Cuvânt al PĂRINTELUI PETRONIU TĂNASE la Sfinţii Apostoli PETRU ȘI PAVEL (29 iunie): “Cine ne va despărţi de dragostea lui Hristos?”

wp-image--1960208399

wp-image-1459743051.

Cuvânt la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie)
Cu ce cununi de laudă vom încununa după vrednicie pe marii apostoli ai lui Hristos, pe Petru şi pe Pavel? Pe aripile cunoştinţei de Dumnezeu, mâinile Evangheliei darului, râurile înţelepciunii, luminătorii lumii, trâmbiţele Teologiei; pe tâlcuitorii învăţăturii şi stricătorii înşelăciunii, pe săbiile Duhului cele înfricoşate şi stâlpii Bisericii: pe Petru, piatra credinţei, şi pe Pavel, ritorul Bisericii lui Hristos!
Aşa se minunează Sfânta Biserică astăzi punându-ne înainte spre duhovnicească cinstire icoana marilor Apostoli Petru şi Pavel, care ne-au adunat la această sfântă prăznuire. Să ne închinăm cu multă evlavie înaintea lor şi să ne învăţăm din pilda vieţii lor, care este chipul adevăratei slujiri a lui Hristos.

wp-image-1459743051

Sfântul Apostol Petru a fost chemat de Domnul pe când pescuia cu fratele său Andrei pe lacul Ghenizaretului. „Veniţi după Mine, îi cheamă Domnul, şi vă voi face vânători de oameni” (Matei 4, 20), şi cei doi fraţi, lăsând mreaja şi luntrea, au mers îndată după El. Aşa îşi începe Petru ucenicia în Hristos, hotărât, fără ezitare, cu toată dăruirea. Cine ar mai face astăzi ca el? Să lase familie, casă, rude, să părăsească totul fără şovăire şi să urmeze chemării lui Hristos: „Veniţi după Mine!”

Odată, Mântuitorul, vrând să afle din gura ucenicilor ce cred ei despre Dânsul, îi întreabă: „Voi cine credeţi că sunt Eu?” Petru este cel dintâi, care răspunde hotărât: „Tu, eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu”. Pentru care răspuns, Domnul îl fericeşte zicând:
„Fericit eşti, Simone, că nu trup şi sânge ţi-a descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu cel din ceruri. Şi-ţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 17-18).
Pentru hotărârea, dârzenia, sinceritatea şi dăruirea sa, Mântuitorul îl împodobeşte cu acest titlu de cinste: „Piatră a credinţei”.
Iată pe Petru cerând să meargă pe ape: „Doamne, porunceşte-mi să vin la Tine pe apă”, şi Petru merge pe apa învolburată a Ghenizaretului ca pe uscat. În vremea spălării picioarelor, la Cina cea de Taină, numai Petru se împotriveşte învăţătorului, Care le spală picioarele: „Cum, Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”. Şi tot el, plin de râvnă întru apărarea Stăpânului taie cu sabia urechea slugii arhiereului, în noaptea prinderii Domnului, în Ghetsimani.

wp-image--950195696

După Pogorârea Sfântului Duh, Petru este un neobosit propovăduitor al Evangheliei. Iată pe pescarul cel neînvăţat, pe meşteşugarul cel zelos şi hotărât vânând dintr-o singură cuvântare trei mii de oameni; iată-l vindecând boalele şi neputinţele nu numai cu cuvântul, ci şi cu umbra. Iată-l întărind biserici şi cetăţi pe piatra credinţei, aducând la Hristos nenumărate mulţimi, începând de la Ierusalim până la Roma cea păgână, înfruntând şi ruşinând păgânătatea şi necredinţa. Nimic nu a fost în stare să-i înfrângă râvna şi arderea duhului. Doar ucigaşul împărat Nero a stăvilit-o prin răstignire. Dar şi în moarte s-a arătat dârz: „Să nu fiu răstignit ca Domnul şi învăţătorul meu, nu sunt vrednic de aşa cinste“, şi a fost răstignit cu capul în jos.

„Iisus a înfipt crucea în pământul pe care l-a răscumpărat; Petru o înrădăcinează în cer, privind răsturnat împărăţia, ale cărei chei îi fusese încredinţate. Iisus atârnă cu toată greutatea spre pământ, ca un rod pe ramură. Dar Petru este răstignit mai jos, ca o ancoră deasupra adâncului. Ancora vie a Bisericii, cea întărită pe mărturisirea lui“ (Claudel).
Petru, piatra credinţei! Pe această piatră s-a zidit Biserica lui Hristos şi nici porţile iadului nu o vor birui.
Sfântul Apostol Pavel, numit Saul înainte de chemarea la apostolat, a fost întru început un prigonitor al creştinilor. Îl vedem păzind hainele celor ce ucideau cu pietre pe Sfântul Arhidiacon Ştefan, lângă zidurile Ierusalimului. Iar mai apoi, el însuşi este cel ce suflă cu ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului (Faptele Apostolilor 9, 1). Dar a dobândit milă de la Hristos, pentru că nu din răutate, ci din neştiinţă lucra astfel şi prin chemarea minunată de pe drumul Damascului a fost ales spre slujire, ca să poarte numele Domnului înaintea neamurilor celor păgâne (Faptele Apostolilor 9, 15).

wp-image--258174427

Iată-l pe Pavel în slujba lui Hristos! După ce s-a dăruit pe sine cu totul lui Dumnezeu, I-a adus un şi mai mare dar: popoare, continente, mări, lumea întreagă. Căci mergând asupra ţărilor greceşti, în ţările barbare şi străbătând întreg pământul, zbura ca un vultur, smulgând rădăcinile păcatului, izgonind neştiinţa, ducând lumina adevărului. Ce jertfă poate fi asemenea celei a lui Pavel, pe care el a jertfit-o cu sabia Duhului Sfânt şi a adus-o lui Hristos pe altarul cel mai înalt decât cerurile? Iată-l alergând neobosit în vestirea Evangheliei, din Ierusalim în Asia Mică, de aici în Europa, înfigând sabia Crucii în inima păgânismului, în Atena; adunând ajutoare pentru cei lipsiţi, întemeind şi întărind comunităţi creştine, cu cuvântul şi cu fapta şi cu scrisul. În Asia fiind, scrie celor din Corint, mustrându-i pentru păcatele lor, că „nedrepţii, desfrânaţii, beţivii şi lacomii n-au împărtăşire cu Hristos.“ Din Corint trimite romanilor dar duhovnicesc spre întărire învăţându-i că „nu auzitorii, ci plinitorii Legii se vor mântui.” Din temniţele Romei scrie celor din Asia, efesenilor, filipenilor şi colosenilor, întărindu-i în Evanghelie. Străbate Asia, Europa şi ajunge până în Spania propovăduind pe Hristos cel răstignit, iar în cele din urma, după grele necazuri şi temniţă, îşi sfârşeşte viaţa muceniceşte, tăindu-i-se capul cu sabia.

wp-image--880576612.

Sfântul Apostol Pavel, mozaic, Baptisteriul lui Neon, Ravenna, sec. V.O, minunată alergare la Hristos! Mii şi zeci de mii de kilometri în necazuri, boală, oboseală, bătăi şi primejdii de tot felul, fără să-i ostenească picioarele, fără să i se înmoaie limba de vestirea Evangheliei! „Oare cine mă va despărţi de dragostea lui Hristos?“. O minunată roadă a dragostei celei desăvârşite! Pentru că în mai puţin de 30 de ani a putut să aducă la Adevăr pe greci, pe sciţi, pe romani, din dragostea de Hristos şi de fraţii pentru care ar fi voit să fie anatema! O, minunată dragoste, care a făcut pe Pavel să se facă tuturor toate, ca pe toţi să-i dobândească!

Pavel, ritorul cel iscusit al Bisericii şi cântăreţul cel sublim al dragostei:
„De aş grăi în limbi omeneşti şi îngereşti, iar dragoste nu am, m-am făcut aramă sunătoare şi chimval răsunător. De aş avea darul proorociei, de aş şti toate tainele, de aş avea toate cunoştinţele şi de aş avea toată credinţa încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de mi-aş împărţi toată avuţia şi de mi-aş da şi trupul să mi-l ardă, fără dragoste la nimic nu-mi foloseşte” (1 Corinteni, 13).
Aceştia sunt, iubiţi credincioşi, luceferii pe care îi prăznuieşte astăzi creştinătatea, pe care Mântuitorul i-a încununat cu negrăită slavă, iar Biserica în cântări de laudă îi fericeşte zicând: Bucură-te Petre Apostole, Piatra Credinţei! Bucurate Pavele Apostole, Ritore al Bisericii!
Prăznuind cu cântări de laude pe mai marii Apostolilor, Biserica ne pune înainte icoana adevăratei slujiri a lui Hristos. Pentru că viaţa creştină aceasta este viaţă în Hristos, slujire apostolească.
Dar sfinţii apostoli nu au ajuns dintr-o dată la această înălţime, ci au pornit din condiţii mult asemănătoare cu ale noastre. Petru era un simplu pescar pe lacul Galileii, iar Pavel împletitor de corturi şi pe deasupra slab trupeşte şi bolnăvicios. Apoi nu au fost scutiţi de păcate şi de grele căderi. Petru, ucenic apropiat al Domnului, martor al atâtor minuni şi văzător al slavei dumnezeieşti pe muntele Taborului, de trei ori s-a lepădat de Domnul şi învăţătorul, în vremea patimilor: „Nu-L cunosc, nu-L ştiu!“ Dar Pavel? Cu ce pornire şi vifor prigonea pe creştini? Însuşi Domnul îl mustră pe drumul Damascului: „Saule, de ce Mă prigoneşti?”
wp-image-1876176303

Ca şi noi, s-au împărtăşit de aceleaşi daruri. Pentru că acelaşi Duh Sfânt, Care S-a pogorât peste Apostoli la Cincizecime, îl primim şi noi prin sfintele taine ale Botezului şi Mirungerii.
„Oare nu ştiţi, că sunteţi temple ale Duhului Sfânt?” ne întreabă Sfântul Apostol Pavel.
Dacă prin aceste trăsături Apostolii nu se deosebesc prea mult de noi, apoi prin altele cât de departe suntem noi de dânşii! Au căzut, s-au rătăcit, dar odată ce au regăsit pe Hristos, nimic nu i-a mai putut despărţi cu dragostea de Dânsul. „La cine să ne ducem, Doamne?”, răspunde Petru, când unii dintre ucenici începuseră să părăsească pe învăţătorul, „pentru că numai Tu ai cuvintele vieţii veşnice şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu.“ Iar Pavel mărturiseşte cu tărie:
„Cine ne va despărţi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigoana, sau sabia, sau foametea, sau golătatea? Nu! Nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici cele de acum, nici cele viitoare, nimeni, dar absolut nimeni nu va putea să ne despartă de dragostea lui Hristos” (Romani 8, 35).
Dar dragostea de Hristos însemnează trăire cu El, pătimire cu El, răstignire împreună cu El. Dacă zicem altfel, ni se împotriveşte Pavel, care aşa a slujit: „în osteneli mai mult, în bătăi peste măsură, în temniţă mai mult, la moarte adeseori, bătut cu toiege şi cu pietre, în primejdii pe mare şi pe uscat; osteneli, trudă, în privegheri de multe ori, în foame şi sete, în frig şi golătate“ (2 Corinteni). Şi asta nu numai o vreme, ci toată viaţa. Aşa au urmat pe Hristos Sfinţii Apostoli, aşa şi creştinii de după ei şi de totdeauna. Viaţa monahicească şi pentru o pricină ca aceasta este o viaţă aspră şi cu nevoinţe, ca măcar prin puţine suferinţe monahul să se asemene cu Hristos. De aceea, monahul se leapădă de avuţii şi trăieşte în sărăcie, ca să fie asemenea cu Cel ce a sărăcit pentru noi; se leapădă de voia sa, ca să fie ascultător Celui ce a fost ascultător până la moarte Tatălui Ceresc; îşi chinuieşte trupul prin post, prin deasa plecare a genunchilor, prin lacrimi şi privegheri, pentru ca măcar aşa să simtă cât de puţin durerile răstignirii. Da, ca să slujeşti lui Hristos, sa să fii ucenic al Lui, trebuie să fii mistuit de dragostea Lui, trebuie să suferi şi să te răstigneşti împreună cu El; să-ţi răstigneşti toate patimile şi stricăciunile din tine. Aşa au slujit Apostolii şi toţi sfinţii, pe care Biserica ni-i pune înainte, pildă de urmat.
„Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos”, ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel astăzi, iar Hristos ne cheamă azi şi de-a pururea ca şi pe Petru: „Veniţi după Mine şi Eu vă voi odihni pe voi, că jugul Meu este bun şi sarcina Mea uşoară.” Iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne încurajează zicând că dacă avem râvna pentru virtute, nimic nu ne poate împiedica să fim asemenea cu Pavel. Nu numai harul a făcut din el ceea ce a fost, ci şi dragostea lui, râvna lui întru slujirea lui Hristos şi întru purtarea Crucii. De aceea şi noi, uitându-ne la pilda marilor Apostoli, să zicem împreună cu Ei: Cine oare ne va despărţi de dragostea lui Hristos? Iar de suntem ai lui Hristos, apoi să ne răstignim împreună cu trupul şi patimile şi poftele lui. Ca să ne facem vrednici ucenici ai lui Hristos, cu rugăciunile Sfinţilor şi Marilor Apostoli Petru şi Pavel, pe care îi prăznuim astăzi. Amin.
(din: Parintele Petroniu de la Prodromu, Editura Bizantina, Bucuresti, 2015)

Publicat în Sfinţii Apostoli PETRU ȘI PAVEL (29 iunie), Uncategorized | Lasă un comentariu

Sfântul Teofan Zăvorâtul ne ajută să ne spovedim autentic şi lucrător

wp-image-1589880915

 “Domnul si Mântuitorul nostru ne cheamă pe toti la Sine, graind: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu!” Sa ascultăm acest glas mângâietor şi să ne grăbim către Domnul. Impărăţia lui Dumnezeu – ce lucru negrăit de bun! Şi pocăinţa – ce mijloc lesnicios, îndemânos şi grabnic, mai ales în aceste zile, când toată rânduiala de viaţă, şi pilda de obşte, şi aceste slujbe mişcătoare, umilicioase, ne trag chiar împotriva voii noastre la plâns şi pocăinţă! Pe drept cuvânt Sfântul Apostol, înainte de începutul postului, i-a chemat pe toţi in Duminica lăsatului sec de brânză: „Iată, acum este vremea bineprimită! Iata acum este ziua mântuirii!” Vremea este bineprimită fiindcă păcătosul aţipit nu va mai auzi în nici o altă vreme asa des chemarea însufletitoare: „Desteaptă-te, cel ce dormi, si te va lumina Hristos!” Si bine faceţi că, luând aminte la această poftire, alergaţi la uşile pocăinţei cu atâta râvnă. Purcedeţi, deci, mai cu îndrăzneală, bateţi mai stăruitor! Multmilostivul va deschide, va tinde căi voi mâinile Sale şi vă va primi în braţe. Lucrarea pocăinţei este simplă: un suspin şi un cuvânt: „Am păcătuit, n-o să mai fac!”Insă acest suspin trebuie să străbată cerurile, să devină mijlocitor înaintea tronului Dreptăţii; şi acest cuvânt trebuie să şteargă din cartea vietii toate înscrisurile prin care sunt însemnate acolo păcatele noastre. Dar de unde vor lua ele asemenea putere? Din osândirea de sine fără cruţare şi din frângerea fierbinte de inimă. Iată, într-acolo şi trebuie să fie îndreptată toată strădania noastră de a ne pocăi: înmuiaţi-vă şi frângeţi-vă inima – şi apoi, în ceasul spovedaniei, nu vă ruşinaţi să destăinuiţi tot ce vă face de ruşine înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. In lucrarea pregătirii pentru spovedanie şi împărtăşire, cel mai greu ne vine să ne călcăm pe inimă şi să ne destăinuim părintelui nostru duhovnicesc, de fapt, însă, acesta ar trebui să fie lucrul cel mai îmbucurător. Oare nu e o bucurie pentru cel acoperit de răni să fie vindecat, pentru cel pătat de toata necurăţia să fie spălat, pentru cel legat în lanţuri să fie slobozit? Dar tocmai în aceasta stă puterea dezlegării preoţeşti de la spovedanie: venim acoperiti de rani si plecăm vindecaţi, venim necuraţi si plecăm albiţi, venim în lanţuri şi plecăm liberi. Aceasta e făgăduinţa lui Dumnezeu: „Spune tu fărădelegile tale mai înainte, ca să fii îndreptăţit!” Vei fi îndreptăţit fără nici o îndoială; dar mai înainte spune fărădelegile tale fără să tăinuieşti nimic. Să ştii că numai rana descoperită se vindecă, numai necurăţia dată în vileag se spală, numai lanţurile arătate se desfac. Ia seama dar, să nu pleci netămăduit, nealbit şi neslobozit! Cel ce lucrează aici e Domnul. Părintele duhovnicesc Il reprezintă şi spune Cuvântul Lui. Domnul ştie păcatul tău, şi tu nu poţi să nu ţi-l recunoşti în gând înaintea Domnului; dar Domnul vrea să ştie dacă tu ţi-ai da păcatul în vileag înaintea fetei Lui atunci când ti S-ar înfăţişa El însuşi ori te-ai ascunde, aşa cum au făcut protopărinţii. De aceea a şi rânduit să îţi arate faţa Sa în părintele duhovnic care te spovedeşte, poruncindu-i să spună în numele Său şi cuvânt dezlegător care, rostit fiind pe pământ de o făptură slabă, mai apoi este pecetluit în cer prin puterea lui Dumnezeu. Şi încă o faţă mai închipuie părintele duhovnicesc: faţa întregii omeniri. Cel ce se ruşinează să se dea în vileag la spovedanie să alunge această ruşine prin gândul că schimbă ruşine cu ruşine: o ruşine mare cu o ruşine mică, o ruşine fără bucurie si fără folos cu o ruşine mântuitoare! Inaintea feţei întregii omeniri vor fi date cândva în vileag toate faptele noastre rele, şi ne vor acoperi cu o asemenea ruşine, că mai bucuroşi ne-am învoi să cadă munţii peste noi decât să fim supuşi unei asemenea ruşini. Iată, de aceea a şi rânduit Domnul să ne ruşinăm înaintea unuia singur, a duhovnicului, ca prin aceasta să ne scape de ruşinarea înaintea întregii omeniri. Este o anumită viclenie preapierzătoare în inimile noastre: uneori oamenii isi arată cu plăcere toate păcatele afară de cel principal, de cel care ruşinează mai mult decât toate faţa noastră. Cel mai ades e un păcat trupesc, însă poa­te fi şi oricare altul. Cel în care se află o asemenea neputinţă e gata a purta orişice nevoinţe şi a săvârşi orişice virtuţi,numai să rămână neatinsă boala pe care a îndrăgit-o. La Domnul însă, legea e aşa: „Nu Imi da milostenie, dacă pătimeşti de lipsa întregii înţelepciuni; nu îmi da post, dacă eşti împovărat cu dragostea de agonisită; nu îmi da osteneala rugăciunii, dacă eşti bolnav de slavă deşartă. Descoperă-ţi rana, ca să se vindece şi să se preschimbe în frumuseţe prin virtutea potrivnică ei”. Să se însufleţească, aşadar, tot sufletul, să se infrângă pe sine mai ales în privinţa a ceea ce se împotriveşte înfrângerii. Acest rod nevrednic al pocăinţei este urmarea pregătirii nepotrivite pentru spovedanie.Spovedaniei îi premerge pregătirea prin ostenelile postirii, însingurării, privegherii şi rugăciunilor. Această parte a vieţuirii aspre, care chinuie şi frânge trupul, a fost rânduită cu scopul ca sub această nevointă exterioară să se zămislească şi să se desăvârşească întru străpungere mişcările de pocăinţa ale inimii. Ea e neapărat trebuincioasă ca mijloc, dar fără simţămintele de pocăinţă nu are scop şi îşi pierde însemnătatea. Despre cel ce se străpunge numai la arătare nu se poate încă spune că are deja putere pentru o spoveda­nie deplină, fără ruşinare; dar cel ce pe lângă asta se străpunge şi lăuntric face spovedanie curată, deplină, fără ascunzişuri. Cel ce şi-a cunoscut păcatul, s-a recunoscut vinovat pentru el, l-a plâns şi a ajuns să se dezguste de el, acela a zis deja înaintea lui Dumnezeu în chip lăuntric, prin aşezarea inimii lui: „Sunt vinovat! N-o să mai fac!” Unul ca acesta e gata să se mărturisească înaintea întregii lumi, nu numai a părintelui său duhovnicesc. Şi iată unde esta rădăcina deplinătăţii pocăinţei: în frângerea inimii pentru păcate însoţită de dezgust faţă de ele! Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Deci înmoaie-ţi inima, topeşte-o frângând-o – şi ea va lepăda afară de la sine tot ce e necurat; iar spovedania va arde toată necurăţia prin focul ruşinării si al dezlegării de către Dumnezeu. Inima care lăcrimează şi se îndurerează atrage înţelepciune, ce îl învăţa pe cel care se pocăieşte sa lucreze în pocăinţa sa, atât lăuntric, cât şi în afară, in aşa chip încât să culeagă cu mâinile pline roadele ei, în rândul cărora intră nu numai miluirea şi deplina iertare, ci şi deplina schimbare a inimii spre bine, de la care vine îndreptarea vieţii. Cel ce şi-a străpuns adânc inima se mărturiseste deplin şi după spovedanie se arată cu totul înnoit. Aduceţi-vă aminte de pilda Mariei Egipteanca, a Taisiei, a Evdochiei, a lui Moisi Arapul, a lui David, a tâlharului şi a altora. La o asemenea schimbare să râvnească acum oricine se pregăteşte pentru spovedanie! In urma dezlegării de păcate, frângerea inimii şi spovedania dau naştere unirii în pocăinţă a elementului dumnezeiesc cu cel omenesc, din care iese o făptură nouă, aşa cum a ieşit la început din scăldătoarea botezului. De asta sa vă şi învrednicească Multmilostivul Dumnezeu pe voi pe toţi, ca toţi să ieşiti din spitalul pocăinţei întru totul tămăduiţi şi cu desăvârşire înnoiţi în toate simtamintele şi aplecările inimii voastre; ca de acum înainte să iubiţi ceea ce mai înainte vreme vă lăsa reci şi să urâţi cele faţă de care mai înainte erati impătimiţi; ca să iubiţi în locul mâniei blândeţea, în locul trufiei smerenia, in locul beţiei trezvia, în locul curviei întreaga înţelepciune [curatia], în locul zavistiei voirea de bine, în locul urii dragostea, în locul zgârceniei dărnicia, în locul iubirii de plăceri înfrânarea, în locul leneviei iubirea de osteneală, în locul împrastierii seriozitatea, în locul gâlcevirii iubirea de pace, în locul judecării şi clevetirii cinstirea aproapelui – într-un cuvânt, în locul oricărui păcat şi oricărei patimi virtutea şi buna aplecare potrivnică. Cineva care s-a pocăit aşa cum trebuie, atunci când după spovedanie tovarăşii de viaţă păcătoasă pe care-i avusese înainte vreme l-au poftit la plăcerile lor obişnuite, a răspuns: „Eu nu mai sunt acelaşi!” Iată cu ce întocmire sufletească se cade să ne arătăm şi noi la sfârşitul pregătirii pentru împărtăşire, aşa încât atunci când se vor răscula patimile cu care ne-am deprins, cerând să fie satisfăcute, toate oasele noastre să le răspundă:„Noi nu mai suntem aceiaşi!” Şi aşa va fi, dacă ne vom cunoaşte păcatele, ne vom mărturisi vinovăţia pentru ele şi le vom plânge, şi vom dobândi dezgust faţă de ele, şi le vom mărturisi fără să tăinuim nimic părintelui nostru duhovnicesc, luând hotărârea nestrămutată de a nu le mai repeta: fiindcă atunci puterea lui Dumnezeu se va pogorî în noi şi ne vom arăta zidiţi întru Hristos Iisus spre fapte bune, ca întru ele să umblăm, ferindu-ne de tot răul. Amin! (din: Sfantul Teofan Zavoratul, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)

Sursa

Publicat în Sfântul Teofan Zavoratul | Lasă un comentariu

Scrisoare de dor către Părintele Justin, de la pământ la cer

„Fiecare suntem vinovaţi pentru toţi, şi toţi pentru unul”(Părintele Justin Pârvu)

Părintele meu drag şi sfânt… de ce este aşa de mare distanţa între Cerul sfânt şi pământ?

1De ce nu pot primi ca odinioară Pacea lui Hristos, ca atunci când îmi plecam capul şi cu o glumă şi o binecuvântare sfântă îmi ridicai „lanţul cel greu al păcatelor”? Simţeam atunci, că fără vorbe prea multeai înţeles iadul din sufletul meuşi cu puterea şi dragostea lui Hristos mă vindecai şi îmi dădeai şi arvuna –Bucurie sfântă şi putere de luptă …

Acum mă lupt …dar nu cu patimi şi păcate, ci cu DORUL. Mi-e dor de spovedaniile şi discuţiile extrem de folositoare de după; mi-e dor de harul smereniei de care se umplea chilia mea după acele spovedanii. Dar mai ales a început să-mi fie frică, de fapt mai mult spaimă, căci văd aproape zilnic împlinindu-se multe din prorociile şi vorbele pline de duh pe care le spuneai neamului român …Forţa satanică a stăpânilor lumii va fi învinsă de blândeţea şi smerenia creştinilor! Da, părinte! Smerenia e cheia şi taina cu care am putea învinge duhul lumii acesteia …şi tocmai asta ne lipseşte.
O altă vorbă de duh pe care ne-ai lăsat-o ca un testament, mă zdrobeşte efectiv, punându-mi în faţă crudul adevăr din cauza căruia suferim toţi… Adevăratul creştin caută Împărăţia cerurilor înlăuntrul său şi nu se teme de nimic în lumea aceasta trecătoare.

Dar cum să nu ne temem când în lumea aceasta care s-a transformat într-un iad, aflam zilnic ştiri înspăimântătoare ca aceasta: „Un singur vecin ar putea ÎNVINGE România în cazul unui RĂZBOI. Clasamentul mondial al FORŢELOR ARMATE. Cine sunt musculoşii planetei şi unde se plasează ţara noastră”. Sau: „Ţările vecine Ucrainei se pregătesc de război civil la Kiev. Asul din mâneca Rusiei şi trei scenarii de final”.

La astfel de ştiri bulversante, poporul român pentru care, părinte sfânt, ai sacrificat tot timpul vieţii aici pe pământ, e alarmat şi confuz, e speriat şi contrariat – şi atunciîntreabă aşa zişiicunoscători şi analişti istorici şi politici. Iată ce răspuns primim de la Mircea Cosa – unul din experţi – la întrebarea: Ce vom face noi, românii, în caz de război cu Rusia?

„Ce vom face noi? Ne temem că vor venii ruşii peste noi, dar ne mai liniştim că ne vor apăra americanii! Slavă Domnului că americanii au venit şi ne vor apăra, dar să nu uităm că ruşii sunt deja în România cu Lukoil, cu Aluminium Slatina şi cu alte multe firme ascunse în societăţi ungureşti, cipriote, austriece, etc. De aceşti ruşi cine ne apără când noi nu avem arma capitalului românesc şi nici americanii nu prea investesc la noi”?!

Of, părinte sfânt, mi-e dor de cuvintele sfinte cu care rezolvai şi responsabilizai poporul român în astfel de situaţii… pentru că repetai mereu că: În vreme de prigoană creştinii să se adune în jurul preoţilor.Sunt convinsă că şi acum, din Împărăţia Cerurilor, ne trimiţi sfaturi şi ajutor… dar e aşa de mare prăpastia între noi şi sfinţi, încât nu numai că nu înţelegem ce ne spun prin îngerii păzitori, dar nici nu mai tresărim în suflet cu lacrimi de pocăinţă şi dorinţa de mângâiere sfântă. Suntem goi şi reci ca nişte pietre. Părinte, ajută-ne! Avem nevoie mai mult ca oricând să ne adunăm în jurul preoţilor şi vlădicilor din această ţară. Dar cum să o facem?! Tocmai acum când întreaga ortodoxie este înlănţuită de forţele ecumenismului apostat.
Cred că tot Cerul s-a clătinat în zilele de 24 şi 26 mai anul acesta când a avut loc la Ierusalim o „întâlnire istorică” între patriarhul ecumenic al Constantinopolului –Bartolomeu, şi Papa Francisc al Romei, care prin întâlnirea lor au vrut să marcheze 50 de ani de când predecesorii lor, Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Athenagoras s-au întâlnit la Ierusalim, între 4 şi 6 ianuarie 1964, ridicând ulterior anatemele, ce au stat la mijloc între cele două Biserici, de-a lungul secolelor.

Dar întâlnirea nu s-a terminat aşa, ci au reuşit performanţa satanică de a participa la o slujbă ecumenistă în Sfântul Mormânt, după care au semnat şi o declaraţie comună unde, în final, cei doi patriarhi ortodocşi (al Ierusalimului şi al Constantinopolului) împreună cu Papa au declarat, nici mai mult, nici mai puţin, că „aşteaptă cu nerăbdare ziua în care,în sfârşit se vor împărtăşi împreună din Cina euharistică”. Şi au şi întărit această idee spunând că „împărtăşirea din acelaşi Potir este dorinţa şi scopul nostru”.

Părinte sfinte, nu există durere mai mare pentru sufletele noastre ortodoxe, decât această ultimă cădere din care nimeni şi nimic nu ne va putea salva. De aceea am îndrăznit să-ţi tulbur liniştea divină cu scrisoarea mea de dor, pentru că ţin minte că atunci când un om sau un grup de oameni, sau chiar ţara întreagă erau în tulburare sau incertitudine, primeam pe loc răspuns divin şi ajutorul tău nesperat cu rezolvarea minunată a situaţiilor.
Te rugăm şi acum, părinte sfinte, coboară-ţi privirea către fiii tăi duhovniceşti care au mare nevoie măcar să înţeleagă în ce moment istoric suntem. Cum să trăim, în ce fel să ne pregătim sufleteşte ca să atragem mila lui Dumnezeu? Chiar dacă noi, generaţia asta, nu doar că nu mai facem nimic în comparaţie cu creştinii primelor secole, ba chiar Îl hulim şi Îl dispreţuim pe Dumnezeu prin păcatele noastre.

Spun Sfinţii Părinţi că pe copiii Săi Dumnezeu nu-i va părăsi. Mijloceşte, Părinte sfinte, pentru toţi care am crezut în mântuire prin rugăciunile şi binecuvântările tale. Scriam mai devreme că mi-e tare dor de pacea şi sfinţenia din chilia mea în urma spovedaniilor – parcă ar fi fost ieri!

Dar cu spaimă în suflet îmi aduc aminte de ultimele cuvinte lăsate ca testament: „mai sunt 12 luni şi vine urgia”! Cum să păstrăm liniştea şi pacea sfântă pe care ne-ai răspândit-o peste toţi care am crezut în tine şi în acelaşi timp să primim cu bucurie URGIA de care ne-ai avertizat? DA, CU BUCURIE! Pentru că aşa ai trăit anii din puşcărie, chinurile, bătăile, foamea şi mai ales înjosirea sufletească de la comuniştii hulitori de Hristos. Dar aşa ai trăit, spre uimirea noastră, ca un martir până în ultimele clipe de viaţă pământească, sfâşiat şi însângerat de boală, dar cu seninătatea şi bucuria ce a fost prezentă în vieţile tuturor sfinţilor.
Nu îndrăznim să ne ridicăm până la acest nivel de iubire totală pentru Dumnezeu, dar mila lui Dumnezeu ar fi pentru noi forţa extraordinară care ne-ar duce pe drumul Mântuirii. Ştiu că Domnul a avut nevoie de tine, părinte, de aceea te-a chemat la El. Noi nu suntem vrednici de nicio cinste sau mângâiere, nici aici pe pământ, cu atât mai puţin în Împărăţia Cerurilor, dar pedeapsa pe care o meritam noi, a preluat-o Hristos cu jertfa Sa, asumată pentru noi.

Pe EL roagă-L, Părinte, să primim iertare şi chip şi timp de pocăinţă pentru Mântuire!

Preaputernice şi slăvite, Doamne Iisuse Hristoase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti smerita noastră rugăciune pentru rugăciunile şi viaţă sfântă a Părintelui nostru Justin din Petru-Vodă.

Monahia Ecaterina Fermo, articolpublicat în nr. 34 al revistei ATITUDINI

maicaecaterina.ro

Publicat în Cuviosul Justin Pârvu | Lasă un comentariu

Patriarhul sustine ca educarea ecumenista ajuta la integrarea in Diaspora..

Patriarhul sustine ca educarea ecumenista ajuta la integrarea in Diaspora…c e mi se pare insa sensibil este legatura pe care o face intre rolul statului si al invatamantului de stat si al religiei in scoli de a pregati copiii pentru dialogul si acceptarea celorlalti ( imigrantilor) si iar ma duce Gandul ca odata cu aparitia post revolutie Grupului pentru…auziti aici blasfemie Grupul de dialog pentru ”reinoirea” Bisericii (de parca Biserica nu at fi Una si Neschimbata) prin introducerea religiei in scoli..grup a carui intentii sunt recomandate tocmai prin profilul membrilor ce l-au si compus… DIN PROGRAMUL PATRIARHULUI DANIEL LA STRASBOURG

Luni, 11 aprilie 2011

Seara, PF Daniel, Patriarhul României, va lua parte la cina oferită în onoarea sa de Arhiepiscopia romano-catolică de Strasbourg, care organizează un simpozion cu tema “Orient, Occident, provocările actuale al dialogului inter-religios”, ce va avea loc în catedrala din Strasbourg.
Marţi, 12 aprilie 2011, Patriarhul României va participa la lucrările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu tema “Dimensiunea inter-religioasă a dialogului inter-cultural” şi va rosti o prelegere în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Publicat în Ecumenism | Lasă un comentariu

Liturghie ecumenista in Sankt-Petersburg cu participarea clericilor Patriarhiei Ruse, anul 2017


In data de 20 ianuarie in Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Sankt-Petersburg, in cadrul saptaminii de rugaciune ecumeniste pentru unitatea tuturor crestinilor, a avut loc o liturghie speciala, la care au participat reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe Ruse, catolicilor, luteranilor si ai evanghelistilor.

Potrivit participantilor, o astfel de liturghie reprezinta nu doar o rugaciune dar si un simbol al efortului comun pentru a avea un dialog colectiv intru Hristos.

aparatorul.md

Publicat în Ecumenism, Uncategorized | Lasă un comentariu

Clujul, orașul intoleranței! Parada Gay de la Cluj va avea o contramanifestație naționalistă

Mai multe partide politice naționaliste au semnat la Cluj un pact de susținere a familiei tradiționale. Prima luptă se va da la marșul Gay de sâmbătă, 1 iulie.

1Acordul a fost semnat de principalele forțe naționaliste din România, Partidul România Unită, Partidul România Mare și Partidul Noua Dreaptă. Momentul simbolic a fost ales astfel încât să se coordoneze cu mitingul organizat sâmbătă, cu începere de la ora 13:00, în Piața Avram Iancu din Cluj-Napoca, pentru protejarea familiei tradiționale.
Adunarea de sâmbătă, la care sunt invitați să participe toți clujenii care susțin că familia este constituită doar ca uniune între bărbat și femeie, are loc în aceeași zi cu marșul homosexualilor, autorizat pentru prima dată în Cluj.

Avocatul Tudor Ionescu, liderul Noii Drepte, e convins că alianța va funcționa optim în Cluj deoarece Clujul este un județ creștin cu C mare, românesc cu R mare și cu tradiție, unde alianța va reuși să obțină un rezultat foarte bun la următoarele alegeri, scrienapocanews.ro.

Dan Brudașcu, președintele PRM Cluj, a declarat că semnarea protocolului este benefică.

Vicepreședintele național al PRU, Alexandru Cordoș, a anunțat că alianța nou-constituită va lupta pentru identitate, credință, familie și unitate. ”Acceptăm diversitatea, dar care trebuie să fie realizată cu respect față de valorile tradiționale, creștine, față de cetățenii țării. Este un vis împlinit ceea ce am realizat astăzi, de mult prea mulți ani se dorește unitatea forțelor naționaliste. Clujul e primul județ din România care a semnat constituirea alianței la nivelul județului, un semnal pentru România. Naționaliștii nu se vor lăsa convinși să stea deoparte. Centenarul care va avea loc anul viitor nu se arată unul în normalitate, care să fie pregătit, dar noi, ca alianță, trebuie să avem un rol și o implicare în acest eveniment. Dacă vecinii din Ungaria au un departament împotriva centenarului, noi avem un departament pentru centenar, pe care nu-l vedem nicăieri”.

”Foarte mulți clujeni au scris Primăriei, arătând că nu sunt de acord cu această manifestare a homosexualilor. Se pare că primarul Emil Boc nu ține cont de dorințele clujenilor, și ne întrebăm care e motivația pentru autorizarea paradei homosexuale: e de acord primarul cu această paradă neo-marxistă care dorește legalizarea adopțiilor de către homosexuali și care n-are nimic de a face cu democrația, drepturile omului sau cu civilizația? Fie primarul e de acord cu ceea ce ei promovează, fie a cedat unui lobby. Noi vom fi în stradă oriunde va fi nevoie pentru apărarea valorilor naționale”, a declarat Codrin Goia, președintele Noua Dreaptă Cluj.

”Asistăm la un fenomem îngrijorător, extinderea acestor manifestări în afara Capitalei. O dată ce au primit autorizație de la Primărie în acest an, cu siguranță vor cere și în anii următori, iar cei din Primărie intră într-o tradiție tristă pentru că la anul vor obține mult mai ușor autorizație aceste manifestări. Petițiile trimise de cetățeni primarului Emil Boc au fost ignorate. Asta are loc în contextul în care avem 3 milioane de semnături pentru revizuirea constituțională a definiției familiei. Ne dorim ce există în alte state europene, cum e precizat în Constituția Poloniei, a statelor Baltice, chiar și în Constituția Ungariei, să fie definită căsătoria ca uniunea dintre bărbat și femeie, o precizare care va opri legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex. Prin manifestarea de la Cluj, ei nu fac decât să provoace în contextul pregătirii referendumului pentru modificarea Constituției. E o manfiestare obscenă, o știm de la București, o manifestare a perversității, de asta are nevoie municipiul Cluj-Napoca? Ne dorim o păstrare a climatului de normalitate și moralitate publică, pentru că partea privată nu ne interesează. În stradă suntem și noi, și copiii primarului Emil Boc.
Nu ne dorim ca Bucureștiul și Clujul să devină Sodoma și Gomora moderne. Acest gen de manifestări aduc atingere și ordinii publice, am văzut acest lucru la București, în anii trecuți, unde am văzut mici războaie civile, ori legea spune că dacă o manifestare afectează climatul de ordine publică, nu trebuie autorizată. Dacă acest rău e un fapt împlinit, noi nu am putut sta spectatori de la balcon. Am înștiințat primăria, am obținut înaintea lor autorizație pentru marșul normalității. Inițial reprezentanții homosexualilor au solicitat autorizație pentru manifestare tocmai în fața Catedralei Ortodoxe și a statuii lui Avram Iancu. De ce? tocmai pentru a provoca. Pe cine să provoace? românii care iubesc biserica și pe cei care îl iubesc pe Avram Iancu. Noi am reușit să cerem autorizație înaintea lor. Totuși, manifestarea noastră e pentru viitorul României, pentru viitorul copiilor care vor fi educați aici. În colegiul în care am terminat eu, la ora asta au loc anual parade ale homosexualilor. Profesorii îi obligă pe elevi să plimbe prin tot liceul drapeluri cu acele culori ale curcubeului. Se poate ajunge la fel și în Cluj. Revoluția homosexuală e una mondială, premierul Luxemburgului a fost primit aici cu soțul de mână, în Irlanda a fost numit premier homosexual, în Serbia ortodoxă a fost numită o femeie premier lesbiană. Credeți că e exclus să avem și noi așa ceva? Trebuie să facem ceva. Noi apărăm normalitatea. Și trebuie să fim atenți și la termenii cu care lucrează ei în spațiul public și în presă. Homofob ar însemna frică de oameni. Acum se ascund sub sintagma LGBT, pentru că oamenii nu știu ce înseamnă. Prima dată s-au ascuns sub sintagma gay, care în engleză înseamnă vesel. Sunt homosexuali, nu vorbim de academicieni, sunt niște perversiuni sexuale, pe care ei doresc să le aducă în spațiul public”, a completat Tudor Ionescu, co-preşedintele Alianţei BINE.

stiridecluj.ro

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Sfânta Liturghie săvârșită de parintele Theodoros Zisis, având ca protopsalt pe Gheron Sava Lavriotul

                         *

Vești bune în tabăra anti-ecumenistă din Grecia. Duminică, 25 iunie, la mănăstirea Sfânta Parascheva din Milochori Ptolemais, a slujit Sfânta Liturghie părintele Theodor Zisis, avându-l în strană pe gheron Sava Lavriotul, conform site-ului Katanyxis. Iată că grecii sunt uniți și trec peste anumite diferențe de abordare a luptei împotriva pseudo-sinodului din Creta. E bine de luat aminte și de anti-ecumeniștii din România, căci în sfat și unitate putem birui fiara ecumenistă ce sugrumă la vârf BOR.

ortodoxinfo

Publicat în Prof. Univ. Dr. THEODOROS ZISIS | Lasă un comentariu

Premierul Canadei, cu copiii la parada gay

Premierul canadian a participat la parada gay, din Toronto. Nu singur, ci împreună cu soţia şi cu doi dintre copiii lor. Justin Trudeau şi-a pictat pe faţă o frunză de arţar în culorile curcubeului. A reunit, astfel, două simboluri: al Canadei şi al comunităţii LGBT.

La parada de anul trecut, acelaşi Justin Trudeau scria istorie. Devenea atunci primul premier canadian în exerciţiu care mărşăluia la o paradă gay. Spunea, la acel moment, că nu ar trebui să fie ceva ieşit din comun, ca un prim-ministru să participe, la un astfel de eveniment. Şi promitea că, atât timp, cât el va fi în funcţie, asemenea gesturi vor fi noua normalitate canadiană.

digi24.ro

LEGATURI :

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Un băiat TRAVESTIT de numai 8 ani a ajuns RĂSFĂȚATUL presei HOMOSEXUALE


Lactatia cu un microfon pe care scrie LGBT

Nemis Quinn Mélançon Golden are numai 8 ani dar are deja un nume de scenă: Lactatia. De la 7 ani „a început să joace rolul unui travestit exuberant” la Montreal.

Potrivit unei discuții pe care părinții copilului au avut-o cu cei de la site-ului BestKeptMontreal, aceștia susțin că „etapa cea mai importantă” a fiului lor – devenit vedetă a numeroase mass media homosexualiste canadiene – a fost când acesta a declarat că vrea să fie „o fată cu penis”, când „traversa o fază Beyonce foarte intensă”.

1

Vă scutim de înregistrarea video oribilă în care acest puști de 8 ani – rătăcit de o societate și de niște părinți nebuni – îi explică unui reporter fremătând: „Cred că toată lumea trebuie să facă ce vrea în viață. Nu contează ce cred ceilalți. Dacă vrei să fii un travestit și părinții nu vă dau voie, atunci aveți nevoie de alți părinți.”

evz.ro

totusi am sa vi-l dau:

Publicat în Homosexualitate | Lasă un comentariu

În Irlanda, Guvernul a ordonat: bărbații pot fi femei și femeile, bărbați. E loc și pentru „non-binari” și „intersexuali”

David Quinn, directorul Institutului Iona din Irlanda, atrage atenția la consecințele legalizării căsătoriei ca uniune între două persoane, „indiferent de sex”. La 2 ani de la referendumul care a redefinit familia și a eliminat condiția ca soții să fie de sexe diferite, Parlamentul irlandez adoptă legi tot mai radicale prin care realitatea biologică este deconstruită și înlocuită cu constructe ideologice.

În 2015, Irlanda a adoptat una dintre cele mai radicale legi ale „recunoașterii” de gen din lume. Legea spune că corpul și sexul (sau „genul“) sunt total independente unul de altul. Această lege era aplicată, până acum, doar persoanelor cu vârsta peste 18 ani. Un amendament va extinde însă legea și la persoanele în vârstă de 16 ani, dar chiar și mai radical, o va extinde la copiii mai mici, atât timp cât ei obțin permisiunea părinților și a doi medici pentru „schimbarea genului”.
Este greu de supraestimat radicalismul acestei noi legi. Fiecare om se naște cu un anumit sex. Corpul tău este corp de bărbat sau de femeie – deci, ești bărbat sau femeie, în consecință. Acest fapt este considerat acum o idee cu totul învechită, sau mai rău decât atât, habotnică. Și, desigur, este considerat un semn de mare „progres” a te debarasa de această „credință învechită”.
Rezultatul este că, în dreptul irlandez, o persoană a cărei corp este de bărbat din punct de vedere fizic, deci care este de sex masculin până la ultima lui catenă de ADN, acum se poate auto-declara pe sine ca fiind de sex feminin, iar Statul va schimba toate documentele oficiale ale acelei persoane, recunoscându-l ca femeie. Cu alte cuvinte, o persoana cu penis va fi recunoscută de stat ca fiind, de fapt, femeie.
Citește și: VIDEO Caitlyn Jenner s-ar simți „mizerabil” și ar vrea să „redevină bărbat”
Același lucru se aplică, evident. și în sens invers. O persoană cu un vagin și uter (o femeie, cum ar zice „învechiții”), poate fi recunoscută în mod oficial de către statul irlandez ca bărbat. Acesta este motivul pentru care unele grupuri pro-avort spun acum că „nu toată lumea care are nevoie de un avort este femeie”. Există, iată, și „bărbați” care solicită avorturi.
Deci, după cum puteți vedea, statul a decis acum oficial că organismul nostru nu are nimic de-a face cu sexul nostru biologic.
Acesta este motivul pentru care ideologii gender vorbesc în termeni de „gen atribuit la naștere”. Medicul ar putea, observând organele genitale ale unui copil, să-i declare în certificatul de naștere sexul – dar acest lucru nu va mai fi un dat, ci doar un „gen atribuit la naștere“. S-ar putea schimba mai târziu! Școlile vor trebui să învețe acest lucru, iar întreaga societate trebuie să fie obligată să-l accepte.
Ideologii de gen, trebuie să fie spus, fac o distincție între sexul biologic și „gen”. Ai putea avea sex biologic masculin, și acesta este un dat, dar „genul” este o chestiune de alegere.
Cu toate acestea, ca să mărim confuzia, nici genul s-ar putea să nu fie o chestiune de alegere în cele din urmă, ci tot un dat. Gândiți-vă la Caitlyn Jenner. Ea/el va insista ca el/ea a fost întotdeauna o femeie și de fapt n-a avut parte de nicio alegere ci pur și simplu i-a luat o lungă perioadă de timp pentru a ajunge la această concluzie și pentru a anunța în mod public.
Citește și: Nebunia lui Bruce Jenner
Indiferent care din aceste puncte de vedere le acceptați (sau nu le acceptați), un lucru rămâne cert: guvernul a decretat – corpul tău poate fi disociat în întregime de „genul” tău…
Mai mult, amendarea actualei legi a „recunoașterii de gen” va trece fără nici o opoziție în Parlament. Va deveni probabil lege din 2019 sau cam așa ceva.
(PS. Conform modificării propuse, nu va trebui să alegeți doar între a fi bărbat sau femeie. Veți putea opta de asemenea pentru a fi „non-binar” sau „intersexual”. O listă peste care am dat recent, conține mai mult de o sută de „genuri”. Singurii care lipsesc din listă? Bărbat și femeie)

Sursa

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu