Nu se cade monahului a umbla din loc in loc

urmele Stapanului Hristos sa umblam; in supunere fata de batrani, in Domnul sa voim a fi, iar nu a umbla din loc in loc. Si, mai intai, adica, sa-si cerceteze fiecare gandul, de ce vrea sa plece de la locul lui, in care s-a fagaduit a petrece, Oare, pentru osteneala, voieste sa fuga la alta manastire, socotind ca va afla acolo mai putina osteneala si mai buni insotitori? Nu cumva, uratorul binelui, diavolul, sagetandu-l cu invidia si cu vrajba, ca alt frate sporeste in cinste, iar el n-a mai dobandit nici un rang, si, pentru aceasta, voieste sa-si lase locul? Oare, nu cumva, se duce din manastire, fugind de razboi, si nevrand sa se nevoiasca spre fapte bune si spre supunerea cea in Hristos? Oare, nu cumva, vrea sa-si lase locul sau, cautand mostenire? Ca gandurile ne arata patimile acestea, adica cercam mai dinainte patima care este in noi. Dar, sa nu urmam in patimi, ca sa nu cadem in mainile dracilor celor rai, ale caror lanturi, cele in multe feluri, sunt totdeauna intinse asupra noastra, de care sa ne sarguim a fugi, prin smerenie si prin rabdare intru Hristos Iisus, Domnul nostru.

Sfantul Efrem Sirul

3

Patriarhul Chiril al Rusiei a sfințit uriașa catedrală „ÎNVIEREA DOMNULUI„ (cu cinci altare) a Mânăstirii Noul Ierusalim din orașul Istra (regiunea Moscova)

La 8 mai 2016, în Duminica a 2-a după Paşti, a apostolului Toma, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat rânduiala sfinţirii mari a catedralei „Învierea Domnului” de la mănăstirea stavropighială de călugări Noul Ierusalim în or. Istra, regiunea Moscova, şi a condus Dumnezeiasca liturghie în biserica nou sfinţită.

După sosirea la catedrala „Învierea Domnului” care este o copie a catedralei „Învierea Domnului” din Sfântul Oraş Ierusalim, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a închinat la Mormântul Domnului în capela din interiorul catedralei şi a salutat pe credincioşi cu un „Hristos a Înviat!”

Au fost sfinţite cinci altare din catedrala „Învierea Domnului”: în cinstea Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a Crucii Domnului arătate în Cer, a sfinţilor întocmai cu apostolii Constantin şi Elena.

Cu Sanctitatea Sa au coslujit: arhiepiscopul de Serghiev-Posad Feognost, preşedintele Departamentului Sinodal pentru mănăstiri şi monahism, locţiitor la lavra „Sfânta Treime” a cuviosului Serghie; episcopul de Solnecinogorsk Serghii, şeful Secretariatului administrativ al Patriarhiei Moscovei; episcopul de Podolsk Tihon; episcopul de Voskresensk Sava, prim-vicepreședintele Direcției executive a Patriarhiei Moscovei, locţiitor la mănăstirea stavropighială „Novospasski”; episcopul de Egorievsk Tihon, secretar responsabil al Consiliului Patriarhului pentru cultură, locțiitor la mănăstirea stavropighială „Întâmpinarea Domnului”, or. Moscova; episcopul de Bronnitsy Paramon, locţiitor la mănăstirea „Donskoi”; protoiereul Vladimir Divakov, secretarul Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii pentru or. Moscova; arhimandritul Serafim (Şemeatovski), reprezentantul Bisericii Ortodoxe a pământurilor Cehiei şi a Slovaciei; arhimandritul Serghii (Voronkov), locţiitor la mănăstirea stavropighială a cuviosului Iosiv de Volotsk; egumenul Stefan (Tarakanov), vicepreşedintele Departamentului Sinodal pentru mănăstiri şi monahism; arhimandritul Tihon (Zatekin), locţiitor la mănăstirea Pecerska „Înălţarea Domnului” din Nijnii Novgorod; egumenul Feofilact (Bezukladnikov), locţiitor la mănăstirea stavropighială „Învierea Domnului” Noul Ierusalim; egumenul Varfolomei (Petrov), locțiitor la mănăstirea „Sfântul ierarh Nicolae” din Ugreșa; protoiereul Vladimir Siloviev, redactor–şef al Editurii Patriarhiei Moscovei, preşedintele Comisiei pentru artă pe lângă Consiliul eparhial al or. Moscova; protoiereul Leonid Kalinin, preşedintele Consiliului de experţi pentru arta, arhitectura bisericească şi restaurare; călugării de la mănăstirea Noul Ierusalim în treaptă de preot, clerici ai or. Moscova şi din regiunea Moscova.

La serviciul divin au fost prezenţi: preşedintele Guvernului FR D.A. Medvedev cu soţia, președintele cârmuirii Fundației de caritate pentru restabilirea mănăstirii Noul Ierusalim V.A. Zubkov; ministrul culturii V.R. Medinski, reprezentantul plenipotenţiar al Preşedintelui FR în districtul federal Centru A.D. Beglov; guvernatorul regiunii Moscova A.Iu. Vorobiev, preşedintele companiei „Căile Ferate ale Rusiei” O.V. Belozerov, viceguvernatorul regiunii Leningrad I.B. Divinski; preşedintele Consiliului de tutelă al Centrului gloriei naţionale şi al Fundaţiei „Apostolul Andrei” V.I. Iakunin, membrii Consiliului de tutelă al Fundaţiei pentru restaurarea mănăstirii Noul Ierusalim, constructorii şi ctitorii  mănăstirii.

……………………………….

Mănăstirea Noul Ierusalim a fost fondată în anul 1656 de patriarhul Nicon (1605-1681). Topografia, toponimia, construcţiile bisericeşti ale mănăstirii şi ale teritoriul din jur, care se întinde pe câteva zeci de kilometri, creau imaginea Pământului Sfânt şi reproduceau principalele relicve sfinte creştine ale Palestinei.

În anul 1919 mănăstirea a fost închisă, pe teritoriul ei a fost deschis în anul 1929 muzeul „Noul Ierusalim”, iar locurile sfinte au fost parţial distruse, parţial au fost date uitării şi schimbate până la pierderea înfăţişării primordiale. Mănăstirea, care a început să degradeze încă de la închiderea ei, a avut mari pierderi în anii Marelui război pentru apărarea Patriei. În timpul ocupaţiei germane în anul 1941, ce a durat trei săptămâni, muzeul a fost devastat. La retragerea trupelor naziste ansamblul mănăstirii a fost aruncat în aer, turlele şi clopotniţa au fost distruse şi catedrala a fost în mare parte deteriorată.

Lucrările de construcţie şi restaurare în mănăstire au început în anul 1947, mai intensiv au fost desfăşurate în anii 1960-1980. În anul 1994 a început procesul de transmitere a construcţiilor mănăstirii către Biserica Ortodoxă Rusă, în mănăstire a reînceput oficierea serviciilor divine.

La 23 iulie 2008 mănăstirea a fost vizitată de Preşedintele Federaţiei Ruse D.A. Medvedev şi pururea pomenitul Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Alexii II. La iniţiativa lor a fost creată Fundaţia de caritate pentru reconstrucţia mănăstirii Noul Ierusalim „Învierea Domnului”.

La 20 octombrie 2008 în Kremlin a avut loc prima şedinţă a Consiliului de tutelă al Fundaţiei pentru reconstrucţia mănăstirii Noul Ierusalim. De atunci şedinţele Consiliului au loc regular cu participarea primelor persoane ale Bisericii şi statului.

La 6 martie 2009 Preşedintele FR D.A. Medvedev a semnat ordonanţa „Cu privire la  măsurile pentru restabilirea aspectului istoric al  mănăstirea stavropighială de călugări Noul Ierusalim «Învierea Domnului» a Bisericii Ortodoxe Ruse”. Ordonanţa indica alocarea Fundaţiei de caritate a subsidiilor din bugetul federal pentru restaurarea aspectului istoric al mănăstirii.

Pentru asigurarea controlului şi a ajutorului metodic a fost creat Consiliul de experţi al Fundaţiei, în care au fost incluşi savanţi în domeniul istoriei artelor, arhitecţi şi restauratori de vază, specialişti ai Patriarhiei Moscovei, ai Ministerului culturii al Rusiei, reprezentanţi ai societăţii civile.

Lucrările de restaurare pe scară largă au fost începute în decembrie 2011, în faţa restauratorilor a fost pusă sarcina de a finaliza restaurarea soborului până la finele anului 2015. În pofida volumului mare de lucrări, această sarcină a fost realizată. Tempoul intensiv al lucrărilor a permis încheierea restaurării catedralei „Învierea Domnului” într-un termen record – în 4 ani.

Catedrala „Învierea Domnului” este un monument unic de arhitectură rusă, care constă din patru părţi componente ce comunică: nemijlocit de catedrala „Învierea Domnului”, din partea de est, se alipeşte biserica subterană „Sfinţii Constantin şi Elena”, din partea de sud – clopotniţa, din partea de vest a catedralei – o rotondă, ridicată de asupra aediculei Mormântului Domnului.

Au fost efectuate lucrările privind reconstituirea iconostasului din trei nivele ce datează din secolul al XVII-lea şi care s-a aflat până în zilele noastre la biserica în cinstea Tuturor sfinţilor (pe clopotniţă), ale cărui fragmente s-au păstrat printr-o minune după deflagraţia din anul 1941. De asemenea specialiştii au efectuat lucrări de restaurare-conservare a monumentelor ce datează din secolul al XVII-lea – Crucea de pe Golgota şi Porţile roşii ale catedralei „Învierea Domnului”.

Pe lângă păstrarea şi reconstruirea exteriorului istoric al mănăstirii, a arhitecturii ei, a interiorului, mai exista sarcina de a acomoda obiectele la viaţa liturgică regulară. Catedrala „Învierea Domnului” niciodată nu a avut sistem de încălzire şi serviciile divine erau oficiate doar în perioada caldă a anului. Actualmente în catedrală sunt trase reţele contemporane de comunicare pentru încălzire pe parcursul întregului an în vederea menţinerii regimului de temperatură, în scopul creării condiţiilor confortabile pentru păstrarea construcţiilor monumentului, a interiorului lui şi pentru oameni în timpul oficierii serviciilor divine.

Un loc aparte în catedrală îl ocupă iconostasul cu dimensiunea de douăsprezece metri, restaurat prin munca iconografilor contemporani.

Serviciul de presă al Patriarhiei Moscovei şi al întregii Rusii 

Mai multe detalii pe: patriarchia.ru 

Să se mai uite bezmeticii de la „Taxi„ și „prietenii„ lor și peste granița, la celelalte țări ortodoxe și să le cânte și lor despre lemn și spații mici…

Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui

Chiar dacă i se pare cuiva că se împărtăşeşte de toate virtuţile, dacă nu va răbda până la sfârşit şi nu se va izbăvi de cursele diavolului, nu este vrednic să ajungă în Împărăţia Cerurilor. Fiindcă şi cei ce au luat arvuna au nevoie de răbdare, ca să primească răsplata desăvârşită în veacul viitor.

Zis-a Domnul: „Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui” (Matei 24, 13). Iar răbdarea este îmbinarea tuturor virtuţilor. Căci nici una dintre virtuţi nu stă fără ea. Deoarece „tot cel ce se întoarce înapoi nu este vrednic de împărăţia cerurilor” (Luca 9, 62). Chiar dacă i se pare cuiva că se împărtăşeşte de toate virtuţile, dacă nu va răbda până la sfârşit şi nu se va izbăvi de cursele diavolului, nu este vrednic să ajungă în împărăţia cerurilor. Fiindcă şi cei ce au luat arvuna au nevoie de răbdare, ca să primească răsplata desăvârşită în veacul viitor.

În toată ştiinţa şi cunoştinţa este nevoie de răbdare. Şi pe drept cuvânt. Pentru că nici lucrurile cele sensibile nu se fac fără ea, iar dacă i s-a făcut cuiva vreunul dintre ele, are nevoie de răbdare ca să-i rămână ceea ce i s-a făcut. Şi simplu grăind, tot lucrul înainte de a se face, prin ce se face şi odată făcut, prin ea rămâne şi fără de ea nu stă, nici nu se desăvârşeşte. Pentru că dacă este bun, ea îl prilejuieşte şi îl păzeşte; iar dacă este rău, ea dă uşurare şi tărie de suflet şi nu lasă pe cel ispitit să fie strâmtorat de descurajare, care este arvuna gheenei. Ea are puterea să omoare deznădejdea, care omoară sufletul. Ea învaţă sufletul să se mângâie şi să nu slăbească de mulţimea războaielor şi a necazurilor. Pe ea neavând-o Iuda, a găsit moartea cea îndoită, ca un lipsit de experienţa războiului. Pe ea având-o fruntaşul Petru, deşi a căzut, dar ca un cercat în război a biruit pe diavolul care-l doborâse. Pe ea aflând-o monahul acela care a căzut în curvie, a biruit pe cel ce l-a biruit, nesupunându-se gândului deznădejdii care-l împingea să părăsească chilia şi pustiul, ci cu răbdare zicând către gânduri: n-am păcătuit şi iarăşi zic vouă n-am păcătuit.

O dumnezeiască înţelepciune şi răbdare a viteazului bărbat! Această fericită virtute l-a desăvârşit pe Iov şi toate bunătăţile lui cele dintâi. Căci numai puţin dacă ar fi slăbit în ea, dreptul ar fi pierdut toate cele dintâi. Dar cel ce cunoştea răbdarea lui, a îngăduit bătaia spre desăvârşirea lui şi spre folosul multora.
(Sfântul Petru Damaschinul, Filocalia, vol V, Învățături duhovnicești, cuv. 5, p. 204-205)

AVERTISMENT! Scrisoare deschisă a Părinților din Sfântul Munte Athos care NU VOR ACCEPTA așa-zisul Sfânt și Mare Sinod, dacă vor fi încălcate adevărurile ortodoxe și NU-L VOR MAI POMENI PE PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU și pe nici un episcop ecumenist

ROG RASPANDITI: Parinti din Sfantul Munte Athos despre „Sfantul” MARELE SINOD din 06.06.2016. Avertizeaza ca nu-l vor mai pomeni pe Patriarhul Constantinopolului 

Image result for muntele athos in icoane

SCRISOARE DESCHISĂ A PĂRINȚILOR SFÎNTULUI MUNTE

CĂTRE PATRIARHIA ECUMENICĂ,

CĂTRE CELELALTE BISERICI ORTODOXE AUTOCEFALE,

CĂTRE SFÎNTA CHINOTITĂ A SFÎNTULUI MUNTE,

CĂTRE TOȚI CREDINCIOȘII BISERICII CEI PURTĂTORI AI NUMELUI LUI HRISTOS 

”Supărările dau năvală… de la prieteni necredincioșii;

ale Bisericii umblă fără păstor.

Cele bune pier, cele rele se dau pe față.

Plutim în noapte, făclie nicăieri.

Hristos cade la somn; ce avem a pătimi?…”

(Sfîntul Grigorie Teologul, din Epistola 80)

Cunoaștem foarte bine din istoria bisericească faptul că întrunirea unui sinod are în vedere întîi de toate legiuirea și întărirea dogmelor Bisericii și delimitarea acesteia de erezie. Adică, Biserica socotește ca o datorie a ei sine qua noncombaterea oricărei erezii și dreapta-învățare a cuvîntului adevărului. Marele dascăl și Părinte al Bisericii, Sfîntul Nicodim Aghioritul, punctează limpede că trebuie ”ca toate dogmele și canoanele formulate de sinoade să fie ortodoxe, bine-cinstitoare și în conglăsuire cu dumnezeieștile Scripturi și cu Sinoadele Ecumenice de mai înainte”, și că ”acestea sînt hotarele veșnice pe care le-au pus părinții noștri și legile care există în veac… pe care prin Sfîntul Duh le-au legiuit Sinoade Ecumenice și locale” (Pidalionul, ed. Rigopoulos, Tessalonic, 1991, p. 16) Contribuind, așadar, și noi, ca monahi athoniți și ca mădulare vii ale Bisericii, la lucrarea de trezire duhovnicească și de întărire a felului ortodox de a cugeta al poporului credincios, dorim să înfățișăm înaintea tuturor mărturia noastră.

Așa zisul «Sfînt și Mare Sinod», care, cum se știe, urmează să se țină în Iunie ce vine în Creta (19-6-2016, după calendarul vechi 6-6-2016), constituie o etapă a programului ecumenismului inter-creștin și inter-religios sau al mondializării religioase a Noii Ordini Mondiale, care, după cum este cunoscut, urmărește să supună întreaga omenire prin trei proiecte pregătite sistematic:

  1. a) printr-un guvern mondial,
  2. b) printr-o economie mondială și
  3. c) printr-o religie mondială.

Procesul realizării unei religii mondiale a fost inaugurat întîi în lumea protestantă prin așa-numita ”Mișcare ecumenică”, iar în lumea ortodoxă prin cuvîntul de întronizare al Patriarhului Meletie Metaxakis al Constantinopolei (1923) și intens promovat de Patriarhul Atenagora Spyros al Constantinopolei (1948-1972). În loc să condamne sectele existente care acționează zi de zi pentru înșelarea credincioșilor, așa zisul «Sfînt și Mare Sinod» urmărește întîi de toate să recunoască panerezia ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religiii – cum îl numește Sfîntul Iustin Popovici – după cum au făcut catolicii la Conciliul II Vatican (1962-1965). Faptul că așa zisul «Sfînt și Mare Sinod» urmărește să recunoască ecumenismul sincretist inter-creștin și inter-religii este dovedit prin următoarele:

1) Textul presinodal al Sinaxei Întîistătătorilor trimis spre a fi adoptat de Bisericile Ortodoxe Autocefale la așa zisul «Sfînt și Mare Sinod», prin aceea că spune, în articolul intitulat «Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine», că «Biserica Ortodoxă recunoaște existența istorică a altor Biserici și Confesiuni creștine care nu se află în comuniune cu ea», nu-i mai recunoaște pe catolici și pe protestanți ca fiind eretici, ci îi încadrează în Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească a Simbolului de credință Niceo-Constantinopolitan, punînd accentul pe istoricitatea acestor biserici și trecînd cu vederea în chip scandalos erezia în care ele se află și neținînd seamă de învățătura dogmatică a Bisericii recunoscută chiar de reprezentanții Papei Apusului la cel de-al VIII-lea Sinod Ecumenic, de sub Sfîntul Patriarh Fotie cel Mare (879-880), cînd au votat laolaltă cu Răsăritenii condamnarea adaosului eretic filioque(purcederea Sfîntului Duh și de la Fiul). Este atacată în felul acesta învățătura eclesiologică a Bisericii și se dă naștere unei erezii eclesiologice, avînd în vedere că dogmele credinței sînt hotarele Bisericii, iar Biserica se identifică cu credincioșii ei adevărați, care alcătuiesc Trupul lui Hristos, avînd Cap pe însuși Mîntuitorul, prin credința ortodoxă ținută cu scumpătate și prin viața duhovnicească dreaptă și nefalsificată, și prin părtășia întru pocăință cu Tainele Sfintei noastre Biserici.

2) Același text presinodal recunoaște Consiliul Mondial al Bisericilor (al sectelor, mai precis), care a fost înființat în 1948 de Noua Ordine Mondială spre a servi scopurilor mondializării religioase, adică a instaurării religiei universale a Antihristului. C. M. B. a avut inițial ca scop promovarea ecumenismului sincretist inter-creștin, iar în continuare, în ultimele decenii, și-a lărgit țintele promovînd și ecumenismului sincretist inter-religii. Recunoaște diferitele texte emise de C. M. B. ca fiind obligatorii pentru «Marele Sinod» și pentru Biserica Ortodoxă. Textele acestea ”nu se sprijină pe nimic. Se îngrijeau de alcătuirea lor niște reprezentanți care își spuneau opiniile și semnau, firește, textele în numele Bisericilor locale; doar că ierarhii acestor Biserici nici habar nu aveau ce decizii luau reprezentanții lor” (prof. Dimitrios Tselenghidis de la Facltatea de Teologie din Tesalonic). Aceasta înseamnă că textul presinodal în discuție atacă și dogma soteriologică a Bisericii, potrivit căreia credinciosul adevărat, prin mila sfîntului și Dumnezeiescului Har și prin lucrările nezidite ale Dumnezeului Treimic, ajunge la mîntuire și, mai concret, dobîndește vederea Feței Theantropice a lui Hristos și fericirea și cunoașterea fără de sfîrșit a lui Dumnezeu care vine din această vedere doar înăuntrul adevăratei Biserici Ortodoxe, în înțelesul ei înfățișat mai sus. Căci, recunoscînd C.M.B.-ul, același text presinodal acceptă prin aceasta teoria că toate ”bisericile”, sau, mai precis, sectele și toate felurile de religii (potrivit recentei extinderi a acestei teorii), ”mîntuiesc” sau, după cum gîndesc ei, conduc, nebulos și sofistic, la aceeași Realitate Transcendentă (Ultimate Reality), care cuprinde în ea toți pseudo-dumnezeii și pseudo-închinările create de ei prin născocire omenească indusă de satana.

3) Recunoașterea de către textul presinodal în discuție a catolicilor ca fiind, chipurile, ”biserică” duce inevitabil la următorul stadiu al proiectului luciferic al ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religii, care este ”unirea” sincretistă a Bisericilor Ortodoxe Autocefale cu catolicii prin ”potirul comun” care va urma și prin supunerea acestora sub primatul stăpînitor și sub infailibilitatea căpeteniei eretice care este Papa, adică la transformarea Bisericilor Ortodoxe Autocefale în Biserici unite cu Roma. Aceasta înseamnă supunerea din punct de vedere dogmatic și administrativ a Bisericilor Ortodoxe Autocefale față de Papa după modelul Bisericilor Uniate, pe baza planurilor Vaticanului și a Codicelui canonic al Bisericilor Catolice Orientale (Uniate) care a fost emis de Papa Ioan-Paul al II-lea în 1990. După cum este cunoscut, Codicele acesta prevede următoarele patru feluri de Biserici Uniate de drept special (sui generis), în care vor fi încadrate Bisericile Ortodoxe: 1) Biserici Patriarhale de drept special (în care se vor încadra Bisericile Ortodoxe care sînt Patriarhii), 2) Biserici Arhiepiscopale de drept special (în care se vor încadra Bisericile Autocefale care nu sînt Patriarhii), 3) Biserici Mitropolitane de drept special și 4) alte Biserici de drept special (canoanele 55, 511 și 155 ale aceluiași Codice).

4) Patriarhia Constantinopolei, care a prezidat Sinaxa întîistătătorilor, a respins samavolnic și nu a înaintat spre discutare în așa-zisul «Sfînt și Mare Sinod» propunerea Bisericii Ortodoxe Sîrbe, din anul 2015, de recunoaștere răspicată a Sinodului de sub Sfîntul Patriarh Fotie cel Mare ca al VIII-lea Ecumenic – Sinod care a condamnat filioqueși primatul papal de stăpînire – și a Sinodului din 1351, din vremea Sfîntului Grigorie Palama – Sinod care a condamnat învățătura eretică latino-catolică care spune că Dumnezeiescul Har este zidit – ca al IX-lea Ecumenic. Teologia Sfîntului athonit Grigorie Palama are o însemnătate capitală pentru teologia ortodoxă și de aceea catolicii o urăsc de moarte. Această respingere samavolnică este indiciul clar al orientării așa-zisului «Sfînt și Mare Sinod» nu spre ortodoxie, ci spre panerezia ecumenismului care destructurează teologia ortodoxă prin legalizarea tuturor ereziilor.

5) Pe cînd în tradiția Bisericii Sfintele și Marile Sinoade, sau Sinoadele Ecumenice, erau alcătuite din reprezentanțe ale Bisericilor Autocefale și în cadrul lor votau toți arhiereii participanți la Sinod în virtutea egalității hirotoniei lor în treapta episcopală, la așa-zisul «Sfînt și Mare Sinod», potrivit regulamentului acestuia adoptat de Sinaxă prin întîistătătorii care au luat parte la ea, nu votează toți arhiereii din Sinod, ci doar Bisericile Autocefale prin întîistătătorii lor. Adică, în vreme ce membri ai Sinoadelor sînt toți arhiereii eparhioți, la așa-zisul «Sfînt și Mare Sinod» sînt membri doar Bisericile Autocefale, fapt care se împotrivește întru totul eclesiologiei ortodoxe și Dreptului canonic ortodox.

6) Deși, potrivit eclesiologiei ortodoxe și Dreptului canonic ortodox, hotărîrile Sfintelor și Marilor Sinoade, sau ale Sinoadelor Ecumenice, care privesc chestiuni de credință trebuie supuse judecății și trebuie aprobate ori respinse atît de arhiereii eparhioți, cît și de clerul, monahii și poporul ortodox, o reglementare a așa-zisului «Sfînt și Mare Sinod», contrar eclesiologiei ortodoxe, face obligatorii și impune hotărîrile Sinodului în discuție tuturor membrilor Bisericii Ortodoxe. Mai mult, avertizează că va pedepsi toate grupurile de credincioși creștini care nu vor primi hotărîrile lui. În felul acesta el desființează cu totul sinodicitatea Bisericii Ortodoxe și îndepărtează de la ea harisma Duhului Sfînt a ”deosebirii duhurilor”, care se dăruiește oricărui credincios adevărat care a trecut prin treptele curățirii de patimi, a iluminării și s-a învrednicit să primească îndumnezeirea cea după har, harismă care să dă tuturor mădularelor Bisericii și nu doar episcopilor. Pentru aceasta Sinodul Panortodox era dator să cheme ca membri participanți și persoane învrednicite întru Duhul Sfînt din rîndul preoților, al monahilor și dintre membrii credincioși laici ai Bisericii, așa cum se proceda totdeauna la toate Sinoadele. Însă adeverirea ortodoxiei unui Sinod depinde întîi de toate de corectitudinea și de ortodoxia dogmelor lui: ”canonul cel bine-cinstitor al Bisericii pe acelea le vedea ca sinoade sfinte și bune de primit, cele cărora le-a adeverit corectitudinea dogmelor.” (Sfîntul Maxim Mărturisitorul, PG 90, 148A). În cele din urmă, pentru ca un Sinod Ecumenic să fie considerat cu adevărat ortodox, trebuie ca hotărîrile lui să fie primite nu numai de ierarhi, ci și de toți credincioșii ortodocși, după cum foarte nimerit a legiuit în istorie însăși Patriarhia Ecumenică zicînd: ”…apărător al credinței este însuși trupul Bisericii, adică poporul însuși, care vrea ca credința lui să fie veșnic neschimbată și aceeași cu a Părinților lui” (Enciclica din 6 Mai 1848).

7) Una din temele Sinodului ar trebui să fie problema calendarului care a dezbinat pînă astăzi Biserica Ortodoxă în privința sărbătorilor și constituie cea dintîi lovitură dată de ecumenism Ortodoxiei.

În urma celor de mai sus este de datoria noastră să aducem la cunoștința Patriarhiei Constantinopolei, a celorlalte Biserici Autocefale, a Sfintei Chinotite a Sfîntului Munte, precum și tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe că noi, părinții athoniți, luptîndu-ne să păstrăm, prin ținerea cu acrivie a credinței ortodoxe, legătura organică cu Capul Bisericii, Dumnezeu-Omul Domnul nostru Iisus Hristos, și următori făcîndu-ne Sfinților Părinți, nu vom accepta și vom respinge așa-zisul «Sfînt și Mare Sinod» după încheierea lui dacă:

1 Sinodul acesta nu respinge deplin textul presinodal intitulat ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”.

2) Nu condamnă panerezia, potrivit Sfîntului Iustin Popovici, lucifericului ecumenism sincretist inter-creștin și inter-religii.

3) Nu recunoaște Sinoadele de sub Sfîntul Patriarh Fotie cel Mare și din vremea Sfîntului Grigorie Palama ca al VIII-lea și, respectiv, al IX-lea Ecumenic, Sinoade deja recunoscute ca atare în conștiința credincioșilor creștini.

4) Nu votează hotărîrile așa-zisului «Sfînt și Mare Sinod» nu Bisericile Ortodoxe Autocefale prin întîistătătorii lor, după cum prevede regulamentul Sinodului, ci toți arhiereii participanți la el, după cum prevede eclesiologia ortodoxă și Dreptul ortodox.

5) Nu retrag prevederea despre obligativitatea acceptării ulterioare a hotărîrilor luate de către toate treptele de credincioși creștini, prevedere care aduce atingere dreptului de neînlăturat al tuturor mădularelor Bisericii de a judeca din punct de vedere dogmatic și eclesiologic chestiunile puse înainte.

6) Nu retrag temele privitoare la post și la a doua nuntă a clericilor, teme care, prin simplul fapt că au fost puse în dezbatere, constituie încă o dovadă că Sinodul acesta are ca scop desființarea treptată a postului, imitîndu-i în aceasta pe catolici. Fiindcă o Biserică în care nu există nevoință și viață răstignită nu duce niciodată la Înviere, ci la moarte duhovnicească, gonind pe Sfîntul Duh și ducînd la deplina secularizare.

În urma tuturor acestora care constituie pentru noi chestiuni ce țin de mîntuire vă rugăm foarte pe voi, sfințiți arhierei, ca la acest Sinod Panortodox să învățați ”cuvîntul adevărului” și să nu îngăduiți să trecem iarăși printr-un sinod de tipul Ferrara-Florența. Dacă veți face așa, sfințiți arhierei, atunci cerul și pămîntul se vor veseli, îngerii și oamenii vor prăznui duhovnicește, numele voastre se vor scrie în cartea vieții și veți fi cu adevărat atunci ”și părtași obiceiurilor și următori scaunelor” Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți. Vă rugăm să rămîneți neclintiți, să fiți demni continuatori ai istoriei Bisericii și ai arhieriei voastre cu care Biserica v-a cinstit. Dacă, dimpotrivă, nu veți învăța cuvîntul adevărului, atunci să știți că:

  1. a) Ați sfîșiat cămașa nețesută a Domnului, ați necinstit Mireasa cea fără pată și neprihănită a lui Hristos – Biserica Ortodoxă. Dacă lucrurile vor evolua într-adevăr în această direcție, atunci voi veți fi cei care veți crea schismă în Biserică și veți lua asupra voastră întreaga răspundere istorică pentru urmările și roadele ei. Să știți atunci că, pe temeiul eclesiologiei ortodoxe și a Dreptului canonic ortodox, în conștiința credincioșilor ortodocși v-ați caterisit și afurisit pe voi înșivă și ați căzut din treapta arhierească ”punîndu-vă în fapt pe voi înșivă în afara Bisericii” (Mărturisire de credință împotriva ecumenismului, Sinaxă a clericilor și monahilor, 2009). După cum bine știți, Domnul ne poruncește să nu-i urmăm pe păstorii străini: ”Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tîlhar. Iar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mînă afară, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” (Ioan 10, 1-5).

b). Rezultă din acestea că și noi sîntem obligați să aplicăm Sfintele canoane ale Bisericii noastre, cunoscutul canon 15 al Sinodului Cinci-șase Ecumenic, portivit căruia avem datoria de a opri pomenirea tuturor ereticilor ecumeniști de cugetare catolică și filo-uniați. Prin urmare vom fi nevoiți să oprim pomenirea la sfîntul disc al Proscomidiei, care simbolizează Biserica Ortodoxă, a numelui tuturor acelor episcopi, preoți și laici care vor semna hotărîrile acestui sinod eretic, precum și a tuturor celor care sînt de acord cu ei și vor urma conștient erezia aceasta. Cu toți aceștia, care pentru Biserică vor fi pe mai departe eretici, nu putem avea comuniune bisericească pînă ce nu se vor pocăi public și vor renega erezia ecumenismului după cum va rîndui Biserica Ortodoxă prin Sinod.

Sfintele canoane ale Bisericii au pentru toată lumea tărie și valabilitate istorică și veșnică și niciun Sinod, Patriarh sau episcop nu le poate anula. Potrivit lor:

Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casăîmpreună cu cel afurisit (scos din părtășie), acela să se afurisească” (Canonul 10 al Sfinților Apostoli). De asemenea,

”Episcopul sau presviterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit acestora să săvîrşească ceva ca clerici (să săvîrşească cele sfinte), să se caterisească” (Canonul 45 al Sfinților Apostoli).

Doar din aceste două canoane pe care le consemnăm să socotească fiecare episcop, preot, monah sau creștin ortodox cu cîtă scumpătate sîntem cu toții datori să aplicăm Sfintele canoane. Sfintele canoane sînt ”supapele de siguranță” ale Bisericii și, datorită caracterului lor permanent, nu trebuie ca, ori de cîte ori sînt încălcate, să se facă un nou Sinod pentru a fi ele aplicate de către credincioși.

OPRIREA POMENIRII

Cinstită Sfîntă Chinotită și sfințiți egumeni,

Cei o sută de ani de iconomie dusă la culme și de îngăduință față de episcopii ecumeniști, de cugetare catolică și filo-uniați sînt prea de ajuns. Paguba și schimbarea pe care această impropriu numită ”iconomie” a adus-o felului ortodox de a judeca al clerului și poporului a luat deja dimensiuni uriașe. Avem, însă, la Sfîntul Munte – ca moștenire sfîntă de la cuvioșii părinți și stareți athoniți, moștenire din care învățăm – tradiția istorică și de Duhul Sfînt insuflată ca, ori de cîte ori apare o erezie în Biserică, să purcedem de nevoie la oprirea pomenirii tuturor acelora care propovăduiesc erezia sau a acelora care din frică și lașitate urmează episcopilor eretici și nu opresc pomenirea acestora la Sfintele Taine.

Amintim că Sfîntul Munte a oprit, din 1924 pînă în 1974, pomenirea Patriarhului, întîi pentru introducerea inovației schimbării calendarului și, în al doilea rînd, din pricina ridicării anatemelor sub Patriarhul Atenagora.

Voi sînteți, sfințiți egumeni, cei care, venind, majoritatea, împreună cu obștile voastre din lumea din afară pentru a locui Sfintele Mînăstiri ce rămăseseră fără monahi, ați readus pomenirea Patriarhului, deși nici fostul Patriarh Dimitrios, nici actualul Patriarh Vartolomeu, n-au schimbat ceva înspre mai bine. Cînd Patriarhul Dimitrios a urcat pe tron, vechii athoniți au avut la început bune nădejdi că credința adevărată va fi ”drept învățată” iarăși. Însă cînd a declarat oficial că va urma neschimbat linia marelui său înaintaș Atenagora, au repetat atunci aproape toți că vor continua oprirea pomenirii. Respectînd acest fel ortodox și athonit de cugetare, Sfînta Chinotită, într-o Sinaxă Dublă Extraordinară, a hotărît privitor la această chestiune:

”Pomenirea numelui Patriarhului Ecumenic ține de conștiința fiecărei Mînăstiri” (Ședința nr. 52 a Sinaxei Duble Extraordinare din 13 Noiembrie 1971).

Așadar, în afară de Sfintele canoane, dreptul de a opri pomenirea ni-l dă însăși Sfînta Chinotită, urmînd tradiția sfîntă a Sfîntului nostru Munte. Este, însă, vreodată cu putință să existe Sfîntă Mînăstire sau monah care să nu aibă sensibilitate și conștiință ortodoxă? Oprirea pomenirii se face în semn de protest, cu scopul ultim al osîndirii ereziei și al caterisirii episcopilor eretici, în cazul în care nu se pocăiesc.

Într-un răspuns către Sfînta Chinotită, Sfînta Mînăstire Karakalu scria următoarele: ”Sfînta noastră Mînăstire, la punctul 14 al Sinaxei de astăzi, 21.9.1972, a examinat iarăși chestiunea disputată a pomenirii și, cu tot respectul și în ciuda cuvintelor frumoase ale sfințitului ei cap din enciclica pusă înainte, cuvinte pe care le-am cercetat cu luare aminte… a ajuns la hotărîrea de a face cunoscut în scris preasfinției voastre cele de mai jos în legătură cu această gravă chestiune bisericească:

Dorim să repetăm cu deplină încredere hotărîrea noastră nestrămutată privitoare la continuarea opririi pomenirii Patriarhului în semn de protest pentru că noul Patriarh ecumenic Dimitrios I va continua pe linia trasată de Atenagora și păstrată de Sfîntul Sinod” (vezi Presa Ortodoxă, nr. 213, 1-7-1974).

Mînăstirea Sfîntul Pavel, sub egumenia starețului Andrei, a răspuns în același fel:

”…hotărîrea noastră este aceea că nu putem porni la discuție decît numai dacă Întru-tot-sfinția sa va declara prin presă că nu va urma calea înaintașului lui.”

Același părinte egumen Andrei răspundea Sfintei Chinotite:

”Pricini de conștiință bisericească nu-mi îngăduie să reiau pomenirea, fiindcă Patriarhul ecumenic este modernist, calcă pe urmele ecumenistului Atenagora, ale cărui opinii și cugetări eretice nu le-a osîndit” ” (vezi Presa Ortodoxă, nr. 213, 1-7-1974).

Acesta era, sfințiți egumeni, vechiul Sfînt Munte pe care unii dintre voi l-ați apucat și voi înșivă ați liturghisit de multe ori fără să pomeniți numele Patriarhului, precum făceau aproape toți părinții mînăstirilor athonite și cei de la chilii, dintre care pe mulți îi cinstim astăzi ca duhovnici, stareți și sfinți deosebit de virtuoși. De ce oare nu-i imităm și în această chestiune a opririi pomenirii episcopilor ecumeniști, cum a făcut și sfîntul stareț Paisie? Credeți cumva că Tainele nu sînt valide atunci cînd nu pomenim numele Patriarhului? Atîția ani și atîtea mii de Dumnezeiești Liturghii ce s-au săvîrșit au fost oare fără validitate? Doamne ferește de așa hulă!

Cinstită Sfîntă Sinaxă și sfințiți egumeni, după toate acestea dorim să vă informăm și să vă facem răspunzători de faptul că, dacă Sinodul Panortodox ce se pregătește nu osîndește panerezia ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religii, noi vă aducem la cunoștință că vom urma tradiția Sfîntului Munte și a cuvioșilor Părinți athoniți din vechime, care din epoca Patriarhului uniat de cugetare catolică Vecos (1272) și, din nou, între 1924 și 1974 au oprit pomenirea.

Ca părinți athoniți și ca mădulare ale Bisericii, noi declarăm că nu avem nicio legătură cu vreo grupare zelotistă, sau cu extremismul, sau cu fanatismul, ci, urmînd Sfinților Părinți și aliniindu-ne tradiției athonite de veacuri, celei pecetluite cu sîngele atîtor sfinți cuvioși mucenici, dorim, cu tot respectul ce vă datorăm, să vă pregătim și să vă atragem atenția în legătură cu această chestiune. Socotim aceasta drept îndeplinirea îndatoririi ce-o avem față de Sfinții cuvioși mucenici și față de Sfînta Tradiție. Vom înceta, deci, și noi oficial pomenirea Patriarhului ecumenic.

Nu dorim să urmăm vreodată o ”biserică” secularizată. Fiindcă un astfel de ”Sinod Panortodox” care va acorda caracter de Biserică sectanților și va face ereziile legale, desființează Simbolul de Credință și dărîmă întreaga eclesiologie ortodoxă și introduce în locul lor o ”biserică” secularizată. Însă, precum știm, o ”biserică” secularizată nu poate dărui mîntuire celor ce-o vor urma. Nu sînt oare ”biserici” secularizate Vaticanul și papalitatea, și toate celelalte soiuri de protestanți?

Biserica lui Hristos nici nu se rupe, nici nu se împarte, după cum crede Patriarhul cu teoria lui eretică despre ”Biserica divizată”, și nici nu are Biserica nevoie de ecumeniști ca s-o unească. Biserica nu se desparte niciodată fiindcă însuși Hristos este Cap al ei, Cap care este totdeauna unit cu Trupul Lui. Ereticii se taie ei înșiși de la Biserica-viță. ”Dacă cineva nu rămîne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard” (Ioan 15, 6).

Astfel făcînd, un Sinod ca acesta care va recunoaște pe eretici ca ”biserici” încetează a mai fi Sinod și ajunge sinod tîlhăresc, eretic și fals-sinod. Cei ce vor semna și cei ce vor primi hotărîrile lui se vor osîndi ca eretici ai vremurilor de pe urmă, mai răi decît toți cei dinainte. În acea zi grozavă a Judecății căderea lor va fi mai grozavă și decît căderea lui Iuda, a lui Arie și a Papei, fiindcă aceștia nu cunoșteau bine pe Cine tăgăduiesc, ”dacă ar fi cunoscut, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei” (I Corinteni 2, 8). Ecumeniștii de astăzi, și întîistătătorii lor îndeosebi, cunosc foarte bine pe Cine răstignesc prin panerezia ecumenismului, pe Domnul slavei cel înviat.

Cum este cu putință, sfințiți părinți, ca, pe de o parte, să sărbătorim cu priveghere strălucită în sfînta biserică Protaton pomenirea Sfîntului cuvios mucenic Cosma Protosul, care a fost spînzurat, ca și a celorlalți Cuvioși mucenici care au fost uciși mucenicește de latino-cugetătorii acelor vremuri, și, pe de alta, să primim cu onoruri și slavoslovii, în aceeași sfîntă biserică Protaton, atîția și atîția arhierei ecumeniști, filo-uniați de cugetare catolică din zilele noastre? Ne stă mintea în loc; conștiința noastră nu mai suportă. Marele prooroc Ilie, de-foc-purtătorul și rîvnitorul Domnului, i-a spus regelui Ahav și poporului lui Israil care se abătuseră: ”Pînă cînd șchiopătați de amîndouă picioarele? Dacă Domn este Dumnezeu, mergeți după El; iar dacă este Vaal, mergeți după el.” Dacă Papa este Biserică, o, sărmani ecumeniști, mergeți deci după el; mergeți la Papa să vă facă cardinali, cum s-a întîmplat cu acel nenorocit Visarion, fost episcop el Nicomidiei, și lăsați-ne în pace să slujim ortodoxiei noastre celei înjosite și înroșite de sîngele mucenicilor. Pînă cînd, sfințiți părinți, vom suporta această schizofrenie duhovnicească și bisericească a ecumeniștilor?

Doamne, nu îngădui niciodată să se săvîrșească această trădare a Ortodoxiei. Astăzi, însă, situația bisericească este mai critică decît oricînd. Orice este posibil și trebuie să fim cu toții gata pentru orice. Poate că vom trece încă o dată printr-un sinod după chipul celui de la Ferrara-Florența, cu toate nenorocirile duhovnicești și naționale ce vor urma din pricina trădării credinței. Dorim ca noi toți să ne ținem tari în aceste împrejurări și, cu harul lui Hristos și al Preasfintei Sale Maici, să ne mărturisim credința ortodoxă pînă la sînge de va trebui.

Ne rugăm ca Harul lui Dumnezeu Celui în Treime Sfînt, pentru solirile Apărătoarei Sfîntului Munte, a Preasfintei Stăpînei noastre de-Dumnezeu-Născătoarei, să lumineze pe sfințiții arhierei și să ne păzească pe noi și pe credincioșii creștini de înșelarea cea din vremurile de pe urmă a lui satana, înșelare care este panerezia ecumenismului luciferic inter-creștin și inter-religii, Amin.

Părinții athoniți din Comisia de redactare

Gheron Gavriil, Chilia Sfîntului Hristodul, Sf. M-re Cutlumuș

Gheron Sava Lavriotul, Sf. M-re a Marii Lavre

Gheron Ilarion, Chilia Sfîntului Maxim Mărturisitorul, Sf. M-re Cutlumuș

Gheron Dositei, Chilia Sfîntului Maxim Mărturisitorul, Sf. M-re Cutlumuș

Gheron Chiril, Sihăstria Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu, Sf. M-re a Marii Lavre

Gheron Hariton ieromonahul, Chilia Înălțării Domnului, Sf. M-re Vatoped

Gheron Heruvim, Chilia Sfinților Arhangheli, Sf. M-re a Marii Lavre

Urmează semnături ale părinților athoniți iar strîngerea acestora continuă.

(Tălmăcire din neogreacă îngrijită de părinții Schitului românesc Prodromu

de la Sfîntul Munte Athos)

Sursa: SACCSIV

Unul dintre fondatorii FOX News s-a botezat   ortodox, in Rusia

Recent, unul dintre producătorii fondatori ai postului de televiziune american Fox News, Jack Hanick, a acceptat o invitație de lucru în Rusia, iar pe 30 aprilie 2016, in Sâmbăta Sfântă si Mare, el și membrii familiei sale au fost botezați in Biserica Sfanta Mucenita Tatiana, la Universitatea Lomonosov din Moscova – conform unor informatii semnalate de surse proprii, care citeaza Tarigrad TV.
Ceremonia, care a inclus primirea jurnalistului Jack Hanick in sanul Ortodoxiei și botezul ortodox al membrilor familiei sale, a durat de la ora 11:00, pana la 13:00, mai informeaza Tarigrad TV.
Hanick a mărturisit că el și întreaga sa familie au încercat să respecte tradițiile ortodoxe: au ținut Postul Mare, s-au pregătit pentru Sărbătoarea Sfintelor Paști, au vopsit ouă și au copt pasca.

„Așteptam, intr-adevar, cu nerăbdare sfârșitul Postului Mare. Acesta este un test dificil, dar suntem fericiți că am rezistat”, a spus Hanick.

In urma sosirii sale în Rusia, Hanick a ramas uimit de numărul mare de tineri care frecventează Biserica.

„Am realizat că oamenii vin la Liturghie, vor sa se spovedeasca si sa sa impartaseasca. Cu alte cuvinte, ei vin la Hristos, asa cum o faceau oamenii acum o mie de ani”, a concluzionat acesta.

Iti aducem aproape informatia la care altfel nu ai avea acces. Daca apreciezi activitatea noastra, acum ai ocazia sa primesti un Certificat de Membru Sustinator (Simpatizant). Aflandu-ne in cel de-al 10-lea an, te imbratisam ca membru al echipei noastre, cu bucurie!

sursa

Patriarhul rus declara razboi sfant terorismului

Liderul Bisericii Ortodoxe Ruse a numit lupta împotriva terorismului, un „război sfânt”, și a cerut unităților internaționale sa abandoneze standardele duble, pentru a învinge acest rău la nivel mondial. Informatia a fost oferita de reteaua de televiziune RT (Rusia Today).

„Astăzi, când luptatorii noștri iau parte la operațiunile de luptă din Orientul Mijlociu, știm că acest lucru nu reprezinta o agresiune, o ocupație sau o încercare de a impune o anumită ideologie asupra altor oameni; acest lucru nu are nimic de-a face cu susținerea unor guverne”, a declarat Patriarhul Kirill, cu ocazia comemorarii victimelor celor care au luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial.

„Aceasta este o lupta împotriva dușmanului de temut, care în prezent nu numai că răspândește răul in Orientul Mijlociu, ci, totodata, pune în pericol întreaga omenire”. El a adăugat: „Astăzi noi numim, acest terorism, rău.”

Patriarhul a spus, de asemenea, că teroriștii ii vizeaza pe civilii nevinovați, pentru a-si intimida adversarii și a zdrobi orice rezistență la doctrinele lor, provocând un număr mare de victime și suferința omeneasca.

„Acesta este motivul pentru care războiul împotriva terorismului, astăzi, devine război sfânt. Mă rog lui Dumnezeu ca oamenii din toată lumea să înțeleagă acest lucru și sa opreasca impartirea teroriștilor in buni si rai, precum și conectarea războiul împotriva terorii cu propriile lor obiective, care sunt de multe ori încă puternic prezente pe agenda politică”, a spus liderul Bisericii Ortodoxe Ruse.

El le-a mai spus credincioșilor ortodocși, să se roage pentru militarii ruși, să rămână fideli caii duhovnicesti care permite utilizarea forțelor armate împotriva răului, pentru dreptate și pentru a salva vieți omenești.
În luna februarie a acestui an, purtătorul de cuvânt pe probleme externe al Bisericii Ortodoxe Ruse declarase, într-un interviu de presă, citat de RT, că liderii mondiali ar trebui să depășească disidența politică și să se unească în lupta împotriva terorismului internațional, ca provocare pentru omenire în general.

„Ne așteptăm ca mesajul de pace să fie auzit. Ca, în loc sa cream diferite coaliții anti-teroriste, cu contradicții adânci și pline de consecințe imprevizibile, sa existe doar o astfel de alianță”, a declarat Mitropolitul Ilarion, cu privire la întâlnirea dintre Patriarhul rus Chiril și Papa Francisc, din Havana, Cuba.

sursa

Hora mare a RABINILOR duplex Ierusalim-Bucuresti prin preafericite binecuvantari si prezidentiale finantari

Intrebare de baraj: ce personaj din imagine nu este rabin?!

Observati si ce triunghi “frumusel” masonic au in spate!

În sala Conventus a Palatului Patriarhiei se desfăşoară simpozionul interreligios Diaspora – o realitate a societăţii actuale, organizat de Patriarhia Română în cooperare cu Centrul Sapir din Ierusalim şi Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte.
Evenimentul a fost deschis de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române care a adresat celor prezenţi un cuvânt cu titlul Dialog şi cooperare pentru binele comun.
De asemenea, în deschiderea simpozionului au fost adresate mesaje oficiale din partea Comitetului evreiesc pentru relaţii interreligioase din Israel, Preşedinţiei României, Guvernului României şi Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. Astfel, au luat cuvântul: Excelenţa Sa Şef Rabin Mordechai Piron, dl. Cristian Diaconescu, Consilier Prezidenţial, Eminenţa Sa Mare Rabin Menachem Hacohen, Dr. Adrian Lemeni, Secretar de Stat pentru Culte şi Dr. Aurel Vainer, preşedintele Comunităţilor Evreieşti din România. În cadrul sesiunii de lucru care a urmat, începând cu ora 11:00, au susţinut alocuţiuni: Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, Eminenţa Sa Şef Rabin Menachem Hacohen, Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Achimescu, Facultatea de Teologie Justinian Patriarhul din Bucureşti:, Excelenţa Sa Şef Rabin She’ar Yashuv Cohen şi Excelenţa Sa Şef Rabin Samuel René Sirat.
La simpozion participă ierarhi şi profesori de teologie ai Bisericii Ortodoxe Române din ţară şi străinătate, rabini şi reprezentanţi ai comunităţilor evreieşti din Israel, Elveţia, Franţa şi Statele Unite ale Americii.
Scopul simpozionului este aprofundarea semnificaţiei spirituale a Diasporei şi promovarea cooperării practice în plan social.

sursa acestei mizerii: Basilica

2

Daca ati raspuns corect la prima intrebare, atunci aveti sansa sa dezlegati enigma BOR, raspunzand la o alta intrebare:

De ce o astfel de intalnire nu este posibila cu alta institutie din Ierusalim, Patriarhia Ortodoxa a Ierusalimului, cu care NU ne mai aflam in comuniune?

sursa