Marele Sinod: Biserica Ortodoxe Rusa sesizeaza erorile

Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor s-a adresat, printr-un comunicat, clerului si credinciosilor sai, cu privire la viitorul Mare si Sfant Sinod Pan-ortodox.

„Având în vedere publicarea documentelor care urmează să fie discutate în viitorul Sfant si Mare Sinod Panortodox din Creta, din perioada 16-27 iunie 2016, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor Tarii a procedat la examinarea textelor, asemenea a numerosi ierarhi, clerici și laici, continuand pregătirea pentru Marele Sinod și dorind sa comunice turmei sale, păzite de Dumnezeu, toate propunerile, având în vedere că documentele Marelui si Sfantului Sinod Panortodox trezesc interes si nasc întrebări”, se spune în declarație.
„Utilizarea, în unele texte, a unor termeni care permit o dublă interpretare, lipsa de precizie teologică și utilizarea unui limbaj ecleziologic străin de Sfânta Tradiție a Bisericii, impun o reactie care poate duce la corectarea întregului text”, se mai arata in textul Sinodului.

Comunicatul vorbeste, în primul rând, de două documente: „Misiunea Bisericii Ortodoxe in lumea contemporană” si „Relația Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. În plus, mai există întrebări cu privire la regulamentul Sinodului însuși.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor a exprimat, de asemenea, remarci cu privire la procedura și autoritatea Sfantului si Marelui Sinod Panortodox și la toate documentele aprobate de acesta.

„Am pregătit comentariile de mai sus, pentru a oferi, spre analiza viitorului Sinod, unele corecturi la documentele importante, într-un spirit de colaborare frățească, pentru a-i sprijini pe frații noștri ierarhi ai altor Biserici locale, care s-au exprimat în mod similar(…) și, de asemenea, pentru a asigura turma pazita de Dumnezeu, încredințată nouă de Hristos, că pastorii înșiși acorda o atenție specială sarcinii atribuite acestora, de a studia documentele” – mai specifica mesajul.

Documentul concluzioneaza: „Aceste texte, acum ca și pe parcursul intregii istorii, necesita mai multe etape de pregătire și revizuire; și faptul că noi, împreună cu alții, am identificat deficiențe grave în unele dintre documentele propuse pentru luarea în considerare a viitorului Sfant si Mare Sinod Panortodox, nu trebuie să provoace temeri sau ingrijorari”.

sursa

Biserica Georgiei totuşi a respins documentul ecumenist pentru „Sfântul şi Marele Sinod”

Noi detalii despre pregătirile pentru „Sfântul şi Marele Sinod” au ieşit la iveală în ultimele zile. Pe portalul amen.gr a fost publicat un text dur împotriva deciziei Bisericii Georgiei de a respinge documentul «Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine» autorul textului fiind ecumenistul consacrat Giorgios Tsetsis,Georgios Tsetsis reprezentantul Patriarhiei Constantinopolului. Acesta acuză Biserica Georgiei de «comportament dur şi iritant», «fundamentalism» şi «dorinţă de întoarcere în evul mediu», transmite portalul apsny.ge.
Varianta iniţială a documentului a fost modificată în conformitate cu cerinţele delegaţiei georgiene şi a fost semnată de patriarhul Ilia II. Însă mai târziu Sfântul Sinod al Bisericii Georgiei a respins acest document, fapt ce a şi provocat reacţia dură a reprezentantului Patriarhiei Constantinopolului.
Mai mult decât atât, acesta a amintit că în 1962 Biserica Georgiei a intrat de bună voie în Consiliul Mondial al bisericilor şi l-a părăsit în 1997 sub influenţa cercurilor fundamentaliste, anume a 4 ierarhi şi 20 de stareţi-monahi aflaţi sub aripa Bisericii Ruse din Exil şi a vechi-calendariştilor greci. Tsetsis a concluzionat că «în ciuda tuturor dispoziţiilor fundamentaliste şi dorinţei de a întoarce ţara în evul mediu, nu poate fi numită drept frăţească decizia de a ţine ostatici 13 biserici şi 300 milioane de credincioşi».

sursa

Patriarhul Giorgiei Ilia II respinge documentul despre ecumenism pregătit pentru Marele Sinod

În urma sesiunii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Apostolice din Georgia care a avut loc pe 16 februarie 2016, Sanctitatea Sa Ilia al II-lea, Catholicos-Patriarhul întregii Georgii, Arhiepiscop de Mtskheta și Tbilisi a anunțat că Sinodul a respins documentul„Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină” , care a fost pregătit pentru viitorul Sinod Pan-ortodox, ce va avea loc în Creta, în iunie 2016.
Biserica Georgiei a deplâns, de asemenea, și alte documente. La Marele Sinod unde vor lua parte cele paisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale, dacă un document nu va primi acordul unanim va fi respins. „Sfântul și Marele Sinod care va avea loc în iunie … Biserica noastră va rămâne cu vechiul calendar … Biserica noastră a fost, este și va fi o apărătoare a Ortodoxiei.
Biserica Ortodoxă Georgiană respinge documentul despre ecumenism pregătit pentru Marele Sinod. Biserica noastră este cea care a salvat țara și poporul nostru. În viitor Biserica noastră va rămâne o apărătoare a Ortodoxiei”.

sursa: graiulortodox

A gresit PS Longhin oprind comuniunea cu patriarhul Kiril al Rusiei? Reactii in Biserica Rusa la documentul semnat de patriarhul Kiril si papa Francisc la Havana, in Cuba.


Vestea ca episcopul Longhin Jar, de la Banceni (Ucraina), a incetat sa-l mai pomeneasca pe patriarhul Kiril al Rusiei a starnit reactii. Ca de obicei unii sunt pro, iar altii contra, fiecare in functie de criteriile dupa care analizeaza subiectul.

Ce spun canoanele Bisericii Ortodoxe despre aceasta situatie?

Toate canoanele Bisericii Ortodoxe osandesc schisma care este cauzata de nepomenirea ierarhului canonic instituit. De obicei schismele sunt si rupturi de Biserica si apartenenta fata de o organizatie religioasa necanonica sau independenta (privata/autonoma) iesita de sub ascultarea Bisericii. In cazul de fata PS Longhin sustine ca nu s-a despartit de Biserica Ortodoxa canonical, ci doar a interupt comuniunea cu un patriarh care si-a marturisit un crez apostat, in contradictie cu invatatura Sfintilor Parinti si ai Bisericii Ortodoxe in general, referindu-se la documentul semnat de patriarhul rus si papa Francisc la Havana (in Cuba). Subalternii patriarhului Kiril si adeptii curentului ecumenist, justifica gestul acestuia ca fiind o chestiune corecta care nu incalca invatatura canonica si dogmatica a Bisericii Ortodoxe, in timp ce mai multi teologi ortodocsi considera ca respectivul document este un act de compromis si o marturie clara a ereziei ecumeniste.
O atitudine similara au avut-o si unii preoti, stareti si starete de manastiri din Republica Moldova si Ucraina, care apartin de Biserica Ortodoxa Rusa. Acestia au interupt pomenirea patriarhului Kiril manifestandu-si dezacordul fata de documentul semnat de patriarhul lor si papa Francisc in Havana, act pe care il considera un gest de apostazie. Mai multi clerici si cateva manastiri din Republica Moldova nu-l mai pomenesc nici pe Mitropolitul Vladimir deoarece a facut parte din comisiile preliminare ale sinodului pan-ortodox unde a semnat cateva documente considerate de catre acestia ca fiind in neconcordanta cu invatatura Bisericii. Aceste documente sunt inca in forma de provizorat, dar prin aceasta IPS Vladimir si-a exprimat o marturisire personala. Mitropolitul Vladimir al Chisinaului si ierarhii sai subalterni, au considerat neintemeiata atitudinea celor care au oprit comuniunea cu el si cu patriarhul Kiril manifestandu-si totodata si teama de a nu se produce o schisma.
Canonul 15 al Sinodului I-II, mentioneaza ca daca ierarhul sau patriarhul este vadit ca marturiseste un crez diferit de invatatura Bisericii Ortodoxe, trebuie sa se intrerupa comuniunea cu acesta chiar si inainte de a fi judecat de catre sinod. Motivele si contextul nepomenirii patriarhului Kiril, de catre PS Longhin si staretii manastirilor din Moldova si Ucraina, nu sunt trecerea la o alta jurisdictie canonica, ci condamnarea unei marturisiri de credinta pe care patriarhul rus si-a exprimat-o in documentul semnat la Havana.
Canonul 15 al sinodului I-II spune: “Cele ce sunt randuite pentru prezbiteri, episcopi si mitropoliti, cu mult mai vartos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea daca vreun prezbiter, sau episcop, sau mitropolit, ar indrazni sa se departeze de comuniunea cu propriul sau patriarh, si nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotarat si randuit in dumnezeiasca slujba tainica, ci mai inainte de infatisarea in fata sinodului si de osandirea definitiva a acestuia, ar face schisma, Sfantul Sinod a hotarat ca acela sa fie cu totul strain de toata preotia, daca numai se va vadi ca a facut aceasta nelegiuire. Si acestea s-au hotarat si s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecaror vinovatii se departeaza de intai statatorii lor, si fac schisma si rup unitatea Bisericii. Caci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu intaiul statator al lor pentru oarecare eres osandit de sfintele sinoade, sau de Parinti, fireste adica, de comuniunea cu acela, care propovaduieste eresul in public, si cu capul descoperit il invata in Biserica, unii ca acestia nu numai ca nu se vor supune cercetarii canonicesti, desfacandu-se pe sinesi de comuniunea cu cel ce se numeste episcop (mitropolit, patriarh –n.n.) chiar inainte de cercetarea sinodiceasca, ci se vor invrednici si de cinstea cuvenita celor ortodocsi, caci ei nu au osandit pe episcop (mitropolit, patriarh –n.n.), ci pe pseudoepiscopi (pseudomitropolit, pseudopatriarh –n.n.) si pe pseudo invatatori, si nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit sa izbaveasca Biserica de schisme si dezbinari.”
Canonistul ortodox din Romania, arhidiacon prof. univ. dr. Ioan N. Floca de la Sibiu, in explicatia data acestui canon spune ca in cazul in care erezia patriarhului este vadita, PS Longhin avea, nu doar dreptul, ci chiar datoria, sa ia o astfel de pozitie: “In cazul in care superiorul propovaduieste in public, in biserica, vreo invatatura eretica, atunci respectivii au dreptul si datoria ca imediat sa se desparta de acel superior. In acest caz nu numai ca nu vor fi sanctionati, dar vor fi apreciati, pentru ca au osandit legal pe cel vinovat si nu s-a rasculat impotriva acestuia”. Atitudinea episcopului de la Banceni a fost radicala si canonica. Cazuri asemanatoare au fost si in Romania. Parintele Serafim de la manastirea Cebza nu l-a mai pomenit pe mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu cand s-a impartasit la greco-catolici inainte de a fi judecat de catre sinodul BOR, iar dupa ce si-a cerut iertare in fata Sinodului, l-a pomenit in continuare. Parintele Eftimie Mitra, care a fost la Schitul Huta, impreuna cu mai multi preoti din zona Beiusului nu l-au mai pomenit pe episcopul Sofronie Drincec al Oradiei pentru ca a incalcat invatatura Bisericii Ortodoxe slujind cu un ierarh eretic pe malul Crisului Repede. Este cunoscut cazul cand PS Sofronie a slujit de boboteaza cu omologul sau greco-catolic Virgil Bercea. Dupa ce episcopul Sofronie si-a cerut iertare in fata Sinodului BOR, preotii subalterni au inceput sa-si pomeneasca ierarhul. In perioada cat nu l-au pomenit pe ierarhul apostaziat, ei l-au pomenit pe Mitropolitul Bartolomeu Anania de la Cluj, dar asta nu inseamna ca s-au despartit de Biserica facand schisma. Preotii bihoreni au luptat in Biserica, nu si-au facut biserici si schituri private si nici nu au aderat la alte formatiuni stiliste necanonice, iesite de sub ascultarea Bisericii. Asemenea fac astazi staretii manastirilor din BORu care nu il pomenesc pe patriarhul Kiril, avand totodata si indreptatire canonica.
A-i acuza de schisma si sminteala pe PS Longhin si pe staretii manastirilor care nu il pomenesc pe patriarhul Kiril e o exagerare si o incercare de a ascunde adevaratele motive pentru care ei au avut aceasta atitudine. Canonul sus amintit spune ca sminteala a facut-o patriarhul Khiril prin semnarea documentului care a incalcat invatatura Bisericii Ortodoxe. Amintim aici de enciclica patriarhilor ortodocsi de la Constantinopol, din anul 1848, in care toti patriarhii ortodocsi, declarau invatatura Bisericii Romei ca fiind eretica. Atunci erau alte canoane si alte invataturi? Sau poate asta se incearca anul acesta prin sinodul pan-ortodox din iunie 2016? Patriarhii de astazi vor tine seama de ce au spus patriarhii din 1848 si Sfintii Parinti ai celor sapte Sinoade Ecumenice? Ramane de vazut…
Cert este ca subiectele supuse dezbaterii, in cadrul sinodului pan-ortodox din iunie anul acesta, au fost statornicite deja de catre Sfintii Parinti la cele sapte Sinoade Ecumenice. Sa intelegem ca acestea trebuiesc schimbate sau “imbunatatite”? Despre relatia Bisericii Ortodoxe cu papismul s-a discutat la sinoadele VIII si IX, sinoade pe care, se pare ca, noul sinod pan-ortodox nu le-ar recunoaste…
Intr-o discutie ce am avut-o cu parintele Arsenie Papacioc, despre sinoadele talharesti din istoria Bisericii mi-a spus foarte clar si raspicat: “Iti vei da seama care soboare nu sunt dupa Duhul Sfant cand le vei compara cu cele sapte Sinoade Ecumenice, cu Sinoadele Locale si canoanele Sfintilor Parinti recunoscute de Biserica. Cele care au o alta marturisire si interpretare decat ce invata Biserica sunt de la duhul vicleniei”. Inca nu se stie care va fi finalul, ce se va decide la acest sinod, organizatorii nu ofera transparenta necesara pentru a se cunoaste toate detaliile. Dupa cum decurg lucrurile si dupa cum sunt dezbaterile in sedintele comisiilor preliminare, pe zi ce trece, suspiciunile sunt tot mai mari.
Nu in ultimul rand amintim si indemnul parintelui Iustin Parvu care spunea mereu sa ducem lupta cea buna, din interiorul Bisericii fara sa ne despartim de Trupul lui Hristos care este Biserica Ortodoxa: “A trecut vremea marturisirii, acum e timpul muceniciei”.
In cazul in care sinodul de anul acesta va vrea sa schimbe sau sa “imbunatateasca” ce s-a stabilit pana acum in soboarele canonice al Bisericii noastre nu ne ramane decat sa il contestam si sa nu-l recunoastem asa cum s-a facut in urma cu cateva secole in cazul sinodului talharesc de la Ferara-Florenta. Aceasta o putem face doar ramanand madulare ale Bisericii Ortodoxe.

Prof. Marian Vanca, licentiat in teologie ortodoxa

sursa

Mitropolitul Andrei de Pogonia: Marele si Sfantul Sinod Panortodox trebuie sa condamne Uniatia


Unul dintre episcopii cei mai influenti ai Bisericii Ortodoxe a Greciei, din generatia mai in varsta, Mitropolitul Andrei de Pogonia, si-a exprimat parerea vizavi de Marele si Sfantul Sinod Pan-Ortodox. Publicatia ruseasca „Sfantul Munte” (Agion Oros) a amintit cateva dintre principalele puncte ale discursului mitropolitului, a caror traducere va este pusa la dispozitie, in premiera in limba romana, de Agentia de stiri Lăcaşuri Ortodoxe®, prin randurile de mai jos:

„Cerința principală pentru participanții la Sfantul si Marele Sinod Panortodox, este păstrarea unitatii Ortodoxiei și marturisirea Bisericii noastre – Una, Sfântă și Apostolească. Biserica noastră a fost intemeiata de Hristos și este bazată pe învățăturile Apostolilor, Sfinților Părinți, Sinoadelor Ecumenice, conținand aceeași credință și evlavie. Aș dori ca, la Sfantul si Marele Sinod, să fie condamnata practica uniata – aceasta varianta papistasa, care i-a dus pe ortodocsi la inselare… Uniatia – un sistem de minciuni și de înșelăciune – a provocat mari pagube Ucrainei și Orientului Mijlociu.
Aș vrea să văd ca învățăturile eretice sunt infierate (și chiar sunt) papismul, protestantismul, anglicanismul, monofizitismul și ecumenismul (pe care Sfantul sarb Iustin Popovici l-a numit pan-erezie).
Frații mei, să ne rugăm ca Duhul Sfânt să-i lumineze pe participanții la Sfantul si Marele Sinod Panortodox, pentru ca Ortodoxia sa fie proclamată încă o dată: această credință apostolică, această credință a Părinților, aceasta este Credința Ortodoxă!
Apărătorilor Ortodoxiei, imparatilor credinciosi, patriarhilor sfinți, episcopilor, invatatorilor, martirilor, mărturisitorilor, vesnica pomenire! Faceti asta in Sfantul si Marele Sinod Panortodox, si vom da cu totii slava lui Dumnezeu. Amin!”.

sursa

Comunicarea Mitropolitului Glifadei, Pavlos, la conferința ”Sfântul și Marele Sinod – Mare pregătire, nici o așteptare”


Întrebări privitoare la Sfântul și Marele Sinod

Miercuri, 23 martie 2016, sala ”Melina Merkuri”, de la Stadionul Pace și Prietenie (SEF).

Înaltpreasfințiți arhierei invitați și împreună-episcopi, Preasfințite Păstor al Bisericii Locale, Mitropolit de Pireu și Faliro, Serafim, preacinstite și mult onorate Președinte al primei sesiuni, Părinte Gheorghe Metallinos, preacinstiți Părinți și împreună-slujitori, preacuvioși monahi și monahii, binecredincioși creștini și iubiți ascultători ai Postului de Radio al Bisericii Pireului. Convocarea unui Sinod al Episcopilor a funcționat dintotdeauna în spațiul Bisericii ca popas în parcursul duhovnicesc al pliromei creștine, ca semn al cercetării și conștiinței de sine, ca prilej de reașezare a rânduielilor ce privesc mântuirea omului căzut. Îmbarcarea în siguranță a creștinilor în corabia noetică a Bisericii, care străbate marea acestui răstimp finit în care trăim, constituie garanția trecerii în siguranță din lumea aceasta în realitatea veșnică. Prin urmare, Sfântul și Marele Sinod programat pentru iunie anul acesta este chemat să fie consemnat în istorie ca un popas de suflet folositor al Trupului Bisericii și ca un demers de confirmare a dreptei credințe. Ca Episcop al Bisericii lui Hristos, cu răspunderea care îmi revine în fața creștinilor eparhiei mele, dar și în fața întregului popor al lui Dumnezeu, mă aflu astăzi împreună cu dumneavoastră, pentru a expune public anumite neliniști ale noastre privitoare la convocarea acestui sinod. Pentru faptul că mi s-a acordat posibilitatea de a vorbi de la această tribună datorez multe mulțumiri organizatorilor prezentei conferințe, aleșilor vorbitori și, întâi de toate, luptătorului Mitropolit al Pireului, care a avut ideea organizării acestei conferințe.

1. În urmă cu 45 de ani, în 1971, Sfântul Iustin Popovici, acest mare Sfânt contemporan al Balcanilor, a scris către Sfântul Sinod al Bisericii Sârbe: ”În Biserica în care Dumnezeu-Omul înseamnă totul și toate, nimic nu este îngăduit să se rânduiască după om, după tradiția oamenilor, după datele lumii, iar nu după Hristos. Dacă problemele contemporane ale Bisericii Ortodoxe nu se soluționează cu Dumnezeu-Omul și după modul dumnezeiesc-omenesc, apostolic și al Sfinților Părinți, este cu neputință a fi soluționate în mod ortodox și bineplăcut lui Dumnezeu”. Și sublinia Sfântul Iustin: ”Eu, personal, în condițiile de azi, nu văd să existe cu adevărat o nevoie stringentă pentru convocarea Sinodului Ecumenic. Dacă însă există, momentul prezent este nepotrivit în istoria Bisericii noastre”.
Și se pune întrebarea: ”S-a schimbat ceva în ultimii ani, așa încât astăzi să fie necesară și de dorit convocarea Sfântului și Marelui Sinod? Dar despre faptul că nu este necesară convocarea unui asemenea Sinod vorbește și Cuviosul Filothei Zervakos, mare nevoitor și apărător al Ortodoxiei secolului al XX-lea, la care am avut binecuvântarea aparte de a mă spovedi de cinci ori, și ca elev al liceului istoric din Ermoupoli, din Syros, și ca preot predicator al Fundației Panelene Evanghelistria, din insula Tinos. Spunea Cuviosul Gheronda: ”Credem că este întru totul de prisos convocarea Sinodului Ecumenic pentru niște chestiuni asupra cărora au luat hotărâri prin Sfintele Canoane Dumnezeieștii Apostoli și de Dumnezeu înțelepțiții Părinți și Învățători ai Bisericii”.

Cu adevărat, pe ordinea de zi a ședințelor Comisiilor Presinodale, care tot au loc de foarte mulți ani, întâlnim subiecte care au fost soluționate în Tradiția Bisericii noastre, pentru care însă, deși nu era necesar, s-au consumat multe ori de discuții și colaborare interortodoxă. Cele două subiecte ”Taina căsătoriei și impedimentele la aceasta” și ”Însemnătatea postului și ținerea acestuia astăzi”, care procentual corespund unei treimi din subiectele de pe ordinea de zi a Sinodului, nu sunt oare subiecte soluționate deja de secole?
Deci, prima noastră problematizare este: În ce măsură este astăzi de dorit și necesară convocarea unui asemenea Sinod?

2. A doua noastră neliniște, plină de semne de întrebare, este următoarea: La Sfântul și Marele Sinod care urmează a se întruni, se va face o delimitare a credinței ortodoxe de feluritele erezii și înșelări? Transpare așa ceva din texte? De ce la Comisiile Presinodale nu s-a procedat la recunoașterea celor două importante Sinoade antipapistașe, adică a Sinodului VIII Ecumenic și a Sinodului IX Ecumenic, care au dat dreptate Sfântului Fotie cel Mare și, respectiv, Sfântului Grigorie Palama? Faptul că din punct de vedere sinodal totul rămâne sub semnul incertitudinii nu zguduie oare credibilitatea teologică a Sfântului și Marelui Sinod?

Frații noștri împreună-episcopi, Ierotheos al Nafpaktosului și Ieremia al Gortinei, amândoi reputați luptători ai credinței, fuseseră desemnați să susțină în plenul Sinodului Bisericii Greciei două comunicări despre Sinodul VIII, respectiv despre Sinodul IX Ecumenic, dar în cele din urmă nu au mai avut posibilitatea să vorbească. S-au ostenit atâta și, în cele din urmă, rezultatul a fost nul, pentru că nu au mai fost lăsași să-și susțină comunicările. Eu, personal, am votat să fie citite comunicările lor, ca și alți frați episcopi, dar, din nefericire, majoritatea episcopilor au respins acest lucru. Nu cunosc. Cel ce are minte să înțeleagă cele ce spun. Deci, întrebarea crucială este cum va fi abordat subiectul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, pe care l-au votat Conferințele Presinodale. Va avea loc o delimitare corectă de erezii sau se vor adeveri temerilor unor teologi reputați?
Profesorul universitar și apărător al teologiei ortodoxe, alesul și mult prețuitul împreună-liturghisitor al nostru, părintele Gheorghios Metallinos, care și prezidează în acest moment prima sesiune a conferinței noastre, a scris mai demult: ”Se pregătește acest Sinod, ca să ne conducă, după cum citim și vedem, la acceptarea papismului și a protestantismului ca forme autentice de creștinism. Asta e tragic. Mă rog să nu se întâmple niciodată acest lucru. Dar într-acolo ne conduc lucrurile. Dacă, deci, se întrunește Sinodul Panortodox, care, în fapt, pentru noi va avea caracter de Sinod Ecumenic, dacă se întrunește, deci, și nu acceptă Sinoadele Ecumenice VIII și IX, va fi un pseudo-sinod”.
Suntem, deci, și noi de acord că Sfântul și Marele Sinod din Creta, va fi judecat și după acest criteriu: va recunoaște cele două Sinoade Ecumenice, VIII și IX, sau le va ignora?

3. A treia problematizare a noastră este următoarea: Sfântul și Marele Sinod va condamna teoriile teologice ecumeniste fără precedent în Tradiția Bisericii, inedite și născocite, asupra cărora s-a atras atenția de către reputați teologi în diferite texte ale lor?
Pozițiile și învățăturile eretice despre Biserica cea Una și în același timp divizată, despre sincretismul dogmatic intercreștin și interreligious, despre bisericile surori, despre ”ramurile” [Bisericii], despre cei doi plămâni, vor fi oare condamnate sau adoptate?

Oare invitația de a fi de față la ședința de deschidere și de încheiere a Sinodului ca observatori (citez din textul Sinaxei Întâistătătorilor de la Chambesy, din ianuarie 2016) ”reprezentanți și Bisericilor și Confesiunilor creștine”, nu predispune la ce e mai rău pentru Ortodoxie?
Cu alte cuvinte, sunt numiți ”observatori” papistași, protestanți, anticalcedonieini și monofiziți, toți ereticii osândiți de conștiința bisericească, de Părinți și de Sinoadele Ecumenice.
Dar, în viața bimilenară a Bisericii noastre, la Sinoadele Locale sau Ecumenice, niciodată nu au existat „observatori”. Doar la cele două Concilii de la Vatican a apărut regimul ”observatorilor”! Sfântul și Marele Sinod, ca cea mai înaltă expresie a Bisericii înseși, poate să aibă ca model practicile, metodele și mașinațiunile papistașe?
Îmi aduc aminte de răposatul Întâistătător al Bisericii noastre, de Arhiepiscopul Atenei, Serafim, într-o intervenție a sa la prăznuirea sinodală a Sfântului Fotie[1], de la Sfânta Mănăstire Penteli, unde a pus întrebarea retorică: ”Biserica papistașă este Biserică? Cum este Biserică, din moment ce s-a rupt în 1054 și îi are și pe uniați?”. Noi, însă, din păcate, continuăm să atribuim acestei formațiuni papistașe caracterizarea de ”Biserică” și să îi tolerăm pe uniați.
Vă redau o scenă care a avut loc în urmă cu niște ani în Spania, la o întâlnire dintre ortodocși și catolici, pe care a deconspirat-o un membru al misiunii ortodoxe. Mitropolitul care era șeful delegației ortodoxe a protestat vehement, când a înțeles că din delegația papistașilor făcea partea episcopul unit al Atenei. Într-o convorbire telefonică pe care a avut-o cu Întâistătătorul său, întrebând cum să se poarte, a primit următoarea indicație: ”Să nu mai protestezi și să nu se mai repete o asemenea observație”.
Doresc și mă rog să nu existe tendințe similare la Marele Sinod.

4. Ne neliniștește profund hotărârea ca fiecare Biserică Locală să fie reprezentată de 24 de episcopi cel mult, plus Întâistătătorul acesteia, și ca fiecare Biserică să dețină doar un vot. Potrivit Sfintei noastre Tradiții și după modelul Sinoadelor Ortodoxe de-a lungul timpului, participarea tuturor episcopilor este considerată absolut necesară pentru convocarea unui Sinod Sfânt și Mare, iar nu alegerea doar a 24 de episcopi cel mult, plus Întâistătătorul lor.

Considerăm, de asemenea, cu totul străină față de practica ortodoxă acordul presinodal ca fiecare Biserică Locală să aibă un singur vot. Dintotdeauna, fiecare episcop deține un vot, nu fiecare Biserică Locală. În ciuda acestor aspecte, care reprezintă pozițiile mele personale, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a hotărât alcătuirea și trimiterea delegației sinodale a celor 24 de episcopi, care îl vor însoți pe Preafericitul Arhiepiscop al Atenei și Președinte al Sfântului Sinod.
La ultima ședință a Sfântului Sinod mi-am exprimat în mod public dezacordul față de modul alegerii celor 24 de episcopi. Întrucât s-a subliniat de multe ori în plenul Sinodului că membrii delegației va trebui să fie arhierei specialiști în anumite domenii, iar nu alții, oarecare, am pus întrebarea: În anul 325, la Sinodul I Ecumenic, cei 318 Părinți de Dumnezeu purtători erau specialiști sau aveau vreo instruire universitară? Sfântul Spiridon – patronul orașului dumneavoastră, Preasfințite Mitropolit al Pireului – cu ce cunoștințe enciclopedice l-a zdrobit pe Arie? Cu o simplă cărămidă a săvârșit minunea și cu Ortodoxia vieții lui! Uităm de harul Preasfântului Duh și trecem cu vederea strigătele rugăciunii fierbinți, precum cea a Prorocului Ieremia: ”Strigă către Mine și Eu îți voi răspunde” (Ieremia 33:3) sau a Regelui Proroc David: ”Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!” (Ps. 129:1)
Puternic a fost și glasul pe care l-au ridicat și mulți alți arhierei. Este chiar spre cinstea unor ierarhi care, deși fuseseră incluși pe lista inițială a celor 24 de membri ai delegației Bisericii Elene, s-au retras curajos, fără îndoială, pentru că nu au fost de acord cu prevederea respectivă a regulamentului de întrunire a Sfântului și Marelui Sinod.
Probabil altfel ar fi stat lucrurile, dacă ar fi existat o informare la timp și detaliată a Trupului Bisericii, cu atât mai mult a celor mai mulți episcopi și a Sinoadelor Bisericilor Locale, cu privire la importantele lucrări ale Sinodului ce urmează să aibă loc. Nici măcar episcopii iluștri ai Bisericii Greciei nu au avut parte de o informare elementară cu privire la cele întâmplate la întâlnirile preliminarii. Acest lucru nu constituie oare o lipsă a Bisericii noastre?
După aceste puține gânduri și neliniști, cu titlu orientativ între multe altele, pe care aleșii vorbitori le vor prezenta cu îndrăzneală la conferința de azi, dar și în multe alte locuri, chem poporul credincios la neîncetată priveghere și rugăciune, așa încât, pe durata desfășurării Sfântului și Marelui Sinod să fie evitate eventuale eșecuri, confuzii și schisme.
Atragem atenția că, în cazul în care Sfântul și Marele Sinod se va dovedi cu adevărat un Sfânt Sinod al Sfinților Părinți, îl vom accepta. Dacă, însă, va infirma sau ”corecta” hotărârile Sinoadelor Ecumenice precedente sau ale Sinoadelor Locale și ale Părinților Bisericii, care au primit valoare ecumenică, atunci singura noastră alegere va fi să respingem acest sinod. Ne punem nădejdea în mila și dragostea Ziditorului Sfintei noastre Biserici, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și în înțelepciunea și dumnezeiasca luminare a Preasfințiților Ierarhi care vor participa la Sinod, așa încât ședințele care vor avea loc în Creta și hotărârile care vor fi date publicității să se miște pe calea pe care au trasat-o Apostolii și Părinții noștri de Duh purtători.
În sfârșit, vă rog să îmi permiteți, și îmi cer iertare pentru aceasta, să vă prezint două precizări semnificative pentru discuția noastră. Pururea pomenitul Profesor de Dogmatică, Ioannis Karmiris, într-o zi, la curs, ne-a spus: ”Unire cu papistașii nu se poate face. Unitate, poate, doar ca relații de prietenie, iar nu pe baza ecumenismului. Papa nu poate, la o mie de ani după Schisma din 1054, să renege tot ce a spus până azi. Este o chestiune de egoism. Îi vor spune adepții lui: De atâția ani îți bați joc de noi? Ne conduceai, de fapt, pe un drum fals?”. Aceste cuvinte ni le-a spus profesorul, cometând întâlnirea Patriarhului Atenagora cu Papa la Ierusalim.
Iar a doua, ca unul ce după tată sunt de origine din slăvita Smirna și m-am născut și am trăit în orașul Ermoupoli din insula Syros, am avut cea mai tristă experiență a fanatismului papistașilor. Majoritatea clericilor comunității papistașe a Greciei, indiferent de treapta căreia îi aparțin, sunt din Syros și îi cunosc foarte bine. L-am cunoscut, de asemenea, pe Episcopul Uniat al Atenei, acum pensionat, Dimitrios Salahas, și pe cardinalul uniat Pierre Dibre, cu care am vorbit în mod repetat la Atena și la Vatican. Care este, frații mei, scopul Uniației? Este propaganda și prozelitismul. Câți membri are Uniația în Grecia? Puțini. Și se justifică oare existența unui episcop în Grecia și a unei impozante Biserici a Sfintei Treimi în centrul Atenei? Dat fiind că toți aceștia sunt ”lupi în piei de oaie”, de ce să mai existe dialogul dintre ortodocși și papistași?

Vă mulțumesc pentru îngăduința dumneavoastră!

+ Pavlos, Mitropolit de Glifada

sursa

Traducere: Tatiana Petrache (G.O.)

[1] Sfântul Fotie cel Mare este protectorul Sfântului Sinod al Bisericii Greciei. [n. trad.]

Muntele Athos. Partea Practică a aplicării canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol (861)

Întreruperea pomenirii bisericesti ca masura canonica si patristica de impotrivire fata de covocarea ”Sfantului si marelui” Sinod ecumenist

1

Partea Practică a aplicării canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol (861)

”Sfântul și Marele Sinod” viitor, care se va întruni la Academia ”Ortodoxă” din Creta, în Kolymbari, Hania, de pe 16 până pe 27 iunie, dupa cum este previzibil, va putea fi un sinod mincinos, tâlhăresc, neortodox și ecumenist, după modelele pseudo-sinodului II Vatican, pentru că, așa cum se vede și din textele publicate – și mai ales din textul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu lumea creștină”1 – pe care urmează să îl adopte viitorul ”sinod”, va fi legiferată, legalizată și oficializată prin ”hotărâre sinodală panortodoxă” panerezia sincretistă a ecumenismului intercreștin și interreligios ca linie și învățătură oficială și legală a Bisericii Ortodoxe, recunoscând caracter bisericesc, succesiune apostolică, preoție, har și taine ereticilor papistași, protestanți și monofiziți și adoptând teorii neortodoxe, înșelate, eretice și ecumeniste despre ”teologia baptismală”, ”eclesiologia euharistică” și a ”Bisericii celei Una și [în același timp] divizate”, în timp ce, în paralel, va fi validată rămânerea Bisericii Ortodoxe în dialogurile teologice contemporane, interminabile, antipatristice și ineficace și în Consiliul panprotestat Mondial al ”Bisericilor” sau mai bine zis al ereziilor și înșelărilor.
Deci, în fața acestei mari trădări și catastrofe iminente a credinței ortodoxe, care urmează a fi săvârșită de ecumeniștii panortodocși ai Bisericilor Ortodoxe și de arhiereii care le urmează acestora, va trebui ca noi, adevărații clerici, monahi și mireni ortodocși, care păstrăm credința ortodoxă autentică, nefalsificată și neîntinată de virusul mortal al ecumenismului, să ne luăm măsuri și să punem în practică, prin harul Sfântului Dumnezeu Treimic, calea bisericească, canonică și patristică a întreruperii pomenirii numelor episcopilor ecumeniști.
Cu privire la subiectul foarte arzător, fierbinte și actual al întreruperii pomenirii numelor Patriarhilor, Arhiepiscopilor, Mitropoliților și Episcopilor ecumeniști la sfintele slujbe și la Dumnezeiasca Liturghie am dori să menționăm următoarele:
1.Întreruperea pomenirii numelor arhiereilor ecumeniști trebuie să se realizeze în conformitate cu Tradiția Bisericii interpretată ortodox, cu practica Sfinților Părinți interpretată corect, cu al 15-lea Canon al Sinodului I-II interpretat corect.
2.Al 15-lea Canon al Sinodului I-II al lui Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (861 d.Hr.), stabilește cu exactitate că: ”Cele ce sunt rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot sau episcop sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh și nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât și rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci mai înainte de înfățișarea înaintea sinodului și de osândirea definitivă a acestuia, ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoția, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Și acestea s-au hotărât și s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovății se depărtează de întâii lor stătători și fac schismă și rup unitatea Bisericii. Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări”.
Sfântul Nicodim Aghioritul, tâlcuind Canonul de mai sus, menționează: ”Cele ce Canoanele cele de mai sus au rânduit pentru episcopi și mitropoliți, aceleași la rânduiește și cu mult mai vârtos Canonul acesta pentru Patriarhi zicând: Însă acestea să se facă, dacă pentru oarecare vinovății, curvii să zicem, sau ierosilii (fur de cele sfinte) și altele ca acestea, se despart preoții de episcopii lor, episcopii de mitropoliții lor și mitropoliții de patriarhii lor”. Printr-o notă la acest punct Sfântul Nicodim menționează: ”Cu toate că al 31-lea Canon Apostolic îl judecă a fi nevinovat pe cel ce s-a despărțit, dacă se dovedește a avea dreptate”. Iar dacă întâi-șezătorii cei numiți ar fi eretici și eresul lor l-ar propovădui întru arătare (Printr-o notă la acest punct Sfântul menționează: ”Din cuvântul acestui canon se vede că nu trebuie să se despartă cineva, potrivit lui Balsamon, de episcopul lui, dacă episcopul are vreo erezie, dar o ține în ascuns și nu o propovăduiește, căci acesta iarăși s-ar putea îndrepta după acestea.) … și supușii lor pentru aceasta se despart de ei, și mai înainte încă de judecata sinodală pentru eresul acesta. Unii ca aceștia, despărțindu-se de aceia nu numai că nu se osândesc, ci și de cinstea cuvenită, ca niște dreptslăvitori, sunt vrednici. Că nu au pricinuit schismă prin osândirea aceasta, ci mai ales au slobozit de schima și eresul minciuno-episcopilor acelora”2.
Canonul de mai sus este în conformitate cu alte canoane ale unor Sinoade Locale și Ecumenice, precum Canonul 31 Apostolic, Canonul 6 de la Sinodul Local de la Gangra (340), Canonul 5 al Sinodului Local de la Antiohia (341), Canoanele 10, 11 și 92 al Sinodului Local de la Cartagina (491), Canonul 19 de la Sinodul IV Ecumenic (451), Canoanele 31 și 32 ale Sinodului VI Ecumenic (691), și Canoanele 12, 13, 14 ale Sinodului I-II (861).
Prima parte [a Canonului 15 al Sinodului I-II] începe cu expresia ”Cele ce sunt rânduite…” și se încheie cu expresia ”… și rup unitatea Bisericii”. Această parte reprezintă continuarea celor două canoane precedente, 13 și 14, care vorbesc despe interzicerea întreruperii pomenirii Mitropolitului de către diaconi și preoți și a Mitropolitului de către Episcop. Canonul 15 se referă acum la interzicerea întreruperii comuniunii Patriarhului de către Mitropoliți și Episcopi. Această interzicere este valabilă ”[când] sub pretextul oarecăror vinovății se depărtează de întâii lor stătători” și [aceasta] ”înainte de înfățișarea înaitea sinodului și de osândirea definitivă a acestuia”. Cu alte cuvinte, canonul interzice întreruperea pomenirii Patriarhului pe motive de dreptate (adică pentru motive morale), înainte de osândirea lui sinodală, pentru că aceia care întrerup pomenirea fac schismă și rup unitatea Bisericii.
A doua parte începe cu expresia ”Căci cei ce pentru oarecare eres…” și se încheie cu expresia ”… s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări”.
Sfinții Părinți de la Sinodul I-II (861), vrând să pună capăt schismelor, care au tulburat Biserica în secolele VIII și IX, au așezat Sfintele Canoane 13, 14 și 15 prin care interziceau cu strictețe ortodocșilor să întrerupă comuniunea eclezială cu mai-marii lor bisericești înainte de judecata lor sinodală. Ca să nu se înțeleagă însă că, prin această interzicere, li se ia ortodocșilor dreptul de a întrerupe comuniunea înaintea judecății sinodale cu cei care propovăduiesc vreo erezie, înțelepții Părinți au așezat la sfârșitul Canonului 15 următoarea precizare: Nu este supus epitimiilor Sfintelor Canoane cel care se rupe înainte de judecata sinodală de episcopul care propovăduiește vreo erezie, dimpotrivă, este chiar vrednic de laudă.
Prin urmare, întrerupere a pomenirii numelui episcopului se face doar atunci când există erezie, doar pentru delicte dogmatice, nu pentru delicte morale (de exemplu, curvie, fur de cele sfinte etc.). Nu trebuie confundate chestiunile care țin de dreptate (adică, chestiuni care nu sunt de natură dogmatică, ci de ordine morală și de bună rânduială bisericească) cu chestiuni care țin de credință și, de asemenea, nu trebuie să se susțină că va trebui să se întrerupă pomenirea numelui arhiereului și pentru aspecte care țin de dreptate, fapt care vine în deplină contradicție atât cu al 15-lea Canon de la Sinodul I-II, cât și cu Tradiția de veacuri a Bisericii Ortodoxe. Este interzisă întreruperea comuniunii bisericești fără motive legate de credință.
3.Întrerupere a pomenirii numelui arhiereului la sfintele slujbe și, mai ales, la Dumnezeiasca Liturghie, care este încununarea tainelor liturgice, poate să facă doar clericul, nu și laicul, pentru că doar clericul are, prin hirotonie, preoție sacramentală. Clericul este cel care săvârșește slujbe, sfinte taine și îl pomenește pe episcopul locului; așadar, doar el poate să întrerupă pomenirea numelui arhiereului și să nu îl pomenească la sfintele slujbe pe arhiereul său. Clericii sunt datori să nu slujească împreună și să nu se roage împreună cu episcopi ecumeniști, să nu le cânte la slujbă titlul episcopal.
4.Mireanul aparține pe de o parte ”preoției împărătești”3, însă nu are preoție sacramentală, nu săvârșește slujbe, sfinte taine, nu pomenește, prin urmare nu poate să întrerupă pomenirea numelui arhiereului. Singurul lucru pe care poate să-l facă mireanul este întreruperea comuniunii bisericești cu arhiereii, preoții, monahii și mirenii ecumeniști.
5.Preotul poate întrerupe pomenirea numelui nu a oricărui Arhireu, ci numai a Arhiereului locului, pentru că numai pe acesta îl pomenește la sfintele slujbe și la Dumnezeiasca Liturghie. Cu alte cuvinte, nu poate să întrerupă pomenirea numelui nici unui alt Arhiereu de care nu aparține bisericește, de vreme ce, prin firea lucrurilor, nu-l pomenește pe acesta. Mitropolitul poate să întrerupă pomenirea numelui doar a Patriarhului sau Arhiepiscopului local. Episcopul poate să întrerupă pomenirea numelui doar a Mitropolitului local. Preotul poate să întrerupă pomenirea numelui doar a mitropolitului sau a episcopului local. Patriarhul sau Arhiepiscopul poate să întrerupă pomenirea numelui altui Patriarh sau Arhiepiscop, nemaipomenind numele lui în diptice.
6.În cazul în care prezbiterul întrerupe pomenirea numelui episcopului local, nu va trebui ca în locul acestuia să pomenească alt Arhiereu sau pe Sfântul Sinod sau pe Hristos sau pe oricare alții. Trebuie să las loc liber la pomenirea numelui Arhiereului până când se va soluționa problema. La sfintele slujbe și la Dumnezeiasca Liturghie spune cererea ” pentru cinstita preoțime și cea întru Hristos diaconime, și pentru tot clerul și poporul, Domnului să ne rugăm”, lăsând loc liber la numele Arhiereului(Pentru episcopul nostru) adica taind prima parte a cererii ce se refera la episcop. Ecfonisul Dumnezeieștii Liturghii ”Întâi pomenește, Doamne, pe Arhiepiscopul nostru… pe care-l dăruiește sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învățând cuvântul adevărului Tău” se spune în felul următor: ”Întâi pomenește, Doamne, toată episcopia ortodocșilor, pe care dăruiește-o sfintelor Tale biserici întreagă, cinstită, sănătoasă, îndelungată în zile și drept învățând cuvântul adevărului Tău”. În acest mod săvârșeau sfintele slujbe și Dumnezeiasca Liturghie Părinții Aghioriți ai celor opt Sfinte Mănăstiri, ai schiturilor și chiliilor Sfântului Munte, precum și cei trei Preasfințiți Mitropoliți ai Țărilor Noii – Augustin Kantiotis al Florinei4, Pavlos al Paramithiei și Ambrozie al Eleftheropolei, care au întrerupt pomenirea numelui marelui Patriarh Ecumenic ecumenist, Atenagora, pe durata a trei ani, 1970-19735.
7.Conform Canonului 15 al Sinodului I-II, prezbiterul care întrerupe pomenirea numelui episcopului locului nu va trebui condamnat ca schismatic și vinovat de schismă în Biserică, nici ca unul care se află în afara Bisericii. Dimpotrivă, este vrednic de laudă, pentru că a scăpat Biserica de la schismă.
8.Prezbiterul care aplică întreruperea pomenirii numelui Episcopului locului nu va trebui să primească pedeapsa caterisirii de la Episcop sau de la Sinod, lucru care neîndoielnic este o urmare firească, ci să continue să săvârșească Dumnezeiasca Liturghie, chiar și în vreo casă oarecare, dacă i s-a interzis folosirea vreunei biserici, prin folosirea unui antimis simplu, pe care nu va fi înscris numele Arhiepiscopului locului, nici nu va purta pecetea Mitropoliei locului, nici nu va fi fost sfințit, dar neapărat va avea cusute pe el moaște de martir. Caterisirea din motivul opririi nepomenirii in acest caz (de erezie) este lovita de nulitate dupa cum vedem din faptul ca nici un Sfant Parinte nu a acceptat aceasta „caterisire” si „anatematizare”mincinoasa(vezi Sfantul Ioan Damaschin anatematizat de patru Sinoade Locale.
9.În țările Ortodoxe de limba Grecă și în practică Sfântului Munte Athos Sfântul Mir se înmulțește cu ulei de măsline la fel cum se înmulțește Aghiasma Mare (așa procedează Biserica Ciprului, Biserica Greciei, Biserica Antiohiei și toate comunitățile grecești din diasporă care nu au mult Sf Mir) Sfantul Mir se înmulțește și timp de zeci de ani atunci când nu există posililitatea primirii de la un Sinod autocefal. Înafară de Sfântul Mir în practica Bisericii se trasmitea Pecetea harului Duhului Sfânt și prin punerea mâinilor episcopului pe capul celui nou botezat, ca să primească în acest fel Harismele Duhului Sfânt prin Succesiunea Apostolică.
10.Afirmația că nu sunt valide sfintele Taine și Dumnezeiasca Liturghie a prezbiterilor care trec la încetarea pomenirii numelui episcopului locului nu este valabilă. Harul preotiei nu este un monopol al episcopului, fiecare prezbiter slujeste in virtutea faptului ca a fost Hirotonit, Harul savarsirii Sfintelor Taine nu se retrage in mod magic de la prezbiteri pentru ca nu mai pomenesc pe episcop, cu atat mai mult cu cat prezbiterul ramane in credinta ortodoxa, ingradindu-se de episcopul ce invata eretic. Sfantul Maxim Marturisitorul ne da aceasta marturie, si anume ca acolo unde se afla Marturisirea Corecta a Credintei acolo se gaseste si harul Sfantului Duh si deplinatatea Bisericii Catolice (Biserica Ortodoxa), deci si puterea de a savarsi Sfanta Liturghie si Sfintele Taine la prezbiterii ce s-au ingradit de erezie.
11.Modelul și izvoarele istorice referitoare la întreruperea pomenirii numelor Episcopilor eretici sunt Sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinții ai noștri, precum Cuviosul Maxim Mărturisitorul, Cuviosul Teodor Studitul, Părinții Aghioriți din timpul Patriarhului Ecumenic cu cuget latin, Ioannis Vekkos, Sfântul Grigorie Palama, Cuviosul Iosif Vrienios, Sfântul Marcu Evghenicul6 și Părinții Aghioriți din timpul Patriarhului Ecumenic ecumenist Atenagora.

Din toate aceste exemple, ne vom opri doar la două. Anume, la exemplul Sfântului Grigorie Palama și la cel al Părinților Aghioriți din timpul Patriarhului Atenagora.

1.Sfântul Grigorie, din cauza cugetelor eretice ale Patriarhului Ioannis Kalekas, a întrerupt pomenirea acestuia înainte de judecata lui sinodală. Aceasta a fost una din cauzele pentru care a fost emisă împotriva Sfântului Grigorie Palama o anatemă, ”pentru că a îndrăznit ca în mod necanonic și fără de judecată să întrerupă pomenirea mea…”. Trebuie semnalat că, atunci când Sfântul Grigorie a întrerupt pomeniea Patriarhului, Kalekas nu fusese încă condamnat de Sinod, în timp ce Sfântul nu era încă hirotonit Episcop, ci era simplu ieromonah în Sfântul Munte. Se pare că această hotărâre de anatematizare a Sfâtului Grigorie Palama au semnat-o și alți Episcopi, printre care și Patriarhul Antiohiei, Ignatie, iar Sfântul Grigorie, în ce-l privește, nu a respectat această hotărâre și a continuat să liturghisească pe cont propriu. Citim enciclica lui Kalekas: ”Palama, începătorul și apărătorul blasfemiilor, fiind condamnat și el și cei dimpreună cu el în același mod, (căci nici nu a cedat hotărârii, nici nu a renunțat în vreun fel sau altul la vorbăria [lui] cea fără de rațiune), este alungat și din Biserica lui Dumnezeu, și din preoție, după cum reiese din memoriile despre el, aduse la cunoștință de Patriarhul de atunci al împărătesei cetăților, de Patriarhul Antiohiei, cetatea lui Dumnezeu, și de fiecare dintre Arhiereii, cei care au fost acum aici prezenți, și cei care au participat la voturi. Pe de o parte, în felul acesta, [demersurile lor] devin impediment și [motiv de] încetare a slujirii [preoțești], cu toate că, întru nimic considerând pedeapsa [cei în cauză], își țin cu tărie preoția, cu îndrăzneală săvârșind jertfele de taină în ascuns”7.
2.Este cunoscută tuturor perioada 1970-1973 din istoria bisericească, când aproape jumătate (opt la număr) dintre Sfintele Mănăstiri ale Sfântului Munte, toate schiturile și cele mai multe dintre chilii, prin acordul și îndemnul Sfântului Paisie Aghioritul8, și trei Preasfințiți Mitropoliți ai Țărilor Noi, Augustin Kantiotis din Florina, Pavlos de Paramythia și Ambrozie de Eleftheropoli, au îndrăznit și au trecut la întreruperea pomenirii numelui marelui Patriarh Ecumenic ecumenist, Atenagora, care, în 1965, trecuse la ridicarea anticanonică a anatemelor, se întâlnise cu ereziarhul Papă la Ierusalim și, în general, urma o poziție filopapistașă. Pe durata celor trei ani, cei care au întrerupt pomenirea numelui lui Atenagora și-au continuat viața liturgică fără să pomenească numele Patriarhului.
12.
Atitudinea indicată în acest moment pentru combaterea panereziei ecumenismului este informarea clerului și poporului despre marea trădare iminentă a ”Sfântului și Marelui Sinod”, prin scrierea de cărți, texte și articole antiecumeniste, printr-o mare rigoare, prin respingerea teoriilor înșelate, prin congrese și conferințe teologice, dar și prin informarea despre dreptul bisericesc, canonic și patristic al întreruperii pomenirii numelor Arhiereilor ecumeniști, măsură care trebuie folosită pentru avertizarea și amenințarea Arhiereilor Ecumeniști și pentru prevenirea convocării ”Sfântului și Marelui Sinod”.

XIII) La punctul 22 al textului ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu lumea creștină” este scris: ”Biserica Ortodoxă consideră că este condamnabilă orice rupere a unității Bisericii de către indivizi sau grupuri, sub pretextul respectării sau, chipurile, apărării Ortodoxiei autentice”. Este clar aici că Întâi-stătătorii Bisericilor Ortodoxe încearcă să impună prigoane, caterisiri și afurisiri celor care se împotrivesc ”Sfântului și Marelui Sinod”.

1 Proiectul de text, adoptat de a V-a Conferință Presinodală Panortodoxă (Chambesy-Geneva, 10-17 octombrie 2015), cu titlul: ”Hotărâre: Relațiile Bisericii Ortodoxe cu lumea creștină”, publicat pe data d 21-1-2016 pe situl: http://www.romfea.gr/diafora/6177-apofasis-sxeseis-tis-orthodojou-ekklisias-pros-ton-xristianiko-kosmo, în conformitate cu hotărârilor Sinaxei Întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe, care a avut loc la Chambesy, în intervall 21-28 ianuarie 2016.
2 CUVIOSUL NICODIM AGHIORITUL, Pidalion, ed. Β. Ρηγόπουλος, Tesalonic 2003, p. 358.
3 I Petru 2, 5, 9.
http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=36199http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=36164
5 Vezi periodicul Θεοδρομία, nr. 11 (1) (ianuarie – martie 2009) 75-81.
6 Cu privire la aceasta, vezi Οἱ ἀγῶνες τῶν μοναχῶν ὑπέρ τῆς Ὀρθοδοξίας [Luptele monahilor pentru Ortodoxie], ed. Ἱ. Μ. Ὁσίου Γρηγορίου, Ἅγιον Ὄρος 2003.
7 P.G. 150, 880D.
http://www.romfea.gr/diafora/2431-apantiseis-gia-to-fulladio-tou-agiou-pa%CF%8Asiou.
i Este vorba de provinciile din centrul și nordul Greciei, care au fost încorporate Statului Grec după Războaile Balcanice, și care se află în jurisdicția Patriarhiei Ecumenice. [n.trad.]

Acest text este un indrumar “de buzunar” pentru uzul preotilor si episcopilor ce intra in nepomenire fata de Sinaodele si episcopii ce adopta erezia. Studiile pe acesta tema sunt nenumarate, si toata istoria Bisericii este presarata de exemplele Sfintilor Parinti care au slujit si au continuat in nepomenire Sfanta Liturghie in momente de prigoana si erezie.

Cu frățească dragoste în Hristos Domnul,
Gheron Sava Lavriotul,

2

Membru al Gherondiei Sfintei Mănăstiri, Marea Lavră, Sfântul Munte
Telefon mobil: +306947011111 fix: +302377-023754
fax: +302377-023762

Gheron Gavriil,
Sfânta Chilie Aghiou Hristodulu, Sfânta Mănăstire Kutlumusiu, Sfântul Munte

Pusnicul Vlasie Vigliotul

sursa