Schema


Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în Mine; ” (Ioan 14-30)

GUVERNUL MONDIAL EXISTA DE MULT TIMP ! GUVERNUL MONDIAL NU A FOST INCA RECUNOSCUT IN PUBLIC !
Printul lumii acesteia este nimeni altul decat printul intunericului, Lucifer (stapanitorul acestei lumi).
Acesta conduce prin: – cetele de diavoli (demoni) – si un Grup restrans de persoane de acelasi neam.
Pe aceste persoane ale grupului Lucifer le-a convins ca sunt zei, iar el este dumnezeuenergie- impersonala-absoluta.
Pe aceste persoane ale grupului nu le vedeti la tv, nu sunt nici presedinti de state sau premieri si nu sunt nici in masonerie.
Acest grup conduce lumea prin: – patru milioane de aghiotanti-Masoni (din toate neamurile lumii), supusi piramidal.
Grupul, prin acesti aghiotanti, conduce toate institutiile lumii:

toate presedintiile tuturor statelor
– toate guvernele statale
– toate serviciile secrete statale
– tot ce misca financiar, economic si politic
– toata presa si educatia
– toate credintele pagane si eretice
– tot planul de punere a lumii la picioarele lui Lucifer, care va intra intr-un om numit Antihrist.
Acesta va ajunge sa fie inscaunat imparat al intregului pamant!

LUCIFER ESCROCHEAZA GRUPUL !
GRUPUL ESCROCHEAZA AGHIOTANTII !
AGHIOTANTII ESCROCHEAZA CETATENII TUTUROR STATELOR !

Sursa

Publicat în Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), Uncategorized | Lasă un comentariu

Fanii cer CANONIZAREA Denisei Manelista.,,Va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor” – Profetia Sfantului Antonie, IMPLININDU-SE sub ochii nostri

 

Moartea Denisei Manelista a bătut toate recordurile în on-line-ul din România! Site-urile tabloide au făcut un trafic uriaș după ce artista de 27 de ani a încetat din viață. Mediatizarea excesivă capătă, însă, valențe nebănuite. Pe un celebru site de petiții, mai mulți fani ai Denisei Răducu, pe numele său adevărat, cer nici mai mult, nici mai puțin, decât…canonizarea ei. Adică, trecere în rândul sfinților! Că nu se știe ce minune a făcut artista pentru a fi trecută în calendarul ortodox, unde se cere, e altă poveste, dar petiția on-line a strâns deja 86 de semnături.

„Propunem ca ingerul care a murit duminica dimineata sa fie sanctificata! Un om de o bunatate fara margini! Denisa Răducu merita sa isi gaseasca loc in calendarul ortodox pentru cat de mult a daruit oamenilor si pentru cat de mult a suferit in ultimele luni de viata”, este textul petiției.

Sursa O.I

Textul petitiei :aici

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ce-a făcut „VESTUL” din UCRAINA: SODOMA și GOMORA la KIEV – Oamenii POLITICI în fruntea paradei GAY PRIDE sprijină tot mai mult SODOMIȚII

KIEV (Reuters) – Politicieni ucrainieni și diplomați străini s-au alăturat miilor de participanți mărșăluind pentru Gay Pride în Kiev duminică, purtând pancarte și fluturând steaguri în culorile curcubeului și ucrainiene într-o paradă flancată de un cordon gros de polițiști în echipament de intervenție.

Unii susținători ai drepturilor lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și transsexualilor (LGBT) văd progresul în Ucraina ca simptomatic pentru o integrare mai apropiată a țării în Uniunea Europeană și respingerea legăturilor cu Rusia vecină.

Marșul a fost în mare parte lipsit de incidente, deși în jur de 200 de persoane au protestat, numind parada gay un adevărat afront către valorile tradiționale și către soldații care au luptat și luptă împotiva separatiștilor pro-ruși în regiunea de est a Donbass-ului.

Autoritățile ucrainiene și-au sporit sprijinul pentru drepturile homosexualelor din momentul în care un guvern pro-occidental a preluat puterea în urma protestelor din Maidan în 2014. În 2015, a fost adoptată o lege care interzice discriminarea la locul de muncă a comunității LGBT.

Dar criticii consideră că atitudinile contrare rămân răspândite.

Șase persoane au fost reținute în urma forțării cordonului de securitate, a declarat poliția într-un comunicat.


“Însorit & bine organizat #KyivPride2017. Încă un pas înainte pentru egalitate în #Ucraina”, a scris pe Twitter Judith Gough, ambasadorul britanic în Ucraina, ce s-a alăturat marșului.

Cu o zi înaintea paradei, Ivanna Klympush-Tsintsadze, vice-prim-ministru al Ucrainei pentru integrarea europeană și euro-atlantică a declarat că parada ar ajuta Ucraina să se descotorosească de “moștenirea sa imperială”.

“Este un consens în societate în privința mișcării statului nostru în direcția Europei”, a scris pe Facebook.

“Aceasta nu este o alegere în legătură cu avuția materială. Este o alegere privind sistemul nostru de valori”, a mai scris, adăugând că pivotares către Europa însemna că Ucraina învață să respecte „individualitatea și diversitatea”..

Marșul de duminică nu se poate compara cu ciocnirile violente ce au avut loc la același eveniment în 2015, dar protestatarii și-au făcut auzite vocile.

“Nu putem permite acest marș în timp ce țara se află în război și frații noștri mor pe front”, a afirmat Igor, de 33 ani.

“Sfânta Scriptură și istoria noastră stau împotriva lor.”
Orașul a fost implicat într-un scandal legat de drepturile homosexualilor în acest an, deoarece a găzduit concursul Eurovision cu sloganul „Sărbătorim Diversitatea”. Un plan de a vopsi un monument din perioada sovietică în culorile curcubeului a fost împiedicat de grupuri de extremă dreapta.

Sursa

Publicat în Homosexualitate, Uncategorized | Lasă un comentariu

VIDEO revoltător! Bătrână “botezată” sub un pod din jud. Satu Mare de un grup de extremiști religioși!


*

Caz revoltător în judeţul Satu Mare . O femeie în vârstă de 81 de ani a fost supusă unui ritual de “botez” ieșit din comun. Femeia a fost scufundată în apă și ,,creștinată așa cum trebuie”. Totul s-a întâmplat sub un pod din localitatea Dacia.

Imaginile ne-au fost trimise de către nepoata bătrânei care afirmă cu tărie că bunica ei, suferind de o boală mintală, a fost supusă unei manipulări crase și convertită la o anume sectă religioasă.
“Sunt foarte indignată de cele întâmplate. Bătrânica din imagini e bunica mea, ca şi religie era ortodox de la naştere. Acum la vârsta de 81 de ani a fost ,”convinsa” de nişte persoane neautorizate să facă aşa ceva. Eu consider că viaţa i-a fost pusă în pericol pentru că având probleme cu inima nu cred că vreun medic ar fi de acord ca la starea de sănătate care o are să îi permită ca la o temperatura de 35 de grade să fie scufundata în apă curgătoare. Cine ar fi fost vinovat dacă s-ar fi întâmplat dacă suferea un atac de cord? Cum poate să le permită cineva acestor secte să facă aşa ceva? Bunica mea uneori nu e coerentă în gândire”, a declarat nepoata acesteia, pentru PortalSM.

Nepoata acesteia susține că bunica sa are recomandare de la medic pentru  terapie la medic psihiatru.

Aceasta este pur și simplu revoltată și consideră că persoanele respective efectiv şi-au bătut joc de bunica ei.

“Cine sunt acești impostori și cine le permite, sa își bată joc de oamenii vârstnici care deja nu mai pot sa ia o decizie corecta pentru ei din cauza degradării mintale? Cine sunt acești oameni care racolează oameni vârstnici și beţivi pentru a fi în număr cât mai mare? Ce urmăresc ei de fapt ? Care e scopul? Ce rost are un asemenea ritual, dacă tu cât ai trăit pe pământ până în momentele de faţă, nu ai vrut să auzi de așa ceva, acum când omul e în situația care se vede, la ce îl ajută? La ce ajuta ca ați “botezat” în alt caz un alcoolic care după baia respectiva bea în continuare? Mă repet, care e scopul vostru? Am atâtea întrebări și nu pot sa găsesc un răspuns logic! Poate mă ajută cineva cu explicații”, se a mai spus nepoata bătrânei.

Sursa

Preot Cleopa:

Este pilda din Evanghelie cu neghinele tarinii, ca a intrebat pe Stapanul : Doamne, n-ai semanat samanta buna in tarina Ta ? De unde are zazanii ? ( Matei 27, 25 ). Adica, de unde are neghine ?
Si a zis Stapanul tarinii : un om vrajmas a facut aceasta. Ai auzit ? Adica diavolul. Tarina este toata lumea – cum spune Mantuitorul. Tarina crestina, daca se socotesc toti crestinii care cred in Sfanta Treime, suntem peste doua miliarde pe glob. Aproape o jumatate din populatia lumii este crestina intr-un fel. In aceasta tarina mare, satana a semanat neghine, ca sa nu fie graul curat, adica credinta dreapta. Si aceasta neghina sunt sectele. Ele sunt niste buruieni care au crescut la umbra Bisericii, la temelia Bisericii, si nu trebuie ca noi sa dam graul pe neghina sau sa amestecam graul cu neghina.Voi, care v-ati nascut crestini, care ati crescut crestini din parinti crestini, din stramosi crestini, este o mare rusine si un mare pacat sa lasati radacina voastra si sa va duceti la vrajmasii lui Dumnezeu, care nu cinstesc pe Maica Domnului pe sfinti si sfintele moaste; care hulesc icoanele, Sfanta Cruce, cele sapte Sfinte Taine si tot ce este sfant in Biserica dreptmaritoare a lui Iisus Hristos.

Publicat în Secte, Uncategorized | Lasă un comentariu

Hagi-Gheorghe Athonitul l-a întrebat pe un diavol: ”Care sunt lucrurile cele mai înfricoşătoare din viaţa voastră necurată şi întunecoasă ?”

Odată Hagi-Gheorghe Athonitul, un mare ascet al veacului trecut, spunea că un eremit oarecare l-a întrebat pe un diavol:
– Care sunt lucrurile cele mai înfricoşătoare din viaţa voastră necurată şi întunecoasă ? Iar diavolul i-a răspuns:
– Întâi de toate Botezul prin care pierdem cu desăvârşire stăpânirea şi dreptul asupra voastră. Apoi acel lemn cu semnul lui (se înţelege Sfânta Cruce şi semnul Sfintei Cruci) care ne chinuieşte, ne alungă şi ne distruge. Şi cel mai înfricoşător este Împărtăşania, mai cumplit decât gheena focului, decât iadul în care trăim. De cel care este curat şi se împărtăşeşte cu vrednicie, nu numai că nu putem să ne apropiem, dar ne temem şi să-l întâlnim. Şi imediat a adăugat: chiar dacă pentru noi acestea sunt moarte şi cutremur, suntem recunoscători oamenilor, în special creştinilor dezinteresaţi care prin patimile lor, prin voinţă proprie, îndepărtează de la ei lucrarea şi harul dumnezeiesc al Tainelor. Astfel, creştinii înşişi ne dau dreptul să stăpânim peste inimile lor, atunci când nu fac niciodată pocăinţă.
Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005

Publicat în Cuvânt de la Sfinții părinți, Uncategorized | Lasă un comentariu

Părintele Ioan Ungureanu sesizează instituția prefectului cu privire la implicarea autorităților locale în denigrarea sa


Distinse Domnule Prefect,

Subsemnatul, preot Ioan Ungureanu, preot paroh al Parohiei Schit Orășeni din Protopopiatul Botoșani, respectuos vă aduc la cunoștință următoarele:

1.În urmă cu o săptămână am primit de la Mitropolia Moldovei și Bucovinei înștiințarea că am fost caterisit, pentru motivul întreruperii pomenirii mitropolitului Moldovei la slujbele bisericești, din cauza participării acestuia la sinodul din Creta, care a luat niște decizii eretice cu privire la viața Bisericii Ortodoxe. Sfintele Canoane ale Bisericii îmi permit să întrerup pomenirea ierarhului în această situație, fără a fi sancționat în vreun fel, prevăzând (canonul 15 I-II al sinodului de la Constantinopol) că pentru această acțiune motivată de căderea în erezie a ierarhului nu pot fi sancționat pe linie disciplinară. Canonul 3 al Sinodului al III-lea Ecumenic prevede că o eventuală caterisire a mea pentru faptul că am întrerupt comuniunea liturgică cu un episcop părtaș la erezie este lovită de nulitate, ea reprezentând, translatată în limbajul dreptului civil, un abuz de putere la adresa mea.

2.Am fost caterisit de către un episcop care a încălcat principiul elementar de drept care interzice judecătorului să-și judece propria cauză (nemo in rem suam auctor esse potest), pronunțând o caterisire împotriva mea pentru o chestiune care îl privea direct. Principiul de drept invocat mai sus este transpus și într-un canon al Bisericii Ortodoxe, canonul 118 Cartagina, care spune că episcopul nu poate să își judece propria cauză. Prin urmare, caterisirea mea este nulă din punct de vedere canonic și este lovită și de nulitate juridică, din cauza încălcării grave a principiului incompatibilității judecătorului.

3.În conformitate cu Regulamentul autorităților disciplinare canonice și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, am dreptul de a ataca decizia cu recurs, chiar dacă, și la acest nivel, voi avea de înfruntat incompatibilitatea izvorâtă din faptul că cel ce m-a judecat în primă instanță, apărându-și cauza proprie, este aceeași persoană care îmi aprobă recursul în instanța superioară.

4.În aceste condiții, Mitropolia Moldovei și Bucovinei face presiuni uriașe în Parohia Schit Orășeni pentru înlocuirea mea din funcție, în condițiile în care mă bucur de un sprijin foarte larg al membrilor parohiei, manifestat în diferite ocazii, inclusiv printr-un memoriu, în care poporul s-a pronunțat în număr zdrobitor în favoarea întreruperii pomenirii ierarhului și a continuării acesteia până când ierarhul va reveni la credința ortodoxă. Decizia poporului, manifestată prin consultarea locală, a fost întărită și oficializată printr-o decizie a Consiliului parohial, care a hotărât că Parohia Schit Orășeni va avea slujbe în care numele ierarhului nu este pomenit, până când ierarhul se va dezice de deciziile pe care le-a acceptat în sinodul din Creta.

5.În cadrul presiunilor pe care Mitropolia Moldovei și Bucovinei le face asupra mea, aceasta a găsit un sprijin din partea primarului Comunei Cristești, domnul Borfotină Lucian, care a făcut unele afirmații pentru care mă și adresez Excelenței Voastre. Mai precis, primarul Comunei Cristești a afirmat că a primit o solicitare din partea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei de a construi o capelă în cimitirul satului, căreia urmează să-i dea curs. De asemenea, domnia sa, împreună cu domnul viceprimar Stănuc Liviu, s-a adresat uneia dintre donatorii pământului pe care sunt construite dependințele bisericii parohiale, sfătuindu-o să mă părăsească şi că va avea probleme în Tribunal pentru că a ales să doneze acel teren. Afirmând apoi că în cel mult două săptămâni voi fi expulzat din localitate, primarul a sugerat unora dintre locuitori să nu se mai prezinte la biserica parohială pentru a se solidariza cu mine, amenințându-i că ar putea suferi rigorile legii, în condițiile în care oamenii se manifestă pașnic și în limitele impuse de lege. Nu în ultimul rând, primarul și-a permis să facă comentarii “teologice” cu privire la validitatea lucrărilor preoțești pe care le desfășor eu în parohie, susţinând cu tărie că Împărtăşania pe care eu o dau bolnavilor în vârstă din sat nu este una „valabilă” sau „adevărată”.

Legea administrației publice 215/2001, spune, în articolul 38, litera z) că Consiliul local, iar nu primarul, “sprijină, în condițiile legii, activitarea cultelor religioase”. Legea în condițiile căreia sprijină Consiliul local activitatea cultelor este Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Articolul 9, alin. 1) al legii cultelor impune faptul că “statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee”, iar alin. 2) al legii spune: “statul, prin autoritățile sale, nu va promova și nu favoriza acordarea de privilegii… față de un cult”.

Articolul 10, alin. 6) din lege prevede că “cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuieli privind funcționarea unităților de cult, pentru reparații și construcții noi, în raport cu numărul credincioșilor, conform ultimului recensământ, și cu nevoile reale” (s.n.).

Articolul 41, alin. 1) din Statutul Bisericii Ortodoxe Române stabilește că parohia este persoană juridică de drept privat și utilitate publică, cu drepturi și obligații prevăzute de statutul BOR. Acest lucru este stipulat și de Legea cultelor în articolul 8, alin. (2). Articolul 50, litera e) al Statutului BOR specifică faptul că reprezentantul parohiei în fața autorităților locale este parohul. Articolul 55, litera e) din Statut prevede că adunarea parohială este cea care “ia hotărâri cu privire la zidirea, repararea, restaurarea și întreținerea bisericii, a casei parohiale și a altor clădiri ale parohiei”, pe care le supune aprobării Consiliului eparhial, după care preotul duce la îndeplinire hotărârile Adunării parohiale, iar dacă se impune, ca delegat al parohiei în fața autorității publice locale și administrator al averii bisericești a parohiei, poate cere sprijinul autorității locale, în virtutea art. 10, alin. 6) din Legea Cultelor, pentru construirea unei noi construcții cu caracter religios în parohie, motivând această decizie legal, în funcție de numărul de credincioși și de necesitățile reale ale parohiei.

Singura atribuție a administrației eparhiale în legătură cu autoritățile locale o putem găsi în Statutul BOR la art. 102, lit. j), în care se spune că Permanența eparhială “face demersuri către autoritățile publice centrale și locale pentru obținerea de sprijin destinat susținerii activităților pastoral-misionare, culturale și social-filantropice ale eparhiei și unităților sale, restaurării monumentelor bisericești, precum și construirii de noi biserici în cuprinsul eparhiei”. Este evident că aceste demersuri trebuie făcute în sprijinul parohiilor, iar nu împotriva lor, și trebuie să țină seama de prevederea legii cultelor, care spune că autoritățile locale trebuie să evalueze necesitatea investiției cerute, în funcție de numărul de credincioși existenți.
În Parohia Schit Orășeni, cei mai mulți dintre credincioși susțin poziția canonică pe care mă aflu eu. Mă bucur de sprijinul întregului Consiliu parohial și al Adunării parohiale, care m-au și mandatat să continuu linia ortodoxă a slujirii fără participare la erezia ecumenistă propovăduită de către episcopul locului. Prin aceasta, credincioșii din Parohia Schit Orășeni își exercită drepturile pe care li le conferă Statutul Bisericii Ortodoxe Române, prin articolul 45, care statuează că “credincioșii parohiei au următoarele îndatoriri: de a susține, întări și mărturisi credința Bisericii Ortodoxe, de a viețui potrivit învățăturii de credință ortodoxă, de a participa la sfintele slujbe, de a se împărtăși cu Sfintele Taine, de a împlini faptele milei creștine, de a întreține Biserica și pe slujitorii săi” (s.n.).
În ciuda problemelor disciplinare cu care mă confrunt eu acum, din cauza abuzului la care sunt supus, Consiliul parohial funcționează legal și nu a fost dizolvat de către autoritățile eparhiale superioare, deoarece eu nu am făcut o sesizare în acest sens. În conformitate cu articolul 99 al Statutului BOR, Consiliul eparhial are atribuțiunea de a “confirma, suspenda sau dizolva consiliile parohiale, la sesizarea preotului și la propunerea motivată a protopopului, dispunând instituirea de comisii interimare până la alegerea unor noi organisme parohiale”. Articolul 60 al Statutului afirmă că “pentru activitate potrivnică Bisericii, membrii Consiliului parohial pot fi revocați de către Permanența Consiliului eparhial, la cererea motivată a parohului, avizată de protopop, sau în urma unei constatări de către autoritatea bisericească superioară”. Niciuna dintre aceste situații nu ne-a fost adusă la cunoștință.
Chiar dacă s-ar întâmpla ca Centrul eparhial să dizolve Consiliul parohial, nu s-ar mai putea întruni condițiile alegerii altui Consiliu parohial, care să fie favorabil reluării comuniunii cu Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, cât timp Înaltpreasfinția Sa se află în stare de participare la erezia sinodului din Creta. În prezent, linia mitropolitană se bucură în satul Schit Orășeni de un număr de adepți insuficient pentru împlinirea condițiilor cerute de art. 59, alin. (1) al Statutului BOR, care spune că Adunarea parohială alege din sânul ei pe membrii Consiliului parohial, în număr de 7, 9 sau 12, în funcție de categoria parohiei, precum și 2-4 supleanți, și alin. 3) care spune: “membrii aceleiași familii, precum și rudeniile spirituale (nașii și finii) nu pot fi în același timp membri ai Consiliului parohial”.
Articolul 186, alin. (1) din Statutul BOR precizează că cimitirele parohiale sunt proprietatea parohiei, iar articolul 187, alin. (1) precizează că cimitirul se administrează de către Consiliul parohial, Consiliul mănăstiresc sau protopopiat, sub controlul periodic al Centrului eparhial, iar alin. (2) precizează că “la parohie, cimitirul stă sub supravegherea preotului paroh, a epitropului și a Consiliului parohial”. De aceea, vă punem la dispoziţie şi ultima decizie luată în cadrul şedinţei Consiliului parohial din Schit Orăşeni care arată realitatea din teren cu privire la cimitirul parohiei, care este administrat prin statut juridic şi canonic în mod legal, conform Legislaţiei în vigoare, iar către sfârşitul documentului vă rugăm să ţineţi cont de părerea sătenilor din Schit Orăşeni care nu doresc o altă capelă în sat sau în cimitir, nici amestecul altor preoţi din alte parohii în cimitirul care le aparţine de drept.
Luând în considerare toate aceste aspecte statutare bisericești, putem să afirmăm că în cazul în care Centrul eparhial dorea construirea unei capele în cimitirul satului Schit Orășeni, aceasta trebuia să se facă în consens cu unitatea bisericească locală, adică cu parohia Schit Orășeni. Statutul BOR indică faptul că în situații ca cea în care se află acum Parohia Schit Orășeni Arhiepiscopia Iașilor avea datoria de a reglementa conform sfintelor canoane și propriilor regulamente situația internă a parohiei, în așa fel încât ea să funcționeze în spiritul dragostei și al înțelegerii creștine, iar după aceea, prin preotul paroh, se putea adresa consiliului local localității, în conformitate cu prevederile Statutului BOR și cu legea administrației locale.
De asemenea, potrivit Legii Cultelor, autorităților publice locale le este interzis să devină, în exercitarea funcțiunii, militante în favoarea unui anumit cult și să se implice în problemele interne ale acestuia.
Din toate considerentele expuse mai sus, în virtutea articolului 19, alin. (1) din Legea 340/2004, care stabilește printre atribuțiile prefectului: asigurarea la nivelul județului a aplicării și respectării Constituției, a legilor, a ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, precum și a ordinii publice (lit. a), acțiunea pentru menținerea climatului de pace socială (lit. c), verificarea legalității actelor administrative ale consiliului local și ale primarului (lit. e); a art. 20, al aceleiași legi, care prevede că “prefectul poate verifica măsurile întreprinse de primar sau de președintele consiliului județean în calitatea lor de reprezentanți ai statutului în unitatea administrativ-teritorială și poate sesiza organele competente în vederea stabilirii măsurilor necesare, în condițiile legii”, a articolului 27 din Legea 215/2001, care prevede că “prefectul poate ataca în parte sau în totalitate, în fața instanței de contencios administrativ hotărârile adoptate de consiliul local sau județean, precum și dispozițiile emise de primar sau președintele consiliului județean, în cazul în care consideră că aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale”, respectuos vă solicit să verificați dacă, prin acțiunile pe care vi le-am descris, primarul Comunei Cristești nu a încălcat art. 29 al Constituției României, referitor la autonomia cultelor față de stat, prevederea articolului 9 alin. 1 și 2 din Legea 489/2006, referitor la obligația autorității publice locale de a nu favoriza sau discrimina membrii unui cult religios, articolul 10, alin. 6) din Legea Cultelor referitor la îndeplinirea condiției de necesitate pentru susținerea unui proiect al unui cult religios, și să luați măsurile care se impun prin lege în cazul în care constatați vreo încălcare a cadrului legal.

19.07.2017
Pr. ic. stavr. Ioan Ungureanu

Domnului Dan Constantin Șlincu, Prefect al Județului Botoșani

ortodoxinfo

2

3

4

5

6

7

9

10

11

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Exarhul Patriarhal al întregii Belarus a binecuvîntat pomenirea papistasilor la proscomedie

Mitropolitul Pavel de Minsk, exarhul Patriarhal al întregii Belarus, membru permanent al Sfîntului SInod al Bisericii Ortodoxe Ruse, explică de ce ortodocşii din Belarus pot pomeni pe catolici la proscomedie.

Biserica interzice pomenirea celor nebotezaţi, ereticilor, schismaticilor, păgînilor în timpul liturghiei, ceea ce se reflectă în canoanenele bisericeşti.

Canonul 33 al Sinodului local de la Laodiceea (anul 360)spune (SE OPREȘTE RUGĂCIUNEA CU ERETICII ȘI SCHISMATICII):

“Nu se cuvine a ne ruga împreuna cu ereticii sau cu schismaticii”,

Canonul 37 – (ESTE OPRIT A PETRECE CU NECREDINCIOȘII ȘI ERETICII):

“Nu se cuvine a primi de la iudei sau eretici darurile trimise de sărbători, nici a serba împreună cu ei.”,

Canonul 9 – (OCOLIREA AŞEZĂMINTELOR ERETICILOR)

„Celor ce sunt ai Bisericii nu le este îngăduit să meargă la cimitirele ori la cele ce se zic locuri muceniceşti ale oricăror eretici pentru rugăciune ori pentru vindecare; şi unii ca aceştia, de vor fi credincioşi, să se excomu­nice până la un timp anumit. Iar pocăindu-se şi mărturisindu-se că au greşit, să se primească.”

Canonul 5 al Sinodului VII ecumenic de la Niceea din 787spune: (SE OSÂNDESTE SIMONIA)

Pacat de moarte se considera când oarecari pacatuind, ramân neîn­dreptati. Dar si mai rau decât aceasta este daca se ridica cu cerbicie (înca­patânare) împotriva dreptei credinte si a adevarului, pretuind mai mult pe mamona decât supunerea fata de Dumnezeu, si se împotrivesc rânduielilor Iui canonice. în acestia nu este Domnul Dumnezeu, de nu cumva sme-rindu-se îsi vor veni în fire (se vor trezi) din greseala lor; caci trebuie ca acestia sa se apropie cu tot dinadinsul de Dumnezeu si cu inima zdrobita sa ceara lasarea si iertarea acestui pacat si sa nu se mândreasca cu danie nelegiuita. Caci „Domnul e aproape de cei zdrobiti cu inima”(Ps. 33, 17).

Sfantul Teodor Studitul spune despre cei menţionaţi mai sus că pot fi pomeniţi doar în rugăciunile personale.

aparatorul.md

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ecumenismul este erezie. Hotărârile sinodului din Creta sunt eretice.




Ecumenismul este erezie. Hotărârile sinodului din Creta sunt eretice

Interviu cu Părintele Hariton din Sfântul Munte Athos

Păr. Hariton:

Mă adresez [credincioşilor ortodocşi români], datorită dragostei şi susţinerii creştinilor ortodocşi ai Bisericii Ortodoxe Române, care au aceleaşi probleme ca şi noi creştinii ortodocşi greci, şi pentru că avem o legătură de dragoste cu adevăraţii părinţi care sunt în România, în mănăstiri şi în lume şi cu preoţii şi pentru că părinţii de la Schitul Prodromu al Marii Lavre ne-au rugat să dăm câteva explicaţii teologice şi practice cu privire la această mare erezie care îi preocupă astăzi pe toţi creştinii ortodocşi – ecumenismul.
În primul rând trebuie să spunem în câteva cuvinte despre ce înseamnă ecumenism şi dacă intr-adevăr ecumenismul este erezie. Ecumenismul a fost creat de cercuri lumeşti. Din punct de vedere istoric, putem spune ca ecumenismul este o mişcare care a început după al doilea război mondial, în 1948. Ecumenismul a fost creat pentru a uni diverse grupuri protestante. Nenorocirea este că încă de la început în această mişcare s-a implicat şi Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, cu rezultatul final că este considerată membru cu drepturi egale în Consiliului Mondial al Bisericilor. Cu tot respectul pe care-l avem toţi ca greci şi ca ortodocşi faţă de instituţia patriarhală şi faţă de patriarh, dragoste şi stimă pe care le purtăm fiecare în inimă, pentru că suntem greci şi romei, în ceea ce priveşte ecumenismul, însă, vedem că încă de la început Patriarhia a făcut o greşală imensă: a lăsat tradiţia patristică, linia Sfinţilor Părinţi, şi s-a aliniat sistemelor lumeşti. Patriarhia, cu toate că este singura – noi suntem – singura Biserică, cea ortodoxă, singura Biserică adevărată care există în lume, a acceptat să participe în Consiliul Mondial al Bisericilor ca un membru cu drepturi egale cu fiecare grupare protestantă. Adică ce este în vigoare în acest aşa-zis Consiliu Mondial al Bisericilor, sau al ereziilor cum este în realitate, aceleaşi drepturi egale le are şi Patriarhia [ca şi membrii protestanţi], şi prin urmare toate celelalte Biserici Ortodoxe care sunt implicate în acest Consiliu Mondial. Ce ne atrage atenţia încă de la început este că l-au numit “al Bisericilor”, Consiliul Mondial al Bisericilor, ceea ce înseamnă că Patriarhia, şi prin urmare toate celelalte Biserici Ortodoxe participante, au recunoscut protestanţii ca fiind “biserici” încă de la început.
Din punct de vedere istoric bineînţeles, în toate aceste decenii din 1902, de când a început de fapt ecumenismul, este prima încercare a Patriarhiei Ecumenice de a intra în contact cu lumea protestantă, anglicană, a Vestului. În 1948 ea devine membru egal în Consiliul Mondial al Bisericilor şi, de atunci până astăzi, s-au făcut foarte multe încercări de a instituţionaliza această legătură, având ca scop final unirea. Această unire este deservită de aşa-zisele dialoguri teologice. În cadrul acestor dialoguri teologice, din 1960, dacă nu greşesc, se implică şi papistaşii. Deci înţelegem că ecumenismul, încă de la început, este o mişcare ce se îndepărtează de tradiţia Sfinţilor Părinţi. Pentru noi, prin urmare, se dovedeşte că ecumenismul este o erezie. Şi aşa cum foarte corect şi clar a spus-o în urmă cu multe decenii Sfântul Părinte Iustin Popovici al Serbiei, ecumenismul nu este o simplă erezie, ci este o panerezie, adică înglobează toate ereziile.
Subiectul care ne preocupă este ce atitudine trebuie să avem faţă de ecumenism. Sfinţii Părinţi ne spun că cel mai mare duşman al Bisericii nu sunt prigonitorii creştinismului, ci ereticii şi ereziile. Biserica nu s-a temut de nimic mai mult decât de erezii şi de eretici. Pentru că prigonitorii, care luptau de asemenea împotriva credinţei lui Hristos, cum erau în primele secole ale creştinismului împăraţii idololatri, aceştia au făcut prigoană împotriva lui Hristos care a avut ca rezultat martiriul. Diavolul a văzut că prin martiriu se fac sfinţi şi de asta imediat a început printr-un mod mai viclean să încerce să dărâme creştinismul şi dreapta credinţă, creând astfel ereziile.
Ereziile au apărut de la începutul creştinismului, din nefericire. Prima erezie a fost cea numita gnosticismul, care seamănă foarte mult cu cea a ecumeniştilor de azi. Şi aceştia au făcut un sincretism. Sincretism înseamnă o unire de multe şi diferite ideologii religioase sub o aparenţă creştină. Ceea ce se întâmplă astăzi, ecumenismul încearcă să unească toate grupurile eretice într-o “biserică”, în aceeaşi “biserică”. Deci înţelegem că atunci când există erezie nu putem nici să fim indiferenţi, nici cu atât mai mult să urmăm vreo erezie. Erezia, cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, ne desparte de Hristos, care este Adevărul, şi prin urmare ne privează şi de mântuirea veşnică a sufletului nostru.
Astăzi realitatea în care trăim este foarte dificilă, pentru că ecumenismul a ajuns la apogeu, putem spune, şi în special după sinodul care a avut loc în iunie în Creta. Acolo, din nefericire, 10 dintre Bisericile Ortodoxe Autocefale au semnat şi au hotărât câteva lucruri care nu sunt conforme nici cu dogmatica (învăţătura Bisericii), nici cu eclesiologia Bisericii Ortodoxe, nici cu istoria Bisericii Ortodoxe. Pentru toţi teologii, episcopii şi profesorii care s-au ocupat şi au studiat hotărârile Sinodului din Creta se dovedeşte că acest sinod nu este sinod ortodox şi nu a luat hotărâri ortodoxe. De aceea şi noi suntem datori acum să luăm atitudine faţă de acest sinod. Un creştin ortodox nu poate să aprobe, să accepte hotărârile acestui sinod, pentru că nu sunt ortodoxe.
Unul dintre cele mai importante momente ale acestui sinod este că acceptă că Papa şi toţi ereticii sunt “biserici”, cum suntem şi noi, adică au Taine, au Preoţie, au Botez, având scopul final ca să ne unim toţi împreună ca o singură biserică. Acest fapt nu poate fi acceptat niciodată de vreun ortodox. Din cauza asta se naşte în noi întrebarea: “Ce trebuie să facem, ce poziţie trebuie sa adoptăm?”. În calitate de creştini ortodocşi, care vrem să urmăm învăţătura Sfinţilor Părinţi, suntem datori să respingem hotărârile acestui sinod, care sunt eretice. Pentru aceasta există şi studii teologice care o dovedesc. Primul pas este să încetăm să mai avem comuninune eclesială cu cei care acceptă hotărârile eretice ale acestui sinod. Nu putem ca creştini ortodocşi [să rămânem în comuniune cu cei care sunt în comuniune cu ereticii]… Primul pas care ne preocupă este pomenirea episcopilor. Deoarece în Biserica noastră, în viaţa noastră liturgică, [pomenirea episcopului] are legătură directă cu mântuirea şi sfinţirea noastră prin Tainele Bisericii. De asta pomenirea numelui unui episcop are o foarte mare însemnătate pentru mântuirea noastră. Dacă episcopul este ortodox, atunci toţi dintre noi suntem sub ascultarea episcopului, pomenim numele lui la toate tainele şi avem binecuvântarea şi harul lui Dumnezeu. Când însă episcopul nu mărturiseşte cuvântul adevărului atunci noi suntem datori să urmăm ceea ce spun sfintele canoanele. Concret, în situaţia în care suntem astăzi, după hotărârile Sinodului din Creta, “aşa-zisul Mare şi Sfânt”, care nu a fost nici mare, nici sfânt, nu putem să pomenim episcopi care au semnat şi au acceptat hotărârile ale acestui sinod. Asta ne învaţă Sfinţii Părinţi. Noi nu arătăm nimic după capul nostru, nici nu vorbim după părerea noastră, nici nu învăţam ceva de la noi, ci, pur şi simplu, suntem datori să mărturisim şi să învăţăm şi să promovăm ceea ce învaţă Sfinţii Părinţi. În cazul pomenirii episcopului, sfintele canoanele ale Bisericii sunt clare şi nu încape nici o îndoială. Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol hotărâşte clar că atunci când episcopul nu mărturiseşte cuvântului adevărului, atunci noi suntem datori să încetăm pomenirea. Principalul, cel mai important înţeles al acestui canon este că atunci când noi pomenim un episcop eretic, cu simţăminte eretice, devenim şi noi părtaşi la erezia lui, în credinţa lui, în credinţa lui eretică pe care o exprimă prin simţămintele lui eretice. Or nu putem [să facem aceasta]. Pomenirea episcopului nu este ceva formal, este ceva esenţial pentru mântuirea noastră. Aceasta o învaţă şi Sfinţii Părinţii ai Sfântului Munte.
În anul 1275, atunci când patriarh al Constantinopolului era Ioan Vekkos, care era filo-latin, acesta a fost primul dintre patriarhi care a semnat unirea cu Papa. După schisma din 1054, sau mai bine zis după tăierea din corpul Bisericii Ortodoxe a papistaşilor, a fost prima dată când ortodocşii au mers la papa cu scopul de a se uni. În 1275, reprezentanţi ai patriarhului Ioan Vekkos au semnat la Lyon, în Franţa, unirea cu Papa. Atunci Părinţii Aghioriţi au trimis scrisoare împăratului Mihail al VIII-lea Paleolog şi la al doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol către Ioan Vekkos. Acolo se plângeau de unirea pe care au semnat-o cu papistaşii şi tot acolo ne arată şi ce trebuie să facem. În prima scrisoare a Părinţilor Aghioriţi, ei înşişi ne spun concret, cercetând canonul 15 al Sf. Fotie de la Sinodul I-II Constantinopol, cum am zis: Biserica Ortodoxă a primit de la Apostoli, de la toţi Sfinţii Părinţi şi de la Sinoadele Ecumenice tradiţia că pomenirea numelui episcopului în Sfântul Altar în timpul Sfintei Liturghii înseamnă comuniune deplină cu episcopul, cu credinţa episcopului. Şi de asemenea, aceiaşi Sfinţi Părinţi, interpretând Sfânta Liturghie ne spun că prin pomenirea numelui episcopului noi arătăm supunere desăvârşită faţă de acesta pentru că ne împărtăşim de aceeaşi credinţă cu el. În aceeaşi scrisoare, Sfinţii Părinţi Aghioriţi spun că în Sfânta Liturghie preotul, pomenind numele arhiereului, arată trei lucruri: primul, supunerea lui faţă de arhiereu, că-l recunoaşte ca superior lui, în preoţie; al doilea, că este de aceeaşi credinţă cu arhiereul, adică aceeaşi credinţă pe care o are şi arhiereul; şi al treilea că este continuator al Sfintelor Taine prin Preoţia care a primit-o de la el, prin hirotonirea de către acesta. Deci vedem şi din aceste două direcţii ale Părinţilor Aghioriţi că pomenirea numelui arhiereului nu este ceva formal, tipiconal, ci arată că suntem în legătură cu credinţa arhiereului atunci când îl pomenim.
Acum, întrebarea şi subiectul care ne preocupă este: Dacă episcopul [pe care îl pomenim] nu are simţăminte ortodoxe şi nu mărturiseşte cuvântul adevărului, ce trebuie să facem? Ne spun clar chiar Sfinţii Părinţi că nu putem pomeni acest nume, deoarece, prin pomenire, intrăm în legătură cu credinţa lui. Şi aici este ceva care astăzi scapă atenţiei multora, deoarece există concepţia greşită la foarte mulţi preoţi, monahi şi laici care spun că “noi nu suntem de acord cu episcopii care sunt eretici şi au simţăminte eretice, dar trebuie să-i pomenim pentru că suntem obligaţi să facem asta”. Sfinţii Părinţi, după cum am văzut, nu învaţă aşa ceva, cum că pomenirea episcopului este o chestiune de tipic, ci este ceva esenţial în cadrul Liturghiei. Nu putem deci să pomenim un episcop eretic, pentru că suntem în comuniune cu credinţa sa. Acesta este argumentul cel mai de bază pe care-l avem de la Sfinţii Spărinţi pentru a face întreruperea pomenirii unui arhiereu care nu învaţa credinţa ortodoxă.

Intrebare:

După ce Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a acceptat Sinodul din Creta ca sinod ortodox, pot merge la biserică creştinii ortodocşi români, unde se pomeneşte ierarhul?

Păr. Hariton:

Atât timp cât Biserica Română a acceptat hotărârile sinodului care a avut loc în Creta în vară ca fiind ortodoxe, poporul şi clerul sunt datori să ia fiecare o poziţie responsabilă faţă de sinodul Bisericii Ortodoxe Române. În primul rând, va trebui ca preoţii şi poporul din fiecare mitropolie să ceară de la episcopul lor să declare public personal dacă este de acord, dacă acceptă sau nu acceptă hotărârile din Creta; pentru că se poate ca Sinod să le fi acceptat în România, dar se poate ca un episcop să nu le fi acceptat, deci este datoria obligatorie a fiecare episcop ca personal să declare public dacă sinodul din Creta este eretic sau este ortodox. Dacă vreun episcop declară că acceptă ca ortodoxe hotărârile sinodului, atunci clericii şi laicii sunt nevoiţi să întrerupă comuniunea eclezială cu el. Acest lucru este valabil şi pentru preoţi. Unde există preoţi, într-o mitropolie, care sunt de acord cu mitropolitul lor şi acceptă hotărârile eretice ale sinodului, ceilalţi preoţi şi monahi şi laici nu pot avea comuniune cu ei, nu pot sluji acolo unde slujesc preoţii eretici. Acesta este duhul canonului. Nu o zic unii oameni, o zic canoanele Bisericii.

Intrebare:

Spun Sfinţii Părinţi că fără o credinţă corectă toate virtuţile pe care le putem face sunt în zadar.

Păr. Hariton:

Astăzi, din nefericire, de multe decenii nu se mai face învăţarea credinţei ortodoxe, adică poporul, şi în Grecia, şi în general, nu se catehizează ortodox. Şi nu suntem conştienţi ce mare importanţă au credinţa ortodoxă, dogmele ortodoxe, canoanele sfinte ale Bisericii. Această stare are drept rezultat astăzi înţelegerea greşită şi interpretarea greşită a multor lucruri în viaţa noastră duhovnicească. De exemplu, mulţi cred că dacă se luptă doar pentru virtuţile duhovniceşti, adică să fie atenţi, să privegheze, să postească, să meargă la biserică, să se spovedească, să se împărtăşească, să facă priveghere, să meargă la biserică, asta este de ajuns ca să se mântuiască. Bineînţeles, sunt de ajuns ca să se mântuiască şi trebuie, este sarcina noastră să facem toate acestea, dar toate acestea, toată această luptă spirituală, viaţa în Hristos, cum spunem, pe care trebuie să o trăim, pe ce se sprijină? Care este temelia pe care trebuie să se sprijine? Temelia este credinţa ortodoxă. Este, cum putem spune simplu, ca şi cum am construi o casă pe o temelie care nu există, şi aşa cum, ne-a spus şi Hristos, temelia credinţei, stânca pe care este construită Biserica, este credinţa, credinţa adevărată, teandrică, în persoana Domnului nostru Iisus Hristos. De asta şi lui Petru i-a zis: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea” adică pe piatra mărturisirii credinţei se construieşte Biserica Ortodoxă. Astăzi nu suntem conştienţi de asta, cât de importantă este, din această cauză considerăm greşit dogmele ortodoxe şi canoanele Bisericii şi ne concentrăm mai mult pe o viaţă duhovnicească care credem că ajunge, că nu mai avem nevoie de altceva. Asta este o greşeală, niciodată Sfinţii Părinţi nu au învăţat şi nu au trăit aşa lucrurile. Prima este credinţa, şi pe credinţa ortodoxă şi mărturisire construim toată construcţia virtuţilor. Deci fără mărturisirea credinţei nu putem să spunem că păşim pe drumul Sfinţilor Părinţi. Toţi Sfinţii Părinţi în primul rând s-au luptat pentru a păstra credinţa ortodoxă.
Doar câteva exemple dacă amintesc sunt de ajuns pentru a înţelege aceasta. La Primul Sinod Ecumenic avem trei situaţii diferite: îl avem pe Atanasie cel Mare, care atunci era diacon, simplu diacon, nu era nici măcar preot şi el a fost sufletul sinodului. Adică, prin Atanasie cel Mare, care era diacon atunci, a vorbit Duhul Sfânt şi s-a construit teologia ortodoxă a Bisericii cu privire la erezia ariană, a lui Arie. Avem şi alte două exemple: pe Sfântul Spiridon şi Sfântul Nicolae. Sfântul Spiridon care în viaţa lui lumească a fost cioban a cerut şi el să vorbeasca cu Arie. Ceilalţi părinţi care ştiau că este un om simplu şi că nu este învăţat l-au împiedicat. A insistat că vrea să vorbească personal cu Arie, a coborât acolo jos unde era Arie în sinod şi acolo, având Sfântul teologia empirică înăuntrul său prin minunea care s-a înfăptuit în faţa ochilor lui Arie cu cărămida a demonstrat taina Sfintei Treimi. Arie, cu toate acestea în loc să creadă unei asemenea mari minuni a început din nou cu filosofiile sale. Atunci ce s-a întâmplat? Sfântul Nicolae, care este întruchiparea blândeţei s-a supărat atât de tare încât a coborât şi i-a dat o palmă lui Arie. Atunci toţi Sfinţii Părinţi au rămas şocaţi, nu se aştepta nimeni să se întâmple un asemenea lucru, şi deoarece exista lege împărătească, cine loveşte un om în faţa împăratului merge direct la închisoare şi i se taie mâna cu care a lovit. Atunci Sfântul Împărat Constantin a trebuit să aplice legea statului şi a poruncit să-l închidă pe Sfântul Nicolae în închisoare. Şi Sfântul Nicolae a fost închis într-adevăr în închisoare. În ziua următoare când s-au dus să-l scoată din închisoare, să-l judece, l-au văzut ţinând în mână o sfânta evanghelie de aur şi să poarte omofor, cu toate că a intrat fără să poarte nimic, nici evanghelie, nici omofor. Atunci toţi l-au întrebat surprinşi: „Unde ai găsit astea?” şi a zis: „Noaptea a venit Hristos în închisoare şi m-a întrebat: Nicolae, de ce eşti în închisoare? Pentru dragostea ta, Doamne! zic. la, zice, omoforul, eşti un adevărat păstor. Şi apoi a venit Maica Domnului şi a zis: Nicolae de ce eşti în închisoare? şi am zis: pentru dragostea fiului tău. Ia Evanghelia, tu înveţi cu adevărat Evanghelia”. Şi când au văzut acestea ce i le-au dat Hristos şi Maica Domnului imediat au înţeles măreţia Sfântului Nicolae care a fost atât de zelos în apărarea dogmei ortodoxe în sinod, în primul Sinod Ecumenic. Acesta este pentru noi un exemplu pentru vremurile de astăzi când episcopii nu mărturisesc şi nu învaţă dogmele ortodoxe în popor, având drept consecinţă faptul că poporul este neiniţiat în dogmele ortodoxe. Se limitează doar la o viaţă duhovnicească, să vorbească despre aceleaşi lucruri, lucruri despre rugăciune, toate acestea frumoase, sfinte şi bune sunt, dar pe lângă astea este nevoie şi de învăţătura creştină, trebuie să o aibă şi păstorii şi poporul. Să se cultive, să se intereseze şi să cunoască toate aceste subiecte.

Intrebare:

Părinte, în zilele noastre, mulţi zic că este mai bine să rămânem în Biserică cu câteva greşeli decât să fim în afara Bisericii cu adevărul. Cum înţelegeţi aceste cuvinte?

Păr. Hariton:

Este prima dată când se aude aşa ceva. Adică, şi eu mai auzit şi este incredibil… dacă este posibil vreodată… şi o zic arhierei, este incredibil că poate să spună un arhiereu un asemenea lucru. Asta înseamnă că nu au înţeles ce este Biserica. Este posibil ca Biserica să fie în afara adevărului sau adevărul să fie în afara Bisericii? Acestea două sunt identice, Biserica şi Adevărul. Şi avem cuvintele Domnului. Ce spune Domnul? Spune: “dacă rămâneţi cu Mine atunci trebuie să ştiţi adevărul, şi adevărul vă va elibera”. “Eu sunt adevărul”, a spus Hristos, Hristos se identifică cu adevărul, nu a spus “eu sunt Biserica”, undeva în Evanghelie. A spus “eu sunt Adevărul”. Şi acum există episcopi care spun că este de preferat să fii în Biserică şi nu în Adevăr? Ce înseamnă asta? Este de neînţeles.

Intrebare:

În această situaţie, în Biserică avem greşeli sau erezie? Pentru că sunt două lucruri diferite.

Păr. Hariton:

Aici, din nefericire, se vede una dintre cele mai mari pagube făcute de ecumenism. Adică, astăzi episcopii ecumenişti şi foarte mulţi teologi, şi, din nefericire, trece şi în rândurile poporului, ei cred în aşa-numita teorie episcopocentrică. Ce înseamnă asta? Pentru aceştia Biserica înseamnă episcopul. Aceasta este însă clar o teorie papistaşă, teorie eretică a papismului. Papa spune “eu sunt Biserica”. Această idee a trecut şi la episcopii ortodocşi. Fiecare episcop crede că „eu sunt biserica”, la fel ca Papa, şi din nefericire aceasta trece apoi şi la preoţi, fiecare preot „eu sunt biserica, ce spun eu asta este”. Bineînţeles dacă este în concordanţă cu Evanghelia, cu Sfânta Scriptură, cu învăţătura Sfinţilor Părinţi o vom urma, dacă însă nu este în concordanţă cine poate îndrăzni să spună că eu sunt, ce spun eu asta este. Cu ce drept? Problema este că se identifică persoana fiecărui episcop cu Biserica. Asta este blasfemie. Hristos este Biserica. Capul Bisericii este doar Hristos. Noi suntem mădulare ale trupului lui Hristos. Capul este numai Unul, nimeni nu-L poate înlocui pe capul Bisericii care este doar Hristos. Deci ceea ce spun unii că preferăm să fim în Biserică şi să luptăm din interiorul Bisericii şi nu să fim în afara Bisericii, chiar dacă avem adevărul, nu a spus-o nici un sfânt al Bisericii noastre, pentru că Biserica se identifică cu adevărul, cu Hristos. Şi acestea sunt tot roade ale ecumenismului, ale acestei erezii a ecumenismului. Trebuie foarte multă atenţie şi trebuie să fim foarte atenţi să rămânem statornici în adevărul lui Hristos. Şi pentru asta să studiem izvoarele teologice, scrierile Sfinţilor Părinţi, să rămânem statornici în credinţa noastră, pentru că fără credinţă nu ne mântuim. Ceea ce trăim astăzi însă nu trebuie să ne surprindă, pentru că Sfinţii Apostoli ne-au spus-o de la începutul Evangheliei. Sfinţii Apostoli ne-au învăţat să ne ferim de înşelare şi minciună. Sfântul Ioan Evanghelistul, Evanghelistul iubirii, apostolul iubirii, să vedem cum se exprimă în epistolele sale şi să comparăm cu agapologia ecumeniştilor de astăzi. În capitolul 4, epistola 1 ne atenţionează să nu credem ce auzim atât de uşor, oricine ar fi celălalt, să cercetăm duhurile, dacă sunt ale lui Dumnezeu, pentru că nu toate duhurile sunt ale lui Dumnezeu, pentru că mulţi pseudoprofeţi au venit în lume, mereu a existat şi mereu va exista aşa ceva. Adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu există doar când cineva mărturiseste pe Iisus Hristos, că este Dumnezeu şi om desăvârşit, doar cel ce mărturieşte pe Iisus Hristos ca Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit, aceasta este de la Dumnezeu, şi orice altă învăţătură diferită nu este de la Dumnezeu, ci este de la viclean, de la Antihrist. Învăţătura Bisericii noastre este, cu puţine cuvinte, ca să nu ne întindem prea mult, că trebuie să fim foarte atenţi la erezie, pentru că erezia ne desparte de Trupul Bisericii şi de mântuirea noastră. Şi în special astăzi ecumenismul are această mare capcană că se ascunde, se ascunde chiar în spatele cuvintelor scripturii, în spatele cuvintelor Sfinţilor Părinţi, pe care le deformează şi la urmă le schimbă şi ne scoate în afara duhului Sfinţilor Părinţi.
În încheiere trebuie să spun cu multă iubire către cei ce ascultă aceste cuvinte umile ale noastre, că nu sunt ale noastre, pentru că nu vrem să exprimăm nimic al nostru, ci doar ce spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Trebuie să avem multă credinţă şi multă încredere în Dumnezeu pentru că zilele pe care le trăim sunt foarte grele. Asta nu trebuie să ne deznădăjduiască, ci dimpotrivă să ne dea bucurie, pace, optimism şi speranţă pentru că prin aceste dificultăţi, şi mai ales în problemele de credinţă, ne dă Dumnezeu ocazia să ne arătăm dragostea pentru Hristos şi pentru credinţa ortodoxă. În fiecare epocă au existat erezii şi eretici şi au existat pericole care au ameninţat Biserica. Biserica niciodată nu este în pericol, Biserica este în luptă dar nu este învinsă, „Biserica se clatină dar nu se scufundă”, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Biserica este însuşi Hristos, este stânca de care se lovesc toate valurile ereziilor şi a prigonitorilor, dar rămâne mereu nemişcată . Această încredere să o avem mereu în noi şi să îi mulţumim lui Dumnezeu că în zilele noastre ni se dă această şansă să mărturisim credinţa noastră, să ne aratăm dragostea noastră faţă de Hristos şi credinţa ortodoxă, în mijlocul acestei panerezii a ecumenismului care ne ameninţă pe toţi.
Este o perioadă de încercare şi s-o luăm cu multă smerenie şi cu conştiinţa faptului că suntem oameni neputincioşi şi păcătoşi, dar tocmai pentru că suntem păcătosi şi că nu ne bazăm pe virtuţile şi puterile noastre, dar conştienţi fiind de neputinţa noastră şi de păcatele noastre, să aducem ca jertfă lui Dumnezeu mărturisirea credinţei noastre. Şi ÎL rugăm pe Dumnezeu să ne dea puterea să ridicăm această cruce mare a mărturisirii şi a credinţei, neştiind ce ne-a rezervat Dumnezeu fiecăruia în parte. Nu avem ce să-i oferim lui Dumnezeu, măcar să-i oferim mărturisirea noastră şi credinţa noastră în Hristos. De aceea şi spune Hristos în Evanghelie: Când va veni Fiul Omului pe pământ va mai găsi oare credinţă? Este foarte important, cum spun toţi Sfinţii Părinţi, că în vremurile acestea de pe urmă ceea ce ne va cere Hristos mai mult decât toate este credinţa noastră, să rămânem statornici în credinţa noastră. Şi asta să cerem zi de zi în rugăciunile noastre: să ne lumineze Hristos pe toţi si pe păstori, şi pe preoţi, şi pe arhierei, şi toţi să rămânem statornici în credinţa noastră, şi să ne sprijim unii pe alţii, să avem unire şi dragoste între noi, toţi ortodocşii, în tot locul să fim uniţi, şi să avem credinţa că Dumnezeu nu ne va părăsi. Când Dumnezeu este cu noi nimeni nu ne poate învinge. Biruinţa este a lui Hristos şi a Bisericii. Credinciosul este mereu învingător. Noi să rămanem statornici în ceea ce au zis părinţii Bisericii noastre. Şi cum zice în Sinodiconul ce se citeşte în perioada Triodului, în prima Duminică Postului Mare, Duminica Ortodoxiei „Aşa cum au văzut Proorocii, cum au învăţat Apostolii, cum a primit Biserica, cum au dogmatisit învăţătorii, cum înţelege împreună cu ei lumea locuită, cum luminează Harul, cum lămureşte adevărul, cum a fost erezia izgonită, cum ne întăreşte înţelepciunea să proclamăm, cum a adeverit Hristos, tot aşa gândim şi noi, vorbim, propovăduim, ÎL slăvim pe Hristos ca pe adevăratul Dumnezeu, şi pe Sfinţii Săi, în cuvinte, în scrieri, în gânduri, în jertfe, în Biserici, în icoane, slujind şi preaînălţându-L pe Unul Adevăratul Dumnezeu şi Domn, şi cinstindu-i pe Sfinţi din cauza Domnului lor ca pe cei ce sunt aproape de El şi Îi slujesc, şi le dăm cinstirea cuvenită. Aceasta este credinţa Apostolilor, aceasta este credinţa părinţilor, aceasta este credinţa ortodocşilor, aceasta este credinţa care a întărit lumea”. Să păstrăm exact acestea ce ni le-au dat Sfinţii Părinţi şi să nu avem nici o nelinişte şi teamă în suflete. Dumnezeu şi Maica Domnului le va aranja pentru mântuirea noastră pe care ne-o dorim. Toată lumea să vină în sfânta Biserică a lui Hristos Dumnezeu, care este doar Biserica Sfântă Ortodoxă şi toţi să-şi găsească mântuirea în persoana lui Hristos.
Le doresc la toţi putere, bucurie şi pace în suflete şi încredere în Duhul Sfânt care mereu ne conduce şi nu lasă niciodată Biserica Lui. Biserica este Hristos şi Sfinţii şi noi urmăm cu smerenie drumul Sfinţilor Părinţi. Asta dorim cu tot sufletul nostru şi toţi să rămânem statornici.

sursa

originalul aici:1

Publicat în Ecumenism, Sinodul Tâlhăresc, Uncategorized | Lasă un comentariu

40 de mii de oameni la Cluj-Napoca pentru satanistii de la Depeche Mode



Satanizarea Clujenilor prin formatia „Depeche Mode”

40 de mii de oameni au venit la cel mai aşteptat concert al anului. Trupa Depeche Mode a urcat ieri seară pe scenă, la Cluj-Napoca.

A fost un moment special, pentru că românii i-au pregătit o mare surpriză artistului Martin Gore.

Românii au dovedit că iubesc muzica de calitate, iar clujenii că știu să organizeze un concert de marcă.

Desigur, s-a cantat si John The Revelator, ca doar e un mare hit al lor:

Iata si versurile:

Ioan vizionarul
Puneti-l intr-un lift
Urcati-l cat mai sus

Duceti-l acolo unde muntii se termina
Lasati-l sa-si spuna cartea lui cu minciuni
Ioan vizionarul
Este un manuitor fin

Este timpul sa-l oprim
Luati-l de mana
Duceti-l la tribunal
Sa auzim alibiurile lui

Susţinand ca Dumnezeu – este dreptul sau sfant
El fura Dumnezeul israelitilor
Il fura pe Dumnezeu de la musulmani, de asemenea
Exista doar un singur Dumnezeu, prin si prin
Sapte minciuni, inmulţit cu sapte, inmulţit cu sapte din nou
Sapte ingeri cu sapte trambiţe

Trimite-l acasa cu trenul de dimineata
Ei bine, cine e acela care tipa?
Ioan vizionarul!
Tot ce ne da noua este durere

Ei bine, cine e acela care tipa?
Ioan vizionarul!
El ar trebui sa plece capul de rusine

In curand
In curand
In curand

In curand

Sapte minciuni, inmulţit cu sapte, inmulţit cu sapte din nou
Sapte ingeri cu sapte trambiţe
Trimiti-I acasa pe tren dimineata

Ei bine, cine e acela care tipa?
Ioan vizionarul!
Tot ce ne da noua este durere

Ei bine, cine e acela care tipa?
Ioan vizionarul!
El ar trebui sa plece capul de rusine

In curand
In curand
Ioan vizionarul
In curand
Ioan vizionarul
In curand
Ioan vizionarul

Muzica astora e cica pentru cei mai elevati, iar in Romania o asculta cei ce se lauda ca nu se coboara la nivelor iubitorilor de manele. Are dracul solutii pentru toate gusturile …

napocanews.ro

ortodoxinfo

Publicat în Satanism | Lasă un comentariu

​PARINTELE ELPIDIE, GRECIA – despre cipuri

SURSA

” Nu vor fi ca aceste cip-uri de azi, pentru ca va fi o inventie satanica extrem de complexa si va functiona pe doua nivele:
– Primul nivel va fi similar cu antena satelit prin care putem receptiona informatii . Si vor incerca sa ne implanteze prin vaccinuri nano-echipamente in corp , invizibile cu ochiul liber si va juca rolul de spion . Acest echipament va putea citi si interpreta semnalele corpului uman .
Acesta va fi o parte din pecete . Nu vor putea totusi exista in noi ceea ce satanistii vor sa implanteze prin inselaciune , datorita Sfintei Impartasanii care va avea o putere asa mare incat va anihila “primul nivel ” insa nu pecetea .
– Al doiea nivel va fi un cip extrem de subtil pe care il vor implanta pe mana sau pe frunte . un nano-cip ( nu ca cele din ziua de azi ) care va comunica cu echipamentele pe care le vom avea deja in corpul nostru – si vor functiona ca un tot unitar . Va putea sa interactioneze strans cu materialul genetic al omului si nu va putea nimeni sa-l mai scoata . De aceea , cei care vor primi acest semn vor fi robiti de Antihrist . Aceia care vor primi semnul vor suferi mai mult decat crestinii .” (Parintele Elpidie, Grecia)

A. ) CIP pasiv (fara baterie) – dispozitiv electronic incastrat in carduri de banca, acte de identitate, carduri de sanatate, bancnote, cartele telefonice sau alte produse. In aceste cipuri sunt inglobate datele si detaliile produsului, datele si identitatea biometrica a individului etc.
Atentie!
– Aceastei tehnologii i se poate atasa si GPS!
– CNP-ul, codul de bare si biometria din acte nu afecteaza psihosomatic persoana!
– Implementarea biometriei va ajunge obligatorie!

B. ) BIO-NANO-CIP (BNC) – nanotehnologie nanometrica (pana la o milionime dintr-un
milimetru) ce se bazează pe abilitatea de a construi sau modifica structuri complexe la nivel
atomic, folosindu-se de sinteza mecanică si chimica ce poate fi inserata in structura atomica a
celulelor prin intermediul vaccinurilor, anesteziilor, medicamentelor si alimentelor.

Atentie!
– Aceasta tehnologie este deja implementata fara acordul persoanei!
– Aceasta afecteaza fiziologic persoana! De aceasta tehnologie nu prea aveti cum sa va feriti!
– Aceasta tehnologie poate fi zadarnicita doar de Sfanta Impartasanie, doar de Trupul si  Sangele Fiului lui Dumnezeu!
” Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? ” (1 Corinteni VI-19)

C. ) BIOCIP activ (cu baterie) – dispozitiv electronic detectabil, citit si telecomandat de la
mare distanta prin wireless, antene si sateliti, incastrat in/pe mana sau in/pe frunte. In aceste cipuri care-si vor alimenta bateriile de la caldura corpului, vor fi inglobate toate actele de identitate si contul bancar pentru banii virtuali/platile virtuale. Aceast biocip va comunica cu echipamentul spion (de mai sus), va tine evidenta individului, va colecta si va modifica informatii din organism si va influenta starea fizica si psihica a individului. De aceasta tehnologie nu va mai puteti apara cu nimic.

Atentie!
– Aceasta pecete poate sa ajunga sa aiba chiar forma de tatuaj-electronic sau microcip-wireless!
– Aceasta pecetluire va ajunge sa fie implementata prin viclenie, conditionare, santaj apoi silire!
– Cine va lua aceasta pecete, va iesi osandit pe veci!
” Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. ” (Apocalipsa XIII-16)
” Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se siue în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.” (Apocalipsa XIV, 9-11)

” Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei ” (Ioan 8-31)

Publicat în Cipuri, Uncategorized | Lasă un comentariu