Utreniei mai sunt cunoscuti ca „Psalmii Judecatii”. Tot parintele Paisie Aghioritul, intrebat fiind de ce nu se sta jos la cei sase psalmi, ne respunde: „Pentru ca simbolizeaza Judecata. De aceea, atunci cand se citesc cei sase psalmi, este bine ca mintea sa mearga la vremea Judecatii. Cei sase psalmi dureaza 6-7 minute. Dupa primii trei psalmi nu facem nici cruce, deoarece acum Hristos nu va mai veni sa se rastigneasca, ci va veni ca Judecator.”
Utrenia are oficiul cel mai dezvoltat si mai solemn. Ea este ultimul dintre cele trei servicii divine care s-au format prin scindare din slujba de toata noaptea, obisnuita in Biserica primara, prima fiind Ve­cernia, iar a doua Miezonoptica. In cadrul privegherii antice, Utrenia se desfasura in ultima parte din declinul noptii, adica spre revarsatul zorilor. Utrenia a mai purtat si numele de laude pentru motivul ca o buna parte din oficiu il formau psalmii de lauda, recitati la finele ei, adica tocmai spre faptul diminetii.
Instituirea unui serviciu de rugaciuni dimineata s-a impus in chip firesc Bisericii, pe de o parte, ca jertfa „de multumire Celui ce aduce lumina si Celui ce a risipit intunericul inselaciunii si ne-a dat lumina dreptei credinte„, iar pe de alta, ca cereri de har si ajutor in legatura cu activitatea ce trebuie reluata in ziua care incepe.
Faptul ca atat nasterea cat si invierea Mantuitorului s-au petrecut noaptea, inainte de ziua, a fost considerat astfel ca un motiv in plus de ordin istoric, pe langa cel simbolic, pentru care serviciul Utreniei a fost randuit la momentul corespunzator din noapte.

Atunci cand vorbim de utrenie trebuie sa avem in vedere:

a) Utrenia de toate zilele, adica din zilele din cursul saptamanii in care nu se intampla sa fie vreo sarbatoare ;
b) Utrenia duminicii, pe care, prin analogie cu Vecernia mare, am putea-o numi Utrenia mare ; ca o alta forma a acesteia poate fi con­siderata :
c) Utrenia oficiata in bisericile manastiresti la privegherea de noapte si in legatura cu diferite sarbatori.

Ultimele doua variante ale oficiului Utreniei sunt, am putea spune, aproape identice.

O data cu rostirea formulei de binecuvantare pentru deschiderea oficiului Utreniei, preotul incepe cadirea mare intocmai ca la Vecernie, iar strana urmeaza in acest timp randuiala rugaciunilor inscrisa in Oro­logiu, in recitarea acestora, trebuie sa se respecte insa un anumit ritm, potrivind ca citetul sa termine „Tatal nostru” atunci cand preotul s-a inapoiat cu caditul din nartica in mijlocul naosului, pentru ca sa ros­teasca aici ecfonisul „Ca a Ta este imparatia…”. El subliniaza lauda din aceasta doxologie cadind spre rasarit de trei ori, adica de fiecare data cand pronunta numelepersoanelor Sfintei Treimi. Continuand apoi ca­direa pana in altar, unde o termina, preotul asteapta inaintea Sfintei Mese pana ce s-a incheiat la strana recitarea troparelor din Orologiu. Rosteste apoi ectenia „Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta…”, in care se fac rugaciuni pentru capetenia bisericeasca si cea civila, cadind de trei ori la rostirea fiecarui alineat, afara de ecfonis. Utrenia propriu-zisa, incepe abia cu a doua parte a ei, pentru care strana cere binecuvantarea speciala a preotului : „Intru numele Domnului binecuvinteaza, parinte». Preotul incepe indata serviciul partii a doua, prin intonarea solemna a doxologiei „Slava Sfin­tei si celei de o fiinta si facatoarei de viata si nedespartitei Treimi, totdeauna, acum si pururea…”, cadind in acelasi timp de trei ori in chipul crucii, inaintea sfintei mese, „intru slava Sfintei Treimi„. La priveghere, Utrenia incepe de-a dreptul prin aceasta binecuvantare, pe care preotul o da indata dupa formula „Binecuvantarea Domnului… cu al Sau har…”, de la finele Litiei Tinand cont de semnificatia Utreniei, preotul nu apare de la inceput in fata usilor imparatesti, ci in cursul citirii psalmilor, amintind astfel timpul in care a fost asteptata venirea lui Mesia, Lumina care a fost descoperita neamurilor la plinirea vremii. In timpul ecteniei mari, precum subliniaza Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, se aprind toate lumanarile, pentru a aminti slava lui Dumnezeu, care a stralucit peste pastori, cand li s-a aratat ingerul vestindu-le Nasterea Domnului (Luca 2, 9). La acest eveni­ment se refera troparul-prochimen „Dumnezeu este Domnul si S-a ara­tat noua, binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului” (Ps. 117, 26, 27), pe care incep sa-l cante stranele indata dupa ce preotul a rostit ecfonisul ecteniei mari si a intrat in altar. Urmand regulile din Tipic, stranele continua sa intoneze celelalte tropare, prin care se prea­mareste evenimentul serbat in legatura cu opera divina pentru man­tuirea omului prin Iisus Hristos, sau faptele persoanelor sfinte, ca roade ale venirii lui Hristos in lume. In acest timp preotul face pregatirile cuvenite pentru imbracarea tuturor vesmintelor liturgice, in vederea lucrarilor Proscomidiei, daca dupa Utrenie va urma Liturghia. In zilele obisnuite de peste saptamana, partea a doua din slujba Utreniei se incheie cu Psalmul 50 („Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta…”). in zilele de sarbatoare insa ea este mai bogata. Astfel, duminica, dupa ectenia de la sfarsitul ultimei catisme, urmeaza la strana Binecuvantarile invierii, tropare precedate de stihul 12 al Psalmului 118(„Binecuvantat esti, Doamne…”), in care se descriu imprejurarile si se amintesc personajele mentionate de Sfintele Evanghelii in legatura cu invierea Domnului. In timpul cantarii acestor imne, preotul face cadire mare, inchipuind in acest fel si aromatele pe care le aduceau cu ele mironositele spre a completa ungerea trupului Domnului. Evanghelia Utreniei este citita de catre preot, iar nu de diacon, cum se obisnuieste la Liturghie ; trebuie sa adaugam, de asemenea, ca in timpul lecturii ei preotul nu sta cu fata spre credinciosi, intre usile imparatesti, ca la Li­turghie si la Utrenia din zilele de sarbatoare, ci pe latura de miaza­noapte a Sfintei Mese. Citind dinauntrul altarului Evanghelia Utreniei din duminici, preotul aminteste in acest chip ca invierea Mantuitorului nu s-a petrecut in fata lumii, ci inainte de zori, deci inca noapte fiind. Pe de alta parte, stand pe latura de miazanoapte a Sfintei Mese, el inchipuieste pe ingerul pe care femeile mironosite l-au vazut sezand in dreapta mormantului (Marcu 16, 5) si vestindu-le invierea, caci Sfanta Masa simbolizeaza intre altele si mormantul in care a fost pus si din care apoi a inviat Domnul. Numai in Duminica Pastilor, cand Utre­nia se savarseste noaptea, avand o semnificatie, randuiala si solemni­tate cu totul aparte, Evanghelia ei se citeste nu numai afara din altar, ci afara din sfantul locas, in fata lui si in mijlocul credinciosilor, amin­tind astfel intreaga miscare produsa intre Apostoli si ucenici de vestea invierii Domnului, care a umplut de bucurie inimile tuturor credin­ciosilor. Ceremonia asezarii Evangheliei pe analog, duminica, nu poate fi considerata un vohod propriu-zis, intrucat ea este de fapt scoaterea Sfintei Evnaghelii, care inchipuieste pe Mantuitorul inviat, spre a fi sarutat de credinciosi. Exemplul evlaviei il da in primul rand preotul, care, dupa ce a asezat Sfanta Carte pe analog, face doua in­chinaciuni, o saruta, iar dupa a treia inchinaciune se inapoiaza in altar tot prin usile imparatesti, pe care le inchide. Duminica, in timpul cantarii trisaghionului („Sfinte Dumnezeule…”) de la finele doxologiei mari, preotul iese prin sfintele usi in naos, de unde ridica Sfanta Evanghelie de pe analog, venind apoi cu ea in dreptul sfintelor usi si intorcandu-se spre credinciosi, o inalta in semnul crucii ; intrand dupa aceea in altar, o asaza jpe Sfanta Masa.

In zilele obisnuite de peste saptamana, doxologia mare este citita numai pana la versetul „Doamne, scapare Te-ai facut noua…”, de unde se combina cu rugaciunea „invredniceste-ne, Doamne, in ziua aceasta…”, potrivit indicatiilor din Orologiu.

Randuiala care conduce la rugaciunea finala a apolisului este alcatuita din aceleasi formule ca si cele intre buintate la Vecernie. Textul rugaciunii apolisului este insa acomodat, precum se vede in Liturghier, caracterului zilei respective (duminica, praznic ori celelalte zile).

Cei sase psalmi ai Utreniei

Cei sase Psalmi ai Utreniei, ce se pot citi în continuarea rugaciunilor de dimineata :

Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire( de 3 ori)… Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta (de 2 ori)

PSALMUL 3:

1. Doamne, cat s-au inmultit cei ce ma necajesc ! Multi se scoala asupra mea;
2. Multi zic sufletului meu : ” Nu este mantuire lui, intru Dumnezeul lui “!
3. Iar Tu Doamne, sprijinitorul meu esti, slava mea si Cel ce inalti capul meu.
4. Cu glasul meu catre Domnul am strigat si m-a auzit din muntele cel Sfant al Lui.
5. Eu m-am culcat si am adormit; sculatu-m-am ca Domnul ma va sprijini.
6. Nu ma voi teme de mii de popoare, care imprejur ma impresoara.
7. Scoala, Doamne, mantuieste-ma Dumnezeul meu; ca Tu ai batut pe toti ce-mi vrajmasuiesc mie in desert; dintii pacatosilor ai zdrobit.
8. A Domnului este mantuirea, si peste poporul Tau, binecuvantarea Ta.

Si iarasi : Eu m-am culcat si am adormit; sculatu-m-am ca Domnul ma va sprijini.

PSALMUL 37:

1. Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu iutimea Ta sa ma certi.
2. Ca sagetile Tale s-au infipt in mine si ai intarit peste mine mana Ta.
3. Nu este vindecare in trupul meu de catre fata maniei Tale; nu este pace in oasele mele, de catre fata pacatelor mele.
4. Ca faradelegile mele au covarsit capul meu, ca o sarcina grea au apasat peste mine.
5. Imputitu-s-au si au putrezit ranile mele de catre fata nebuniei mele.
6. Chinuitu-m-am si m-am garbovit pana in sfarsit, toata ziua mahnindu-ma umblam.
7. Ca salele mele s-au umplut de ocari, si nu este vindecare in trupul meu.
8. Necajitu-m-am si m-am smerit foarte, racnit-am din suspinarea inimii mele.
9. Doamne, inaintea Ta este toata dorirea mea si suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
10. Inima mea s-a tulburat, parasitu-m-a taria mea si lumina ochilor mei, si aceasta nu este cu mine.
11. Prietenii mei si vecinii mei in preajma mea s-au apropiat si au sezut; si cei de aproape ai mei departe au stat.
12. Si se sileau cei ce cautau sufletul meu, si cei ce cautau cele rele mie graiau desertaciuni si viclesuguri toata ziua cugetau.
13. Iar eu ca un surd nu auzeam si ca un mut ce nu-si deschide gura sa.
14. Si m-am facut ca un om ce nu aude si nu are in gura lui mustrari.
15. Ca spre Tine, Doamne, am nadajduit; Tu ma vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
16. Ca am zis, ca nu cumva sa se bucure de mine vrajmasii mei; si cand s-au clatinat picioarele mele, impotriva mea s-au semetit.
17. Ca eu spre batai gata sunt, si durerea mea inaintea mea este pururea.
18. Ca faradelegea mea eu o voi vesti, si ma voi ingriji pentru pacatul meu;
19. Iar vrajmasii mei traiesc si s-au intarit mai mult decat mine si s-au inmultit cei ce ma urasc pe nedrept.
20. Cei ce imi rasplatesc rele pentru bune ma defaimau, ca urmam bunatatea.
21. Nu ma lasa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te departa de la mine,
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele.

Si iarasi : Nu ma lasa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te departa de la mine. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele.

PSALMUL 62:

1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineata.
2. Insetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a dupa Tine trupul meu,
3. In pamant pustiu si neumblat si fara de apa. Asa in locul Cel Sfant m-am aratat Tie, ca sa vad puterea Ta si slava Ta.
4. Ca mai buna este mila Ta decat viata; buzele mele Te vor lauda.
5. Asa Te voi binecuvanta in viata mea, si in numele Tau voi ridica mainile mele.
6. Ca de seu si de grasime sa se sature sufletul meu, si cu buze de bucurie Te va lauda gura mea.
7. De mi-am adus aminte de Tine in asternutul meu, in dimineti am cugetat la Tine, ca ai fost ajutorul meu.
8. Si intru acoperamantul aripilor Tale ma voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine si pe mine m-a sprijinit Dreapta Ta.
9. Iar ei in desert au cautat sufletul meu, intra-vor in cele mai de jos ale pamantului; da-se vor in mainile sabiei, parti vulpilor vor fi.
10. Iar imparatul se va veseli de Dumnezeu; lauda-se-va tot cel ce se jura intru El, ca a astupat gura celor ce graiesc nedreptati.

Si iarasi : In dimineti am cugetat la Tine, ca ai fost ajutorul meu. Si intru acoperamantul aripilor Tale ma voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine si pe mine m-a sprijinit Dreapta Ta.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru. ( de 3 ori, fara inchinaciune)
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste, Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

PSALMUL 87:

1. Doamne, Dumnezeul mantuirii mele, ziua am strigat si noaptea inaintea Ta.
2. Sa intre inaintea Ta rugaciunea mea; pleaca urechea Ta spre ruga Mea, Doamne,
3. Ca s-a umplut de rele sufletul meu si viata mea de iad s-a apropiat.
4. Socotit am fost cu cei ce se coboara in groapa; ajuns-am ca un om neajutorat, intre cei morti slobod.
5. Ca niste oameni raniti, ce dorm in mormant, de care nu Ti-ai mai adus aminte si care au fost lepadati de la mana Ta.
6. Pusu-m-au in groapa cea mai de jos, intru cele intunecate si in umbra mortii.
7. Asupra mea s-a intarit mania Ta si toate valurile Tale le-ai adus peste mine.
8. Departat-ai pe cunoscutii mei de la mine, ajuns-am uraciune lor,
9. Inchis am fost si n-am putut iesi. Ochii mei au slabit de suferinta.
10. Strigat-am catre Tine, Doamne, toata ziua intins-am catre Tine mainile mele.
11. Oare mortilor vei face minuni ? Sau cei morti se vor scula si Te vor lauda pe Tine ?
12. Oare, va spune cineva in mormant mila Ta si adevarul Tau in locul pierzarii?
13. Oare, se vor cunoaste intru intuneric minunile Tale si dreptatea Ta in pamant uitat ?
14. Iar eu catre Tine, Doamne, am strigat si dimineata rugaciunea mea Te va intampina.
15. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu si intorci fata Ta de la mine ?
16. Sarac sunt eu si in osteneli din tineretile mele, inaltat am fost, dar m-am smerit si m-am mahnit.
17. Peste mine au trecut maniile Tale si infricosarile Tale m-au tulburat.
18. Inconjuratu-m-au ca apa toata ziua si m-au cuprins deodata.
19. Departat-ai de la mine pe prieteni, si pe cunoscutii mei, si cei de aproape ai mei s-au facut nevazuti.

Si iarasi : Doamne, Dumnezeul mantuirii mele, ziua am strigat si noaptea inaintea Ta.
Sa intre inaintea Ta rugaciunea mea; pleaca urechea Ta spre ruga Mea, Doamne

PSALMUL 102:

1. Binecuvinteaza, suflete al meu pe Domnul, si toate cele dinlauntrul meu, numele cel sfant al Lui.
2. Binecuvinteaza, suflete al meu pe Domnul, si nu uita toate rasplatirile Lui.
3. Pe Cel ce curateste toate faradelegile tale; pe Cel ce vindeca toate bolile tale.
4. Pe Cel ce izbaveste din stricaciune viata ta; pe Cel ce te incununeaza cu mila si cu indurari.
5. Pe Cel ce umple de bunatati dorirea ta; innoi-se-vor ca ale vulturului tineretile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, si judecata tuturor celor ce li se face strambatate.
7. Cunoscute a facut caile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale.
8. Indurat si milostiv este Domnul, indelung-Rabdator si mult-Milostiv.
9. Nu pana in sfarsit Se va iuti, nici in veac Se va mania.
10. Nu dupa pacatele noastre a facut noua, nici dupa faradelegile noastre a rasplatit noua,
11. Ca dupa inaltimea cerului de la pamant, a intarit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dansul.
12. Pe cat sunt de departe rasariturile de la apusuri, departat-a de la noi faradelegile noastre.
13. In ce chip miluieste tatal pe fii, asa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dansul.
14. Ca El a cunoscut zidirea noastra; adusu-si-a aminte ca tarana suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului, asa va inflori.
16. Ca duh a trecut printr-insul si nu va fi si nu-si va mai cunoaste inca locul sau.
17. Iar mila Domnului din veac si pana in veac, spre cei ce se tem de Dansul;
18. Si dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce pazesc asezamantul de lege al Lui
19. Si isi aduc aminte de poruncile Lui, ca sa le faca pe ele. Domnul in cer a gatit Scaunul Sau si Imparatia Lui peste toti stapaneste.
20. Binecuvantati pe Domnul, toti ingerii Lui, cei puternici la vartute, care faceti cuvantul Lui si auziti glasul cuvintelor Lui.
21. Binecuvantati pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceti voia Lui.
22. Binecuvantati pe Domnul, toate lucrurile Lui; in tot locul stapanirii Lui, binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul.

Si iarasi : In tot locul stapanirii Lui, binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul.

PSALMUL 142:

1. Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru dreptatea Ta.
2. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta.
3. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric, ca mortii cei din veacuri.
4. S-a mahnit in mine duhul meu, in mine inima mea s-a tulburat.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit.
6. Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu, ca un pamant insetosat.
7. Degraba auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant.
8. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-e nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scoate-ma de la vrajmasii mei, Doamne ! La Tine am scapat,
10. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun ma va povatui la pamantul dreptatii.
11. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu.
12. Si intru mila Ta vei sfarsi pe vrajmasii mei si vei pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.

Si iarasi : Auzi-ma, Doamne, intru dreptatea Ta, si sa nu intri la judecata cu robul Tau.
Auzi-ma, Doamne, intru dreptatea Ta, si sa nu intri la judecata cu robul Tau.Duhul Tau cel bun ma va povatui la pamantul dreptatii.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru. (de 3 ori)
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste, Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin