M Ă R T U R I S I R E A  Dezicerea credincioșilor de pretutindeni de hotărârile apostate ale sinodului panortodox

Reprezentativ

M Ă R T U R I S I R E A
ierarhilor, preoților, monahilor și monahiilor, precum și a credincioșilor ortodocși de pretutindeni privitoare la hotărârile apostate ale Adunării ecumeniste din Creta la anul 2016
De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te (Tit 3.10)
Cu multă întristare am luat cunoștință de hotărârile Adunării din Creta prin care s-au introdus în Biserică noi teorii dogmatice și principii canonice străine de duhul patristic al Sfinților Părinți. Din numărul total de episcopi ortodocși din întreaga lume, doar un sfert au fost prezenți, iar dintre cei prezenți doar 11 Patriarhii din cele 14 au fost reprezentate. Considerăm că textele de o asemenea însemnătate trebuie să fie unanim acceptate, foarte minuțios formulate, cu toată precizia teologică și canonică, încât să respingă neclaritățile teologice și formulările incorecte, care pot conduce la răstălmăciri și denaturări ale cugetului Bisericii Ortodoxe. În continuare vom arăta de ce hotărârile Adunării din Creta sunt neclare dogmatic și sunt rodul compromisurilor diplomatice și de ce nu afirmă explicit că Biserica Ortodoxă este singura deținătoare a plinătății Adevărului.
1. Decretarea infailibilității patriarhale – instituirea unui nou organism supra-eclesial
Adunarea din Creta a desființat modelul de sobornicitate al Sinoadelor Bisericii, introducând prerogative papale anumitor Patriarhi, luând abuziv fiecărui episcop dreptul de vot. Combatem cu tărie decretul pct. 22 din “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” prin care se legitimează în Biserică un nou organism administrativ alcătuit exclusiv din anumiți Patriarhi cu drepturi depline în materie de dogme și canoane. Opinia personală a unui Patriarh (Întâistătător) nu poate impune și obliga niciun Sinod local sau vreun ierarh contrar propriei alegeri, altfel Patriarhii s-ar transforma în Papă care ar decide și și-ar impune suveranitatea de pe poziții de forță. De vreme ce plinătatea Bisericii este poporul, atunci nici Sinodul fără popor, nici poporul fără Sinodul Ierarhilor nu pot să se considere pe ei înșiși Trup și Biserică a lui Hristos și să trăiască în adevăr viața și învățătura Bisericii. Deși la această Adunare nu s-a întrunit consensul, trei Patriarhii refuzând participarea (Rusia, Georgia și Antiohia) și opt ierarhi nesemnând hotărârile, totuși în mod abuziv s-au legiferat și urmează să fie impuse hotărârile ecumeniste în toate Bisericile Ortodoxe.
2. Introducerea ereziei Ecumenismului ca dogmă în Biserică
Cele 13 referiri la Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) din cadrul hotărârior privind “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” creează premeditat confuzii între diferențele dintre Biserică și Confesiuni, întroducându-se în același timp un termen nou, cel de “Biserici neortodoxe” în sensul întăririi Teoriei Ramurilor. În acest context nu se precizează clar ce/cine este Biserica și care sunt membrii acesteia, ce/cine sunt Confesiunile, ce înseamnă “Biserici neortodoxe” sau dacă mai există grupări eretice și schismatice în zilele noastre. Noi mărturisim o singură Biserică și toate celelalte grupări drept erezii și schisme. În mod intenționat nu se pomenește absolut deloc singura cale care conduce la unirea cu Biserica, anume întoarcerea ereticilor și a schismaticilor prin pocăință și botez la Biserica sfântă, sobornicească și apostolică a lui Hristos, una Biserica noastră Ortodoxă. Celelalte culte creştine sau confesiuni nu sunt “biserici neortodoxe”, pentru că Hristos nu a întemeiat totodată și Biserici ortodoxe şi Biserici neortodoxe, nici nu poate fi Capul mai multor Biserici, după cum mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel: “Există un Domn, o credinţă, un botez” (Efes. 4.5). Niciun participant la Adunarea din Creta nu a luat în considerare afirmația Sfântului Iustin Popovici (+1979): “Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală).”
3. Anularea conștiinței ortodoxe privitoare la mântuire
Observăm cum sistematic s-au eliminat din discuțiile preliminare termenii de schismatic și eretic, condamnarea ereziei și a ereticilor, înlocuirea termenului eretic cu neortodox, precum și acceptarea monofiziților, catolicilor și protestanților drept “biserici istorice” și confesiuni. Se recunoaște în termeni reali, expliciți, eclesialitatea ereticilor. Repetatele referințe la „înțelegerea Bisericii vechi” (pct. 5, 8, 18 din cadrul hotărârior privind “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”) creează intenționat o ruptură de esență între Biserica “învechită” a celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și“prototipul noului om”, neo-socialistul redefinit dogmatic la pct.23 care va rezolva toate problemele lumii. Credem cu toată tăria că nu există absolut nicio diferență între Biserica din secolul al XXI-lea și Biserica primului veac pentru că una dintre caracteristicile Bisericii este și faptul că mărturisim de două mii de ani în Simbolul de credință că ea este apostolică. La pct. 12 se afirmă că scopul comun al dialogurilor teologice este „restabilirea finală a unității în adevărata credință și în dragoste”. Sub acoperirea unui limbaj cu dublu înțeles, se induce ideea că și noi, ortodocșii, căutăm restabilirea noastră în dreapta credință și în unitatea dragostei, ca și cum le-am fi pierdut precum neortodocșii. Considerăm că această concepție este fundamental greșită teologic și legitimează în Biserică Teoria Ramurilor. Dacă am admite că Biserica este alcătuită şi din neortodocși, atunci Ortodoxia nu ar avea niciun rost, de vreme ce te poți mântui în orice comunitate neortodoxă sau necreştină şi nu mai trebuie să fii ortodox şi să trăieşti după asprimea canoanelor ortodoxe.
4. Noua inchiziție religioasă – Sfântul și Marele Sinod
Cu toate că la hotărârile supuse dezbaterii au existat dezacorduri totale sau parțiale sau contestații temeinice la anumite puncte – ținute în secret de Patriarhia Ecumenică, toate acestea au fost trecute cu vederea și nepomenite în hotărârile finale. Premeditat s-a creat o situație ambiguă atunci când, sub fiecare dintre documentele publicate în versiunea electronică figurează toate numele ierarhilor delegați, fără excepție, ceea ce face să se creadă că au semnat toți, ceea ce este o minciună. Originalele semnăturilor documentelor nu au fost publicate. Din păcate acest lucru arată cum principiul unanimității a fost grav încălcat, însă cu un scop: reducerea la tăcere a episcopilor nesemnatari și fabricarea unei false sinodalități. Întregul Trup al Bisericii lui Hristos nu are așadar vreun temei canonic pentru acceptarea ca ortodoxă a hotărârilor Adunării din Creta. Privitor pct. 6 al hotărârii “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” Ierarhul Ierotheos Vlachos menționează cu mâhnire manipulările, presiunile și injuriile la care au fost supuși ierarhii care nu au semnat că ”acceptă denumirea istorică a altor biserici și confesiuni creștine neortodoxe”. Confesiunile eretice nu pot fi numite „biserici” deoarece exact de aceea le denumim „rupte de întreg” (hairesis), și prin urmare ca eretice nu pot fi numite „biserici”.
5. Măsuri pentru combaterea ereziilor și hotărârilor necanonice semnate la
Adunarea din Creta
Respingem cu tărie opinia destul de răspândită potrivit căreia canoanele sunt pentru Biserică ceea ce sunt legile pentru stat, știut fiind că legile sunt stabilite de o instituție legislativă constituțională. Canoanele sunt stabilite de către Sinoadele Ecumenice care nu sunt o instituție, nu o administrație, ci reprezintă o lucrare dumnezeiesc-omenească în viața Bisericii, cu dimensiune teandrică, iar nu simplu omenească. Canoanele sunt o prelungire a teologiei dogmatice a Bisericii, care ajută în buna păstorire a poporului.
Cum poate un creştin să nu lupte pentru apărarea adevărului de credinţă şi să se mântuiască? Acest lucru îl spune şi Hristos în faţa oamenilor: “Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 10, 32-33). Sfântul Grigorie Palama (+1359) ne vorbeşte de trei categorii de necredincioși. Prima este a acelora care nu cred în existenţa lui Dumnezeu, a doua este aceea a ereticilor care denaturează sensul existenţei lui Dumnezeu, iar a treia este a celor care sfătuiesc pe creştini să stea liniştiţi în casele lor, să aibă o atitudine defensivă și lașă. Neimplicarea și tăcerea noastră va duce la înaintarea ereziei ecumeniste în Biserică, la unirea cu papismul, la unirea cu celelalte religii și la pierderea veșnică a mântuirii. Plecând de la Sfânta Scriptură și luând ca mărturie pe Sfântul Grigorie Palama care spune că cea de-a treia formă de necredință (ateism) este neimplicarea în lupta contra ereziei, tăcerea din frică, socotim că a venit vremea ca fiecare credincios al Bisericii Ortodoxe – cu atât mai mult ierarhul, preotul și călugărul – să mărturisească pe față împotriva apostaziilor din Biserică.
De aceea îndemnăm și chemăm pe fiecare ortodox la a duce lupta cea bună de apărare a Bisericii prin următoarele măsuri concrete:
– Conștientizarea poporului drept-credincios prin predici și materiale audio-video care să evidențieze gravitatea și pericolul hotărârilor Adunării din Creta.
– Întreruperea pomenirii la toate slujbele bisericii a arhiereilor semnatari ai hotărârilor de la Adunarea din Creta.
– Preoții să boicoteze activitățile de colportaj și cumpărarea de lumânări de la patriarhiile, mitropoliile și episcopiile ale căror ierarhi au semnat hotărârile Adunării din Creta.
– Credincioșii ortodocși sub nici un chip nu trebuie să mai participe la slujbele arhiereilor semnatari și nici să se mai împărtășească din mâinile acestora. Cu mâna cu care au semnat trădarea credinței, Arhiereii nu mai pot împărtăși turma Ortodoxiei.
– Îndemnăm cu toată stăruința pe credincioșii ortodocși să se spovedească la acei preoți duhovnici care NU primesc hotărârile ecumeniste ale Adunării din Creta.
– Oprirea donațiilor de orice formă (pomelnice, cumpărarea de cărți, icoane și lumânări) către patriarhiile, mitropoliile și episcopiile ale căror conducători au semnat hotărârile ecumeniste ale Adunării din Creta.
– Studenții teologi și elevii seminariști sunt datori să nu mai participe la cursurile despre ecumenism predate în cadrul facultăților și seminariilor ortodoxe.
– Susținerea cu toate mijloacele a ierarhilor, preoților și credincioșilor care se ridică hotărât împotriva trădării semnate la Adunarea din Creta.
– Demascarea politicii globaliste de integrare religioasă ca fiind demonicã și fundamentată pe principii anticreştine.
6. Următorii pași ai apostaziei – internaționalismul religios și pregătirea venirii lui Antihrist
S-au făcut deja mari trădări din partea arhiererilor ortodocși la întrunirile din Lima (1982, Peru) prin recunoașterea botezului, preoției și euharistiei catolicilor (BEM), la întrunirile din Balamand (1993, Libia) unde Biserica Ortodoxă devine egală celei Romano-Catolice care zace în cacodoxie (credință greșită) și se introduce termenul de “biserici surori” adică cu putere egală de mântuire, la întrunirile din Ravena (2007, Italia) prin recunoașterea papei ca arhiereu valid, și reciproc, acordarea primatului papal Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, ca hotărâri total în afara Tradiției Ortodoxe. Suntem conștienți de un plan mondial ocult de unire a tuturor religiilor și globalizare a lumii pentru pregătirea venirii unui conducător unic mondial, Antihrist. Ultimele declarații elogioase ale papei Francisc despre deschiderea către “restabilirea unității” și “un bine comun al Bisericii” nu arată decât ralierea semnatarilor trădători ai Adunării din Creta la socialismul religios mondial. În fapt, la Adunarea din Creta nu s-a semnat unirea cu romano-catolicii, ci s-a săvârșit un lucru cu mult mai grav: auto-atribuirea infailibilității (negreșelniciei) și a primatului papal noii instituții numită Sfântul și Marele Sinod – papismul în Biserica Ortodoxă.
Să nu ne amăgim: cine aprobă și primește hotărârile Adunării din Creta, primește ecumenismul. Iar cine primește ecumenismul se lipsește de prezența Duhului Sfânt, Duhul Adevărului.
http://sinodultalharesc.xyz/2016/07/02/m-a-r-t-u-r-i-s-i-r-e-a-dezicerea-credinciosilor-de-pretutindeni-de-hotararile-apostate-ale-sinodului-panortodox/

Să respingem hotărât ecumenismul și să nu avem nicio comuniune cu adepții lui!

 

 

„Trebuie să purcedem la o respingere hotărâtă a ecumenismului și nu trebuie să avem nicio comuniune cu adepții lui. Calea noastră nu este și a lor. Trebuie să spunem acest lucru cu hotărâre și să îl arătăm prin faptele noastre. Vine spre noi o epocă a adevăratei mărturisiri de credință, e epocă în care probabil vom rămâne singuri și prigoniți.

 

Datorită faptului că toate Bisericile Ortodoxe locale au intrat deja în rândurile „Consiliului Mondial al bisericilor” și prin aceasta au trădat Ortodoxia, a venit vremea deplinei noastre îngrădiri (de ecumenism – n.trad.).

 

Nu putem și nu trebuie să avem nicio comuniune cu apostații adevăratei Ortodoxii și trebuie să fim pregătiți, dacă va fi necesar, să ne retragem în „catacombe.” Postura noastră de luptători și mărturisitori ai adevărului curat și neprihănit al lui Hristos ne conferă o mare responsabilitate, mai mult decât oricând altcândva în trecut. Trebuie să ne amintim întotdeauna faptul că un păstor adevărat al adevăratei Biserici a lui Hristos nu poate niciodată și nu trebuie să aibă niciun alt interes decât acela al râvnei curate pentru slava lui Dumnezeu și pentru mântuirea turmei lui – numai spre aceasta trebuie să se concentreze toate gândurile lui, toate simțămintele și acțiunile sale, întotdeauna.”

 

(fragment dintr-un text al Sfântului Ioan Maximovici)

Preafericitul Onufrie: Biserica noastră este Biserică de Martiri

1

spzh.news: Conștientizarea eroismului și moștenirii noilor martiri și mărturisitori al secolului XX ne permite să ne asigurăm încă odată că puterile răului nu pot învinge Biserica.

Istoria Bisericii în perioada sovietică este o pagină tragică și totodată măreaţă din secolul al XX-lea, presărată cu sângele purpuriu al creștinilor ortodocși nevinovați martirizați. Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine a vorbit despre aceste momente în discursul său de felicitare adresat organizatorilor, participanților și oaspeților Conferinței științifice internaționale „Biserica Martirilor: persecuția credinței și a Bisericii în secolul XX”, care se desfăşoară pe teritoriul Lavrei Pecerska de la Kiev începând cu 6 Februarie 2020. Textul pastoralei a fost publicat de Departamentul pentru Informații și Educație al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

„Guvernul sovietic, începând cu 1918, și-a pus scopul să dezrădăcineze religia și să construiască o nouă societate de atei”, a menținat Întâistătătorul în discursul său. „Iar prima armă a puterii bolșevice, cu ajutorul căreia au avut loc schimbări cardinale în relațiile cu Biserica, a fost legislația sovietică. Primele acte legislative au subminat baza socială și economică a Bisericii Ortodoxe. Următorul pas distructiv față de Biserică a fost exterminarea fizică a clericilor și credincioșilor ortodocși. Deja în primii ani ai existenței puterii comuniste pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice, fără procese și judecată, au urmat valuri de ucideri ale ierarhilor și clericilor ortodocși <…> politica terorii impusă de guvernul sovietic avea ca scop eliminarea completă a Bisericii Ortodoxe din Uniunea Sovietică”.

Preafericirea Sa a amintit că apogeul represiunii a avut loc în 1937-1938, când a fost distrusă elita societății, împreună cu sute de mii de preoţi, călugări și mireni.

„Distrugerea fizică a episcopatului, clerului, monahismului și a credincioșilor a fost însoțită de confiscarea proprietăților bisericii, închiderea bisericilor și a mănăstirilor ortodoxe ca centre de duhovnicie. În total, până la sfârșitul anilor 1930 doar două biserici au rămas în întreaga eparhie a Kievului; toate mănăstirile au fost lichidate, a fost distrus sistemul de educație duhovnicească”, a notat Arhipăstorul.

Preafericirea Sa a adăugat că, odată cu metodele de teroare, s-a intensificat propaganda ateistă, care s-a întruchipată cu o vigoare reînnoită în anii persecuției Bisericii în așa-numita perioadă a lui Hrușciov, când credincioșii au fost din nou supuşi discriminării în societate prin umilirea sentimentelor lor religioase.

„Astăzi ne-am adunat la acest forum științific nu numai pentru ca să aruncăm o privire asupra paginii tragice din secolul trecut, dar și pentru ca să înțelegem și să ne asigurăm încă o dată că forțele răului„porțile iadului” nu pot birui Biserica (Mat. 16:18). Biserica noastră este Biserica Martirilor, iar sângele lor vărsat este mărturia credinței de nezdruncinat în Dumnezeu. „Pentru Biserica lui Hristos, sângele și persecuția nu reprezintă o noutate. Toate acestea s-au întâmplat deja. Și toate acestea nu au dus la distrugerea Bisericii Ortodoxe, ci la proslăvirea și creșterea ei. Persecuția este trimisă pentru a cerceta credința noastră în Dumnezeu. Și pentru tăria credinței noastre vom primi coroana vieții”, spune Sfântul mucenic Onufrie (Gagaliuk)”, a subliniat Preafericitul Onufrie în discursul său.

Potrivit Preafericirii Sale, faptele de vitejie ale noilor martiri mărturisesc încă o dată adevărul cuvintelor Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos că orice lucrare este cu putinţă pentru un om credincios (Marcu 9:23).

„Credința în Dumnezeu le-a dat noilor mucenici puterea să îndure insulte și persecuții, beciuri reci și interogatorii nocturne, foamea și frigul în exil și torturi groaznice. Să îndure toate acestea și să nu cadă cu duhul au fost în stare doar acei care se întăreau cu puterea lui Dumnezeu, în care era prezentă o credință de nezdruncinat și harul atotcuprinzător al lui Dumnezeu. Toate aceste calități ne-au fost dezvăluite de noii martiri și duhovnici ai secolului XX. Cred că conferința științifică de astăzi va pune o temelie bună pentru conștientizarea eroismului și mărturisirea noilor martiri și mărturisitori ai secolului XX. Rog ca Dumnezeu să binecuvânteze nevoinţele voastre. Domnul nostru Iisus Hristos prin rugăciunile sfinţilor noilor mucenici și mărturisitori să ne dăruiască înţelepciune și să ne călăuzească pe toți în credință și adevăr”, a încheiat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Patriarhia Georgiei refuză să participe la întrunirea de la Amman

1
Patriarhul-Catolicos Ilia II al Georgiei

theodosie.ro: Încă din data de 7 februarie Patriarhul Ilia al Georgiei a trimis o scrisoare Patriarhului Teofil al Ierusalimului, prin care îl înștiințează că nu va da curs invitației Sale la întrunirea de la Amman din 25-27 februarie.

Orthodoxia.info: „Nu” și din partea Georgiei la sinaxa Întâistătătorilor de la Amman

Preafericitului Patriarh al Ierusalimului și al întregii Palestine,

Teofil III

Preafericirea Voastră,

Vă salutăm cu dragoste frățească în Hristos și vă informăm că am primit cele două scrisori (nr. 1202 din 12.12.2019 și nr. 53 din 04.02.2020) din partea Voastră, în care ne-ați scris despre invitația ierarhilor întâistătători și a reprezentanților lor la Amman, Iordania, pentru o convocare în legătură cu problemele care s-au iscat între Biserici.

Înțelegem foarte bine că toate eforturile Voastre sunt condiționate de grija Voastră pentru unitate în Biserică și de dorința Voastră de a ajuta să fie vindecate rănile. Se simte din scrisorile Voastre și faptul că nu ați precupețit de a strânge acordul din partea Patriarhului Ecumenic de a participa. În orice caz, de vreme ce el și unii dintre Întâistătătorii de Biserici nu au răspuns pozitiv la invitația aceasta, obiectivul Vostru, care este și dorința noastră, a tuturor, ar putea întâmpina impedimente pe calea realizării lui.

Vă împărtășim poziția și, potrivit cu seriozitatea circumstanțelor prezente și în legătură cu chestiunile problematice, considerăm că o convocare și o discuție reciprocă este foarte necesară. Oricum, deoarece căutăm atingerea rezultatului dorit, ar trebui să aibă loc cu participarea fiecărei Biserici; dar, dacă acest consimțământ nu poate fi atins, ne vom abține să venim la întâlnire.

Trebuie să remarcăm faptul că am fi bucuroși să participăm la orice eveniment organizat în cadrul festivităților religioase sau conferințelor internaționale, după cum am făcut mereu.

Sperăm ca sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, să fie întrunită și chestiunile, care fac rău unității noastre, să fie evaluate potrivit normelor canonice ale Bisericii. De asemenea, ar trebui să adăugăm aici faptul că ar fi cel mai bine pentru noi toți dacă scopul ar fi fost atins de mult timp.

Ne rugăm pentru voi, pentru pacea Bisericii și unitatea în Hristos.

Fie ca Dumnezeu să vă dea pace și realizări continue în slujirea Voastră înaltă.

Semnează, Catolicos-Patriarh a toată Georgia

***

În felul acesta, deocamdată și-au anunțat participarea 6 Biserici și tot 6 au refuzat invitația. Patriarhia Antiohiei s-a arătat printre primele dispuse să vină la Amman, ceea ce ar putea ridica numărul celor prezenți la 7 în mod normal. Rămâne încă să fie anunțată public decizia Patriarhiei Bulgare în această privință.

Desigur că organizatorii din spate nedeclarați, dar vădiți sunt rușii. Așadar Patriarhia Moscovei e posibil să fi stârnit reacții de opoziție din partea georgienilor, cu care au conflicte teritoriale. Păcat că interesele ce țin de credință și binele Ortodoxiei nu primează în fața celor particulare.

În orice caz, se pare că problematica autocefaliei ucrainene nu poate fi pusă doar în termeni pro-ruși sau pro-greci, dar nici în termeni foarte principiali. Cu alte cuvinte, credința în esența ei este destul de slabă și certurile pământești joacă un rol mult mai important în gestionarea problemelor bisericești care apar.

Patriarhul Chiril va lua parte la Sinaxa Primaţilor din Iordania

2

spzh.news: Biserica Rusă va fi reprezentată la Amman de Primatul său, chiar dacă Capul Fanarului va fi prezent la eveniment, a declarat șeful DRBE al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Șeful Departamentului pentru Relații Bisericești Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse Mitropolitul Ilarion (Alfeev) de Volokolamsk a comunicat că Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril va participa la Sinaxa Primaţilor din Iordania. Acest lucru a fost raportat de „RIA Novosti„.

„Cred că Biserica Ortodoxă Rusă va fi reprezentată la nivelul Primatului Bisericii”, a declarat Mitropolitul Ilarion.

Preafericitul a precizat că Biserica Rusă va participa la evenimentul inițiat de Patriarhul Ierusalimului Teofil III, chiar dacă Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului va decide să asiste la Sobor.

„Deocamdată Patriarhul Constantinopolului nu manifestă nici o dorință să soluţioneze problema pe care a creat-o. Încearcă doar să convingă toată lumea să-i recunoască decizia fără de lege”, a accentuat Mitropolitul Ilarion.

Potrivit șefului DERB al Bisericii Ortodoxe Ruse, Consiliul Primaţilor va avea loc în capitala Iordaniei Amman după 20 februarie 2020.

Întâistătătorul Fanarului a refuzat să participe la acest eveniment și a declarat că numai el ar avea dreptul să convoace asemenea Consilii ale Primaţilor, a subliniat arhiereul Bisericii Ruse.

„Dar de fapt Patriarhul Ierusalimului nu a convocat o reuniune oficială. După cum a scris el însuși în epistola sa, va fi o întâlnire fraternă pentru a discuta problemele existente”, a subliniat Mitropolitul Ilarion.

Mai devreme a devenit cunoscut faptul că Primatul Bisericii Ortodoxe din Albania Arhiepiscopul Anastasie (Iannulatos) a refuzat să ia parte la Sinaxa Primaţilor. În opinia sa, acest eveniment poate „complica situația”.

Dacă nu merge, atunci trebuie să te rogi cu cartea ta de rugăciuni, sau altfel, vei rămâne fără nici un fel de rugăciune

Ce se poate face cu gândurile care fug în toate părţile în timpul cititului şi al rugăciunii? Nimeni nu scapă de asta. Nu este nici un păcat în asta, dar este nepotrivit. Este păcat atunci când cineva de bună voie încurajează gânduri străine, dar când ele aleargă involuntar, este vreun păcat? Greşeala vine atunci când omul a observat că gândurile îi rătăcesc şi nu le stăpâneşte. De îndată ce observi că gândurile o iau razna, înfrânează-le, aceasta trebuie să faci.

 

Pentru a potoli rătăcirea gândurilor în timpul rugăciunii, este necesar să faci eforturi pentru a te ruga cu inimă fierbinte. Ca să faci asta trebuie să-ţi încălzeşti sufletul înainte de rugăciune cu meditaţie adâncă şi închinăciuni. Învaţă să te rogi cu propria ta rugăciune. De exemplu, esenţa rugăciunii de seară este aceea de a mulţumi lui Dumnezeu pentru ziua aceea şi pentru tot ce ai primit în timpul zilei, bune şi rele. Pentru răul săvârşit, omul trebuie să se pocăiască şi să ceară iertare, promiţând să-şi repare greşelile în ziua următoare; apoi omul se roagă lui Dumnezeu pentru ocrotire în timpul somnului. Spune-i lui Dumnezeu toate acestea, aşa cum îţi trece prin mintea ta şi din toată inima ta. Esenţa rugăciunii de dimineaţă este de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru somn şi pentru trezire şi de a-I cere ajutor ca în timpul zilei să faci lucruri pentru slava Sa.

 

Iarăşi, spune-I acestea din toată inima şi mintea ta,  în timp ce te afli la rugăciune, atât dimineaţa cât şi seara, spune-I lui Dumnezeu toate nevoile vieţii tale, atât cele lăuntrice cât şi cele din afară, vorbindu-I ca un copil: „Vezi, Doamne, boala mea şi slăbiciunea mea! Ajută-mă şi vindecă-mă!”. Toate acestea şi alte asemenea le poţi spune lui Dumnezeu cu propriile tale cuvinte, fără să mai deschizi cartea de rugăciuni. Poate că aşa va fi mai bine. Încearcă să faci aşa, şi dacă merge, poţi să laşi de tot cartea de rugăciune. Totuşi, dacă nu merge, atunci trebuie să te rogi cu cartea ta de rugăciuni, sau altfel, vei rămâne fără nici un fel de rugăciune.

 

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viața duhovnicească – fragment

Ce decizie va lua Sinodul BOR? Este confirmată neoficial întrunirea panortodoxă preconizată la Aman. Sinodul cipriot o ignoră.

1

theodosie.ro: Romfea.gr: În mod normal, întrunirea panortodoxă va avea loc în Iordania

În Iordania se vor afla Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Locale după convocarea Patriarhului Teofil al Ierusalimului la întâlnirea panortodoxă.

Cu toate că inițiativa Patriarhului Ierusalimului nu a găsit multe acceptări pozitive, există Întâistătători care s-au arătat dispuși să călătorească în final la Aman.

Este de menționat că Întâistătătorul Bisericii Sionului, prin această inițiativă, accentuează faptul că exprimă îngrijorarea lui pentru păstrarea unității.

Mitropolitul Ilarion de Volokalamsk, vorbind astăzi reporterilor la Roma, a menționat că Patriarhul Chiril al Moscovei se va deplasa în mod normal în Iordania. De asemenea, Președintele Relațiilor Externe din Patriarhia Moscovei, a declarat că Patriarhul Ierusalimului a trimis și a doua scrisoare prin care cheamă din nou pe Întâistătători să participe. Comentând refuzul Patriarhului Ecumenic Bartolomeu pentru întâlnirea în discuție, Preasfințitul a subliniat: „Patriarhul Bartolomeu nu arată nici o dorință să soluționeze problema pe care el însuși a creat-o, în vreme ce se străduiește să convingă Bisericile să recunoască fărădelegea lui”.

Conform unor informații ale Romfea.gr, data probabilă al întâlnirii panortodoxe se pare că a fost hotărâtă 25 februarie.

În final, în ce privește informațiile care se referă la incomodările Ministerului de Externe al Greciei cu referire la inițiativa Patriarhului Teofil, unii demnitari accentuează faptul că așa ceva nu se poate, de vreme ce Min. de Ext. ține distanță de chestiunile bisericești (probabil acest ultim paragraf se referă la sfaturile adresate de Președintele Greciei Patriarhului Ierusalimului într-o întâlnire recentă din luna ianuarie în Israel).

Precizăm că informațiile din articolul de mai sus sunt credibile pentru că în general astfel de informații pe surse date de agenția Romfea s-au adeverit.

1

Pe de altă parte, astăzi, 12 februarie, s-a întrunit Sfântul Sinod al Bisericii Ciprului sub președinția Arhiepiscopului Hrisostom. S-au discutat doar două puncte: 1. o dare de seamă și o discuție asupra dialogurilor inter-ortodoxe, inter-creștine și inter-religioase care au avut loc și 2. subiecte economice. Așadar, în mod curios, nu a fost luată în discuție participarea la Sinodul preconizat să aibă loc la Aman la chemarea Patriarhului Ierusalimului.

Făcând un bilanț, doar Biserica Rusiei și a Cehiei și Slovaciei și-au anunțat până acum oficial participarea după hotărâri în Sinoadele lor interne, iar Patriarhul Antiohiei s-a arătat deschis în această direcție. Patriarhia Ecumenică, a Alexandriei, Biserica Greciei, Albaniei și a Ciprului au refuzat public participarea, iar celelalte Biserici Locale nu s-au pronunțat încă.

În ce ne privește pe noi, românii, suntem interesați, după cum formulează și cei de la Activenews, ce răspuns va da Sinodul BOR la invitația Patriarhiei Ierusalimului. „Sinodul BOR va trebui să dea și el un răspuns, care va fi a doua luare de poziție a BOR în această problemă, după recunoașterea de către Patriarhia Ecumenică a autocefalilor. … Roadele actului Patriarhiei Ecumenice nu sunt cele ale unității, ci cele ale dezbinării. … BOR mai are un motiv pentru care nu se poate ralia poziției Patriarhiei Constantinopolului”, anume atitudinea românilor din partea de Bucovina din teritoriul actual ucrainean. „De asemenea, recunoașterea autocefalilor ar duce la ruperea comuniunii cu o foarte mare parte a românilor din Republica Moldova, care țin, juridic, de Patriarhia Moscovei. A participa la întâlnirea din Iordania ar fi un act de mare curaj al BOR, în condițiile în care Patriarhia Constantinopolului este sprijinită în implicarea din Ucraina de către SUA, iar Washingtonul este direcția în care politicienii români privesc cu teamă și jind ca spre Bruxelles. Probabil că, din prudență, având în vedere situația din țară, dar și pentru menajarea Patriarhiei Ecumenice, acest lucru nu se va face. Însă un nou apel la întâlnirea panortodoxă este necesar.”

Desigur că există la mijloc multe calcule de politică (bisericească), dar în toate ar trebui să primeze conștiința în fața lui Dumnezeu, adică urmarea regulilor autentice ale Bisericii, nu eschivarea corectă politic de la asumarea unei responsabilități imense în fața lui Hristos. Doar mărturisitorii sunt scriși în cartea vieții, iar de cei care se rușinează de Evanghelie de dragul unor calcule sau frici lumești se va lepăda și Însuși Hristos. Desigur că decizia este a sinodalilor, dar noi așteptăm și avem curajul să așteptăm ca ea să fie una care să țină cont de legile și necesitățile duhovnicești, nu de cele pământești. Avem în vedere situația de schismă care tulbură în principal Ucraina, dar care are implicații la nivel panortodox, generând o rană foarte puternică în trupul Bisericii. Suntem conștienți de implicațiile și intruziunile puternice politice, dar acestea ar trebui privite pe planul doi, în urma diviziunilor de natură bisericească și duhovnicească.

Patriarhia Română tratează întrunirea viitoare de la Amman ca pe un Sinod legitim, trimițând doar delegați

theodosie.ro: Deși inițiativa și invitația Patriarhului Ierusalimului au fost spre o convocare a unei Sinaxe a Întâistătătorilor, aceasta se transformă într-un veritabil Sinod Local, la care vor fi discutate problemele arzătoare ale Ortodoxiei de astăzi, în principal schisma ucraineană. Biserica Ortodoxă Română a decis, în ședința de astăzi a Sfântului Sinod, să trimită delegați care să participe la această întrunire, evitând prezența PF Părinte Patriarh Daniel, lucru ce conferă o echidistanță corectă, dar care sperăm să fie, totuși, rodnică duhovnicește, nu doar politicește.

1

Basilica: Primele decizii luate de Sfântul Sinod în acest an: Comunicat

[…]În legătură cu invitația Preafericitului Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, adresată Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române de a participa, în perioada 25-27 februarie 2020, la întâlnirea fraternă de la Amman, Iordania, „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a reiterat hotărârea sa nr. 3668, reluată în hotărârile nr. 9156/2018 și nr. 180/2019, și anume ca Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei să reia dialogul pentru a ajunge, cât mai curând posibil, la o soluție, în problema autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina, pentru a nu se adânci polarizarea celor două tabere adverse: una a Bisericilor Ortodoxe pro-Constantinopol și cealaltă a Bisericilor Ortodoxe pro-Moscova.

De asemenea, Sfântul Sinod a precizat că este de acord cu acordarea autocefaliei întregii Biserici Ortodoxe din Ucraina (nu doar a unei părți), însă aceasta se poate realiza numai prin înțelegerea dintre Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei și prin consens panortodox.

Iar, pentru a nu se interpreta că întâlnirea de la Amman, inițiată de Patriarhia Ierusalimului, ar fi o Sinaxă a întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe, la respectiva întâlnire fraternă la care se vor discuta modalități de reconciliere și de restabilire a comuniunii euharistice între unele Biserici Ortodoxe autocefale surori, Sfântul Sinod a hotărât ca Biserica Ortodoxă Română să nu fie reprezentată de Patriarhul României, ci de o delegație a Patriarhiei Române.

Această participare a Bisericii Ortodoxe Române la întrunirea fraternă de la Amman este motivată de faptul că toate Bisericile Ortodoxe autocefale au responsabilitatea de a conlucra pentru menținerea, apărarea și promovarea unității dogmatice, canonice și euharistice ortodoxe, potrivit Evangheliei lui Hristos și Sfintelor Canoane Ortodoxe”.

* * *

Comunicatul de mai sus poate fi interpretat ca fiind unul de bun augur, deși în el se găsesc unele sugestii contradictorii. Nu se înțelege de ce se evită interpretarea întâlnirii de la Amman ca fiind o Sinaxă a Întâistătătorilor Bisericilor Locale. Prezența Patriarhului sau a unei delegații oricum va responsabiliza întreaga Biserică Ortodoxă Română față de viitoarele decizii. În felul acesta, se conferă, de fapt, o greutate mai mare întrunirii de la Amman, care nu va fi doar o întrunire a Întâistătătorilor, ci un Sinod Local în toată regula, ca multe altele care au avut loc în vechime.

Scopul declarat în subsidiar al participării române anunțate este de a „discuta modalități de reconciliere și de restabilire a comuniunii euharistice între unele Biserici Ortodoxe autocefale surori”. Acestea nu pot fi altele decât Biserica Rusă față de Bisericile de Constantinopol, Alexandria și Grecia. Altfel spus, partea română dorește împăcarea, nu vreo adâncire a rupturii, care totuși nu pare exclusă pe termen mediu.

Partea îmbucurătoare este reprezentată de ultimul aliniat, în care este menționată „responsabilitatea de a conlucra pentru menținerea, apărarea și promovarea unității dogmatice, canonice și euharistice ortodoxe”. Deși formularea este cam prea birocratică, totuși ea exprimă o datorie pastorală esențială și de care duce mare lipsă Ortodoxia contemporană. Așadar, prin această expresie, este exclusă, în mod normal, orice preconcepție și obligă la respectarea „Evangheliei lui Hristos și a Sfintelor Canoane Ortodoxe”.

Prin urmare întrunirea de la Amman ar fi un pas important, de la care sperăm o revitalizare mult dorită a Bisericii Ortodoxe și o ridicare atât din schisma ucraineană, care a atins mai multe Biserici Locale, cât și din erezia ecumenistă, care este o plagă cu mult mai puternică. Altfel este posibil să asistăm la un Sinod în care sunt urmărite simple interese naționaliste, nu puritatea credinței ortodoxe, de care fac caz în special rușii în ultima vreme.

Nu în ultimul rând, pentru că ne considerăm mădulare mărunte ale Bisericii, dar vii, îndemnăm la rugăciune ca Dumnezeu să întoarcă lucrurile înspre cer în ciuda tuturor piedicilor pământești sau demonice.