MESIA așteptat de rabini este ANTIHRISTUL: Rabinul de la Mormântul Regelui David ne anunță că se pregătește COROANA DE AUR ce va fi înmânată lui MESIA de către toate neamurile Pământului



Coroana de aur regală mesianică

”L-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui coroană din aur fin” – Psalmul 21:3, Biblia lui Israel (Psalmul 20:3, Biblia Ortodoxă)

Rabinul Yosef Berger, rabin la Mormântul Regelui David de pe Muntele Sion, a inițiat un proiect special pentru a făuri o coroană din aur, care să fie prezentată împăratului Mesia, la venirea sa în Ierusalim.

Rabinul Berger, descendent direct al regelui David, a explicat că înființarea statului Israel și Războiul de șase zile au fost minuni evidente și că trăim astăzi la începutul erei mesianice. Crearea unei astfel de coroane, a spus el, și unirea celor 70 de națiuni ale lumii în jurul proiectului, va grăbi sosirea regelui.

”Timp de 2.000 de ani, Israelul l-a așteptat pe moshiach (Mesia), a spus rabinul Berger. ”Ca simbol al credinței noastre că această perioadă de așteptare s-a încheiat, ar trebui să pregătim o coroană, deoarece primul act al moshiach va fi restaurarea dinastiei Davidice, care va fi vizibil diferită de orice altă regalitate care a existat vreodată.”

Berger are un puternic interes personal în proiect. El este fiul rabinului Shalom Berger, liderul spiritual al miilor de membri ai sectei Mișkoltz a evreilor hasidici. Rabinul Yosef Berger poate să-și urmărească descendența familială, din tată în fiu, direct până la Regele David.

Pentru a ilustra natura specială a dinastiei Davidice, rabinul Berger a citat din profetul Zaharia.

”Şi va fi Domnul Împărat peste tot pământul; în vremea aceea va fi Domnul unul singur şi tot aşa şi numele Său unul singur.”Zaharia 14:9 (Zaharia 14:9, Biblia Ortodoxă)

”Domnia instaurată de moshiach va uni toate cele 70 de națiuni, aducându-le cu bucurie pe Muntele Sion, pentru a-i sluji lui Hashem(Dumnezeu, literal ‘numele’)”, a spus Rabbi Berger.

Rabinul a subliniat că un rege al Israelului va asigura terminarea exilului, întoarcerea exilaților va fi completă, Templul va fi reconstruit și serviciul Templului va fi restabilit.

”Ni se poruncește să anticipăm acest lucru, să ne rugăm pentru el, în orice moment, până când merităm să-l vedem cu ochii noștri”, a spus Rabbi Berger. ”Este scris în Midrash (învățăturile omiletice) că generația care anticipează și tânjește pentru împărăția lui Dumnezeu este răscumpărată imediat. Dar această anticipare, ca orice mitzvah (porunca Torei), devine mai puternică atunci când este însoțită de o acțiune fizică.”

Pentru a-și ilustra punctul (de vedere), Rabbi Berger a spus o poveste referitoare la un anumit tzaddic (om neprihănit), pe care mulți oameni l-au vizitat pentru a cere binecuvântări. O dată, două cupluri s-au apropiat de el, ambele cerând să fie binecuvântate cu un copil. Tzaddik s-a conformat. În anul următor, cuplurile s-au întors. Binecuvântarea dată unui cuplu s-a materializat, dar celălalt cuplu a rămas fără copii. Când au întrebat de ce binecuvântarea lor a rămas fără răspuns, tzaddicul a dat un răspuns simplu.

”După ce i-am binecuvântat, au plecat și au cumpărat un cărucior pentru copil”, a spus el.

Rabbi Berger a explicat lecția ilustrată în poveste. ”Adevarata credință duce la acțiune”, a spus el.
”Și acțiunea întărește inima să creadă și mai mult. Este puterea credinței care face ca binecuvântările să devină realitate.”

Rabinul a remarcat că au fost depuse eforturi uimitoare pentru a se pregăti Al III-lea Templu și că toate vasele sunt gata, dar nu s-au făcut pregătiri pentru Mesia care va construi Templul.

”Crearea unei coroane pentru rege este fără precedent”, a spus rabinul Berger. ”Când toate cele 70 de națiuni se vor uni într-un act de dragoste destinat în mod expres regelui din Ierusalim, acesta va fi cu siguranță răspunsul de la Hashem.”

Rabinul Berger i-a descris pe rabinii care, de-a lungul generațiilor, ar fi vrut să-și exprime anticiparea lui Mesia într-o manieră materială: să desemneze o cameră pentru Mesia, cu mobilier special, sau să pună deoparte un costum special de îmbrăcăminte, în care să-l salute. Aceste încăperi și haine ar rămâne neatinse, așteptând scopul lor desemnat.

”În această generație, când este clar că Mesia este iminent, așteptând doar să se dezvăluie, trebuie să ne pregătim inimile prin acțiuni care ne întăresc credința”, a spus Rabinul Berger. ”Prin pregătirea unei coroane actuale, facem primul pas spre a aduce în realitate viziunea lăuntrică a regelui. Frumusețea unui adevărat rege nu a mai fost văzută în lume de când a început exilul și profeții ne-au asigurat că se va întoarce.”

breakingisraelnews.com via ortodoxinfo

Lucrează direct pentru înscăunarea lui antihrist în fața maselor de oameni adormite, e Ereticii Kiril, Daniel, Teofan şi co.



„Aşadar, vă rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos: Folosiţi numai hrană creştină! Depărtaţi-vă de buruiana străină, care este erezie! Că ereticii, pentru a părea vrednici de crezare, amestecă pe Iisus Hristos cu propriile lor gânduri, întocmai ca cei care dau băuturi otrăvitoare amestecate cu miere şi vin; cel ce nu ştie, ia cu plăcere băutura otrăvitoare şi moare din pricina acelei rele dulceţi.”Sfântul Ignatie Teoforul

1Ereziarhul Kiril Gundiaev alături de rabinul din New-York Arthur Schneier (cel din stânga sa) şi rabinul israelian Iona Metzger

Patriarhul Kiril: „Dragii mei frați hasidici… Eu voi pentu voi totul ca visul vostru să se îmlinească!”

În […] 2007, […] pe 29 august a venit aici Kiril, el încă era pe atunci mitropolit, și s-a întâlnit solemn la Zidul Plângerii cu frații săi dragi și scumpi, jidovii hasidici, unde a pronunțat sus și tare în public la canalul de televiziune al Israelului următoarele cuvinte: „Dragii mei frați hasidici, eu – următorul patriarh, eu voi face pentru voi totul ca visul vostru să se împlinească!”

2Metzger si Arhiepiscopul Ciprului se angajeaza sa aprofundeze relatiile

Postul din Ierusalim / 8 decembrie 2011

1

Iar de curând, la postul de televiziune publică aservită Satanei, au transmis fărădelegea Mitropolitului Teofan Savu, care a făcut pact cu rabinii de sărbătoarea Hanuka.

Ecumenismul interreligios este pe față, iar toate acțiunle se centralizează în jurul jidanilor, care așteaptă întronizarea lui antihrist!

Premierul Israelului subliniază importanța istorică a reconstruirii Templului lui Solomon:

Sfantul Chiril al Ierusalimului:

„Toată această statură a lui Antihrist – învăţătura şi faima lui de geniu, minunile lui mincinoase şi întreaga sa viaţă făţarnică şi plină de toată înşelăciunea – vor avea un singur ţel: să ia în stăpânire cârmuirea întregii lumi, asupra tuturor neamurilor. Dobândirea popularităţii în rândul evreilor va fi cea dintâi etapă pe acest drum. Antihrist va face tot ce-i va fi cu putinţă pentru ca evreii să-l recunoască drept Mesia al lor cel făgăduit. Va reuşi să ducă la bun sfârşit organizarea guvernului evreiesc şi se va apuca să înfăptuiască visul cel vechi de veacuri al evreilor – refacerea templului lui Solomon.

După aceea „va fi silit de oameni şi va fi proclamat împărat, iar mulţimile evreilor îl vor iubi; el va reface Ierusalimul şi le va ridica templul.“

Sfantul Cosma Etolul:

”Evreul imi spune ca Hristosul meu e un copil din flori si Preasfinta Fecioara a mea e o desfrinata, iar Sfinta Evanghelie imi spune ca acest lucru e de la diavolul. Mai am acum ochi sa ma uit la evreu? Daca un om ma ocaraste, imi omoara mama, fratii, copiii, dupa care imi scoate ochii, ca si crestin am datoria sa-l iert. Dar sa-L ocarasca ei pe Hristosul meu si pe Preacurata Fecioara a mea! Eu nu vreau sa-i mai vad, dar domniile voastre cum va rabda inima si mai faceti afaceri si tocmeli cu evreii? De ce v-am spus acestea, crestinii mei? Nu ca sa-i omorati pe evrei si sa-i prigoniti, nu, ci ca sa-i plangeti ca L-au lasat pe Dumnezeu si s-au dus cu diavolul. V-am spus ca sa ne caim acum pina mai avem vreme, ca sa nu se intimple sa se minie Dumnezeu pe voi si sa ne lase din mina Lui si sa patim si noi ca evreii si chiar mai rau“.

Fugiți de pseudo-episcopii trădători, slugi ale lui antihrist. Îngrădiți-vă de erezie, prin aplicarea Canonului 15 I-II Constantinopol. Canonul vă dă dreptul să vă îngrădiți de erezie și să vă faceți datoria de creștini, de a lua Crucea și a urma pe Hristos!

,,Cele ce sunt rânduite pentru presbiteri, episcopi, mitropoliţi, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun presbiter (preot), sau episcop, sau mitropolit, ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh, şi nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât şi rânduit în Dumnezeiasca Slujbă tainică, ci mai înainte de înfăţişarea sinodicească şi de osândirea definitivă a acestuia, ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acesta să fie cu totul străin de toată preoţia, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Şi s-au hotărât şi s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovăţii se depărtează de întâii lor stătători, şi fac schismă şi rup unitatea Bisericii.

Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare erezie osândită de Sfintele Sinoade, sau de Părinţi, fireşte de comuniunea cu acela, care propovăduieşte erezia în public, şi cu capul descoperit o învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi şi pe pseudo-învăţători, şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schismă şi dezbinări”.

CANONUL 71 apostolic (Oprirea comuniunii cultice cu paganii si iudeii)

„Dacă vreun creştin ar duce untdelemn sau ar aprinde lumânări la tem­plul păgânilor sau la sinagoga iudeilor, în sărbătorile lor, să se afurisească.”

Sfantul Iustin Popovici:

„Da, omul este închinător al lui Hristos sau este închinător al diavolului, a treia cale nu există.”

„În fapt, toate duhurile care locuiesc lumea noastră pămîntească sau care trec prin ea se împart în două soiuri: în cele de la Dumnezeu și în cele de la diavol. De la Dumnezeu sînt acelea care recunosc și mărturisesc că Iisus este Cuvîntul lui Dumnezeu întrupat, Mîntuitor și Domn, iar de la diavol, cele care nu recunosc aceasta. Toată filosofia diavolului stă în aceasta: a nu-L recunoaște pe Dumnezeu în lume; a nu recunoaște prezența Lui în lume; a nu recunoaște întruparea, înomenirea Lui în lume; a afirma și propovădui că nu este Dumnezeu nici în lume, nici în om; că nu este Dumnezeu nici în Dumnezeu-Omul; că este o prostie să credem că Dumnezeu S-a întrupat în om și poate trăi în om; […]Și toată învățătura, toată persoana, toată ideea, tot gîndul, tot omul care nu recunoaște că Iisus este Dumnezeu și Mîntuitor, Dumnezeu întrupat și Dumnezeu-Om, își are originea ei de la Antihrist, este a lui Antihrist. Iar astfel de persoane, și învățături, și idei au existat chiar de la începutul arătării Domnului Hristos în lume. Pentru aceasta și zice sfîntul cunoscător al tainelor despre Antihrist: și acum este. Orice om, orice idee din lume care tăgăduiește pe Dumnezeu-Omul Hristos și Biserica Lui este de la Antihrist. Plăsmuitorul oricărei ideologii anticreștine, în chip nemijlocit sau mijlocit, este Antihrist. În fapt, toate ideologiile se pot reduce la două feluri: acelea care sînt pentru Hristos și acelea care sînt pentru Antihrist. În cele din urmă, omul se găsește în lumea aceasta pentru ca să dezlege o singură problemă: dacă este cu Hristos sau împotriva lui Hristos. Și orice om, fie că vrea, fie că nu, numai asta face: dezleagă problema aceasta, această a-tot-problemă. Și fiecare dintre noi este sau iubitor de Hristos, sau luptător împotriva lui Hristos, a treia cale nu există. Da, omul este închinător al lui Hristos sau este închinător al diavolului, a treia cale nu există.” – Biserica Ortodoxă și Ecumenismul(pdf)

isp

Mitropolitul Teofan dansand cu jidanii:


Sursa

PARASTAS ECUMENIST ORTODOXO-PAPISTAȘ DE ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI


București, 1 decembrie de Ziua Națională, cu ocazia ceremoniei militare de la Mormântul Ostașului Necunoscut, din Parcul Carol I. 

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII) Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească. (10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.) CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE) Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15). (47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare) CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII ŞI ERETICII) Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se şi afurisească. (7, 45, 70, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 6, 29, 33, 37, 38 Laod.) CANONUL 6 al Sinodului local de la Laodiceea Să nu fie iertat ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu, stăruind ei în eres. [Apostolic, can. 45, 65] TÂLCUIRE Nu sloboade canonul acesta pe eretici să intre în Biserica lui Dumnezeu, cea de ortodocşi ţinută, dacă nu vor a se întoarce şi stăruie în eres. Vezi şi cel apostolesc 45. CANONUL 32 al Sinodului local de la Laodiceea Nu se cuvine a lua binecuvântările ereticilor, care mai mult sunt necuvântări, decât bine cuvântări. [Apostolic, can. 45] CANONUL 33 al Sinodului local de la Laodiceea Nu se cuvine cu ereticii, sau cu schismaticii a se ruga împreună. TÂLCUIRE Rânduieşte canonul acesta să nu ne împreună rugăm, nici cu ereticii, adică cu cei ce greşesc în credinţă, nici cu schismaticii, adică ce după credinţă sunt ortodocşi, dar de soborniceasca Biserică despărţiţi pentru oarecare predanii, şi obişnuiri care se pot vindeca, după canonul 1 al marelui Vasilie. Vezi şi pe cel 45 apostolesc.

https://www.aparatorul.md/parastas-ecumenist-ortodoxo-papistas-de-ziua-nationala-a-romaniei/

ECUMENISM LA ALBA-IULIA: MONUMENTUL UNIRII SFINŢIT DE ORTODOCŞI ŞI GRECO-CATOLICI

1 decembrie 2018. Sfințirea Monumentului Unirii de la Alba Iulia de către ecumenistul Daniel, apoi greco-catolicii îl „sfințesc” și ei sub privirile acestuia și ale pseudo-patriarhului Teofil al III-lea al Ierusalimului.

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII) Episcopul sau presbiterul sau diaconul, daca numai s-a rugat împreuna cu ereticii, sa se afuriseasca; iar daca le-a permis acestora sa savârseasca ceva ca clerici (sa savârseasca cele sfinte), sa se cateriseasca. (10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)  Mai crede cineva că acest patriarh nu e ecumenist? Sau a asistat doar din complezență la slujba greco-papistașilor? Dacă ar fi fost ortodox, n-ar fi permis acestora să-și facă simulacrul lor de slujbă, sau ar fi părăsit locul. Le-ar fi spus că sunt eretici și în înșelare i-ar fi povățuit să se facă ortodocși. Dar n-a făcut asta nici el, nici celălalt pseudo-ierarh cu numele de patriarh al Ierusalimului.  Și pentru că ambii sunt ecumeniști și nu consideră o problemă asistarea la o slujbă a ereticilor deja condamnați, ambii sunt pasibili de întreruperea pomenirii.

https://www.aparatorul.md/ecumenism-la-alba-iulia-monumentul-unirii-sfintit-de-ortodocsi-si-greco-catolici/

VIDEO] Mega-ereticul Teofan Savu la inaugurarea sinagogii din Iași, la braț cu cei ce-l așteapa pe ANTIHRIST

CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII ŞI ERETICII):
Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se şi afurisească.
(7, 45, 70, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 6, 29, 33, 37, 38 Laod.)
CANONUL 71 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CULTICE CU PĂGÂNII ŞI IUDEII):
Dacă vreun creştin ar duce untdelemn sau ar aprinde lumânări la tem­plul păgânilor sau la sinagoga iudeilor, în sărbătorile lor, să se afurisească.
(7, 64, 70 ap.; 11, 94 Irul.; 7, 24 Ancira; 1 Antioh.; 29, 37, 38, 39 Sard.; 21 Cartag.)
Si Sfântul Ioan Gură de Aur il condamna! Iată ce spune sfântul despre iudei și sinagoga lor:

“Stiu ca multi ii cinstesc pe iudei si socot ca vietuirea lor de acum este plina de buna-cuviinta. Acest lucru ma face sa smulg din radacina o astfel de parere!

Am spus ca intru nimic nu-i mai bun teatrul decat sinagoga. Si o voi dovedi cu spusele profetului. Doar nu sunt iudeii mai vrednici de credinta decat profetii! Ce spune dar Profetul? „ Fata de desfranata ti s-a facut fata! Fara de rusine te-ai facut tuturor!” . Iar casa in care sta desfranata este casa de desfrau. Dar, mai bine spus, sinagoga nu este numai casa de desfrau si teatru, ci si pestera de talhari, si locuinta de fiare salbatice. „Pestera de hiena a ajuns pentru Mine casa voastra” , spune Profetul. Casa lor n-a ajuns locuinta unei fiare oarecare, ci locuinta unei fiare necurate. Si mai spune Profetul: „ Am lasat casa Mea, am parasit mostenirea Mea”. Iar cand Dumnezeu paraseste casa, ce nadejde de mantuire mai poate fi? Cand Dumnezeu paraseste casa, locul acela ajunge locuinta draceasca.

Dar, negresit, mi se va spune ca si iudeii se inchina lui Dumnezeu. Doamne fereste! Sa nu se spuna una ca asta! Nici un iudeu nu se inchina lui Dumnezeu.

– Cine spune asta?

– Fiul lui Dumnezeu! „Daca ati sti pe Tatal Meu, spune El, M-ati sti si pe Mine; dar nici pe Mine nu Ma stiti, nici pe Tatal Meu nu-L stiti” . Ce marturie mai vrednica de credinta decat aceasta sa-ti aduc?
Mai indrazneste cineva dar sa spuna ca sinagoga nu-i locas de inchinare la idoli, odata ce iudeii nu-L cunosc pe Tatal, odata ce iudeii L-au rastignit pe Fiul, odata ce iudeii au respins ajutorul Duhului? In sinagoga lor nu I se slujeste lui Dumnezeu, Doamne fereste! Sinagoga lor e locas de slujire idoleasca.”

Citiți mai multe la Sf. Ioan Gură de Aur despre evrei: popor blestemat ce se închină satanei, iar sinagoga lor este casă de desfrâu.

“Mai bine să apună soarele decât să tacă gura lui Ioan!”
Iuda de Teofan în templul păgânesc al hulitorilor Maicii Domnului și ai lui Mesia, Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu

”… O clădire are importanța sa prin arhitectura sau vechimea sa, însă atunci când acesta este locas de închinare, casă de rugăciune către Dumnezeu, valoarea ei este cu mult mai mare…”, spune, incepand cu minutul 1:57:00, din inregistrarea integrala de mai jos:

Sursa

Lumea se prăpădeşte în deplină cunoştinţă de cauză, alegând nu pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ci pe Antihrist

„Aşadar, vă rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos: Folosiţi numai hrană creştină! Depărtaţi-vă de buruiana străină, care este erezie! Că ereticii, pentru a părea vrednici de crezare, amestecă pe Iisus Hristos cu propriile lor gânduri, întocmai ca cei care dau băuturi otrăvitoare amestecate cu miere şi vin; cel ce nu ştie, ia cu plăcere băutura otrăvitoare şi moare din  pricina acelei rele dulceţi.” 

 Sfântul Ignatie Teoforul Satan a pus la dispoziţia lui Antihrist tot arsenalul posibil al luptei contra Dumnezeului nostru şi Domnului Hristos. Impostura aparţine primului conducător al acestei panoplii, şi Antihrist, după lucrarea Satanei, va lucra pe pământ cu toată prefăcătoria, pentru a înşela chiar pe cei aleşi, pe cât îi va fi posibil, adică pe toţi aceia care l-au urmat pe Hristos cu credinţă cea adevărată, care trăiesc prin El şi datorită Lui [149]. Înmulţind neîncetat neghinele răului, Satan a ales ca în fiecare apariţie de crezuri eretice în această lume, pe lângă crearea unei „umbre” a unei false dumnezeiri, a unui „hristos” arianist, revoluţionar, umanist, panteist, progresist, ecumenist sau liberal, să lase şi câteva „portiţe teologice”, prin care Antihrist să-şi facă – la momentul potrivit, în chip „legal” şi „corect” – simţită chemarea şi prezenţa, direct în mijlocul şi în inima creştinilor. Altfel spus, acel „Hristos” atent elaborat de teologiile noilor sau vechilor ”creştinisme” eretice sau a religiilor păgâne nu este, în fond, decât o altă înfăţişare a Antihristului. Totdeauna Satan a lucrat pe pământ prin prefăcătorie – printr-un bine prefăcut care i-a pierdut pe strămoşii noştri în Rai. El lucrează la ridicarea noului Babilon [150] prin înşelătorie, prin imitarea binelui şi a adevărului, dar rar o face personal, direct sau descoperit, ci aproape totdeauna foloseşte intermediari; în Paradis, prin şarpe; la sfârşitul istoriei omenirii prin Antihrist; şi până atunci, el lucrează prin mijlocirea acelora pe care Antihrist va putea conta ca precursori. Pretutindeni şi în toate, nu sunt decât iluzii şi prefăcătorie, ce tind către un singur scop: să despartă oamenii de singurul şi adevăratul lor Dumnezeu şi Mântuitor, de Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul-om. Să înşele oamenii cu privire la Dumnezeu şi la lumea lui Dumnezeu, aceasta este misiunea principală pe care şi-a fixat-o Satan, marele Iluzionist, marele Impostor. În sfânta Apocalipsă, se zice despre el că este ό πλάνών τήν οίκουμένην őλην, adică cel care înşeală toată lumea [151]. El înşeală lumea în scopul de a îndemna oamenii la nedreptatea supremă, care este plină în întregime de hule împotriva lui Dumnezeu, împotriva singurului şi adevăratului nostru Dumnezeu şi Domn, Iisus. Nimic pe pământ şi în toată omenirea nu este mai rău decât această nedreptate. După lucrarea Satanei, Antihrist lucrează deasemenea prin amăgiri nelegiuite [152]. Căci Satan însuşi, culmea nedreptăţii din toată lumea, împrăştie nedreptatea sa în omenire prin toată amăgirea, în particular o împrăştie prin această culme a nedreptăţii de pe pământ care este Antihrist. Totuşi, toate aceste lucrări înşelătoare, iluzorii şi de temut ale Antihristului vor avea succes numai printre fii pierzării [153], printre cei pierduţi în necredinţă, în lipsa credinţei, în războiul împotriva lui Dumnezeu, în războiul împotriva lui Hristos, în dragostea de păcat, în dragostea de plăcere, în demonism, în satanism. Ei se pierd într-o viaţă non-scripturistică, în vreme ce împrejurul lor şi înaintea lor, de-a lungul secolelor istoriei, oamenii au avut nenumărate mărturii în favoarea lui Hristos, preabunul şi preamilostivul Dumnezeu şi Mântuitor al întregii omeniri, în favoarea puterii mântuitoare a Evangheliei Sale, în favoarea sfinţeniei ucenicilor săi, a lucrării Sale minunate şi a lucrărilor lor minunate, a dragostei Sale imense de oameni, dragoste care iartă totul, a milei Sale, a minunatei sfinţenii, a dreptăţii, iertării şi milei Sfinţilor ce-I sunt plăcuţi. Lumea se prăpădeşte în deplină cunoştinţă de cauză, alegând nu pe Domnul şi Mântuitorul nostru Hristos, ci pe Antihrist: fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască [154], să se mântuiască de păcat, de moarte şi de rău, de Antihrist. Lumea n-a primit dragostea Adevărului, care este Hristos, pentru a trăi după Adevăr – după Hristos, pentru Adevăr – pentru Hristos, după eliberarea de păcat, de moarte şi de Diavol – de minciună şi de tatăl minciunii [155], după umplerea de toată dreptatea, de toată bunătatea şi de toată mila lui Hristos. Domnul Hristos este deasemenea Dragostea şi Adevărul, şi el mântuieşte omul prin Dragoste şi prin Adevăr. Dar cei mulţi nu l-au primit, căci ei preferă întunericul în locul luminii. Ei, cei ai lumii, iubesc întunericul datorită dragostei lor de păcat, datorită dorinţelor viclene şi a patimilor de ocară a inimii lor [156]. Numai oamenii a căror duh a fost distrus de patimi şi inima ruinată prin plăceri, numai ei îl pot respinge pe singurul şi adevăratul Dumnezeu, Hristos. De aceea Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine [157] şi să ţină nedreptatea drept adevăr[158]: adică a putea ţine o (ne)credinţă, a duce o viaţă plină de minciună şi prefăcătorie despre Hristos, care este singurul Adevăr. O minte omenească sănătoasă, câtuşi de puţin normală, o inimă omenească sănătoasă, recunoaşte că Domnul Hristos este mai „folositor” existenţei umane decât Antihrist. Dar mulţi oameni se dedau lui Antihrist şi se încrâncenează în aceasta, şi sunt împotriva lui Hristos, pentru că inima lor este prietenă plăcerii şi mintea lor este prietenă patimilor, preferă plăcerile păcătoase şi patimile seducătoare pentru a se pierde veşnic şi pentru a muri veşnic, satisfăcându-şi astfel printr-o tristeţe îndulcită poftele depravate ale naturii lor păcătoase, în virtutea unui „bine” personal. Asemenea oameni nu fac decât să întindă voalul necredinţei lor pe ochii minţii lor, pentru ca să nu poată vedea că numai în Domnul Iisus Hristos neamul omenesc poate fi salvat de păcat, de moarte şi de Diavol [159]. Libertatea omului este imensă, atunci când vrea din proprie iniţiativă să-L respingă pe Dumnezeu. El, creaţia lui Dumnezeu, să-L respingă pe Dumnezeu! În aceasta stă măreţia dumnezeiască a omului, dar aici se ascunde pericolul satanic ce-l pândeşte: când răstignitorul se aşează deasupra Răstignitului, a Creatorului său, omul devine satanicesc de murdar şi de ticălos. În Hristos Dumnezeu-Omul este dezvăluit şi dovedit cu cea mai mare limpezime, chiar în modul logic omenesc, în modul cel mai convingător pentru conştiinţa omenească şi pentru inima omenească, că El este Dumnezeul unic şi adevărat, Mântuitorul unic şi adevărat al omenirii. De această libertate depinde tot omul, cu toată viaţa şi cu toată veşnicia sa. Atunci când renunţă la Domnul Hristos, oamenii acestei lumi nu vor găsi iertare pentru acest păcat vital, pentru acest păcat total, căci nici un Dumnezeu, nici aşa de mare, nici aşa de bun şi iubitor, nu mai poate fi dat omenirii, deoarece el nu există. De aceea Domnul Hristos a declarat tăios, fără replică, pentru luarea-aminte a întregii omeniri: ‘‘De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. De nu aş fi făcut printre ei lucruri pe care nimeni altul nu le-afăcut, păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe mine şi pe Tatăl Meu” [160]. Neprimindu-L, respingându-L pe Domnul Hristos ca Dumnezeu unic şi adevărat, Mântuitor unic şi adevărat, Adevăr unic şi adevărat, Dreptate unică şi adevărată, Viaţă unică şi adevărată, Dragoste unică şi adevărată, Bucurie veşnică şi adevărată, oamenii resping în realitate pe Cel Care singur ar putea să-i mântuiască de păcat, de moarte şi de Diavol, să-i mântuiască de suferinţele acestei lumi şi a lumii celelalte. Ce le rămâne atunci acestor oameni care-L resping pe Hristos? Ei nu mai au decât minciuna, moartea, păcatul şi infernul; aceasta este de altfel opţiunea lor voluntară, alegerea lor deliberată. Şi de aceea Dumnezeu le trimite lor o lucrare de amăgire [161]; şi iată care este rezultatul lucrării acesteia, totdeauna satanică: din toată inima lor şi cu toată mintea lor ei vor crede minciuna, minciuna lui Antihrist în ceea ce-L priveşte pe Hristos. Ori această minciună este o minciună totală, căci tot ce va putea zice de Hristos, ca toţi predecesorii săi, nu este decât minciună, care-şi trage originile de la tatăl minciunii, acela care nu mai poate, nici zice, nici face adevărul, căci cu toată fiinţa sa a căzut din adevăr, pentru că e în întregime transformat în minciună [162]. Respingându-L pe Dumnezeu-Omul, pe Hristos, sub influenţa, sub incitarea lucrării de amăgire, oamenii se pregătesc să creadă în Antihrist, care-i va conduce pe drumuri deschise spre a lor pierdere, spre a lor cădere, spre împărăţia răului, spre infern. Şi această minciună totală a Antihristului în privinţa lui Hristos, oamenii ce se cufundă în dragostea de sine şi de păcat, o iau cu siguranţă ca adevăr şi ca cea mai veridică dintre realităţi; pe aceea Domnul Hristos o va nimici – cu suflarea gurii Sale! Aceasta este neputinţa reală a lucrării lor, a întregii lor lucrări. Atunci când oamenii îl resping pe Dumnezeu, conştient şi cu îndărătnicie, atunci când refuză să-L slujească, Dumnezeu, după poftele inimii lor, îi lasă la mintea lor fără judecată [163]; atunci ei se lipesc de minciună şi, cu mintea lor pervertită, îşi justifică şi-şi apără credinţa lor „creştină” în această minciună, viaţa lor în această minciună, pentru a fabrica o întreagă filozofie şi o întreagă apologie a minciunii. În aceasta, Dumnezeu nu exercită nici o forţare a libertăţii lor; El nu le impune păcatul , moartea, răul sau pe Diavol. În realitate, aceasta este cea mai oribilă cădere pentru om: creat după chipul lui Dumnezeu, creat pentru a crede în Adevărul veşnic şi pentru a-l trăi, sufletul uman se încrede în păcat şi alege să trăiască prin el, îl justifică, îi face apologia, îl face împărăţia sa veşnică, adevărul său. Ori această minciună îl predă totdeauna în îmbrăţişarea tatălui minciunii, o îmbrăţişare din care el nu se va putea smulge niciodată. Se dă pe sine Diavolului încât păcatul îi devine un lucru natural: Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii [164]. Căderea, decăderea satanică a minţii umane, stă în aceea că ea mintea poate socoti minciuna ca adevăr şi să trăiască în ea, că gândeşte prin minciună şi că o apără ca pe ceva care i-ar aparţine, ca ceva care i-ar fi dat de la natură. Prin orgoliu, aceşti oameni s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat, Ca unii care auschimbat adevărul luii Dumnezeu în minciună [165]. Nici o minciună nu vine din adevăr [166], ea vine totdeauna de la tatăl minciunii, Diavolul. Împărăţia lui Hristos, Împărăţia lui Dumnezeu, este totdeauna Împărăţia Adevărului veşnic, şi după Judecata de Apoi, toţi acei ce iubesc şi fac răul vor rămâne afară pentru veşnicie. La Judecată, la Judecata de Apoi, se va mai păstra câte ceva din minciună, din toată minciuna Antihristului şi a prietenilor săi? Minciună la Judecata de Apoi? Ea va fi judecată şi găsită vrednică de osândă, asemenea cu toţi care i s-au supus voit şi care s-au lipit de ea. Pentru viaţa lor pe pământ, oamenii sunt în faţa unei alegeri: sau pentru Adevărul lui Hristos, sau pentru minciuna lui Antihrist. Ori ei au ales minciuna, cu toate nedreptăţile pe care le poartă în ea, aceste nedreptăţi diabolice care i se opun lui Dumnezeu, Dreptăţii lui Hristos. Şi Adevărul lui Hristos? Este vreun adevăr comparabil cu acesta în toată istoria omenirii, este vreun adevăr a cărui caracter dumnezeiesc, veridic şi veşnic, care să fie dovedit cu asemenea putere, cu asemenea convingere, cu asemenea evidenţă? Este vreun adevăr omenesc care să fi străfulgerat şi luminat în asemenea măsură printre oameni, care să fi fost plin de atâta putere sfântă şi Dumnezeiască, începând de la Sfinţii Apostoli [167], şi mai departe în toate generaţiile de oameni, până la Judecata de Apoi? În omenire, nu este adevăr ca acela a lui Hristos, care s-a vădit astfel a fi nemuritor – în mijlocul tuturor morţilor – veşnic – în toate epocile – invincibil – pe toate câmpurile de luptă. În toată istoria omenirii, singur Adevărul lui Hristos s-a vădit mai tare decât tot păcatul, singur el a dezrobit pe om de tot păcatul, şi astfel a dat oamenilor singura libertate, adevărată şi veşnică [168]. De unde poate veni acesta? Aceasta vine din faptul că acest Adevăr este Dumnezeul-om, Hristos înviat, care este în credinţă Adevărul şi Viaţa, Adevărul veşnic şi Viaţa veşnică [169]. Da, Dumnezeul-om, adică Unul din Sfânta Treime, în care Adevărul Dumnezeiesc se găseşte în întregime. Adevărul Dumnezeiesc este în întregime în Dumnezeul-Om, în întregime în Tatăl, în întregime în Sfântul Duh care s-a arătat în lume, devenind ca sufletul Bisericii Sale: da, Duhul Adevărului conduce oamenii spre Dumnezeul şi omul Adevărului, spre Hristosul cel Răstignit şi Înviat [170]; da, Duhul Adevărului călăuzeşte oamenii la tot adevărul, Cel care împărtăşeşte tot Adevărul, prin nenumăraţii ucenici ai lui Hristos din Sfânta Biserică. Dar când oamenii nu cred într-un asemenea adevăr, atunci ce merită? Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea [171]. Căci dintre Hristos şi Antihrist, ei l-au ales pe Antihrist; dintre Adevăr şi minciună, ei au ales minciuna; dintre Dreptate şi nedreptate, nedreptatea. Iubind nedreptatea şi preferând-o Dreptăţii lui Hristos, Adevărului lui Hristos, ce înseamnă aceasta? Această alegere confirmă şi demonstrează că omul şi-a predat şi şi-a încredinţat inima minciunii, nedreptăţii, neadevărului.Aceasta vădeşte că omul s-a aliat cu Diavolul, că şi-a însuşit filozofia antihristică despre lume, concepţia nihilistă despre om, Treime şi despre Hristos. Cât despre miracole, cele ale lui Hristos nu sunt mai măreţe, mai adevărate şi mai Dumnezeieşti decât făcăturile lui Antihrist? Cât despre stăpânire şi putere, stăpânirea şi puterea lui Hristos nu sunt o atotstăpânire şi o atot-putere absolute, faţă de stăpânirea şi puterea lui Antihrist? Cât despre bine, dragoste şi a dreptate, binele lui Hristos, dragostea lui Hristos sau dreptatea lui Hristos nu sunt pentru totdeauna incomparabil mai folositoare oamenilor decât aşa-zisul bine al lui Antihrist, decât aşa-zisa dragoste a lui Antihrist şi decât aşa-zisa dreptate a lui Antihrist? Cu toate acestea, oamenii cred încă în minciună şi nu în Adevăr, atâta timp cât preferă nedreptatea Dreptăţii, dacă îl resping pe Domnul Hristos pentru a-l primi pe Antihrist; aceasta este o dovadă că firea acestor oameni este total coruptă, ca şi mintea, inima şi conştiinţa lor. Coruptă pentru că este posedată. Doar o minte posedată poate să-l prefere pe Antihrist şi să-L respingă pe Hristos; doar o inimă posedată poate să-l iubească pe Antihrist şi nu pe Hristos; doar un om împietrit şi nebun poate avea dragoste de păcat şi de sine însuşi şi se poate transforma voit într-un diavol-om; doar un om sinucigaş poate să-şi omoare sufletul lepădându-se de Hristos Dumneze-Omul pentru a servi ucigătorului şi pizmaşului Antihrist. 149 II Tesaloniceni, 2: 10. 150 Acum în chip văzut, prin lucrarea Ecumenismului în lume. 151 Apocalipsa, 12: 9. 152 II Tesaloniceni, 2: 10. 153 Idem. 154 Ibidem. 155 Ioan, 8: 44, 32, 36. 156 Romani, 1: 22-26; Ioan, 3: 19-21. 157 Romani, 1: 28. 158 Romani, 1: 18. 159 Matei, 9: 12-14. 160 Ioan, 15: 22, 24. 161 II Tesaloniceni, 2: 11. 162 Ioan, 8: 44. 163 Romani, 1: 18, 24, 28. 164 Ioan, 8: 44. 165 Romani, 1: 21, 25. 166 I Ioan, 2: 21. 167 Ioan, 17: 17. 168 Ioan, 8: 32, 34, 36. 169 Ioan 14: 6; I Ioan, 5: 20. 170 Ioan, 14: 17. 171 II Tesaloniceni, 2: 12.   | Martirie Păduraru – Despre antihrist și lucrarea sa în lume pag. 53-63

Sursa