Noua dictatura a tolerantei si toleranti intoleranti


Iubiti credinciosi,

1Dupa cum stiti atitudinea Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicesti si Apostolesti fata de extremism, fanatism, fata de violenta, fata de fortarea vointei, fata de inrobirea constiintei prin frica si constrangere, fata de crima si fata de orice forma de violenta si injurie, fata de indemn la ura si dispret este una dezaprobatorie.
Dumnezeu spune ” daca cineva vrea sa-Mi urmeze, sa se lepede de sine,sa-si ia Crucea sa si sa-Mi urmeze Mie” Dumnezeu insusi respecta vointa omului ceea ce arata ca omul este un partener de dragoste al lui Dumnezeu si nu un sclav fara vointa proprie.
Cum se defineste fanatismul religios? Fanatismul religios insemna fortarea celorlalti sa creada ce crezi tu prin constrangere psihologica, fizica, prin violenta si injurie.
Extremismul si fundamentalismul insemna ura fata de ceilalti care nu cred ca tine, impunera credintei tale celorlalti, descurajarea gandirii libere si constiente, descurajarea prin constrangere a vointei si a cugetarii. Biserica Ortodoxa infiereaza orice forma de constrangere si ura, de crima impotriva unamitatii, infiereaza ura de rasa, de credinta si de orientare sexuala. Este infierat de catre Biserica Ortodoxa genocidul facut asupra poporului evreu. In seculul al XX-lea poporul evreu a trait o teribila tragedie, pe care cuvintele nu o pot descrie. Holocaustul, cu milioanele sale de victime jertfite unei ideologii inumane, nazistii au ucis in masa pe evrei, dar si alte grupuri etnice. Este infierat deasemenea genocidul comunist ce a dat un numar de victime apreciat, de catre unii autori, la suta de milioane, apoi genocidul din Armenia, genocidul din Pont,unde a fost exterminata populatia greceasca de acolo. Sa nu uitam insa si de genocidul facut prin avort de care asa zisele mame in care sute de milioane de suflete au fost trimise in iad, nedandu-li-se nici macar sansa de a respira pe pamant….
Biserica Ortodoxa are constiinta de Sine cum ca este exclusiv singura Biserica de pe acest pamant si prin anateme aseaza granita Ei in raport cu toate celelalte culte si denominatiuni asa zis crestine, dar si fata de ideologii si gandiri ce nu sunt in acord cu gandirea Bisericii in Duhul Sfant. De aceea Biserica lui Hristos nu tolereaza alta invatatura, considerand toate celelalte religii drept mincinoase si inselatoare si de provenienta demonica. Dar nu constrage pe nimeni sa imbratiseze Biserica.
Dupa gandirea „politically correct”‘ „toleranta”si relativista ce se propaga ca o noua ideologie impusa cu forta, Hristos prin Evanghelia Sa este fundamentalist, exclusivist si intolerant : Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, toti cei care au venit inaintea Mea sunt furi si talhari, Cine nu va crede si nu se va boteza se va osandi, cine nu aduna cu Mine risipeste, daca cineva va da o alta invatatura decat cea pe care v-am dat-o sa fie anatema, etc.
Biserica lui Hristos este prin excelenta intoleranta fata de pacat si erezie, insa este iubitoare fata de omul cazut in erezie si pacat. Biserica spune tuturor Adevarul care este vesnic, iar fuga de Adevar insemna iadul.
Adevarul Bisericii Ortodoxe, in orice sistem de referinta s-ar afla, ramane neschimbat: Cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece. Adevarul Hristos care este Unul si Unic, asa cum si Biserica intemeiata de El este Una si Unica. Iar cine imbratisaza acest Adevar se mantuieste prin integrarea lui in Biserica lui Hristos prin lepadarea de erezie, prin botez si prin Impartasirea continua(in fiecare Duminica) cu Trupul si Sangele lui Hristos. Toti oamenii sunt bineveniti sa imbratiseze in mod liber Biserica si invatatura lui Hristos, Biserica este formata din pacatosi pocaiti. Toti sunt primiti: homosexuali si lesbiene, africani, americani, chinezi, indieni, evrei si arabi, bogati si saraci, criminali, politicieni sau bancheri, oameni cu nevoi speciale, eretici, inchinatori la idoli sau satanisti, toti sunt chemati la Hristos si la Biserica Lui cu conditia de a se lepada de patima si de erezia lor, de credinta lor stramba si a imbratisa intru totul credinta Bisericii.
Biserica nu accepta filetismul si nationalsmul exacerbat, nici gandirea legionaroida intolerant-nationalista. Este impotriva crimei si a oricarei forme de ura. Biserica insemna dragoste autentica. Oricine poate deveni Cetatean al Imparatiei Cerurilor prin Botezul ortodox. Dupa cum se stie in Imperiul Roman exista Pax Romana in care erau tolerate absolut toate religiile cu singura conditie de nu fi exclusivisti, de a nu-i considera pe ceilalti ca fiind in gresala. De aceea singura religie persecutata in Imperiul Roman era Biserica Crestina, iar crestinii erau trimisi la moarte cumplita pentru ca erau intoleranti cu idolatria si aveau convingerea unicitatii Adevarului, inademnadu-i pe ceilati sa se lepede de idoli. Dar acesta nu insemna ca ii urau pe inchinatorii la idoli, din contra, ii iubeau si le spuneau ca sunt in gresala, fara insa sa-i constraga, fara insa sa se manifeste cu ura sau cu violenta, ci intotdeauna Biserica intelegea sa lase libertatea de alegere a fiecaruia, dar nu lasandu-i in intuneric ci spunandu-le Adevarul. Iata ca istoria se repeta si avem azi un nou soi de Pax Romana in care daca tu crezi ca faci parte din Unica detinatoare a Adevarului esti persecutat si infierat, calcandu-se in felul acesta dreptul fundamental al omului de a se exprima liber. Aceasta ideologie a tolerantei este defapt o noua dictatura pozitiva, adica o impunere cu forta a asa zisului bine, care nu se deosebeste cu nimic de Pax Romana.

protoprezbiter Matei Vulcanescu
Biserica Panaghia Odighitira, Pireu

Reclame

Episcopul Longhin prezent la Simpozionul «Sfantul si Marele Sinod» Mare pregătire, fără rezultate. A spus: Fratilor nu-s mai multe biserici


Inalt Preasfintiile Voastre,

preacuviosi si preacuvernici parinti, cuvioase maicute,

1Cu cea mai mare durere in suflet suntem astazi noi crestinii ortodocsi datorita zilelor pe care le-am ajuns, de a suferi in Biserica noastra ortodoxa loviturile pe care le primim. Dar, desi, de 2000 de ani Biserica noastra a fost lovita din toate partile, de toate ereziile, sfintii parinti ai Bisericii au pastrat dogmele si credinta adevarata. Va imbratisam cu toata dragostea in Hristos Domnul nostru si dupa dumnezeescul psalmist care zice ce bine e ca fratii sa fie impreuna, dar nu in dragoste fatarnica cu ereticii, ci cu fratii nostri in credinta noastra buna, canonica si dreapta si unde dragostea se bucura de adevarul pe care-l traim in Biserica noastra. Astazi ne-a adunat durerea sufletului si framantarile poporului ortodox de pretutindeni datorita marelui pericol care a aparut in fata noastra de a deveni tradatori ai sfintei noastre credinte ortodoxe ori de a marturisi adevarul sfant care ne este dat de cea mai scumpa comoara. Noi stim numai o Biserica pe care ne-a lasat-o Iisus Hristos , Domnul nostru si aceasta este una sfanta Biserica, apostoliceasca si soborniceasca si drept maritoarea credinta cu care vrem sa ne intoarcem la scumpul nostru Mantuitor in vesnicie. Aceasta este biserica pe care nici portile iadului nu o pot sfarama , al carui cap este Hristos. Nu recunoastem alte zise biserici surori, identice si nici relatiile Bisericii ortodoxe cu cealalta lume crestina. Da, iubim pe toti si pe toata lumea de pe pamant, pentru ca toti suntem faptura lui Dumnezeu si de aceea iubim si ii chemam pe toti sa se intoarca la adevarata credinta mantuitoare ortodoxa pe care a lasat-o Domnul Iisus Hristos si care este una si el a rascumparat-o cu sfant sangele sau si nu cu ecumenismul blestemat , care este inainte mergator antihristului si doreste sa distruga din temelii pe una sfanta, soborniceasca si apostolesca Biserica a lui Hristos.
Vreau sa va spun cateva lucruri din cauza carora noi crestinii ortodocsi nu putem lua parte la ecumenism:

– Ecumenismul substituie notiunea corecta de biserica universala in sensul Bisericii care apara adevarul lui Dumnezeu, prin definirea gresita a bisericii ca biserica mondiala in sens geografic,universal.
– Prefera cantitatea si nu calitatea marturisirii adevarului.
– Impune invataturi false , chipurile universale in afara adevarului.
– Intareste pe neortodocsi in convingerea ca si ei ar apartine Bisericii.
– Impiedica pe sincerii cautatori ai adevarului sa gaseasca comuniunea cu Biserica adevarata a lui Hristos.
– Nu crede in existenta Bisericii unice sfinte, sobornicesti si apostolesti.
– Submineaza in chip eretic eclesiologia ortodoxa,
– Manifesta neincredere in puterea cuvintelor lui Hristos neschimbate pana la sfarsitul lumii despre invincibilitatea Bisericii
( Matei, 28-20).

Propovaduieste o invatatura cu totul noua despre biserica, potrivnica credintei ortodoxe. Noi nu putem sa renuntam la dogmele , canoanele si traditiile Sfintei Bisericii Ortodoxe care ne intaresc in dreapta credinta, conducandu-ne catre mantuirea vesnica pentru a prefera ecumenismul ce ne indeparteaza de ortodoxie si ne invata sa neglijam hotararile dogmatice si canonice ale Bisericii.

Ecumenismul contesta canoanele apostolice 10 si 45, indreptate impotriva comuniunii in rugaciune cu ereticii. Crestinul ortodox nu poate sa ia parte la o miscare ce-si propune prin spiritul sau exclusivist sa apropie pe ortodocsi de eretici, contestand sinoadele ortodoxe ecumenice si locale pe temelia carora s-a afirmat invatatura ortodoxa.

Fragmenteaza in mod eretic textele Cuvantului lui Dumnezeu.

Pregateste Ortodoxia pentru abateri dogmatice in scopul unitatii ecumenismului.

Si multe altele asemenea .Nu putem vinde adevarul si credinta si suntem foarte ingrijorati de ceea ce se petrece. Inalt Preasfintiile Voastre, dragi parinti, cuvioase maicute, il rugam pe bunul Dumnezeu sa ne ajute sa ramanem adevarati fii ai Bisericii lui Hristos, sa nu ramanem nepasatori, sa nu devenim tradatori, sa nu ne vindem credinta pe care ne-au predat-o sfintii parinti traind-o in toata curatia canonica si dogmatica a sfintelor sinoade ecumenice pe care ni le-au lasat toti sfintii parinti de la Hristos si pana acum. Fiecare dintre cei care nu-si cunosc inca credinta si adevarul sa se hotarasca ce sunt ortodocsi ori eretici, sunt cu papa de la Roma sau cu adevaratul Hristos , noi ramanem cu Hristos , Mantuitorul nostru, cu invataturile Bisericii noastre Ortodoxe. Nu te vom vinde pe tine Sfanta Ortodoxie, chiar daca va trebui sa suferim . Toata viata a fost doar un martiriu pentru toti cei care s-au jertit pentru dragostea lui Hristos. Marturisim pe adevaratul Hristos sau marturisim pe antihristul pregatitor. Acest sinod mare sfant panortodox este cel mai viclean, talharesc, cel mai mincinos pe care eu si credinciosii mei niciodata nu-l vom recunoaste. Am luat parte la pregatirea acestui sinod, e groaznic ceea ce se pregateste si toate intrebarile de la acest sfant sinod au doua raspunsuri, dar stim ca Dumnezeu este da si nu , de aceea nu-l recunoastem niciodata . Iar declaratia din Cuba a patriarhului Kiril si a papei de la Roma, ereticul, in cele 30 de puncte pe care la contine, pentru mine personal sunt cei 30 de arginti ai lui Iuda. De aceea, ma rog ca Dumnezeu sa ne ajute.
Daca am pierde totul pe acest pamant si nu am avea nimic nici ce manca, nici ce bea, dar daca ne-am pierdut credinta am pierdut totul. Daca am pierdut adevarul sfintilor parinti ce ni s-a dat si Biserica adevarata a lui Hristos, in durere, in suferinta la cine sa intindem mainile noastre? Cui sa ne rugam daca am tradat si am vandut pe Dumnezeu? Va trebui sa se opreasca pentru ca vreau sa castige o lume crestina, dar atata tulburare s-a adus in Biserica noastra, pe toti crestinii ii putem intoarce inapoi, marturisindu-le adevarul si prin pocainta sa se intoarca. Numai astfel putem fi una, si frati in adevarata credinta , care a fost data o data si pentru totdeauna.
Multumesc pentru prezenta noastra in mijlocul vostru, va iubim mult. Va multumesc inca o data pentru adevarul sfant, Dumnezeu n-o sa ne lasa. Nu avem mandrie, nu vrem sa aratam nimic altceva , decat adevarul sfintilor parinti pe care punctul 5 din declaratia facuta in Cuba ii acuza pe toti sfintii parinti si inaintasii lor de zece veacuri, ca prin pacatele si greselile lor , aceste doua biserici n-au avut legatura euharistica. Fratilor nu-s mai multe biserici, e unica Biserica al carui cap e Hristos, ramaneti in aceasta Biserica si Hristos va ramane cu voi . Va sarutam mainile, ne bucuram de lumea ortodoxa, fiti uniti in duhul adevarului, ramanem alaturi de voi cu toata dragostea si vrem sa marturisim adevarul. In sinoadele noastre nu avem nici o putere, nu suntem luati in seama, de aceea este foarte greu, cerem sfintele voastre rugaciuni si vom pastra credinta adevarata.
Amin.

†Episcop de Banceni și Vicar al Cernăuților

sursa: graiulortodox

Interviu cu Prea Sfințitul Longhin de la Simpozionul-Teologic cu tema ”Sfântul și Marele Sinod”


(G.O.) Binecuvântați PS Episcop Longhin, pentru cititorii Graiului Ortodox am vrea să ne spuneți câteva impresii despre Simpozionul Științifico – Teologic cu tema ”Sfântul și Marele Sinod”. Mare pregătire, fără rezultate, la care participați și în cadrul căruia la început ați avut un cuvânt. Cu binecuvântarea Mitropolitului Onufrie al întregii Ucraine participați la acest mare simpozion.

PS Longhin. Suntem aici cu mila și cu îndurarea lui Dumnezeu. Am venit împreună ca să ne hotărâm ce să facem cum să mergem mai departe din cauză că după cum am văzut se pregătește un sinod tâlhăresc, mincinos, plin de viclenie. Nu se vorbește poporului drept în față ce se rezolvă la acest sinod și mai ales că nu este sinodul întreg. Fără preot, fără diacon și fără mireni. Am luat parte numai noi arhiereii și nu putem ca să facem o decizie fără Biserica noastra. Deci, Biserica deplină este ca să fim toți împreună la acest Sinod. Ceea ce s-a mers împotrivă, s-a lucrat împotrivă, ca să nu, nu se meargă. Trebuie să spunem adevărul poporului creștin, BISERICII NOASTRE, pentru că aceștia sunt creștinii care au ținut credința, au păstrat credința, au construit biserici, mănăstiri și Ei sunt Biserica cea vie a lui Dumnezeu. Și din cauza aceasta trebuie ca să știe Ei tot ce se face pentru că asta nu este soarta mea, a unuia singur, ci este soarta Bisericii mele.

(G.O.) Din Mitropolia Ucrainei câți dintre sinodali vor participa la ”Marele Sinod Ecumenic”. Și dacă puteți să-i numiți?

PS Longhin .Încă nu știm deocamdată, cred că în curând se va ști, că am fost așa anunțați , dar nu se știe precis cine merge încă. În curând trebuie să știm.

(G.O.) Care au fost criteriile în alegerea episcopilor participanți la Marele Sinod așa zis Ecumenic.

PS Longhin.Pentru noi prima dată a fost spus că se vor strădui ca să fie toți arhiereii Bisericii Ruse la acest sinod și fiecare arhiereu să aibă votul lui. Până la urmă ajungem cu un singur vot din cei 500 de arhierei ai Bisericii Ruse, ajungem doar cu un singur vot în acest sinod .

(G.O.)Dar concret când au fost aleși, de exemplu în Sinodul Rusiei am înțeles că s-au publicat deja participanții la sinod . Pe ce criterii?

PS Longhin.Eu înca n-am auzit și nu știu. Nu vă pot răspunde la întrebare.

(G.O.) Ce atitudine va trebui să luăm noi laicii, monahii, preoții și episcopii dacă Sinodul va fi întradevăr unul tâlhăresc, cum se spune?

PS Longhin. Nu mai avem ce lua pentru că decizia au luat-o sfinții părinți la cele 7 soboare ecumenice. Noi rămânem în acea învățătură sfântă a sfinților părinți. Nu vom neglija strădania lor, mucenicia lor, anii de închisoare grei, cât au suferit pentru această credință. Cum acum să lovim cu picioarele întrânsa și să ne facem de cap așa după cum vrem noi, fără voia lui Dumnezeu, fără binecuvântarea cerească pe care ar trebui să o avem, fără lămurirea duhului sfânt care ar trebui să ne lumineze pe fiecare ca să putem face ceva de folos și eu cred că Biserica Ortodoxă n-a avut nevoie acum de acest sinod, nicidecum nu erau unele probleme in Biserica noastră că trebuia să strângem sinod, dar cel mai rău este pentru că se vede rezolvarea lui. Dacă s-au adunat toate Bisericile ortodoxe și numai ortodoxe și-au pregătit acest sinod, de ce s-au ridicat unele întrebări atât de urâte și de rușinoase ca să le canonizeze că se le ieie ca drept lege Bisericile Ortodoxe. Bărbat cu bărbat, femeie cu femeie si multe altele, cu monahismul, cu căsătoria, cu preoții, deci dacă s-au ridicat aceste întrebări ele vor rămâne ascunse pentru că după cum am văzut până acum toate întrebările au două răspunsuri. Se poate și așa , se poate și altfel de făcut. Pentru noi, ca o femeie să fie preot în Biserica noastră sau episcop nu există și niciodată nu vom da voie acestui lucru, dar trebuie să înțelegem pe cei din alte țări, din Anglia, unde lor le este atât de greu și trebuie să mergem în întâmpinarea lor, atunci ce facem? Cu Dumnezeu ori cu diavolul? Noi rămânem cu Dumnezeu și în învățătura sfinților părinți care ne-au lasat-o și cred că nu vom greși dacă vom merge pe urmele lor.

(G.O.) Dacă se va recurge la nepomenirea episcopilor sigur că ei ne vor considera schismatici. Ce atitudine vom lua atunci?

PS Longhin.Dacă ne vom rătăci de la adevăr vom fi schismatici, dar dacă vom păstra dreapta credință precum am și primit-o cred că nu suntem vinovați de nici o schismă, ci totul se va întoarce asupra lor pentru că dacă blestemi pe un om și el este vinovat se prinde blestemul , dar dacă el nu are nici o vina și tu l-ai blestemat, atunci se întoarce asupra ta, așa va fi și cu schisma care o vor lua-o asupra noastră cei care… Nu vom recunoaște aceste nelegiuiri. Pentru că știu multe lucruri pe care nu le pot vorbi, am fost în sinod pus la pregătirea acestui sinod panortodox, precum îl numește, dar unde sunt ceilalți arhierei, de ce fiecare Biserica are numai 24 de arhierei , când fiecare arhiereu este Biserică și-ar trebui ca fiecare arhiereu să aibă votul lui acolo, pentru ce cineva trebuie să rezolve problema noastră, pentru ce un singur om un singur vot a unei Biserici. Deci se văd aceste nelegiuiri, dar sunt lucruri pe care le vom vedea după acest sinod că vor ieși la suprafață, dar va fi târziu, trebuie acuma să ne rugăm mult, să postim, dar totuși să nu ne ascundem numai cu aceasta că dacă vine lupul la oi noi nu ne vom duce în casa ca să se ne rugăm în genunchi, ci vom lua arma ca să păzim turma, ca altfel când ne vom întoarce la rugăciune turma va fi sfâșiată. Trebuie cu orice preț să mărturisim poporului adevărul și să rămânem în învățătura care ne-a fost dată Bisericii noastre Ortodoxe și nu vom schimba absolut nimic.

( G.O.) Sărut mâna și blagosloviți Preasființia Voastră.

PS Loghin. Doamne ajută. Mila lui Dumnezeu să fie cu voi cu toți.

( G.O. ) Să vă întărească Dumnezeu în cuvântul d-voastră de învățătură și în viața pe care o duceți si pentru turma pe care o păstoriți să aveți cuvânt cu putere multă. Dumnezeu să vă întărească și să vă binecuvânteze.

PS Longhin. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu.

G.O. Sărut mâna și blagosloviți.

PS Longhin. Doamne ajută.

sursa: graiulortodox

Interviu privind argumentarea întreruperii pomenirii la Sfânta Liturghie și la toate celelalte slujbe ale Bisericii a episcopului locului Înaltpreasfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și întregii Moldove și a Preafericitului Chiril patriarh al Moscovei și al întregii Rusii.

In urma multiplelor interventii si rugaminti din partea cititorilor, redactia Aparatorul Ortodox a adresat un sir de intrebari preotilor care se afla la moment in nepomenirea arhiereului locului. Iata raspunsurile primite:

Intrebare: În data de 23 februarie 2016, pe site-ul oficial al Mitropoliei Moldovei a fost publicat un articol cu denumirea „Adresarea Sinodului BOM către clerul şi poporul drept-măritor din cuprinsul Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove”[1], care reprezintă răspunsul la declaraţia adresată ÎPS Vladimir din partea subsemnaţilor clerici ai Mitropoliei Moldovei, care au întrerupt pomenirea la sfintele slujbe a episcopului locului Înaltpreasfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și întregii Moldove și a Preafericitului Chiril, patriarh al Moscovei și al întregii Rusii din motivul ultimelor evenimente bisericeşti, legate de pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod pan-ortodox, dar și de întâlnirea și textul declarației comune semnată de papa Romei, Francisc și patriarhul Rusiei, Kiril în Cuba. Care este atitudinea sfințiilor voastre asupra acestui apel al Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova?

Raspuns: Noi abia așteptăm să pomenim din nou pe ierarhul nostru și pe Patriarh, nu suntem niște răzvrătiți sau doritori de schismă, suntem pentru Biserică și în Biserică, dar întreruperea pomenirii este protestul firesc la sfâșierea Bisericii de către eresurile păgubitoare de suflet și prevenirea schismei prin defăimare acestor învățături. Nu ridicăm „sinoade paralele”, ci doar aplicăm întocmai Canonul 15, tocmai pentru că dorim să fim în comuniune deplină de credință cu ortodoxia în primul rînd. Și de aceea ne rugăm cu lacrimi ca și erarhii noștri să fie în deplină comuniune cu credința ortodoxă.
Noi, subsemnaţii clerici vizaţi în acest articol, respingem toate acuzaţiile care ni s-au adus, în special cele de pricinuire a schismei, deoarece nu au nici un temei canonic. Acţiunea noastră este bazată strict pe învăţătura Bisericii Ortodoxe despre schismă şi erezie, exprimată în canoanele 13, 14, 15 ale Sinodului I-II de la Constantinopol din anul 861. Partea a doua a Canonului 15, conform tâlcuirii Sf. Sfinţit Mărturisitor Nicodim (Milaş)[2], reprezinta o împlinire a celor 3 canoane amintite, descriind hotarele canonice de aplicare a lor şi definind unica circumstanţă admisibilă pentru întreruperea pomenirii ierarhului locului, şi anume propovăduirea deschisă a ereziei de către acesta. După cum ne învață Sfântul Ioan Hrisostom, ascultarea și supunerea față de preot, ierarh sau Sinod merge până la erezie: ” Dacă preotul are o credinţă stricată (greşită), chiar înger din cer de ar fi, tu nu te supune; iar dacă învaţă drept, nu te uita la viaţă, ci la cuvintele lui.” (Omilia a II-a la Ep. II Timotei).
Aceste hotare canonice au fost descrise îndeosebi în tâlcuirea Sf. Nicodim (Milaş) la Canonul 1 al Sinodului III Ecumenic: „Emiţând această prescripţie, Soborul din Efes are în vedere acea normă juridico-bisericească în baza căreia conducerea ierarhică bisericească deţine puterea legitimă deplină doar atunci când acţionează în limitele descrise de lege şi atunci când chivernisitorii acestei puteri se supun cu stricteţe legilor şi învăţăturii Bisericii Ortodoxe; şi dimpotrivă, în momentul în care ei se depărtează de aceste legi şi încalcă hotarele legale strict-definite, această putere pierde toate drepturile ce îi aparţin. Tâlcuind în continuare canoanele soborului întrunit la Constantinopol în anul 861, vom vedea ce putere a avut mereu în Biserică această normă”[3]. Prin urmare, acţionând în limitele stricte ale dreptului canonic al Bisericii Ortodoxe, noi declarăm că unicul motiv al întreruperii pomenirii ierarhului locului și Preafericitului Chiril Patriarh al Moscovei și întregii Rusii, este propovăduirea publică şi deschisă a ereziei de către aceștia.
În ciuda faptului că în articolul amintit, publicat pe site-ul oficial al Mitropoliei Moldovei, se subliniază că ÎPS Vladimir „niciodată n-a promovat și propovăduit public sau sub altă formă ecumenismul”, constatăm cu profundă tristeţe şi durere că această afirmaţie nu este adevărată, căci a semna, fie a vota pozitiv, fie a nu te opune și a nu-ți declara public dezaprobarea față de un documnet public ce este neortodox, adoptat de corpul sinodal al erarhiei din care face parte, este aceeași cu a fi deacord cu el și a propăvădui eresul cu capul descoperit. Sfântul Maxim Marturisitorul a oprit comuniunea cu Patrarhia Constantinopolului pentru că aceasta semnase documentul eretic monotelit și monoenergist.

Intrebare: La data de 2-3 februarie 2016 Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse, cu participarea nemijlocită a ÎPS Vladimir, mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove, a aprobat documentele pregătitoare pentru Sfântul şi Marele Sinod pan-ortodox, elaborate de Sinaxa Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe de la Chambésy, întrunită între 21-28 ianuarie 2016. În special în punctul 3 al „Hotărârii Sfinţitului Sobor Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din 2-3 februarie 2016” se afirmă: „Membrii Soborului Arhieresc mărturisesc că în forma lor actuală, proiectele de documente pentru Sfântul şi Marele Sinod nu încalcă curăţia credinţei ortodoxe şi nu contravin predaniei canonice a Bisericii”[4]. Cu ce nu ati fi de acord?

Raspuns: Unul din aceste proiecte de documente se întitulează „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” şi conţine un şir de erezii ecleziologice, care au şi determinat întreruperea pomenirii episcopului locului și a Patriarhului Chiril de către clericii subsemnaţi pentru motivele ce urmează.

Unitatea pierdută a creştinilor

În cap. 5 al documentului respectiv se vorbeşte despre „restabilirea unității creștinilor” şi „unitatea pierdută a creștinilor”[5]. Dar văzând acestea, ne întrebăm împreună cu Sf. Ap. Pavel: „Oare s-a împărţit Hristos?”(I Cor. 1:13). Utilizarea unor asemenea termeni reprezintă o negare directă a dogmei despre Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, deoarece, după cuvântul Sf. Iustin Popovici,„Dumnezeul-Om Hristos a unit în Biserica Lui toate „cele din ceruri şi cele de pe pământ” (Efes. 1:10). Toate tainele cerului şi ale pământului s-au unit laolaltă într-o singură taină, într-o „taină mare”, supra-taina Bisericii”[6], şi iarăşi: „Adevăratul Dumnezeu-Om Hristos în toată plinătatea realităţii Lui divino-umane evanghelice este în întregime prezent în trupul Lui divino-uman, Biserica, atât în timpurile Sfinţilor Apostoli, cât şi astăzi şi în veci”[7]. Biserica este Una precum şi Hristos Unul este, iar unitatea „creștinilor” se face numai prin revenirea lor în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, o unitate a „creștinilor” înafara Bisericii Ortodoxe nu poate să fie decat o unitate în păcat și erezie. Textul de la cap 5 nu lămurește ce însemnă „unitatea creștinilor”, lăsând să interpreteze fiecare ce vrea.
Recunoaşterea existenţei altor biserici creştine
În cap. 6 documentul amintit stipulează că „Biserica Ortodoxă constată existența istorică a altor biserici şi confesiuni creștine care nu se află în comuniune cu ea”[8]. Dar dacă Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, atunci cum poate fi vorba despre existenţa altor biserici creştine? Organizaţiile religioase la care se referă documentul nicidecum nu pot fi numite biserici, mai ales fiind vorba de un document sinodal aprobat de către un sobor arhieresc. Cerem ca Soborul să lămureasca termenul de „biserici creștine” în raport cu termenul de „Biserica Ortodoxă” deoarece aceste formulări sunt contradictorii, pe de o parte începem cu ideea că Biserica este Una, iar pe de alta parte vorbim de alte „biserici creștine” Ce fel de eclesiologie reiese de aici? Noi, însă, mărturisim împreună cu Sf. Fotie cel Mare că „Există doar o singură Biserică a lui Hristos, apostolească şi sobornicească. Nu mai multe, nici măcar două. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răzvrătiţilor”[9]. Iar afirmaţia că ar exista alte biserici creştine este contrară învăţăturii de temelie a Bisericii Ortodoxe, fiind o erezie ecleziologică. Mai mult ca atît, dat fiind faptul că este vorba de documente publice ale Bisericii Ortodoxe, votate și întarite de către membrii erarhiei superioare la nivel sinodal, „se impune ca terminologia deciziilor să fie strict teologică și bisericească. Hotărârile trebuie să fie în acord cu întreaga Învățătură a Sinoadelor Ecumenice și a consensului Sfinților Părinți, care nu este una conservatoare, ci una tradițională, nu funcționează în virtutea inerției, ci se află într-o continuă mișcare, însă în interiorul gândirii teologice bisericești. Unica circumstanţă admisibilă şi chiar obligatorie este să nu să se dea expresie unei teologii neoscolastice, existențialiste, postpatristice” cu interpretare dublă și nedefinită ca sens la Sfinții Părinți și în Predania Bisericească. ”Este știut că Părinții Bisericii la Sinoadele Ecumenice s-au luptat cu tărie și, prin însuflarea Sfântului Duh, au folosit terminologia adecvată («prin cuvântul succint și multa știință»), care să exprime credința ortodoxă în chip sigur și de Dumnezeu însuflat. Optarea pentru o terminologie eronată conduce la abaterea de la învățătura ortodoxă. Se impune o atenție deosebită în această privință și este nevoie de clerici capabili care să cunoască îndeajuns istoria și conținutul termenilor și al expresiilor”. [10]

Consiliul Mondial al bisericilor

În continuare în documentul analizat se firmă că „Bisericile Ortodoxe Locale membre ale CMB participă pe deplin și în mod egal la organismul Consiliului Mondial al Bisericilor”[11] – organizaţie care este un adevărat izvor de erezii ecleziologice. Astfel, în cap. 19 documentul afirmă că la baza participării Bisericilor Ortodoxe în CMB se află constituţia acestei organizaţii, precum şi Declaraţia de la Toronto din anul 1950[12]. În primul din aceste documente, constituţia Consiliului Mondial al bisericilor, se stipulează că „prin Consiliu bisericile […] vor facilita mărturia comună în orice loc şi în tot locul şi se vor sprijini reciproc în munca misiunii şi evanghelizării”[13]. Însă Biserica Ortodoxă, fiind Biserica cea Una, nu se poate alătura organizaţiilor eretice în mărturii comune şi nu poate sprijini munca acestora de misiune şi evanghelizare, căci ele nu îi aduc pe oameni la Hristos, după mărturia Sf. Ioan Gură de Aur: „Mântuirea întregii lumi se săvârşeşte nu din faptele legii, ci întru Hristos, iar ereziilor celor fără de Dumnezeu nu le lăsăm nici un temei de nădejde, ci îi socotim cu totul în afara nădejdii, căci ei nu au nici cea mai mică comuniune cu Hristos”[14].
Iar Declaraţia de la Toronto, subliniată şi ea în documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, conţine următoarea afirmaţie: „Bisericile membre recunosc că apartenenţa la Biserica lui Hristos este mai cuprinzătoare decât apartenenţa la propriul lor trup bisericesc […] Toate bisericile creştine, inclusiv Biserica Romei, consideră că nu există o identitate completă între apartenenţa la biserica lor şi apartenenţa la Biserica Universală. Ele recunosc că există membri ai bisericii în afara zidurilor ei [extra muros], că aceştia aparţin Bisericii în mod egal [aliquo modo], sau chiar că există biserică în afara bisericii [ecclesia extra ecclesiam]”[15].
Considerăm că aceste erezii şi hule nu sunt compatibile cu Ortodoxia, căci noi mărturisim că există o identitate completă între Biserica Ortodoxă şi Biserica lui Hristos şi afirmăm împreună cu Sf. Irineu al Lyonului: „Adevărul nu este în altă parte decât în Biserica universală, singura păstrătoare a învăţăturii apostolice. Ereziile sunt noi şi nu au origini apostolice”[16].
În continuare documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” afirmă că „Biserica Ortodoxă evaluează pozitiv textele teologice emise de aceasta [Comisia Credinţă şi Ordine – n.n.]”[17]. Unul din aceste texte teologice, întocmit la Lima în 1982, este întitulat „Botez, Euharistie şi Preoţie” (Baptism, Eucharist and Ministry) şi afirmă în special că „Bisericile trebuie, deci, să evite să atribuie forma lor particulară de preoţie direct voii şi instituirii lui Iisus Hristos”[18]. Noi mărturisim că o asemenea afirmaţie nu este compatibilă sub nici o formă cu învăţătura Bisericii Ortodoxe, preoţia căreia credem cu tărie că a fost întemeiată de Însuşi Iisus Hristos.
În acelaşi timp în documentul adoptat de sinaxa de la Chambésy se afirmă că „Biserica Ortodoxă nu exprimă un acord deplin cu interpretarea acestor documente în chestiunile de Credinţă şi Ordine”[19]. Dar documentul „Botez, Euharistie şi Preoţie” nu este supus acestor rezerve, fapt subliniat de actualul Patriarh al Moscovei Kiril, care a firmat că documentul respectiv este rezultatul „participării şi mărturiei ortodoxe în cadrul CMB”[20].
Dovezile aduse mai sus, care nu epuizează şirul de erezii din cadrul CMB, unde Bisericile Ortodoxe participă „pe deplin și în mod egal”, sunt mai mult decât suficiente pentru a afirma că aceasta este o organizaţie eretică. Şi dacă însăşi participarea Bisericilor Ortodoxe la CMB este inacceptabilă, cu atât mai mult afirmarea valorilor acestei organizaţii la nivelul sinodului arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse şi la nivel pan-ortodox este condamnabilă şi nu poate fi primită de creştinii dreptcredincioşi.

Sistemul sinodal

În continuarea documentului elaborat de Sinaxa Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe se afirmă că „păstrarea credinței ortodoxe pure este asigurată numai de către sistemul sinodal care, dintotdeauna, în sânul Bisericii, este judecătorul competent și ultim în materie de credință”[21]. Sistemul sinodal este foarte important pentru Biserică, fiind o expresie a Sobornicităţii Ei, dar nicidecum nu poate fi numit judecător competent și ultim în materie de credință, fapt demonstrat în repetate rânduri de Istoria Bisericii. Să ne amintim măcar de sinodul tâlhăresc de la Efes din 449, la care au participat peste 600 de episcopi şi care a afirmat erezia monofizită.
Iar păstrarea credinței ortodoxe pure este caracteristica Sobornicităţii Bisericii, căci Ea „se numeşte Sobornicească pentru că propovăduieşte pretutindeni şi pe deplin toată învăţătura pe care trebuie s-o cunoască oamenii, învăţătura despre cele văzute şi nevăzute, cele cereşti şi pământeşti, pentru că aduce tot neamul omenesc la credinţa cea adevărată”[22], credinţă ce nu este asigurată numai de sistemul sinodal, care nu poate socotit infailibil, ci de Biserică în plinătatea ei.
Acelaşi lucru ni-l spune şi Sf. Ap. Pavel: „Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care vam vestit-o – să fie anatema!” (Gal. 1:8-9), cuvinte tâlcuite în acest fel de Sf. Teofilact al Bulgariei: „Anatematizând pe îngeri şi pe sine însuşi, el leapădă orice autoritate şi prieteşug omenesc în chestiunile credinţei… Şi o spune nu pentru umilirea apostolilor, ci pentru a îngrădi gurile ispititorilor şi a arăta că nu recunoaşte nici o autoritate atunci când este vorba de dogme”[23].
Astfel, un sinod este expresie autentică a Sobornicităţii Bisericii doar atunci când se află în conglăsuire şi împreună-cugetare cu Sfânta Scriptură, Sfintele Sinoade şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, şi nu doar prin expresia mecanică a sistemului sinodal, lucru afirmat şi de Sf. Vasile cel Mare: „Se cuvine ascultătorilor cuvântului celor ce sunt învăţaţi cu Scripturile să cerce cu socoteală dreaptă acele care le zic dascălii şi arhiereii; şi câte sunt unite cu Scripturile să le primească, iară câte sunt neunite să le lepede; şi despre aceia care rămân întru învăţăturile străine să se întoarcă dinspre ei”[24]. În acest fel afirmaţia dată tinde să înlocuiască Sobornicitatea Bisericii cu sistemul sinodal ca reper absolut în chestiunile de credinţă, lucru străin de învăţătura Bisericii Ortodoxe.

Intrebare: Ce ne puteti spune ca concluzii?

Raspuns: Considerăm adoptarea (chiar și prin afirmația „Membrii Soborului Arhieresc mărturisesc că în forma lor actuală, proiectele de documente pentru Sfântul şi Marele Sinod nu încalcă curăţia credinţei ortodoxe şi nu contravin predaniei canonice a Bisericii” ) documentului „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” drept propovăduire a ereziei cu capul descoperit şi legiferare la nivel de Sinod Local a învăţăturilor eretice descrise mai sus, motiv pentru care, urmând învăţăturii Bisericii Ortodoxe exprimată în canonul 15 al sinodului I-II de la Constantinopol din anul 861, precum şi în întreaga Tradiţie a Bisericii, în vieţile şi scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, întrerupem pomenirea episcopului locului și al Preafericitului Chiril Patriarh al Moscovei și întregii Rusii care au participat şi votat documentul în cauză cum că ar fi ortodox până la abrogarea sa şi condamnarea ereziilor exprimate în el.

P.S. Pozitia si argumentarea parintilor a fost sustinuta si mediatizata de cele mai recunoscute publicatii ortodoxe de peste hotare. Astfel Grecia, Bulgaria, Serbia, Rusia, muntele Athos, Abhazia si Georgia cu Ucraina sunt si ei cu ochii pe evenimentele bisericesti din Republica Moldova.

[1] http://mitropolia.md/adresarea-sinodului-bom-catre-clerul-si-poporul-drept-maritor-din-cuprinsul-mitropoliei-chisinaului-si-a-intregii-moldove/ , articol din 23.02.2016
[2] Sf. Nicodim (Milaş) – Правила Святой Православной Церкви с толкованиями Никодима, Епископа Далматинско-Истрийского (rom. Canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe), tâlcuire la canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol.
[3] Sf. Nicodim (Milaş) – Ibidem, Tâlcuire la Canonul 1 al Sinodului III Ecumenic
[4] Постановления Освященного Архиерейского Собора Русской Православной Церкви (rom. Hotărârile Sfinţitului Sobor Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse), pct. 3
[5] „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, cap. 5
[6] Sf. Iustin Popovici – Capitole ecleziologice, 34. «Собрания творений преподобного Иустина (Поповича)» Т. 3 Под общ. ред. проф. Моск. Духовн. Акад., д-ра церк. истор. А. И. Сидорова, пер. С. П. Фонова — М.: «Паломник», 2006. Часть четвертая. ЭККЛЕСИОЛОГИЯ. Церковь — все-тайна (всеобъемлющая тайна) Христова (http://azbyka.ru/otechnik/Iustin_Popovich/sobranija-tvorenij-tom3/2_1#sel=60:1,60:47)
[7] Ibidem, 46
[8] „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, cap. 6
[9] Sf. Fotie cel Mare – Epistolă către papa Nicolae. „Соборная и Апостольская Церковь Христова одна, а не множество и не две; составляющие соборы вне ея сборище лукавствующих суть, так убеждены мы, истинные христиане, так мы веруем, так и проповедуем.” Письмо №284: Против ереси Феопасхитов. См. Письма свт. Фотия Великого. М., 1996. (http://www.religions.am/files/3295/library/historic/H068.pdf),
[10] Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie, ” Câteva gânduri despre Sinaxa Întâi-stătătorilor Bisericilor Ortodoxe”, http://www.pemptousia.ro, 29 aprilie 2014.
[11] „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, cap. 17, http://www.patriarchia.ru/db/text/4361154.html
[12] „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, cap. 19
[13] Constituţia Consiliului Mondial al bisericilor, cap.III, apud oikoumene.org
[14] Sf. Ioan Gură de Aur – Cuvântul I la Sfintele Paşti. Творения святого отца нашего Иоанна Златоуста, архиепископа Константинопольского, в русском переводе. Издание СПб. Духовной Академии, 1902. Том 8, Книга 2, Слова на Святую Пасху, с. 923-971 http://azbyka.ru/otechnik/Ioann_Zlatoust/na_pashu/#sel=15:1056,15:1096
[15] Declaraţia de la Toronto, 1950, cap. IV.3, apud oikoumene.org
[16] Sf. Irineu al Lyonului – Împotriva ereziilor, III.4, Обличение и опровержение лжеименного знания (Против ересей), Глава IV, http://azbyka.ru/otechnik/Irinej_Lionskij/protiv–eresej/3
[17] „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, cap. 21
[18] „Baptism, Eucharist, Ministry”, 1982, cap. 3, II.11, apud oikoumene.org
[19] „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, ibidem
[20] Mitr. Kiril (Gundeaev) – Православие и экуменизм: Документы и материалы 1902-1998 (rom. Ortodoxia și ecumenismul: Documente și materiale 1902-1998), pag. 44
[21] „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, cap. 22
[22] Sf. Chiril al Ierusalimului – Cateheze, 18:23 ,” Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze”, traducere pr. prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003.
[23] Sf. Teofilact al Bulgariei – Tâlcuire la Epistola către Galateni, ISBN: 973-7623-13-4.
[24] Sf. Vasile cel Mare,”Sfantul Vasile cel Mare. Scrieri morale si ascetice.” PSB vol. 5 , editura Basilica, Regula 72:1.

Interviu realizat pentruaparatorul.md

Ieromonah Dimitrie Zografitul: Despre porţile cele largi spre ne-ortodoxie sau ce să facem atunci când opinia unui sfânt nu se potriveşte cu opinia celorlalţi sfinţi

Notă autorului traducerii: Fiind, din nou, vorba de un articol tradus cu ajutorul lui Dumnezeu şi al lui Google Translate, precum şi al unor dicţionare online, din limba bulgară, aştept observaţii critice cu privire la traducere, dacă are cineva. De asemenea, sunt binevenite citatele din operele respective în limba română, dacă există, precum şi trimiteri bibliografice pentru cărţile şi articolele citate în limba română.

Scris de Ieromonah Dimitrie Zografitul
Publicat pe 6 martie 2016

1

În parabola despre corabia Mântuirii Domnul ne porunceşte să intrăm prin poarta cea strâmtă, “că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.”(Matei 7: 13-14). Aşadar, este mai bine să discernem exact ce porţi – largi sau strâmte – se deschid în faţa noastră şi spre ce ne conduc.
Ştim dinainte că ne asumăm o sarcină dificilă când încercăm să dăm în vileag o tentativă contemporană de a submina învăţătura ortodoxă şi ne dăm bine seama că cu greu putem să acoperim imensa mulţime de erori teologice a unor site-uri aşa-zis ortodoxe. Aşadar aici ne vom concentra numai pe o tentativă mai voalată a site-ului “Dveri” [termen care desemnează uşile/porţile iconostasului n. tr.] de a da cititorilor lor mai multă încredere în vastul document preliminar “Atitudinea Bisericii ortodoxe faţă de restul lumii creştine” [1], acum oficial respins de Biserica Ortodoxă Georgiană şi aspru criticat de Mitropolitul Atanasie al Limasolului (din care altfel “Dveri” citează cu plăcere, dar a cărui poziţie mărturisitoare fermă acum, în mod ciudat, au omis să o repete), de Mitropolitul Serafim al Pireului, de MitropolitulHierotheos al Navpaktei şi de numeroşi clerici, teologi şi mireni ortodocşi.
Şi aşa ajungem la interpretarea/tâlcuirea Sfântului Filaret (Drozdov) cu privire la cererea “Pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm” publicată online de “Dveri” (http://dveri.bg/wkfk8 ), în care sfântul crede că de fapt credincioşii aici se roagă nu doar pentru unitatea dintre Bisericile ortodoxe locale here to pray not only for unity between Orthodox local churches (Biserici ale lui Dumnezeu), ci că este o chemare pentru o unire a Bisericilor ortodoxe cu cele ne-ortodoxe, şi în acelaşi timp că ele pot fi toate numite“Biserici ale lui Dumnezeu“. Că acesta este într-adevăr adevăratul înţeles al cererii este în mare măsură discutabil, de vreme ce pe deasupra în chiar într-o notă la articol se recunoaşte că Sf. Filaret a făcut o confuzie când şi-a întemeiat greşit interpretare pe traducerea din originalul în limba greacă veche a expresiei “περί … τῆς τῶν πάντων ἑνώσεως“, care se referă la o unire a tuturor oamenilor, nu a Bisericilor, aşa cum sfântul a interpretat în mod greşit. Pe de altă parte, este de netăgăduit că noi trebuie într-adevăr ca noi să ne rugăm ca toţi să fie una în Hristos şi în Biserica Lui, şi că o asemenea rugăciune este o binecuvântată suflare a iubirii celei adevărate.
Şi în loc ca opinia personală a Sfântului (unirea Bisericilor lui Dumnezeu include comunităţile ne-ortodoxe, numite de asemenea “biserici”) să fie acoperită cu iubire creştinească şi tăcere, în primul rând, pentru că se întemeiază pe o bază filologică greşită, şi în al doilea rând, deoarece cu respectă învăţătura autentică a Bisericii cu privire la această problemă, dimpotrivă, site-ul “Dveri” prin publicarea unui asemenea text încearcă să prezinte excepţia ca regulă şi să strecoare (să facă acceptabilă pe nesimţite) ideea că este posibil ca termenul “Biserica lui Dumnezeu” să se refere în cel mai îngust/propriu sens şi la o comunitate eretică concretă [2]. De fapt, colaboratorii acestui site de mult au pus în practică exact acest tip de demers ecumenist.
Să vedem, totuşi, ce spun un mare număr de sfinţi despre această problemă, şi care este învăţătura sobornicească a Bisericii lui Hristos. Deoarece general acceptate sunt cuvintele Sfântului Vichentie din Lerins că învăţătură ortodoxă autentică ar trebuie să fie considerată numai aceea care a fost mărturisită de toţi, întotdeauna şi pretutindeni. [3] Iar aceasta înseamnă că opinia personală a unui sfânt nu ar trebui să prevaleze atunci când mulţi sfinţi şi sinoade bisericeşti spun contrarul.
Aşadar, care sunt aceşti numeroşi sfinţi, care vor fi invocaţi ca argument? În cinstea recentei sale canonizări, am dori să începem cu cuvintele profund respectatului Sfânt Serafim (Sobolev), Făcătorul de minuni din Sofia (☦1950):
“Noi, creştinii ortodocşi, mărturisim că noţiunea de Biserică, în sensul de întemeiată de Dumnezeu Însuşi pentru mântuirea noastră, poate să se refere în sensul strict numai la o comunitate – de adevăraţi credincioşi creştini. Să fie numită biserică fiecare din comunităţile eretice – înseamnă să nu avem o înţelegere corectă a Bisericii şi să desfinţăm credinţa noastră în dogma referitoare la Biserică, expusă în al nouălea articol al Simbolului de credinţă. “[4]
Înţelesul este suficient de clar. Totuşi, să ne întoarcem atenţia asupra faptului că Sf. Serafim din Sofia vorbeşte despre “sensul strict” al cuvântului Biserică.Adică, atunci când este vorba despre mărturisiri de credinţă de importanţă generală/publică şi mai ales despre mesaje soborniceşti cu caracter dogmatic (aşa cum sunt documentele preliminare pentru viitorul sinod din iunie 2016), “sensul strict” şi exactitatea sunt obligatorii. Iar când conversaţia, discursul sau dialogul nu sunt angajante din punct de vedere dogmatic, atunci, desigur, mulţi clerici şi mireni ortodocşi pentru uşurarea exprimării adesea au folosit şi folosesc expresii ca “Biserica Romano-Catolică”, de exemplu.
Urmând întocmai această logică, în 1910 comitetul de educaţie al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a aprobat ca material didactic pentru seminariile teologice cartea “Un eseu asupra teologiei dogmatice ortodoxe,” în care în legătură cu comunitatea romano-catolică sunt scrise următoarele:

“Lumea creştină occidentală, despărţită de uniunea vie cu Biserica ortodoxă cea una, a încetat să fie o biserică în sensul strict, şi în consecinţă a pierdut adevăratul înţeles al naturii şi vieţii Bisericii.” [5]
Evident, Sfântul Sinod rus nu a fost de acord cu opinia Sfântului Filaret (Drozdov) că comunităţile ne-ortodoxe ar fi “biserici.”

Un alt sfânt contemporan şi profesor de teologie dogmatică, saint and professor of dogmatic theology, Cuviosul Iustin Popovici (☦1979), explică de ce nu se poate vorbi în sens dogmatic strict de mai multe Biserici creştine:

„Aşa cum Domnul Hristos nu poate avea mai multe trupuri, tot aşa în El nu pot exista mai multe biserici … În consecinţă împărţirea Biserici este ontologic, în esenţă, imposibilă. Divizarea Bisericii n-a avut loc niciodată, nici nu ar fi putut; există şi vor exista căderi din Biserică … Aşa au căzut gnosticii, arienii, monofiziţii, iconoclaştii, romano-catolicii, protestanţii, uniaţii şi toţi ceilalţi aparţinând legiunii eretico-schismatice.” [6]

Iar în alt loc sfântul vorbeşte, deja foarte concret, şi despre (favoritul lui “Dveri”) ecumenismul contemporan:

“Ecumenismul este numele comun pentru falsul creştinism al falselor bisericilor din Europa Occidentală. Înlăuntrul său se află inima umanismului european, având papalitatea drept cap al ei. Toată acea falsă creştinătate, toate acele false biserici nu sunt nimic altceva decât o erezie după alta. Numele lor evanghelic comun este panerezie.” [7]

Deplângem/compătimim sincer această falsă creştinătate şi ne rugăm din inimă lui Dumnezeu ca toţi acei oameni şi comunităţi să se întoarcă la adevărata credinţă şi Biserică. Şi tocmai de aceea este bine să vedem starea reală a lucrurilor, şi nu să numim negrul – alb şi erezia – adevăr, cu aceasta nici semenii noştri nu pot să fie ajutaţi, iar noi înşine ne adâncim într-o amăgire periculoasă.

——–

Evident este că tocmai comunitatea romano-catolică, pentru motive lesne de înţeles, posedă cea mai mare putere de atracţie ca obiect pentru unire pentru mulţi înalţi clerici din Bisericile ortodoxe statornicite. Aşadar, vom cita afirmaţiile unui număr limitat (deoarece nu i-am putea include pe toţi) de sfinţi şi sinoade ortodoxe care se referă la “biserica” şi învăţătura papistă.

Sf. Teodosie Kievopecerski (de la Lavra Pecerska din Kiev) (☦1074):

“Cu credinţa latină nu vă asociaţi, nu aderaţi la obiceiurile lor, de împărtăşirea cu ei fugiţi, şi de orice învăţătură a lor feriţi-vă, şi de năravurile lor scârbiţi-vă.Dacă cineva îşi va mântui sufletul, atunci aceasta se poate face numai trăind în credinţa ortodoxă, will save your soul, then this can only be done by living in the Orthodox faith, deoarece nu există nicio altă credinţă mai bună decât curata şi sfânta noastră credinţă ortodoxă. Iar aceia care trăiesc într-o altă credinţă – cea romano-catolică sau musulmană sau armeană – nu vor vedea viaţa veşnică.Nu se cuvine una ca aceasta, fiule, să lauzi credinţa străină. Cine laudă credinţa străină, fără discernere, astfel o huleşte pe cea proprie. Dacă cineva începe să o laude şi pe a sa proprie, şi pe cea străină, acela e dublu-credincios, aproape de erezie. Iar tu, fiule, child, păzeşte-te de acestea şi fără încetare laudă-ţi propria credinţă. Not twinning with them, but flee from them, and striving in their faith through good works.” [8]

Sf. Simeon al Salonicului (☦1429):

“Papismul a pricinuit mai multă vătămare Bisericii decât toate ereziile şi schismele luate la un loc .” [9]

Sf. Marcu al Efesului (☦1444):

“Ei, latinii, de multă vreme s-au tăiat pe ei înşişi din Biserică, muribunzi sunt şi supuşi la nenumărate anateme …” [10]

Sf. Cosma Etolianul (☦1779):

“Am citit multe despre evrei, necredincioşi, eretici şi atei. Am cercetat temeiurile înţelepciunii şi am ajuns la convingerea fermă: toate religiile sunt false, numai credinţa ortodocşilor este bună şi sfântă. Bucuraţi-vă, creştinilor care sunteţi ortodocşi, şi plângeţi pentru ateii şi ereticii rătăcind în întuneric.” [11]

Sf. Ioan din Kronstadt Făcătorul de minuni (☦1908):

“Papii şi-au închipuit că erau capii Bisericii şi ai temeiurilor ei, şi chiar vicari ai lui Hristos, ceea ce este ridicol şi întrutotul nepotrivit. Iar aşa este toată mândria papilor romani şi vechea lor pretenţie de primat şi conducere samavolnică asupra întregii Biserici catoliceşti. [Aici sfântul se referă în primul rând la pretenţiile de dinainte de ruperea papilor de Biserica cea una şi sobornicească, pretenţii care au dus şi la păstrarea denumirii de catolică/universală pentru comunitatea eretică ai căror capi au rămas — n. tr.]Aşa sunt toate trucurile pe care papii le-au adus în biserica lor papistă, diferitele dogme false dogmas care duc la falsitate în credinţă şi în viaţă. Aceasta este o biserică cu totul eretică.” [12]

Sfinţitul Mucenic Ilarion Troitsky (☦1929):

“Adevărul Bisericii a fost strâmbat în Apus după căderea Romei din Biserică şi acolo Împărăţia lui Dumnezeu a început să fie asemănată cu o împărăţie pământească. Creştinătatea occidentală, cu socotelile lor de fapte bune [Aici sfântul se referă la erezia că papa are împuternicirea de a distribui faptele bune prisositoare ale sfinţilor către păcătoşii cărora acestea le lipsesc — n. tr.], cu atitudinea mercenară faţă de Dumenezeu, cu substituirea mântuirii, a întunecat, în conştiinţa membrilor ei, ideea creştină de Biserică.” [13]
Există mulţi alţi sfinţi care au vorbit în acelaşi duh, şi pe lângă ei există multe sinoade ortodoxe, ca acelea din 1170, 1341, 1450, 1722, 1838, 1895, which au osândit răspicat papismul ca erezie. [14]
Însă aici am dori să vă amintim de importanta decizie a sinodului ortodox din 1755 care respinge cu totul botezul romano-catolicilor şi care a fost semnată de trei patriarhi răsăriteni [15]. Acest sinod a hotărît ca romano-catolicii să fie primiţi în Biserica ortodoxă ca nebotezaţi şi asupra lor să se îndeplinească întreaga rânduială a botezului ortodox [16]. Aceasta este ultima decizie oficială sobornicească a Bisericii în această problemă.
Vă vom aminti şi neîndoielnica observaţie din enciclica patriarhilor răsăriteni din 6 mai 1848: “Una dintre cele mai răspândite erezii în cea mai mare parte a lumii a fost cândva arianismul, iar acum – papismul.”

Chiar fără a intra în amănunt pe larg asupra vărsărilor de sânge mucenicesc, scurs pentru apărarea Bisericii de prigonirea romano-catolicilor şi uniaţilor, credem cu sinceritate că ne este de ajuns ca să înţelegem că adevărata Biserică a lui Dumnezeu este una, iar ea este cea ortodoxă.
———–
Fără şovăială ne rugăm pentru intrarea tuturor oamenilor în Biserică, deoarece aceasta exprimă dragostea noastră creştină – să dorim ca toţi oamenii să se mântuiască şi ca toţi să fie uniţi în adevăr, unul cu altul, şi cu Dumnezeu.
În mod special pentru “Dveri” care uneori ne acuză că identitatea noastră creştină s-a spijinit pe zelotism şi anti-ecumenism, noi le răspundem că adevărata indentitate creştină nu poate să fie determinată de nicio idee, învăţătură sau activitate. Este determinată în primul rând de un singur lucru – prezenţa lui Hristos. Dacă noi sălăşluim/vieţuim în El, şi El – în noi, atunci putem să ne numim creştini. Şi în acel moment Îi vom fi credincioşi şi în cele mici, şi în cele mari. Şi în acel moment vom păzi statornic Cuvântul Lui.
Şi pentru că încă ne aflăm sub influenţa simţămintelor de bucurie pentru canonizarea Sfântului Serafim, Făcătorul de minuni din Sofia, vom încheia cu cuvintele lui despre iubirea binecuvântată:
“Haideţi să nu ne tulburăm de aceasta, că ortodocşii ecumenişti ne acuză de lipsă de iubire pentru creştinii heterodocşi, deoarece îi îndepărtăm de la noi.Înainte de toate, o asemenea învinuire nu corespunde cu realitatea.
Sfânta noastră Biserică a luptat întotdeauna cu erezia până la sânge; însă pe oamenii care cad în erezie la sugestia diavolului, Biserica ortodoxă întotdeauna i-a deplâns. Nu a încetat niciodată şi nu-şi va înceta rugăciunea ei, ca suflarea iubirii adevărate celei binecuvântate să-i facă pe eretici să-şi vină în fire şi să se întoarcă pe calea adevărului mântuitor. Iată cum ne învaţă Biserica să ne rugăm pentru ei: “Pe cei rupţi de credinţa ortodoxă şi pe cei orbiţi de ereziile pierzătoare de suflet luminează-I cu lumina cunoştinţei Tale şi uneşte-i cu sfânta Ta sobornicească şi apostolească Biserică.”
Astfel Sfânta Biserică se distinge pe sine de erezii, împotriva cărora cere luptă fără compromisuri, de la oameni, cei căzuţi în aceste erezii, către care îşi întinde braţele ei de maică iubitoare.” [17]
Mă rog ca Dumnezeu să-i ajute pe cei care iubesc adevărul.
4 martie 2016

[1] Există tentative evidente ale site-ului “Dveri” de a-şi manipula cititorii. De examplu, afirmaţia acestui site că petiţia bulgară cu privire la Sinodul Pan-Ortodox din 2016 a fost răspândită în principal prin site-uri zelotiste ruseşti nu poate fi descrisă altfel decât ca o minciună deliberată. O verificare pe Internet ar fi descoperit cu uşurinţă că există o distribuţie în zeci de site-uri ruseşti întrutotul ortodoxe, site-urile zelotiste reprezintă excepţii. Este de asemenea interesant cum ar caracteriza “Dveri” publicaţiile de pe asemenea populare site-uri greceşti ca http://www.romfea.gr/patriarxeia-ts/patriarxeio-boulgarias/6724-anisuxies-piston-stin-boulgaria-gia-tin-panorthodoji-sunodohttp://aktines.blogspot.ru/2016/03/2016.htmlsauhttp://www.agioritikovima.gr/patriarcheia/item/77232? Că sunt site-uri zelotiste greceşti? Acestea fiind spuse, n-ar trebui ca “Dveri” să ceară scuze cititorilor lor?
[2] Pe de altă parte, Sf. Filaret totuşi îi chema pe ne-ortodocşi spre întoarcerea la Ortodoxie, care chemare lipseşte cu totul din sus-menţionatul document preliminar.
[3] Că această regulă va fi adevărată, spune Sf. Vichentie din Lerins, “cu singura condiţie ca noi să urmărim condition that we follow universalitatea, antichitatea şi conglăsuirea. Să urmărim universalitatea înseamnă să recunoaştem ca adevărată numai acea credinţă pe care o mărturiseşte întreaga Biserică de pe întregul glob pământesc; să urmărim antichitatea înseamnă în orice caz să nu părăsim acea învăţătură pe care au ţinut-o sfinţii noştri părinţi şi strămoşi; să urmărim în cele din urmă conglăsuirea înseamnă ca din antichitatea însăşi să acceptăm numai acele dogme şi hotărîri pe care le ţin toţi sau aproape toţi păstorii şi învăţătorii.” Citat din Il.Tsonevski, Patrologia (Viaţa, scrierile şi învăţăturile sfinţilor părinţi, învăţători şi scriitori). C, 1986, p. 425.
[4] A se vedea http://pravoslavie.ru/90332.html, tradus din limba rusă de Desislava Panayotova.
[5] Prot. N. Malinovskiy, Eseu de teologie dogmatică ortodoxă, Secţiunea 135, p. 106; ediţie reimprimată Moscova Institutul ortodox de teologie Sf. Tihon, 2013.
[6] Popovici, Arhim. Justin. Dogmatica Bisericii ortodoxe. vol. III. Belgrad, 1978, p. 209-212.
[7] Sf. Justin Popovici. Biserica ortodoxă şi ecumenismul. (ΑΓΙΟΣ ΙΟΥΣΤΙΝΟΣ ΠΟΠΟΒΙΤΣ, Ὀρθόδοξος Ἐκκλησία καί Οἰκουμενισμός, Θεσσαλονίκη 1974, p. 224.)
[8] Sf. Teodosie Kievopecerski, din “Testamentul credinţei ortodoxe.” A se vedea http://www.orthclass.com/zapr/4ikum/10ksv.htm
[9] Sfântul Simeon al Salonicului, citat dinhttp://www.jordanville.org/files/Articles/A-CONFESSION-OF-FAITH.pdf, p. 3.
[10] Sfântul Marcu al Efesului. Scrisoare către monahul Teofan, punctul 1.
[11] A se vedea Κοσμά του Αιτωλού, Διδαχές (και βιογραφία), Αθήναι 1979, σελ.142-143 (Διδαχή 1, 37-38).
[12] JK, 34-5; citat din Arhim. Metodie (Jerev) Sf. cuvios părinte Ioan din Kronstadt, Sf. Munte, 2005, p. 353.
[13] Sfinţitul mucenic Ilarion (Troitsky), Fără Biserică nu există creştinătate, Sofia, 2014, p. 6.
[14] Pr. Anastasios Gotsopoulos. Împreună-rugăciunea cu ereticii. Practica canonică a Bisericii. (ΠΡΕΣΒ. ΑΝΑΣΤΑΣΙΟΣ ΓΚΟΤΣΟΠΟΥΛΟΣ, Ἡ συμπροσευχή μέ αἱρετικούς. Προσεγγίζοντας τήν κανονική πράξη τῆς Ἐκκλησίας), ed.“Teodromiya” Thessaloniki 2009, pp. 40-42.
[15] Patriarhul Chiril V al Constantinopolului, Patriarhul Matei al Alexandriei şi Patriarhul Partenie al Ierusalimului.
[16] A se vedea Protoprezviter Gheorghe Metalinos, “Mărturisesc un botez”, Atena 1983, p. 89-91, şi publicaţia « Ὀρθόδοξος Ἐνστασις καῖ Μαρτυρία », nr. 3 / Aprilie-Iunie 1986, p. 81-83.
[17] Arhiepiscop Serafim Sobolev. “Trebuie să participe Biserica ortodoxă în mişcarea ecumenistă?”. A se vedeahttp://www.pravoslavieto.com/inoverie/ecumenism/arhiep_seraphim_sobolev.htm.

sursa

Scrisoarea Marelui Stareţ Sava cel Batran Aghioritul catre unii care-I acuzau ca intrerupand pomenirea a intrat in schisma cu Biserica

Către un cuvios, pe nume Nicodim, adept al ecumenismului – Capsala, Careia, Muntele Athos

13 august 1991

Dragă părinte Nicodim, blagosloviţi!

2În timpul vizitei la chilia noastră, de acum câteva zile, aţi repetat declaraţiile dogmatice neortodoxe, cum că ne găsim în afara Bisericii, deoarece nu îl pomenim pe patriarhul Dimitrie. Aţi mai făcut şi alte declaraţii, din care pricină ne vedem siliţi să scriem cele ce urmează, spre cunoştinţa voastră deplină, de vreme ce dovezile şi respingerile pe care le-am oferit în timpul discuţiei noastre v-au distrus liniştea şi v-au supărat. În Pateric se scrie că, atunci când avva Agathon a fost întrebat dacă era mândru, curvar, şi eretic, a răspuns că primeşte primele două acuzaţii, căci era de folos sufletului său să facă astfel, dar a refuzat a se numi pe sine eretic, căci erezia înseamnă despărţirea de Dumnezeu. Păcatul şi erezia, precum ne învaţă Sfinţii Părinţi, diferă în mod esenţial: Păcatul este o încălcare a legii lui Dumnezeu, dar erezia este o schimbare a legii lui Dumnezeu. Potrivit vouă, noi suntem înşelaţi şi schismatici. Găsiţi dificil a admite că Patriarhia de Constantinopol propovăduieşte erezia. Încercaţi să îndreptăţiţi Fanarul, dar cuvintele şi faptele lor vă vădesc a fi în greşeală.
Cât despre mustrările la care vă referiţi ce susţin că “Patriarhul Dimitrie împarte cu dreptate cuvântul adevărului “, cum vă puteţi aştepta să le primim ca fiind plăcute lui Dumnezeu, când sunt vădit împotriva predaniei Ortodoxe? De vreme ce adevărul este trădat, nu ar trebui să fie numită nedreptate mai degrabă decât iconomie, concesie, adaptare sau îngăduire? Vă păstraţi poziţia deoarece unii monahi au spus: “Patriarhul Dimitrie este îndrumat greşit de către arhiereii din jurul său să facă ceea ce nu doreşte” şi “dacă încetăm a-l mai pomeni (pe Patriarh) vom fi în afara Bisericii!” şi multe altele, cărora li se potrivesc cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur : “Toate vorbele lor sunt nebunie, şi istorii de copii neştiutori.”Vorbele lor sunt roada unei noi “teologii”, pe care Fanarul a folosit-o în binecunoscuta Enciclică din 1920, numindu-i pe eretici “ împreună-moştenitori ai Harului lui Dumnezeu”. Aduceţi înaintea noastră vorbele Sfântului Ioan Gură de Aur: “ Nici măcar sângele mucenicilor nu acoperă schisma” şi ale Sfântului Ignatie Teoforul : “Nimic să nu se săvârşească fără episcop ”. Concluzionaţi că atunci când ne despărţim de episcopul nostru, suntem în afara Bisericii. Sfinţii au făcut aceste afirmaţii adevărate, însă rostite într-o vreme de pace a Ortodoxiei şi a Bisericii. Astăzi, când tăvălugul pan-ereziei ecumeniste mătură chiar şi pe cei aleşi, cuvintele aceloraşi sfinţi au tărie: “Dacă episcopul tău este ertic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe” (Sf. Ioan Gură de Aur). “Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau săvârşeşte semne şi minuni, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor ” (Sf. Ignatie Teoforul). Dacă Dimitrie împărţea cu dreptate cuvântul adevărului, aţi fi fost îndreptăţit la folosirea citatelor de la cei doi Sfinţi. Dar acum publicaţi scrierile Sf.Părinţi după gustul vostru, pentru a îndreptăţi vina de a fi împreună-mergători cu Patr.Dimitrie, Partenie al Alexandriei, Iacov al Americii, Stelian Harkianakis al Australiei. Nu sunt îndeajuns pentru voi multe citate din Sfintele Soboare şi din Sfinţi? Ori vă temeţi, poate să fiţi izgoniţi din sinagoga ereticilor? Faptul că celelalte Patriarhii păstrează comuniunea cu Fanarul nu este cu adevărat important. Ceea ce este cu adevărat important, e cine urmează paşii Sfinţilor şi este cu Adevărul? Partenie, Patr. al Alexandriei, spune că îl recunoaşte pe Mahomed drept un apostol care a lucrat pentru împărăţia lui Dumnezeu, şi alte asemenea hule, pe care le cunoaşteţi. Nu e de trebuinţă a scrie iarăşi ereziile lui Iacov Kuzukis al Americii, şi ale lui Stelian Harkianakis al Australiei. Cine îl va condamna pe Iacov Kuzukis? Partenie? Sau comisia Fanarioţilor de sub Patr. Bartolomeu, care “investighează” de doi ani, acum, dacă Harkianakis este eretic? Nu aţi înţeles că ei nu vor să dea un verdict? Fanarul a făgăduit declaraţiei celor trei egumeni din Muntele Athos că vor retrage şi îndrepta declaraţia Patr. Dimitrie către United Press, despre primirea împărtăşaniei de la Latini, că îl vor înlocui Stelian Harkianakisde la preşedenţia comisiei pentru dialog teologic etc. S-a îndreptat ceva până în ziua de astăzi? Istoria se repetă. Sf. Teodor Studitul, Sf. Maxim Mărtirisitorul, mulţi alţi creştini ce nu au urmat ierarhiei care la diferite vremuri propovăduia erezia, au fost cu toţi numiţi schismatici de către acea ierarhie. Deşi Sf. Gherasim de la Iordan era slujit de către un leu şi era făcător de minuni, se afla în greşeală, căci nu primea cel de-al Patrulea Sobor Ecumenic, trăgând împreună cu el mii de călugări ai Palestinei, până ce a fost îndreptat de Sfântul Eftimie cel Mare şi s-a pocăit.
Întrebaţi: “ Este cu putinţă ca toti episcopii să fie în greşeală?” Vreţi ca Dumnezeu să îi silească să Il mărturisească? La Sinodul Iconoclast din 754, de sub domnia lui Constantin Copronim, citim acea ovaţie înfricoşătoare a celor 338 de episcopi prezenţi la sinod: “Trăiască Împăratul! Icoanele sunt idoli şi trebuie ori distruse, ori spânzurate în văzduh, ca să nu poată fi cinstite”. Găsiţi greu de crezut că cei saptezeci de episcopi pot fi înşelaţi astăzi, când, precum vedeţi, atât de mulţi au fost înşelaţi atunci? În zilele noastre, călugării îşi doresc să dobândească mitre, cârje de egumen, în vreme ce îndeplinesc doar o mărturisire cu numele a credinţei, adică, protestând oarecum, dar neîncetând pomenirea Patriarhului, şi îngăduind toate inovaţiile la Evanghelie introduse de către Dimitrie, Partenie, Iacov, şi cei asemenea lor. Sfântul Teodor Studitul, totuşi, scrie că lucrarea monahului este să nu îngăduie nici cea mai mică înnoire la Evanghelia lui Hristos. La împreună-slujirea la Roma, Dimitrie nu a primit pâinea “blagoslovită” de Papa, pentru a evita reacţiile ostile din partea “conservatorilor”. Oricum, acolo în Roma, a subscris învăţăturii că Latinii au Tainele Bisericii şi continuă să o facă. Nu e îndeajuns? Au reacţionat vreodată Sfinţii şi creştinii veacurilor de dinainte, în care erezia era propovăduită pretutindeni, precum faceţi astăzi voi, cei care continuaţi să îl pomeniţi pe Patriarhul Dimitrie? Ce precedent aţi găsit în istoria Bisericii, ca să puteţi spune că îl urmaţi? Dacă sunteţi fii ai Sfinţilor (adică ucenici şi următori ai lor), atunci “Aţi fi săvârşit faptele lui Avraam”, precum grăieşte Evanghelia. În vremea Patriarhului Ioan Veccos, Părinţii de la Muntele Athos au încetat să îl mai pomenească , chiar dacă nu fusese depus de un Sinod; şi deoarece au stăruit cu neclintire în aderarea lor la predaniile Părinţilor (adică, să nu ai părtăşie cu cei ce s-au depărtat de la credinţa ortodoxă), Hristos le-a dăruit cununa mucenicească. Cât pentru cei ce au slujit împreună cu cei ce îl pomeneau pe Patriarhul “oficial” latino-cugetător, Veccos, leşurile lor se găsesc până astăzi, precum bine se ştie, umflate, urât-mirositoare, şi neputrezite, spre a fi pildă tuturor.
Ne-aţi spus că dacă Patriarhul Dimitrie nu se mărturiseşte pentru lucrurile pe care le-a săvârşit, va fi osândit. Acum admiteţi că urmaţi unui om care se osândeşte pentru ceea ce face. Pentru el, a se osândi, şi într-adevăr, din pricini ce privesc credinţa şi păcate proprii şi individuale, înseamnă că săvârşeşte lucrarea diavolului. Prin urmare, voi înşivă admiteţi că îl aveţi pe diavol ca împreună-mergător. Dacă Athenagora s-a ”pocăit” şi şi-a mărturisit păcatul cu puţină vreme înainte de a muri, atunci s-ar fi mântuit? Mărturisirea individuală a păcatelor este de ajuns pentru iertarea păcatelor individuale, dar pentru păcatele făcute la vedere, împotriva Credinţei, trebuie săvârşită şi o pocăinţă şi îndreptare în văzul lumii, potrivit cuvintelor Mântuitorului nostru: “deci tot cela ce va mărturisi întru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu întru dânsul înaintea Tatălui Meu, care este în Ceruri. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu de dânsul, înaintea Tatălui Meu, Carele este în Ceruri ” (Mt. 10; 32-33). Arătaţi-mi măcar o singură mărturie patristică, ce ar îndreptăţi rămânerea într-o Biserică care propovăduieşte erezia, precum face “blândul şi tăcutul Conducător al Ortodoxiei, Dimitrie”. O asemenea ascultare faţă de o ierarhie care nu împarte cu dreptate cuvântul adevărului ne va sfinţi? Dacă nu doriţi să admiteţi că mulţi Părinţi plini de râvnă sunt vrednici de cinstire – potrivit Canonului 15 al Sinodului 1-2, măcar fiţi tăcuţi şi nu huliţi spunând că ei sunt schismatici şi în afara Bisericii. Ignoraţi existenţa Testamentului Sf. Marcu Evghenicul al Efesului, care a cerut ca cei cu cuget latin (papist) nici măcar să nu vină la înmormântarea sa. Mai întâi cercetaţi apoi pronunţaţi-vă. Potrivit propriului fel de gândire, atât Sf. Marcu Evghenicul al Efesului, cât şi Sf. Maxim Mărturisitorul, precum şi cei mulţi alţii care nu au păstrat părtăşie cu ereticii, sunt în afara Bisericii!
Vedeţi încotro vă călăuzeşte “noua” voastră teologie?
Voi, cu argumente neteologice, vreţi a îndreptăţi comuniunea cu patriarhii care propovăduiesc erezii “cu capul descoperit”, ce au “o dragoste demonică” pentru eretici, în vreme ce prigonesc pe autenticii ortodocşi, şi asemănându-se astfel Patriarhului Veccos, Împăratului Copronim şi tuturor celor asemenea lor. Când le cântaţi Întru Mulţi Ani şi îi pomeniţi la slujbe, este acelaşi lucru cu a le spune: “Sunteţi grăitori în credinţă, şi vi se cuvine ascultare, închinăciune şi pomenire”. Nu îi ajutaţi să priceapă că păşesc pe o cale a răului; pe când dacă aţi fi încetat părtăşia cu ei, poate s-ar fi simţit vinovaţi şi ar fi purces la căutare adevărului. Vina pentru tăcerea voastră vrednică de osândă – pe care Sfântul Grigorie Palama o numeşte un al treilea fel de necredinţă (ateism) – sporeşte de la o zi la alta, în pofida aşa-numitelor voastre proteste. Când Latino-cugetătorii au venit aici, in vremea Patriarhului Veccos, spre a întări unirea cu Latinii (papistaşii), Doamna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, şi Pururea Fecioara Maria, Păzitoarea Sfântului Munte al Athonului, a grăit zicând: “Vin vrăjmaşii mei şi ai Fiului meu!”. Anul trecut, când urmaşul lui Veccos – Dimitrie (“Conducătorul Ortodoxiei”!) – a sosit, a găsit Sfântul Munte înveşmântat în negru, după două săptămâni de foc neîncetat. Incendiul a ţinut de la 1 august până pe 15, adică întreg postul Născătoarei de Dumnezeu. Cine are urechi să audă, să asculte glasul Preasfintei Maici a lui Dumnezeu!
Fie să găsiţi calea neînţelegerii celei bune, aşa cum învaţă Sfântul Nicodim Aghioritul în Omilia sa asupra celor Paisprezece Epistole ale Sfântului Pavel, zicând: „Dacă el (egumenul sau episcopul) este rău în Credinţă, de crede învăţăturilor ereticeşti şi hulitoare, fugi de la el, chiar de ar fi înger din Ceruri”. (Stareţul Sava, un călugăr nemonahicesc, dar Ortodox)
Cinstitul Stareţ, părintele Sava a urmat politica celor nouăsprezece mănăstiri conducătoare ale Muntelui Athos. De vreme ce era plin de virtuţi, cu intenţii sincere şi bune, părinţii ce au venit în ultima vreme la Muntele Athos îl vizitau frecvent pe Stareţ. Îl dădeau drept pildă ucenicilor lor şi spuneau că dacă şi protestele ziloţilor ar fi fost bune, de ce nu li se alătură cuviosul părinte Sava? Totuşi, când Patriarhul Ecumenic Dimitrie a slujit împreună cu Papa Romei, în decembrie 1987, stareţul s-a ridicat; sufletul său nu mai putea suporta asemenea “ecumenisme”. Împreună cu alţi asceţi, a protestat şi s-a separat de toţi ceilalţi părinţi ai Muntelui Athos, ce urmau celor nouăsprezece mănăstiri. Nu se mai ducea la biserică în vreuna din cele nouăsprezece mănăstiri, sau în chiliile ce le urmau. Toţi cei care îl pomeneau pe Patriarh au început să se agite; din mănăstiri şi din chilii, mulţi au alergat să îl convingă pe Stareţ. Dar vizitele dese, devenite împovărătoare, nu au slujit la nimic. În cele din urmă, Stareţul a fost silit să răspundă, în scris unui călugăr care îl vizita frecvent, răspunzând astfel şi tuturor celorlalţi, bine organizaţi şi hotărâţi să îl convingă pe stareţ de “greşeala ” sa.

sursa